Sunteți pe pagina 1din 117

ELEMENTE DE REZISTENTA MATERIALELOR

Mecanica clasică, cunoscută şi ca mecanica newtoniană, este fizica forţelor ce acţionează


asupra corpurilor. Este adesea numită şi mecanica newtoniană după Isaac Newton şi legile mişcării
elaborate de el. Mecanica clasică este subdivizată în statică, care studiază obiectele în echilibru,
dinamică, care studiază forţele ce acţionează asupra obiectelor în mişcare şi cinematică, care studiază
mişcarea corpurilor, dar fără a pune accent pe cauzele care produc aceste mişcări.

Rezistenţa materialelor este una din disciplinele de bază în pregătirea inginerului pentru ca ea
răspunde unor probleme concrete, de mare importanţă practică, privind siguranţa în exploatare a
elementelor componente ale maşinilor şi instalaţiilor. Problemele rezistenţei materialelor pot fi grupate
în 2 mari categorii:
- probleme de dimensionare (constau în stabilirea dimensiunilor minime şi materialelor din care
urmează a fi realizate diferite piese astfel încât sub acţiunea forţelor să se asigure rezistenţa, rigiditatea
şi stabilirea construcţiei din care fac parte.)
- probleme de verificare (constau în a determina dacă o piesă dintr-un anumit material cu
dimensiunile cunoscute respectă sau nu, sub acţiunea forţelor, condiţiile de rezistenţă, stabilitate şi
rigiditate.)

A NOTIUNI RECPITULATIVE

I. ACŢIUNI ŞI ÎNCĂRCĂRI

Acţiunile oamenilor şi naturii se manifestă asupra construcţiilor prin încărcări. Încărcările se


concretizează pentru elementele construcţiei în solicitări care produc eforturi, care la rândul lor se pot
descompune în eforturi unitare.
Condiţia pentru ca o construcţie să rămână „întreagă“ este ca eforturile unitare, rezultate ca
urmare a acţiunilor, să fie mai mici decât eforturile unitare capabile. Această abordare este simplistă,
dar poate fi considerată sugestivă şi aproape adevărată.

I.1. Acţiuni

Se numeşte acţiune orice cauză capabilă de a genera într-o construcţie stări de solicitare
mecanică (eforturi şi / sau deplasări). Acţiunile sunt reprezentate în calcule prin încărcări în cadrul
cărora sunt definite sisteme de forte, deplasări impuse şi deformaţii împiedicate.
Acţiunile sunt reprezentate în calcule prin încărcări.

I.1.1. Durata de manifestare a încărcării / acţiunii;


- încărcări permanente;
- încărcări temporare:
de lungă durată (cvasi-permanente);
de scurtă durată (variabile); zăpada, vântul, variaţiile de temperatură climatică
- încărcări excepţionale; acţiunea seismică cu intensitatea de proiectare (cutremurul "de
calcul");

I.1.2. Distribuţia în spaţiu a încărcării / acţiunii;


- încărcări concentrate;
- încărcări distribuite.

I.1.3. După modul de variaţie pe intervale scurte de timp:


- încărcări / acţiuni statice: care nu produc acceleraţii semnificative ale construcţiei sau
ale părţilor componente; eforturile şi deformaţiile corespunzătoare au variaţii neglijabile, pe intervale
scurte de timp;
- încărcări / acţiuni dinamice: care produc acceleraţii semnificative ale construcţiei sau
ale parţilor componente şi dau naştere la forţe de inerţie care nu pot fi neglijate în raport cu intensităţile
altor tipuri de încărcări.

I.1.4. Modul de aplicare pe construcţie;


- acţiunile directe - se aplică direct asupra construcţiei
- acţiunile indirecte - se aplică indirect asupra construcţiei
- variaţii climatice de temperatură, diurne sau sezoniere;
- tasări diferenţiate ale terenului de fundare;
- mişcări seismice ale terenului, etc ;
- proprietăţile specifice ale materialelor din care este realizată construcţia (proprietăţi
reologice, cum sunt contracţia şi curgerea lentă, pentru structurile din beton armat sau din beton
precomprimat).

I.2. Încărcări

Acţiunile luate în considerare în calculul construcţiilor, în conformitate cu STAS 10101/0-75, se


clasifică după criteriul frecvenţei cu care intervin la anumite intensităţi, în:
acţiuni permanente;
acţiuni cvasi-permanente;
acţiuni temporare;
acţiuni excepţionale.

Acţiuni permanente (P). Acţiunile permanente se aplică practic cu aceeaşi intensitate pe toată
durata exploatării construcţiei. In cadrul acţiunilor permanente intervin:
greutatea proprie a elementului care se dimensionează;
greutatea tuturor elementelor susţinute de elementul în cauză.
STAS 10101/1-75

Acţiuni temporare (T). Acţiunile temporare variază ca intensitate în timp şi în anumite intervale
pot chiar să lipsească.
După durata de solicitare, acţiunile temporare se împart în:
1)Acţiuni temporare de lungă durată, numite şi cvasipermanente (C), ca de exemplu:
- greutatea utilajului specific exploatării (maşini-unelte, rezervoare, maşini de ridicat fixe etc.) ;
- greutatea conţinutului în rezervoare, silozuri, conducte şi presiunile pe pereţii acestor
construcţii ;
- încărcările pe planşee în încăperile de depozitare, arhive etc.;
- greutatea depunerilor de praf industrial;
- variaţiile de temperatură tehnologică;
- tasările neuniforme şi deplasările fundaţiilor.
2)Acţiuni temporare de scurtă durată (V), ca de exemplu:
- încărcări distribuite sau concentrate din încărcare cu oameni pe acoperiş, planşee, scări etc.;
- încărcări din convoaie de forţe (poduri de cale ferată, poduri de şosea) ;
- încărcări datorită mijloacelor de ridicare şi transport cum sunt podurile rulante, grinzile rulante
etc;
- încărcările normate aduse de poduri;
- încărcări din zăpadă şi eventual chiciură;
- încărcări din vânt;
- încărcări din variaţii de temperatură;
- încărcări care pot să apară în timpul montajului şi transportului.

Acţiuni excepţionale (E). Acţiunile excepţionale pot apărea în timpul execuţiei sau exploatării
construcţiei în cazuri foarte rare la valorile normate. În această categorie sunt cuprinse:
- încărcarea seismică;
- încărcări cu caracter de şoc;
- încărcări datorită ruperii unor elemente ale construcţiei;
- încărcări datorită unor inundaţii catastrofale.
Valoarea normată a acestor acţiuni este precizată prin normative speciale.

I.3. Gruparea acţiunilor

Elementele şi structurile construcţiilor sunt de regulă solicitate în acelaşi timp de mai multe
categorii de acţiuni. Calculele în stadiile limită trebuie să ia în considerare atât probabilitatea
variabilităţii valorilor normate ale diferitelor acţiuni cât şi combinaţiile defavorabile şi practic posibile
ale diferitelor acţiuni.
De variabilitatea valorilor normate ale încărcărilor se ţine seama prin coeficienţii acţiunilor.
Starea de eforturi si de deformaţii a unei construcţii este rezultatul suprapunerii mai multor tipuri
de acţiuni, aceste acţiuni se grupează in funcţie de posibilitatea lor de apariţie simultan în două tipuri
de grupări de încărcări. In cadrul unei grupări fiecare acţiune suferă corecţii.
- Gruparea fundamentală. Aceasta grupare este formată din încărcări permanente,
cvasi - permanente si variabile.
- Gruparea specială. Aceasta grupare este formată din încărcări permanente, cvasi-
permanente, variabile si excepţionale.

II. Definiţii

Pentru a defini o secţiune, complet, cunoaşterea ariei şi a centrului de greutate nu sunt suficiente.
Determinarea eforturilor, tensiunilor şi deformaţiilor impune cunoaşterea exactă a poziţiei fiecărui
element de suprafaţă faţă de axele pe care se manifestă eforturile secţionale.

II.1. Aria suprafeţei.


A=  dA (m2)
A
II.2. Poziţia centrului de greutate
Sz A i  y i 
YG= (m) YG=
A A i
Sy A i  z i 
ZG= (m) ZG=
A A i
II.3. Moment static
II.1.3.1. Moment static faţă de o dreaptă Δ
S Δ =  dA (m3)

II.1.3.2. Moment static faţă axele OY şi Oz


S z =  ydA (m3)
A
S y =  zdA (m3)
A
II.4. Moment de inerţie

II.4.1. Moment inerţie axial

2
I Δ =   dA (m4)

2
I z =  y dA (m4)

2
I y =  z dA (m4)

II.4.2. Moment inerţie polar

2 2 2
I 0 = I p =  r dA =  ( y  z )dA = I y + I z (m4)
 

II.4.3. Moment inerţie centrifugal


I yz =  yzdA (m4)

II.5. Rază de giraţie
Iz
iz= (m)
A

Iy
iy= (m)
A
II.6. Modul de rezistenţă axial
Iz
Wz= (m3)
y max
Iy 3
WY= (m )
z max
II.7. Modul de rezistenţă polar
Ip
Wp= (m3)
rmax

II.8. Variaţia momentelor de inerţie în raport cu translaţia axelor

Dacă avem o secţiune "S" şi un sistem de axe YOX faţă de care cunoaştem momentele de
inerţie, atunci putem afla momentele de inerţie ale secţiunii "S" şi faţă de un alt sistem dacă se
cunoaşte distanţa pe "x" şi pe "y" între cele două sisteme.

Z1= Z - a
Y1= Y - b
2 2
I Z1 =  y 1 dA =  ( y  b) dA =  y 2 dA - 2b  y dA +b2  dA
A A A A A
2
I Z1 =I Z – 2bS Z + b A
Analog I Y1 =I Y – 2aS Y + a2A
I z1Y1 =I YZ –aS z - bS Y + abA
Dacă primul sistem de axe trece prin centrul de greutate al secţiunii, momentul static în raport cu
centrul de greutate este nul şi relaţiile devin:
I Z1 =I Z + b2A
I Y1 =I Y + a2A
I z1Y1 =I YZ + abA
Cazuri particulare
Secţiune dreptunghiulară
h/2 h/2 bh 3
h / 2 y
2 2
I z =  y dA =
2
bdy = 2 0 y bdy =
 12

bh 3
Iz=
12
Secţiune circulară
d 4
Iz= Iz=
64
Secţiune inelară
(D 4  d 4 )
Iz= Iz=
64
II.9 Variaţia momentelor de inerţie în raport rotirea axelor

Dacă avem o secţiune "S" şi un sistem de axe YOX faţă de care cunoaştem momentele de
inerţie, atunci putem afla momentele de inerţie ale secţiunii "S" şi faţă de un alt sistem dacă se
cunoaşte unghiul de rotire între cele două sisteme.
Iz  Iy Iz  Iy
I Z1 = + cos2α - I yz sin2 α
2 2
Iz  Iy Iz  Iy
I y1 = - cos2 α + I yz sin2 α
2 2
Iz  Iy
I yz = sin2 α + I yz cos2 α
2
II.10. Momente de inerţie principale
2I zy
tg2α = -
Iz  Iy
Iz  Iy 1
I 1,2 = ± (I z  I y ) 2  4I 2xy
2 2
I  I2
I z1y1 = 1
2
II.11. Caracteristicile geometrice ale secţiunilor plane compuse

În cazul secţiunilor plane compuse, pentru determinarea caracteristicilor geometrice, se


procedează astfel:
1) Se descompune figura (secţiunea) dată în figuri simple.
2) Se alege un sistem de axe convenabil.
3) În raport cu acest sistem se determină coordonatele z GI , y GI , ale centrelor de greutate G, ale figurilor
simple componente.
4) Se calculează coordonatele z G şi y G ale centrului de greutate G al figurii cu formulele:
A i  y i 
YG=
A i
A i  z i 
ZG=
A i
5) Se figurează sistemul central de axe y G ;z G
6) Se calculează momentele de inerţie ale secţiunii compuse ca fiind sume algebrice ale momentului de
inerţie ale figurilor componente.
7) Se calculează modulurile de rezistenţă ale figurii compuse folosind relaţiile de definiţie:
Iz Iy
Wz= WY=
y max z max
8) Se calculează razele de inerţie cu relaţiile din definiţie.
Iz Iy
iz= (m) iy= (m)
A A
9) Caracteristicile geometrice ale secţiunii compuse date în raport cu orice alt sistem de axe translatat
faţă de sistemul central de axe se calculează aplicând formulele lui Steiner relativ la întreaga figură.
LEGEA LUI HOOKE

σ=ε•E

Figura V.1 Curba caracteristică

Tensiunea sau efortul unitar este egal cu modulul de elasticitate longitudinal înmulţit cu alungirea
relativă. Legea lui Hooke funcţionează numai în zona de proporţionalitate, zona îngroşată a curbei
caracteristice

F l
E
S l0
τ=θ•G

σ - eforturile unitare normale (N/mm2, N/m2; daN/cm2)


τ - eforturile unitare tangenţiale
ε - deformaţia specifică longitudinală
θ - deformaţia specifică unghiulară (tangenţială)
E - modulul de elasticitate longitudinal (modulul lui Young) şi reprezintă tangenta unghiului
curbei caracteristice cu abscisa. E este constantă de material.
E = tg α

E α
G (daN/cm2) μ
Material (daN/cm2) (grad-1)
Oţel tenace (2,00-2,15)106 (7,8-8,5)105 0,24-0,28 12 •10-6
Oţel casant (2,00-2,2)106 8,5 • 105 0,25-0,29 11,72 •10-6
duraluminiu (0,70-0,23)106 4,5 • 106 0,23-0,29 23,5 •10-6
Beton simplu (0,15-0,49)105 0,16-0,18 (8,8-10) •10-6
Beton armat (0,18-0,43)105 10 •10-6
Lemn ┴ (9-14)104 (4,5-6,5)103 (4-6) •10-6
Lemn ║ (0,4-1,0)104 (4,5-6,5)103 12 •10-6
Sticlă (50-60)104 (21-23)103 0,24-0,27 (1-8) •10-6
Cauciuc 0,008104 (7-21)103 0,47
Gheaţă 0,1•106 0,28•105

Pentru a demonstra legea lui Hooke se compară alungirea unor bare cu aceeaşi secţiune,
lungimi diferite şi supuse aceleiaşi forţe de întindere. Se observă că bara mai lungă va prezenta o
alungire mai mare, deci alungirea variază direct proporţional cu lungimea iniţială.
FORMULA LUI NAVIER

Vom studia o grindă deformată la încovoiere.


În tot acest studiu vom admite următoarele ipoteze:
- Secţiunile plane înainte de încovoiere rămân plane şi după încovoiere
- Fibrele longitudinale sunt numai întinse sau numai comprimate şi nu apasă una asupra
alteia în sens lateral
- La încovoiere relaţiile dintre tensiuni şi deformaţii sunt aceleaşi ca la solicitările de
întindere sau de compresiune simplă.
Considerăm, din piesa încovoiată, două secţiuni situate la distanţa l.

σ = Mz y
Iz

Formula lui Juravski

T zS
τ xy =
bI
z
unde: T z forţa tăietoare pe OZ
S momentul static al suprafeţei care tinde să alunece, calculat în raport cu axa OZ.

III. EFORTURI SECŢIONALE ŞI TENSIUNI

Deoarece eforturile dintr-o secţiune echilibrează forţele exterioare din stânga sau din dreapta
secţiunii ele pot fi calculate utilizând această condiţie de echilibru şi anume:
Forţa axială N este egală cu suma proiecţiilor pe normala la secţiune a tuturor forţelor situate la
stânga sau la dreapta secţiunii;
Forţa tăietoare T este egală cu suma proiecţiilor pe planul secţiunii a tuturor forţelor situate la
stânga sau la dreapta secţiunii;
Momentul încovoietor M î , este egal cu suma momentelor proiectate pe planul secţiunii a
tuturor forţelor situate la stânga sau la dreapta secţiunii;
Momentul de torsiune M t , este egal cu suma momentelor în raport cu normala la secţiune a
tuturor forţelor situate la stânga sau la dreapta secţiunii.
O bară este supusă unei solicitări simple, atunci când în secţiunile sale transversale apare
numai un singur tip de efort secţional. Dacă în secţiunea barei apar două sau mai multe eforturi se
spune că bara este supusă la solicitări complexe.
Efortul secţional
Forţa axială N
Forţa tăietoare T
Momentul încovoietor M î
Momentul de torsiune M t
Solicitarea
Întindere (+N) sau compresiune (-N)
Forfecare
Încovoiere
Torsiune (răsucire)
Figura III.1 Descompunerea efortului secţional total
Prin tensiune (sau efort unitar) se înţelege intensitatea forţelor interioare pe unitatea de
suprafaţă. Tensiunile au semnificaţie de forţe uniform distribuite pe unitatea de suprafaţă, motiv pentru
care au ca unitate de măsură N/m2 cu multiplii şi submultiplii săi.
Vectorul tensiune t se poate descompune în două componente:
- o tensiune normală σ, vector normal pe planul secţiunii;
- o tensiune tangenţială τ, vector situat în planul secţiunii.
Tensiunea  se află in planul secţiunii adică in planul yOz. Acest efort unitar tangenţial se poate
descompune după paralele la axele Oz si Oy. Astfel rezultă  xy si  xz .
 xy  efort unitar tangenţial
x ne arată normala la planul în care se află efortul;
y ne arată că efortul este paralel cu axa Oy.

Figura III.2 Descompunerea efortului unitar total

Dacă avem o secţiune oarecare A, solicitată de o forţă oarecare R, se pot scrie următoarele
relaţii între eforturile secţionale şi eforturile unitare.

N x = ∫ σ x dA forţă axială
T y = ∫ τ xy dA forţă tăietoare
T z = ∫ τ xz dA forţă tăietoare
M x = ∫(τ xy z -τ xz y)dA moment de torsiune
M y = ∫σ x z dA moment de încovoiere
M z = ∫ σ x y dA moment de încovoiere
Figura III.3 Relaţia efortului secţional - efort unitar
Unde: A este aria secţiunii transversale.
Regăsim astfel semnificaţia eforturilor secţionale ca rezultante ale tensiunilor interne apărute în
corp ca urmare a solicitărilor exterioare.

Legea dualităţii tensiunilor tangenţiale ne arată că pe două planuri perpendiculare tensiunile


tangenţiale sunt egale între ele  xy =  yx şi sunt fie convergente fie divergente pe linia de separare a
planurilor respective.
B) CONSTRUCŢII METALICE

1) FORMA ÎN PLAN ŞI ÎN ELEVAŢIE


Forma în plan a construcţiilor metalice poate fi: dreptunghi, pătrat, poligon regulat, cerc, diverse
forme.
1) Forma în plan şi în elevaţie

a) suprafeţe utile
- dimensiuni impuse
- forma impusă
- forma optimă

b) înălţime utilă
- înălţime impusă
- înălţime optimă

c) relaţii între funcţiuni

d) accese în construcţie

e) circuaţii pe v şi o

2) Constrângeri impuse de teren

a) forma şi dimensiunea terenului


b) vecinătăţi
c) accese la amplasament

3) Exigenţe constructive

a) direcţia principală a vântului


b) evacuarea apelor pluviale
- interioară sau exterioară
- transversală sau longitudinală
c) iluminatul natural
- lateral
- zenital

2) POZIŢIA PUNCTELOR DE REZEMARE

Deschidere – distanţa între axele a doua şiruri de reazeme


Traverse – distanţa între axele a doua reazeme dintr-un şir

1) Mărimea deschiderilor
- < 50m structuri obişnuite
- > 50m structuri speciale
De obicei se modelează ca multiplu de 1,50m.

2) tipuri de elemente srtructurale verticale


- stâlpi
- pile
- diafragme
- tuburi

3) SCHEMA STATICĂ A STRUCTURILOR

1) Elemente liniare
- rezemări pe două laturi
elemente principale transversale
elemente principale longitudinale
elemente principale transversale şi longitudinale
- rezemări pe patru laturi
Reţele de elemente transversale şi longitudinale
2) Subansambluri spaţiale
3) Ansambluri spaţiale

4) MATERIALE FOLOSITE

a. Beton armat
b. Beton precompimat
c. Metal
d. Lemn
e. Alte materiale
Pot fi realizate unitar dint-un singur matrial sau mixt, din două sau mai multe materiale

5) ACŢIUNI

1) Greutate proprie
2) Sarcini utile
3) Climatice
- vânt
- zăpadă
4) Seism

6) ROSTURI

Distanţa între rosturi de dilatare


- la constr. metalice 100-120m
- la constr. b.a. 40-60m
La construcţiile realizate ca ansamblu structural nu se fac rosturi

7) FUNCŢIUNI

Industriale – HALĂ
Comercială – SALĂ sau DEPOZIT
Sport – SALĂ
Cultural – SALĂ
Cap C. ELEMENTE METALICE SUPUSE LA SOLICITĂRI SIMPLE

I.1. Întinderea

Întindere este solicitarea mecanica rezultata din acţiunea simultana asupra unui
corp a doua forţe egale, divergente pe aceeaşi direcţie.

II.1.1. Tipuri de secţiune a elementelor metalice supuse la întindere

Secţiuni Secţiuni unitare (fig II.1.a..g)


Secţiuni compuse alipite (fig II.1.g,h)
puţin depărtate (fig II.1.i..l)
mult depărtate (fig II.1.m,n,o)

figura II.1.
II.1.2. Solidarizarea elementelor metalice supuse la întindere
Tabelul II.1.
Tip secţiune Tip de solidarizare
Secţiuni compuse alipite Cu sudură
Cu nituri sau şuruburi
Secţiuni compuse puţin depărtate Cu plăcuţe sudate
Cu fururi nituite
Secţiuni compuse mult depărtate Cu plăcuţe sudate
nituite
Cu zăbreluţe sudate
nituite
figura II.2.

II.1.3. Dimensionarea elementelor metalice supuse la întindere

Etapele dimensionării unui element metalic supus la întindere sunt:


a) alegerea tipului de secţiune
Se face în funcţie de mărimea solicitării, destinaţia elementului, modul de
executarea.
b) determinarea ariei brute necesare

N
A nec =
R
Unde: N efortul axial maxim de calcul, obţinui prin însumarea efectelor
încăercărilor normate multiplicate fiecare cu coeficienţi încărcărilor respective şi cu
coeficienţi de simultaneitate
R rezistenţa de calcul a oţelului din care este realizat elementul
α coeficient de slăbire a secţiunii
α = 1 pentru construcţii sudate
α = 0,88---0,9 pentru construcţii nituite sau bulonate

c) propunerea unei secţiuni

A ef ≈ A nec
d) verificarea capacităţii portante de exploatare
N
σ= ≤R
An
e) verificarea svelteţii barei
lf
λ max = ≤ λa
i
Tabelul II.2.
λmax
Valoarea admisibilă la construcţii

statice cu regim de lucru


Solicitate de încărcări

încărcări cu regim de
Elemente de construcţii

Solicitate direct de

lucru greu şi foarte greu


Solicitate direct de

regim de lucru uşor şi


întinse

încărcări dinamice cu

uşor şi mediu
Talpa si diagonalele de reazem mediu 250 400 250
ale grinzilor cu zăbrele
Celelalte elemente ale grinzilor cu 350 400 300
Talpa inferioară a grinzilor căilor 150 _ 150
de rulare cu secţiune plină sau cu
zăbrele
Elementele contravântuirilor 300 300 200
verticale între stâlpi si sub, căile de
rulare
Alte elemente de construcţii 400 400 300

f) verificarea condiţiilor constructive


g) stabilirea modului de solidarizare a elementelor secţiunii (dacă este cazul)
II.2. Compresiunea

Compresiunea este solicitarea mecanica rezultata din acţiunea simultana asupra


unui corp a doua forţe egale, convergente pe aceeaşi direcţie.

II.2.1. Tipuri de secţiune a elementelor metalice supuse la compresiune

Secţiuni Secţiuni unitare (fig II.3.a..f)


Secţiuni compuse alipite (fig II.3.g,h,i,o,p)
puţin depărtate (fig II.3.k..n)
mult depărtate (fig II.3.r..v)

figura II.3.

II.2.2. Elemente de calcul a elementelor metalice supuse la compresiune

Etapele dimensionării unui element metalic supus la compresiune sunt:


a) alegerea tipului de secţiune
Se face în funcţie de mărimea solicitării, destinaţia şi importanţa elementului,
lungimea de flambaj şi modul de executarea.
b) aprecierea svelteţii barei
λx ≤ λa
λx ≤ λa
Unde:
λa zvelteţea admisibilă, conform tabelului II.3.
λ x ,λ y zvelteţea pe axele x-x respectiv y-y
lf l
λx = x ; λx = f x
ix ix
Tabelul II.3.
Elemente de construcţii comprimate λ max
Valoare
maximă
admisibi

1 La grinzi cu zăbrele:tălpi, diagonale de reazem şi montanţi de 120


reazem care transmit reacţiuni pe reazeme

celelalte elemente 150

2 stâlpi principali 120

stâlpi secundari (stâlpii pereţilor metalici, ai luminatoarelor etc), 150


zăbreluţele stâlpilor,
legături şi contravântuirile între stâlpi (sub grinzile căilor de rulare)
3 contravântuiri (exclusiv cele arătate Ia nr. crt. 2) 250

4 bare care servesc la micşorarea lungimii de flamba] a barelor 250


comprimate şi alte elemente care nu fac parte din elementele solicitate
direct
5 talpa superioară a fermei acoperişului care rămâne nelegată în timpul 250
montajului (coeficientul de zvelteţe limită, după efectuarea
montajului trebuie să fie cel indicat la nr. crt. 1)

6 diagonalele construcţiilor spaţiale dintr-o singură cornieră: 180

diagonală solicitată sub 50% din capacitatea portantă


diagonală solicitată 100% din capacitatea portantă 150

între 50 şi 100% se interpolează liniar _

l fx ,l fy lungimea de flambaj după axele x-x respectiv y-y


Lungimea de flambaj depinde de lungimea reala a barei şi de felul de rezemare al
acesteia şi are pentru cele patru cazuri studiate. următoarele valori:
cazul 1 l f = l:
cazul 2 l f = 2l:
cazul 3 l f = 0,7l;
cazu 4 l f = 0,5l:
1 este lungimea reala a barei.
i x ,i y raza de giraţie faţă de axele x-x respectiv y-y
Ix Iy
ix = ; iy = ;
A A
I x ,I y momentul de inerţie după axele x-x respectiv y-y
figura II.4.

c) determinarea coeficientului de flambaj

În funcţie de coeficientului de svelteţe, de tipul secţiuni şi de materialul din care


este realizată secţiunea se obţine φ coeficientului de flambaj.
λx  φx
λy  φy
φ = min(φ x ;φ y )
Pentru elementele care îşi pot pierde stabilitatea prim răsucire-torsiune se
determină şi coeficientul de zvelteţe la torsiune λ tr x ,λ tr y
λ tr x  φ tr x
λ tr y  φ tr y

d) verificarea capacităţii portante de exploatare


N
σ= ≤R
 An

II.2.3. Verificarea elementelor metalice supuse la compresiune


II.2.3.1. Verificarea prin calcul a elementelor metalice, cu secţiune unitară, cu
secţiune compusă prin alipire, cu secţiune compusă din elemente puţin depărtate supuse
la compresiune
- Elemente cunoscute: N , l fx , l fx , A, i x , i y
- Verificarea condiţiilor de zvelteţe
l lf
λx = f x ≤ λa; λy = y ≤ λa
ix ix
- Verificarea condiţiei de rezistenţă
N
σ= ≤R
An
- determinarea coeficientului de flambaj
φ = min(φ x ;φ y )
- Verificarea condiţiei de stabilitate
N
σ= ≤R
A

II.2.3.2. Verificarea prin calcul a elementelor metalice, cu secţiune compusă din


elemente mult depărtate, supuse la compresiune
a) în raport cu axa x-x care întâlneşte materialul (fig. II.4.a)

a b
y 1 y 1
2 2

x x x x

y 1 y 1
c

figura II.5.

- Elemente cunoscute: N , l fx , l fx , A, i x , i y , modul de solidarizare.


- Verificarea condiţiilor de zvelteţe
l
λx = f x ≤ λa
ix
- Verificarea condiţiei de rezistenţă
N
σ= ≤R
An
- determinarea coeficientului de flambaj
φ = φx
- Verificarea condiţiei de stabilitate
N
σ= ≤R
x  A

b) în raport cu axa y-y care nu întâlneşte materialul (fig. II.4.a şi b)

- Elemente cunoscute: N , l fx , l fx , A, i x , i y , modul de solidarizare.


- Verificarea condiţiilor de zvelteţe
lf
λy = y ≤ λa
iy
- calculăm zvelteţe λ 1

solidarizare cu plăcuţe solidarizare cu zabreluţe


l A
λ 1 = 1 ≤ 50 λ 1 =  b ≤ 50
i1 Az
l 1 - distanţa între axele plăcuţelor A b - aria secţiunii întregi bare
i 1 - raza de giraţie a unui element faţă de A z - aria secţiunii zăbrelelor aşezate de o
axa proprie paralelă cu axa ce nu taie parte şi alta a barei
materialul β coeficient funcţie de unghiul zăbreluţei
2
β=
sin   cos 2 

- calculăm zvelteţe λ tr

secţiune cu o singură axa care nu secţiune cu două axe care nu


taie materialul taie materialu
λ ytr = 2y  21 ≤ λ a λ xtr = 2x  22  21 ≤ λ a
λ ytr = 2y  22  21 ≤ λ a
l1
λ2 = ≤ 50
i2
- determinarea coeficientului de flambaj φ tr funcţie de λ ytr

- Verificarea condiţiei de stabilitate


N
σ= ≤R
 tr  A
II.2.4. Solidarizarea elementelor metalice supuse la compresiune

II.2.4.1. Tipuri de solidarizarea a elementelor metalice supuse la compresiune

figura II.6.

figura II.7.

II.2.4.2. Solidarizare cu plăcuţe


Elemente cunoscute:
A aria secţiunii întregii bare
c distanţa între elementele de solidarizare
marca oţelului

- dimensiuni constructive
1
t p ≥ 6mm ; t p ≥ h p ; h p  (0,5 – 0,8)c
50

- calculul forţei tăietoare convenţionale preluată de plăcuţe


T c = kA k=20 OL37

22
k=25 OL44
k=30 OL52

- calculul solicitărilor din planul plăcuţelor


T l T l
M= c 1 ; Q= c 1
4 2c

- verificarea condiţiilor de rezistenţă


M Q
σ= ≤ σ a ; τ = 1,15  ≤ τa
Wp Ap
- verificarea condiţiilor de stabilitate
I p l1
 ≥c
I1 c
I p moment de inerţie al secţiuni plăcuţelor
I 1 moment de inerţie al unui element al secţiuni faţă de axa 1-1
l 1 - distanţa între axele plăcuţelor

- se calculează prinderea plăcuţelor

II.2.4.3. Solidarizare cu zăbreluţe

Elemente cunoscute:
A aria secţiunii întregii bare
c distanţa între elementele de solidarizare
marca oţelului

- dimensiuni constructive
α  (40 – 60)0

- - calcului forţei tăietoare convenţionale preluată de zăbreluţe

T c = kA k=20 OL37
k=25 OL44
k=30 OL52
- calcului solicitărilor axiale din zăbreluţă
Tc
D=
2 cos 
- verificarea svelteţii zăbreluţelor
lf
λ= ≤ λa
i min
- verificarea condiţiilor de stabilitate
D
≤ σa
  Az
I p moment de inerţie al secţiuni plăcuţelor

23
I 1 moment de inerţie al unui element al secţiuni faţă de axa 1-1
l 1 - distanţa între axele plăcuţelor

- se calculează prinderea zăbrelelor

II.3. Încovoierea

Încovoierea este solicitarea mecanica rezultata din acţiunea asupra unui corp, a unei
forţe perpendicular pe axa unei bare sprijinita la ambele capete sau încastrată la un capăt.

II.3.1. Tipuri de secţiune a elementelor metalice supuse la încovoiere


Secţiuni Secţiuni unitare (fig II.8.a,b)
Secţiuni compuse profile laminate (fig II.8.c,d)
din tablă (fig II.8.e.f.g)
din tablă şi profile laminate (fig II.8.h.k.l)

figura II.8.

II.3.2. Dimensionarea grinzilor din table sudate


- elemente cunoscute:
M momentul încovoietor
marca oţelului
- calcului modulului de rezistenţă necesară
Mx
W x nec =
a
- propun grosimea inimii
t i = 6,8,10,12,…,20 mm.

- calculul înălţimii optime a grinzii

24
Wnec
h = 1,15 
ti
figura II.9.
- stabilirea valoarea h grindă, rotunjită cu:
- pentru h < 1000 mm. la 50 mm.
- pentru h ≥ 1000 mm. la 100 mm.

- verificarea îndepliniri condiţiei de secţiune optimă


h
= 70…150
ti
- determinarea ariei necesare tălpilor
Wnec
At = b t = - 0,160 h t i
h
- propun grosimea tălpii
t = (1,5..2,5)t i
12 mm ≤ t ≤ 30mm
- determinarea lăţimii tălpilor
At
b= valoare care se rotunjeşte superior cu 5 mm
t
- verificarea condiţiei
1 1
b = ( ... ) h
3 5
b ≤ 30 t

II.3.3. Verificarea de rezistenţă

M T S T
σ= ≤R ; τ= ≈ ≤ Rf ;
Wp ti I x p tihi
P
σl = ≤ R ; z = 2h s +50mm
z  ti
σ echi =  2*  3 2 ≤ 1,1R
σ echi =  2*   l2   *   l  3 2 ≤ 1,25R figura II.10.

- pentru încovoiere pe 2 direcţii se face şi verificarea σ


Mx M
= + y ≤ 1,1R
Wx Wp
- pentru grinzile cu tălpi egale τ ≈ t i h i ≤ R f

Unde:
M x , M y , T eforturile secţionale din încărcări de calcul
I x , I y , momente de inerţie
S moment static al secţiunii care lunecă în raport cu axa neutră figura II.11.
P forţa concentrată care produce tensiunea locală σ l
σ*,σ,τ eforturi unutare
Z lăţimea zonei pe care se distribuie încărcarea P
25
II.3.4. Verificarea de stabilitate generală

figura II.12.

Nu se verifică dacă - l 1 ≤ 40i yt Ol37


- l 1 ≤ 35i yt Ol 44, Ol 52
l 1 distanţa într legăturile transversale
i yt raza de giraţie a tălpii comprimate în raport co axa y-y

grinzile care nu satisfac relaţia anterioară se verifică cu:


Mx
≤R pentru încovoiere pe o direcţie
  Wp
Mx M
+ y ≤ 1,1 R pentru încovoiere pe două direcţie
  Wp Wy

M x , M y eforturile secţionale din încărcări de calcul


W x , W y modul de rezistenţă
φ ρ coeficient de flambaj stabilit funcţie de coeficientul de svelteţe transformat λ tr

II.3.5. Verificarea de stabilitate locală

b'
- verificarea tălpii comprimate ≤ k 1 coeficient funcţie de marca de oţel
t

hi 210
- verificarea inimii ≤ 110  dacă această relaţie nu se verifică, atunci
ti R

 2 
( )  ( )2 ≤ 1
 cr  cr

26
II.4. Forfecarea

Tăietoarea este solicitarea mecanica rezultata din acţiunea simultana asupra unui
corp a doua forţe care se apropie una faţă de alta si care au ca drepte suport doua drept
paralele foarte apropiate.

II.5. Torsiunea

Torsiunea este solicitarea mecanica rezultata din acţiunea asupra unui corp, a unui
sistem de forţe exterioare ce se reduce la un moment al cărui vector este dirijat pe axul
longitudinal al corpului.
Efectul torsiunii este răsucirea elementului.
Dacă se consideră două secţiuni transversale ale unui corp supus la torsiune, acestea
au tendinţa de a se roti una faţă de alta, rămânând paralele între ele şi perpendiculare pe
axa neutră (axa neutră se nu se deformează şi rămâne cu lungime constantă).

Figura IV.16 Torsiunea

Figura IV.17 Distribuţia eforturilor unitare tangenţiale rezultare din torsiune

27
Torsiunea barelor circulare

Dacă considerăm o porţiune "dx" dintr-o bară, cu raza "r", solicitată la torsiune putem
scrie:

nn ,
tg γ  γ =
dx
nn ,
tg (dφ)  dφ =
r
 γ·dx = r· dφ
d
 γ= r =r·θ
dx
unde: θ este răsucirea specifică (unghiul cu care se rotesc două secţiuni situate la o
distanţă egală cu unitatea).
γ este lunecarea specifică
legea lui Hooke τ = G·γ = G·θ·r [N/m2]

Din considerente de echilibru, momentul de torsiune Mt trebuie să fie egal cu suma


momentelor tensiunilor tangenţiale τ în raport cu centrul secţiunii O :
M t =  rdA
A

M t =  G    r 2 dA = Gθ  r 2 dA = GθI p
A A
2
r dA = I p momentul polar al secţiunii
A

28
Mt
G · θ =
Ip
Mtr
τ = G·γ = G·θ·r  τ=
Ip
MtR M
valoarea maximă τ max = = t
Ip Wp
Ip
Wp = momentul de rezistenţă polar
R
Pentru secţiunile circulare
Ip =
 4
32
  m4

W p = 3 m 3
16
 
- Verificarea:
 max = M t ≤  adm [N/m2]
Wp
- Dimensionarea :
 
W nec = M t m 3
 adm
- Determinarea momentului de torsiune capabil :
M t cap = W p · τ adm [Nm]
- Determinarea răsucirii specifice :
Mt
θ= [rad/m]
G  Ip
Produsul G·Ip poartă numele de rigiditate la torsiune.

29
ÎMBINĂRI DEMONTABIL

Prindere – îmbinare prin care se realiyează fixarea unor piese se altele


Înnădiri - îmbinări prin care se obţin piese cu lungime mai mare din piese cu lungime mai
mică (înnădirea panelor continue, înnădirea grinzilor căilor de rulare etc.).
Îmbinări de asamblare - îmbinări prin care se realizează o piesă din mai multe profile
laminate

Îmbinările, în funcţie de locul lor de execuţie, se clasifică în îmbinări de şantier şi îmbinări


de uzină; asemenea îmbinări sunt impuse de lungimile maxime de transport, respectiv lungimile
de livrare ale laminatelor.

A)Alegerea diametrului tijei


d  5t  0,2
d diametrul şurub
t grosimea minimă a pachetului
B)Verificarea la forfecare
d 2
N ef  n f  af
4
n f numărul secţiunilor de forfecare

C)Verificarea la presiune pe gaură


N cg  d ( t ) ag

D)Verificarea la întindere
d 2
N ci   ai
4

30
Eclise- trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
A  2t e h e  A i
t h
W  2 e e  Wi
6
Determinarea efortului în surubul cel mai solicitat

H
NH 
n

T
NT 
n
n numărul de şuruburi
M  y max
M 
N max
( x i2  y i2 )

rez 
N max (NT )2  (N H  N M )2

Verificarea de rezistenţă

rez  min( N ef , N cg )
N max

Cosiderăm că şurubul aflat la distanţa unitară se încarcă cu efortul N 1. rezultă că efortul ăntr-
un şurub aflat la distanţa r i ae încarcă cu N ni = N i ·r i
Codiţia de echilibru
n n
M   N i ri  N i  ri2
i i
M
N1  n
 ri
2

ri
N ni  M n
 ri
2

31
Determinarea efortului în surubul cel mai solicitat
H
NH 
n

M  y max
M 
N max
 y i2

rez  N H  N M
N max max

Verificarea de rezistenţă

N rez  N ci

32
Determinarea efortului în surubul cel mai solicitat
H
NH 
n

T
NT 
n

M  y max
M 
N max
 y i2

Verificarea de rezistenţă
N H  N max
rez  N ci )
N T  min( N ef , N cg )

Verificarea efort unitar în şurub

 echi  ( M ,H ) 2  3( H ,M ) 2  1,1 ai


NH  NM
 ( M ,H ) 
A br

T

A br

33
M r =k·d·N i
M r moment de strângere
k =0,2
N i =forţa axială din tijă

N t =0,75·A n ·σ c

f  Nt
N
c
f coeficient de frecare
c coeficient de siguranţă

N = n s ·N s

verificare
N max  N cap
N max  N cg  d ( t ) ag

34
Distanţe între şuruburi
e e1 e2 e3
Minime 3d 3d 2d 1,5d
Construcţii civile Bare 8d 8d 4d 4d
Maxime

şi industriale întinse 12t 12t 8t 8t


Bare 8d 8d 4d 4d
comprimate 12t 12t 8t 8t

ÎMBINĂRI NEDEMONTABIL
• Relaţiile din STAS 10108/0-78 prevăd o verificare a sudurilor, pe baza unor formule simplificate,
considerând că în toate cazurile ruperea se produce în planul de grosime minimă ‫״‬a‫ ״‬şi că în acest plan, se dezvoltă
tensiuni de forfecare. Rezistenţa de calcul se ia:
R sf = γ R (C.1.14)

în care: R reprezintă rezistenţa de calcul a metalului de bază, iar γ = 0,7 (tab.C.1.1)

Calculul la solicitări statice a îmbinărilor cu sudură cap la cap

Calculele prezentate în continuare se aplică îmbinărilor din figura C.1.3.

35
Figura.C.1.3.Îmbinări sudate

În condiţiile metalului depus, care are caracteristicile mecanice (σ c , σ r ) cel puţin egale cu ale metalului de
bază, verificarea sudurilor în adâncime (cu neglijarea îngroşării şi a concentratorilor de tensiune aferenţi) este
aceeaşi ca şi în secţiunea imediat vecină din metalul de bază. Relaţiile de verificare a sudurilor sunt următoarele:
— sudurile perpendiculare pe direcţia solicitării de întindere sau compresiune, când rezultanta solicitărilor
exterioare trece prin centrul de greutate al prinderii:
N N
   Rs (C.1.1.)
A s a  ls
— sudurile supuse la forfecare:
T
  Rf (C.1.2.)
a  ls
— sudurile supuse la încovoiere:
M
 y  Rs
Is (C.1.3.)
— sudurile supuse la încovoiere şi întindere sau compresiune:
N M
  y  Rs
a  ls I s (C.1.4.)

— sudurile supuse la tensiuni σ şi τ:


   2  3 2  R (C.1.5.)
unde:
R este rezistenţa de calcul a materialului de bază;
a - grosimea piesei celei mai subţiri dintre piesele care se sudează cap la cap;
l s - lungimea de calcul a cordonului de sudură care se verifică, definită cu relaţia
(l s = l - 2a ) şi l = b
A s = a·l s – Aria de calcul a cordonului de sudură;
s
I x - momentul de inerţie al secţiunii de calcul a cordonului de sudură;
y - distanţa din centrul de greutate al prinderii până la punctul care se verifică.

Figura.C.1.4. Sudură cap la cap

Calculul la solicitări statice a îmbinărilor cu sudură de colt

Îmbinările realizate cu sudură în relief, supuse la diferite solicitări conform standardului menţionat, se
verifică cu relaţiile:
— sudurile supuse la compresiune, întindere sau la o forţă tăietoare acţionând în centrul de greutate al secţiunii de
calcul îmbinării (fig.C.1.22):

36
N
 (C.1.15)
a  l s

Figura.C.1.22. Sudură în relief supusă la compresiune, întindere sau forţă tăietoare


acţionând în centrul de calcul al planului îmbinării.

— sudurile supuse la încovoiere în planul de calcul al cordoanelor de sudură (fig.C.1.23):

M
 y  R sf (C.1.16)
Is

Figura.C.1.23. Sudură în relief supusă la moment încovoietor în planul


de calcul al prinderii

— sudurile supuse la încovoiere perpendicular pe planul de calcul al cordoanelor de sudură (fig. C.1.24):
M
 d max  R sf (C.1.17)
Ix  Iy

37
Figura C.1.24. Sudură în relief supusă la moment încovoietor
perpendicular pe planului de calcul al prinderii

— sudurile supuse la forfecare pe mai multe direcţii se verifică la rezultanta tensiunilor din punctul în care se face
verificarea (fig.C.1.25):
  R sf (C.1.18)

Figura C.1.25. Suduri în relief supuse la forţe pe mai multe direcţii

În cazul unei prinderi sudate supuse la un moment încovoietor şi la forţă tăietoare, aceasta din urmă se
consideră practic preluată numai de cordoanele paralele cu forţa (fig.C.1.26); Verificările se efectuează în
punctele 1 şi 2 (de pe talpă şi inimă) cu relaţiile:
Mh s
 M1   R sF (C.1.19)
2I s
T
T   R sF (C.1.20)
2h i a i
  M 2 2   T 2  rfs (C.1.21)
Mh i
 M2  (C.1.22)
2I s

38
Figura C.1.26. Suduri în relief supuse la forţă tăietoare şi moment încovoietor
în planul prinderii

În relaţiile 17÷20 s-au folosit notaţiile:


a este grosimea de calcul a cordoanelor de sudură;
l s - lungimea de calcul a sudurii (l s = l - 2a);
Σal s - aria secţiunii cordoanelor de sudură solicitate;
I s - momentul de inerţie al secţiunii de calcul al cordoanelor în raport cu axa neutră a îmbinării;
I x , I y - momentele de inerţie ale secţiunii de calcul ale cordoanelor în raport cu axa x-x, respectiv
axa y-y (fig.C.1.26).

39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
DEPOZIT

50
51
DEPOZIT 2

52
53
54
ATELIER 1

55
56
57
58
59
60
61
62
ATELIER AUR

63
64
65
66
67
68
69
HALA P+3

70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
Cap III. Elemente metalice supuse la solicitări complexe

Cap IV. Îmbinările demontabile ale elementelor metalice

Cap V. Îmbinările nedemontabile ale elementelor metalice

Cap VI. Dimensionarea şi calculul elementelor structurale orizontale.

Cap VII. Dimensionarea şi calculul elementelor structurale verticale

Cap VIII. Dimensionarea şi calculul elementelor de contravântuire

Cap IX. Materiale folosite în construcţii din lemn. Elemente generale de calcul şi
alcătuire a elementelor componente ale structurilor din lemn

Cap X. Şarpante şi grinzi cu zabrele din lemn

Cap XI. Îmbinări ale elementelor din lemn

Cap XII. Materiale folosite în construcţii din zidărie. Tipuri de zidării portante

Cap XIII. Elemente generale de calcul şi alcătuire a structurilor din zidărie portantă

Cap XIV. Conformare structurală pentru construcţiile cu structură din zidărie


portantă

100
CLASIFICAREA CONSTRUCTIILOR DIN LEMN

Dupa durata de exploatare:


- permanente (durata de exploatare mai mare de 4 ani, sub forma de constructii civile,
industriale, agricole, poduri, baraje etc);
- provizorii (durata de exploatare mai mica de 4 ani, sub forma de baracamente, tribune,
poduri pentru restabilirea circulatiei etc);
- auxiliare (schele, esafodaje etc);

Dupa conditiile de exploatare:


- adapostite, ferite de intemperii (acoperisuri, plansee etc);
- neadapostite, sunt supuse umezirii alternative (suprastructuri de poduri, pereti exteriori,
turle pentru foraj etc);
- sub apa, stau permanent sau timp indelungat sub apa (piloti sub etiaj, deversoare);

Dupa destinatie:
- constructii civile, industriale, agricole, cuprinzand cladiri, baraci, hale, ateliere;
- poduri si podete de serviciu, pasarele etc;
- hidrotehnice, cuprinzand baraje, deversoare etc;
- speciale, cuprinzand silozuri, buncare, turnuri de racire, turle de foraj, stalpi si piloni
pentru liniile electrice si de telecomunicatii etc;

Dupa sistemul constructiv:


- grinzi cu sectiune simpla sau compusa, armate sau de tip macaz, cu contrafisa, cu inima
plina din scanduri sau placaj, cu zabrele si din lemn incleiat;
- cadre cu inima plina, cu zabrele si din lemn incleiat;
- arce cu inima plina, cu zabrele si din lemn incleiat;
- bolti lamelare sau membrane;
- cupole lamelare, membrane sau din arce incleiate;

Dupa modul de imbinare:


- imbinari dulgheresti (prag, scoabe etc);
- imbinari cu pene;
- imbinari cu cuie;
- imbinari incleiate;
- imbinari mixte;
- imbinari cu piese metalice;

Dupa modul de executie:


- constructii executate in atelier sau in fabrica;
- constructii executate pe santier;

101
AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE CONSTRUCTIILOR DIN LEMN

AVANTAJE:

- rezistenta relativ mare (raportul dintre rezistenta admisibila sau de calcul si densitatea
materialului, comportare buna si la compresiune si la intindere);
- prelucrare usoara;
- asamblare, demontare, mutare, refacere si consolidare facila;
- coeficientul de dilatare termica liniara in lungul fibrelor este redus
(4x10-66/◦C), de 2-3 ori mai mic decat al betonului si al otelului, la constructiile din lemn
nu este necesara prevederea rosturilor de dilatatie;
- coeficientul de conductibilitate termica al lemnului (λ=0.2) este redus fata de otel, beton sau
zidaria de caramida → material termoizolant;

Rezistenta admisibila Rezistenta relativa


Densitatea
Denumirea Compresiune Intindere
materialelor
aparenta  ac  at
(daN/cm3) σ ac σ at
(daN/cm )2
(daN/cm2)  
Lemn 500-600 100 70 200x103 140x103
Otel 7850 1400 1400 179x103 179x103
Beton
2400 45 11 18.8x103 4.5x103
simplu
Zidarie
1800 10 0.5 5.6x103 0.3x103
caramida

DEZAVANTAJE:

- anizotropia si neomogenitatea structurii lemnului (rezistentele mecanice variaza cu unghiul


pe care il formeaza directia fortei cu directia fibrelor; rezistenta materialului din apropierea
radacinii este cu 15-20% mai mare decat cea a materialului din apropierea coroanei);
- influenta negativa a umiditatii asupra proprietatilor fizico-mecanice;
- sortiment limitat de material lemnos;
- prezenta defectelor (naturale-noduri, contractie-umflare, putrezire);
- durabilitate limitata;

PROIECTAREA SI CALCULUL
ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN

CERINTELE UTILIZATORILOR – ISO 6241/1984 SI STAS 12400/85


STABILITATE SI REZISTENTA (FIABILITATE STRUCTURALA;
SIGURANTA LA FOC;
ETANSEITATE;

102
EXIGENTE HIGOTERMICE;
AMBIANTA ATMOSFERICE;
EXIGENTE ACUSTICE;
EXIGENTE VIZUALE;
EXIGENTE DE IGIENA;
ADAPTAREA LA UTILIZAREA SPATIILOR;
DURABILITATE;
ECONOMIE;

CERINTA DE FIABILITATE STRUCTURALA IMPLICA:


 SIGURANTA STRUCTURALA;
 APTITUDINE PENTRU EXPLOATARE;
 DURABILITATE;

PROPRIETATILE MECANICE ALE LEMNULUI

REGULI GENERALE

La proiectarea constructiilor din lemn trebuie respectate toate cerintele de rezistenta, stabilitate si
durabilitate, adoptandu-se solutiile constructive eficiente si masurile de protectie contra putrezirii care sa
asigure o buna conservare in timp a materialului folosit. Totodata, trebuie luate masurile necesare astfel
incat aceste constructii sa fie ferite de temperaturi ridicate. Temperatura maxima a mediului inconjurator
in care pot fi exploatate eficient constructiile din lemn se limiteaza la +55˚C, avandu-se in vedere si
normele in vigoare cu privire la preintampinarea pericolului de incendii.
Deasemenea, la alegerea sistemului constructiv trebuie sa se tina cont si de calitatea si de umiditatea
materialului folosit; in cazul in care materialul lemnos are o umiditate mare, si nu exista posibilitati de
uscare in timp util, trebuie adoptate sisteme constructive la care uscarea lemnului nu provoaca deformatii
periculoase sau eforturi unitare suplimentare.
In cazul elementelor constructive executate din mai multe piese sau cu sectiune compusa, imbinarea
acestora va trebui sa asigure o repartizare rationala a eforturilor in toate piesele componente. In acest
sens, legaturile utilizate pentru realizarea imbinarii trebuie sa fie de acelasi tip si cu aceleasi caracteristici
geometrice si elastice. Pentru a tine cont de influenta negativa a eventualelor defecte din zona imbinarii,
tipul si numarul legaturilor se vor stabili folosind principiul fractionarii. Astfel, o atentie deosebita trebuie
acordata elementelor intinse. In vederea evitarii aparitiei unor solicitari suplimentare in imbinare, efortul
trebuie transmis centric, conditie obligatorie in cazul elementelor intinse. Dispunerea legaturilor intr-o
imbinare trebuie sa fie simetrica in raport cu axa elementului.
In cazul constructiilor de lemn nu se tine cont in calcul de eforturile suplimentare ce iau nastere din cauza
variatiei de temperatura, respectiv in urma uscarii si umflarii lemnului. Se neglijeaza deasemenea in
calcul efectul favorabil al fortelor de frecare, luandu-se in considerare insa efectul defavorabil al frecarii
care poate duce la aparitia unor eforturi suplimentare.
Stabilirea corecta a dimensiunilor elementelor constructiilor de lemn supuse la diferite solicitari implica
cunoasterea proprietatilor mecanice, respectiv a rezistentelor materialului lemnos din care sunt realizate.

FACTORI CARE INFLUENTEAZA PROPRIETATILE MECANICE ALE LEMNULUI:


- CARACTERUL SI NATURA SOLICITARII;
- VITEZA DE INCARCARE SI DURATA SOLICITARII;
- STRUCTURA, DEFECTELE, STAREA DE UMIDITATE;
Proprietatile mecanice ale lemnului se determina in laborator prin incercari facute pe masini de incercat,
in anumite conditii prevazute de norme, pe epruvete mici, cu dimensiuni standardizate si executate dintr-
un lemn fara defecte.

103
Rezistentele astfel determinate nu pot fi considerate ca valori reale ale eforturilor in diferite elemente de
constructie deoarece acestea contin diferite defecte care reduc considerabil proprietatile mecanice ale
lemnului. Dimensiunile mari ale sortimentului lemnos folosit in mod curent in practica constructiilor din
lemn, in comparatie cu dimensiunile epruvetelor standardizate, fac ca neomogenitatea materialului
lemnos sa se manifeste mai puternic, fapt care conduce deasemenea la micsorarea rezistentelor.
In aceste conditii valorile obtinute in cadrul incercarilor mecanice efectuate in conditii de laborator pe
epruvete standardizate trebuie corectate cu factori semnificativi.

COMPORTAREA LEMNULUI LA DIFERITE SOLICITARI:

- INTINDERE: (paralela cu fibrele);


- curba caracteristica are caracter curbiliniu;
Pentru lemnul de rasinoase, Curba caracteristica a lemnului
incercarile
mecanice efectuate in conditii de Intindere in lungul fibrelor
laborator
au aratat ca valoarea medie a rezistentei
1400

la rupere la intindere in lungul 1200 fibrelor se


situeaza in jurul a 1000 daN/cm2, iar
valoarea modulului de elasticitate 1000
variaza
intre 110000daN/cm2 si 140000 daN/cm2.
efortul unitar (daN/cm^2)

800

Curba caracteristica de comportare a lemnului


la intindere are pe toata lungimea 600
ei un
caracter curbiliniu, fapt care 400

demonstreaza lipsa limitei de


proportionalitate (intre eforturi 200 unitare si
deformatii specifice).
0
0 2 4 6 8 10 12 14
Valoarea rezistentei de rupere la intindere deformatia specifica (10^-3)

centrica paralela cu fibrele este


semnificativ micsorata la barele cu dimensiuni mai mari, fata de valoarea obtinuta pe epruvete
standardizate datorita, pe de-o parte unei manifestari mai puternice a neomogenitatii materialului, iar pe
de alta parte, datorita defectelor de noduri si devierii fibrelor lemnului in regiunea acestora.
Experientele de laborator au aratat ca in cazul in care suma diametrelor nodurilor dintr-o sectiune ajunge
la ¼ din dimensiunea laturii piesei intinse (calitatea I), rezistenta de rupere la intindere a acesteia scade
pana la 0.27 din valoarea corespunzatoare obtinuta pe epruvete standardizate.
Ruperea epruvetelor solicitate la intindere se produce brusc, fara dezvoltare de deformatii plastice.
Rezistenta de rupere normala pe directia fibrelor este de 20-25 ori mai mica decat rezistenta de rupere la
intindere in lungul fibrelor.
ATENTIE: dimensionarea se realizeaza din conditia de rezistenta;

- COMPRESIUNE: (paralela cu fibrele);


- influenta defavorabila a
defectelor si a slabirilor este mai Curba caracteristica a lemnului
compresiune in lungul fibrelor
m i ca
decat in cazul intinderii  1400

comportare plastica a lemnului la


compresiune; 1200

1000
efortul unitar (daN/cm^2)

Curba caracteristica de comportare a 800 lemnului


la compresiune are o curbura mai
pronuntata in comparatie cu cea la 600
intindere.
400

200
104
0
0 2 4 6 8 10 12 14
deformatia specifica (10^-3)
Experimental s-a constatat ca rezistenta de rupere la compresiune in lungul fibrelor depinde de grosimea
peretilor celulari ai lemnului tarziu. Distrugerea lemnului solicitat la compresiune in lungul fibrelor
incepe cu flambajul fibrelor mai rezistente si mai rigide ale lemnului tarziu, care deviaza lateral spre
fibrele mai moi ale lemnului timpuriu, ajungandu-se la mai multe planuri inclinate ce se formeaza in urma
ruperii locale fibrelor.

ATENTIE: dimensionarea se realizeaza in general la flambaj;

- INCOVOIERE:
- ipoteze simplificatoare: legea Hooke + ipoteza Bernoulli;
- schema statica pentru incovoiere fara forta taietoare;
- distributia eforturilor unitare  pe inaltimea sectiunii transversale;
Rezistenta de rupere la incovoiere se situeaza intre rezistentele la compresiune si intindere, avand pentru
lemnul de rasinoase o valoare medie de ≈ 750 daN/cm2.
Influenta defectelor in cazul solicitarii la incovoiere este considerabila, mai ales daca acestea sunt situate
in zona intinsa a barei. Experientele de laborator au aratat ca aceasta influenta este mai mare la barele din
lemn ecarisate si mai mica la barele din lemn rotund. In cazul in care suma dimensiunilor nodurilor
reprezinta 1/3 din latura sectiunii elementului din zona intinsa, rezistenta de rupere la incovoiere
reprezinta doar 0.40-0.50 pentru lemn ecarisat si 0.60-0.80 pentru lemn rotund, din valoarea rezistentei de
rupere a epruvetelor standardizate.
Calculul elementelor solicitate la incovoiere se bazeaza pe o serie de ipoteze simplificatoare, si anume
legea lui Hooke si faptul ca lemnul are acelasi modul de elasticitate E la incovoiere ca si in cazul
solicitarii la intindere si compresiune.
Experimental, s-a observat ca pentru primele trepte de incarcare, raportul dintre valoarea absoluta a
deformatiilor specifice din zona comprimata ε c si respectiv a celor din zona intinsa ε t , este foarte apropiat
de 1, aceasta insemnand ca pozitia axei neutre coincide cu centrul de greutate al sectiunii. In vecinatatea
ruperii insa, valoarea raportului dintre deformatia specifica de compresiune si cea de intindere se reduce
pana la ≈ 0.75, axa neutra incepand sa se deplaseze spre zona intinsa.
In concluzie, in cazul solicitarii la incovoiere, ca urmare a deformatiilor care o insotesc, distributia
eforturilor unitare normale pe inaltimea sectiunii transversale a barei poate fi considerata liniara doar in
prima faza a incarcarii, cand acestea sunt mici.

σ c1 σ c2 σ c3

σ t1 σ t2 σ t3
Comportarea lemnului la incovoiere in diverse stadii de lucru

105
Odata cu cresterea incarcarii, cresc si eforturile unitare normale, iar materialul din zona comprimata
incepe sa treaca in domeniul elasto-plastic, diagrama eforturilor unitare normale devenind usor curbilinie
in zona comprimata, dar ramanand liniara in zona intinsa. Daca incarcarea creste si mai mult, eforturile
unitare normale cresc in continuare, astfel ca materialul din zona comprimata trece in domeniul plastic,
iar in zona intinsa incepe plastificarea (diagrama eforturilor unitare normale devenind si in aceasta zona
curbilinie). In stadiul ultim, intreaga diagrama este curbilinie, cu exceptia unei mici zone in vecinatatea
axei neutre care se pastreaza in domeniul elastic, iar eforturile unitare normale la extremitatile sectiunii
ating valoarea de rupere.
Ruperea incepe cu fibrele extreme din zona comprimata, unde se formeaza cute (ondulatii) care explica
aparitia deformatiilor plastice in aceasta zona, deformatii ce se extind treptat inspre interiorul sectiunii,
determinand astfel deplasarea axei neutre spre zona intinsa si se termina prin ruperea fibrelor din zona
intinsa.
- STRIVIRE:
STRIVIRE: (compresiune perpendiculara pe fibre);
- pentru  s <  p deformatiile sunt elastice si au valori mici (peretii celulelor se comporta bine);
- pentru  s >  p deformatiile sunt permanente si au valori mari (distrugerea peretilor celulelor);
- pentru  s >>  p cresc deformatiile (indesarea peretilor celulelor);
Curba caracteristica a lemnului la compresiune si strivire transversal pe fibre arata ca in prima parte de
incarcare cand σ s este mai mica decat σ p (limita de proportionalitate), peretii celulelor se comporta in
conditii bune, deformatiile sunt elastice si au valori mici. Daca limita de proportionalitate este depasita,
peretii celulelor se distrug, iar celulele se turtesc, provocand astfel deformatii mari, cu caracter
permanent. Dupa turtirea completa a peretilor celulari se produce o indesare a acestora, determinand
astfel reducerea cresterii deformatiilor, chiar la o marire considerabila a solicitarii.
Valoarea rezistentei la strivire σ s variaza in functie de unghiul pe care il face forta de strivire cu directia
fibrelor lemnului si creste cu micsorarea acestui unghi.

σs

σp

εp ε
Curba caracteristica a lemnului la compre-
siune si strivire perpendiculara pe fibre

reazemelor nu sunt permise solicitari care sa depaseasca  p


ATENTIE: in zona reazem

- FORFECARE:
- rezistenta la forfecare transversala  t ;
- rezistenta la forfecare paralela  p ;
- rezistenta la forfecare longitudinala perpendiculara  perp ;

106
CALCULUL ELEMENTELOR DE CON
CONSTRUCTII
DIN LEMN CU SECTIUNE SIMPLA

Nt
 INTINDERE AXIALA:    at ( Rt )
An
N t = forta axiala normata (de calcul);
A n = aria sectiunii transversale, slabite;
 at = rezistenta admisibila la intindere in lungul fibrelor;
R t = rezistenta de calcul la intindere in lungul fibrelor;
Nc
 COMPRESIUNE AXIALA:    ac ( Rc )
An
N
 = coeficient de flambaj;
N cr
 2 EI
N cr  2 = forta critica de flambaj;
lf
E = modul de elasticitate al materialului;
I = moment de inertie al sectiunii (dispersia, ex.valori);
l f = lungimea de flambaj a barei (in functie de rezemari);
I
i = raza de giratie;
A
lf
Zveltetea se cuantifica prin   (coeficient de zveltete);
i
2
Pentru   75 se obtine   1  0.8( );
100
3100
Pentru   75 se obtine  
2

Coeficient de zveltete maxim admis


a
Nr.crt. Denumire element
Constructii Constructii
definitive provizorii
Grinzi cu zabrele si arce
1. - talpi, diagonale si montanti reazem 150 175
- celelalte elemente 175 200
Stalpi principali 120 150
2.
Stalpi secundari 150 175
3. Contravantuiri 200 200

107
INCOVOIERE:
- SIMPLA
M
VERIFICARE DE REZISTENTA:     ai ( Ri )
W net
M = moment incovoietor normat (de calcul);
W net = modul de rezistenta net;
 i = rezistenta admisibila la incovoiere;
Ri = rezistenta de calcul la incovoiere;
ATENTIE: daca sectiunea cea mai slabita nu coincide cu sectiunea in care
momentul incovoietor este maxim, se impune verificarea de
rezistenta si in sectiunea cu slabiri maxime!

M max l 2
VERIFICARE DE RIGIDITATE: f  
EI

Sageata limita
Nr.crt. Element Incarcari de Incarcari de
lunga durata scurta durata
Plansee
1. L/250 L/250
curente
2. Plansee pod L/200 L/200
Acoperisuri
3. - pane, capriori; L/200 L/150
- astereala; L/150 L/100
4. Dolii L/400 L/300

QS b
In general, pe langa incovoiere apare si forfecarea:    a ( Rf )
bI b
l1
Q = forta taietoare normata (calcul);
Sb = momentul static brut al sectiunii;
b = latimea sectiunii;
stanga
Qasociat
p lunga durata
Ib = moment de inertie brut sectiune;
stanga sus
M cap q normat
. gr

ATENTIE: verificarea este necesara pentru


grinzi scurte (l/h<5)!
dreapta jos
M cap
dreapta
. gr
-OBLICA
Qasociat VERIFICARE DE REZISTENTA:
Mx My
dreapta
Qasociat     ai ( Ri )
dreapta sus
M cap . gr
Wx Wy
VERIFICARE DE RIGIDITATE:
f  f x2  f y2  f adm
stanga jos
M cap . gr
stanga
Qasociat

108
COMPRESIUNE EXCENTRICA (DREAPTA SI OBLICA)

- FORTA AXIALA DE COMPRESIUNE (pe pozitie deformata);


- MOMENT INCOVOIETOR ( M x ; sau M x si M y )

Ipoteza I Ipoteza II Ipoteza III


M yI  S y  H
M I
 Sx  H M I
y  Sy H M xI  S x  H
x

N ld S y  S yt  S yr
ld S y  S yt  S yr1  S yr 2
N N ld
S x  S xt  S xr S y  S yr S x  S xt  S xr1  S xr 2
S x  S xr

H
H
H

Y Y Y

X X X

Ipoteza I Ipoteza II Ipoteza III

N N N
M ycalcul
calcul calcul
M x M ycalcul M x

M calcul  M I  M  N ld  e unde:
 MI  SH;
 M II    M I ; M  M II  M I
1  2 EI conventional
  , N cr  ;
N ld l 2f
1
N cr
N M M
    x  y   ai ( Ri )
A Wx Wy

109
SARPANTE
TIPURI CONSTRUCTIVE SI ELEMENTE COMPONENTE

110
111
112
SARPANTE DIN CAPRIORI: - ALCATUIRE: perechi de capriori cu sau fara tiranti
orizontali de rigidizare;

- DESCHIDERE: 6.00m fara tiranti;


9.00m cu tiranti;

- STABILITATEA GENERALA: contravantuiri long.;

SARPANTE PE SCAUNE: - ALCATUIRE: elemente verticale (popi);


elemente orizontale-longitud. (pane);
elemente inclinate (capriori);
elemente orizontale de rigidizare trans.
elemente inclinate de rigidizare transv.

- STABILITATEA GENERALA: contrav. long+transv.

- TIPURI: functie de deschidere, de pozitia elementelor


structurale verticale (pereti sau cadre);

CALCULUL ELEMENTELOR SARPANTEI

GRUPAREA INCARCARILOR
- IPOTEZA I: incarcarea permanenta + incarcarea din zapada;
- IPOTEZA II: incarcarea permanenta + incarcarea din vant (presiune) +
+ ½incarcarea din zapada;
- IPOTEZA III: incarcarea permanenta + forta concentrata (1000N);
- IPOTEZA IV: incarcarea permanenta + incarcarea din vant (pres.+suct.);

CALCUL ASTEREALA (sustine invelitoarea din tabla, olane)


- se determina incarcarile pentru o scandura de latime “b”;
- se calculeaza la incovoiere oblica pe doua directii;
- se verifica la deformatia maxima;

CALCUL SIPCI (sustin invelitoarea din tigla)


- se determina incarcarile pentru o sipca;
- se calculeaza la incovoiere oblica pe doua directii;
- se considera simplu rezemate pe capriori;

CALCUL CAPRIORI
- se considera simplu rezemati pe pane;
- sunt incarcati cu reactiunile din astereala sau sipci;

CALCUL PANE
- se considera simplu rezemate sau continue pe popi (ziduri, pt.cosoroaba);
- sunt incarcate cu reactiunile din capriori;

CALCUL POPI (elemente verticale sau inclinate, care preiau reactiunile panelor);
Lemn Lamelar Incleiat

STRUCTURA CONSTRUCTIVA DIN LEMN LAMELAR INCLEIAT

Elementul de rezistenta din lemn lamelar incleiat este un element de constructie unde lungimile si
sectiunile realizate pot diferi cu mult fata de dimensiunile obisnuite ale lemnului; pot fi liniare sau
curbe,uneori cu curburi multiple in plan sau chiar in spatiu.
Depasirea lungimilor curente se obtine prin innadirea ca-la-cap a lamelelor componente; in latime se
113
poate innadi la fel, iar inaltimea sectiunii se poate realiza printr-un numar adecvat de lamele componente.
Prin lipire cu un adeziv de calitate si prin presare pe timpul intaririi adesivului se obtine forma finala a
elementului de constructie.Daca tiparul in care se realizeaza elementul este liniar, si elementul obtinut va
fi liniar, iar daca se creeaza un tipar curb bineinteles ca si elementul realizat va prelua forma curba a
tiparului.
In timpul realizarii acestor elemente nu este permisa nici aburirea, nici tratament termic pentru material,
forma impusa de tipar fiind garantata de adezivul utilizat.
Materialul lemnos utilizat este Molidul sau Bradul rosu (picea excelsa),dar numai acel lemn care a crescut
in conditii vitrege,a carui inelele anuale de crestere sunt foarte apropiate, lemnul fiind uniform si foarte
dens.
Adezivul (rasina sintetica) este rezistent la apa, la vapori de apa chiar si la fierbere, face fata tuturor
conditiilor la care este expusa structura de lemn fara a fi daunatoare sanatatii .
Datorita innadirii in lung a lamelelor componente si datorita eliminarii defectelor lemnului cu ocazia
imbinarii cap la cap a lamelelor, se obtine un nou material lemnos, mult mai omogen fata de lemnul
obisnuit, fara vatamari si fisurari de-a lungul elementului, fenomen atit de frecvent la lemnul obisnuit.

Elemntele de lemn lamelar incleiat, inca din faza de proiectare se dimensioneaza tinind cont de
prescriptiile PSI (Prevenirea si Stingerea Incendiilor) adica stabilind grosimea materialului care se poate
sa arda, pina la venirea pompierilor, fara a periclita rezistenta si stabilitatea constructiei respective.
Lemnul se poate trata si cu materiale de intirziere a aprinderii lemnului sau cu solutii antiseptice care nu
permite aparitia putrezirii si a daunatorilor lemnului. (microorganisme, insecte, carii, etc.)

In caz de incendiu, structurile din lemn lamelar incleiat se comporta in mod controlat si in cazul
sectiunilor de lemn mai mari; NU-SI pierd capacitatea lor de rezistenta,permit evacuarea bunurilor aflate
in spatiul acoperit, situatie care nu se constata la constructiile metalice, metalul ajuns la cca 600 grade C
se deformeaza intr-un mod necontrolabil si Nu permite salvarea bunurilor, fiind pericol real de prabusire a
structurii in orice moment.
Lemnul se comporta bine fata de factorii corozivi si, in dese cazuri mai bine decit structurile similare din
otel sau chiar beton armat.
Este recomandata utilzarea structurilor din lemn lamelar la depozite de sare sau ingrasaminte chimice iar
in cazul salilor de sport sau a piscinelor unde atmosfera umeda este predominanta aceste structuri se
utilizeaza cu succes. Trebuie avuta grija ca sa se asigure o ventilatie naturala adecvata acestor structuri,ca
vaporii de apa care ar putea condensa pe structura de lemn sa fie eliminati .Nu se recomanda utilizarea
structurilor chesonate unde evacuarea prin ventilatie a condensatului este dificila sau imposibila.

Montajul structurilor din lemn lamelar incleiat este simpla ,nu necesita macarale speciale ,si prin
utilizarea pieselor metalice de imbinare,se realizeaza articulatii corecte si simplu de realizat. Se pot
acoperi deschideri mari, de pana la 70 m iar aportul estetic al unor asemnea structuri depaseste
posibilitatile urbanistice ale structurilor de beton armat sau metal.
Avand in vedere avantajele mai sus enumerate, aceste structuri din lemn lamelar incleiat se pot utiliza cu
succes la realizarea Salilor de sport,Piscine acoperite, Biserici, Centre comerciale, Hale industriale,
Depozite de sare sau de chimicale, lucrari cu caracter agrozootehnic, Pasarele si chiar Poduri .

Winter Garden

Una din cele mai mari cladiri din sticla din Marea Britanie construita in ultima suta de ani, a creat o
uimitoare inima verde in centrul metropolei. Alaturi de Peace Gardens si Millennium Galleries,Winter
Garden incanta vizitatorii ce au ales un traseu pietonal prin centrul orasului.
Winter Garden gazduieste peste 2500 de specii de plante din lumea inteaga creand un peisaj unic.
Winter Garden si Millennium Galleries din Sheffield sunt realizari urbanistice ideale concepute de
arhitectii moderni Pringle,Richards,Sharratt.

114
Galeriile se incadreaza intr-un stil definit de lumina, iar acuratetea formelor arhitecturale este realizata in
maniera unor curente artistice de calitate superioara; prin raportare la stilul Gotic si la design-ul care
strapunge cornisa, Winter Garden reprezinta o capodopera.
Cladirea are un strat protector termic pentru pragul inferior de 4 grade C si este una din cele mai mari
cladiri din lemn lamelar stratificat din Marea Britanie.

La constructia ei, s-a folosist lemn de rasinoase ,o esenta durabila care, in timp, capata o culoare argintiu-
verzuie. Aceasta esenta se ia direct din padure si nu necesita tratari chimice, iar lemul nu trebuie acoperit.
Se reduce folosirea solventilor si deasemenea se evita aplicarea chimicalelor care ar putea omori plantele.
Cladirea are un sistem constructiv inteligent care permite controlarea ventilarii si a deschiderii
anvelopantei, astfel incat plantele sunt racite vara si incalzite iarna. Sistemul se adapteaza de la un an la
altul in functie de clima.

Despre cladire:

- a fost conceputa de Pringle, Richards, Sharratt care au proiectat si Millennium Galleries.


- are 70 metri in lungime,22 de metri in latime, iar imensele arce din lemn sunt aproape de 21
metri inaltime.
- volumul constructiei poate adaposti 5000 de sere
- la constructia ei s-au folosit 2100 m ² de sticla, 900 m³ de beton si 80 de tone de otel
- 400 de tone de apa umplu zilnic casetele in care stau radacinile plantelor, echivalent cu a umple
4000 de roabe.

Galeriile Millenium impreuna cu Winter Garden gazduiesc monumente civice si culturale ce


evidentiaza un traseu. La nivel urbanistic, acest traseu se distinge din interiorul vechiului inel stradal
ce inconjoara galeriile si gradina, catre oras, printr-o secventa de spatii publice pline de viata ce de
intind de-a lungul lui.

115
116
117