Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rezistenţa materialelor este una din disciplinele de bază în pregătirea inginerului pentru ca ea
răspunde unor probleme concrete, de mare importanţă practică, privind siguranţa în exploatare a
elementelor componente ale maşinilor şi instalaţiilor. Problemele rezistenţei materialelor pot fi grupate
în 2 mari categorii:
- probleme de dimensionare (constau în stabilirea dimensiunilor minime şi materialelor din care
urmează a fi realizate diferite piese astfel încât sub acţiunea forţelor să se asigure rezistenţa, rigiditatea
şi stabilirea construcţiei din care fac parte.)
- probleme de verificare (constau în a determina dacă o piesă dintr-un anumit material cu
dimensiunile cunoscute respectă sau nu, sub acţiunea forţelor, condiţiile de rezistenţă, stabilitate şi
rigiditate.)
A NOTIUNI RECPITULATIVE
I. ACŢIUNI ŞI ÎNCĂRCĂRI
I.1. Acţiuni
Se numeşte acţiune orice cauză capabilă de a genera într-o construcţie stări de solicitare
mecanică (eforturi şi / sau deplasări). Acţiunile sunt reprezentate în calcule prin încărcări în cadrul
cărora sunt definite sisteme de forte, deplasări impuse şi deformaţii împiedicate.
Acţiunile sunt reprezentate în calcule prin încărcări.
I.2. Încărcări
Acţiuni permanente (P). Acţiunile permanente se aplică practic cu aceeaşi intensitate pe toată
durata exploatării construcţiei. In cadrul acţiunilor permanente intervin:
greutatea proprie a elementului care se dimensionează;
greutatea tuturor elementelor susţinute de elementul în cauză.
STAS 10101/1-75
Acţiuni temporare (T). Acţiunile temporare variază ca intensitate în timp şi în anumite intervale
pot chiar să lipsească.
După durata de solicitare, acţiunile temporare se împart în:
1)Acţiuni temporare de lungă durată, numite şi cvasipermanente (C), ca de exemplu:
- greutatea utilajului specific exploatării (maşini-unelte, rezervoare, maşini de ridicat fixe etc.) ;
- greutatea conţinutului în rezervoare, silozuri, conducte şi presiunile pe pereţii acestor
construcţii ;
- încărcările pe planşee în încăperile de depozitare, arhive etc.;
- greutatea depunerilor de praf industrial;
- variaţiile de temperatură tehnologică;
- tasările neuniforme şi deplasările fundaţiilor.
2)Acţiuni temporare de scurtă durată (V), ca de exemplu:
- încărcări distribuite sau concentrate din încărcare cu oameni pe acoperiş, planşee, scări etc.;
- încărcări din convoaie de forţe (poduri de cale ferată, poduri de şosea) ;
- încărcări datorită mijloacelor de ridicare şi transport cum sunt podurile rulante, grinzile rulante
etc;
- încărcările normate aduse de poduri;
- încărcări din zăpadă şi eventual chiciură;
- încărcări din vânt;
- încărcări din variaţii de temperatură;
- încărcări care pot să apară în timpul montajului şi transportului.
Acţiuni excepţionale (E). Acţiunile excepţionale pot apărea în timpul execuţiei sau exploatării
construcţiei în cazuri foarte rare la valorile normate. În această categorie sunt cuprinse:
- încărcarea seismică;
- încărcări cu caracter de şoc;
- încărcări datorită ruperii unor elemente ale construcţiei;
- încărcări datorită unor inundaţii catastrofale.
Valoarea normată a acestor acţiuni este precizată prin normative speciale.
Elementele şi structurile construcţiilor sunt de regulă solicitate în acelaşi timp de mai multe
categorii de acţiuni. Calculele în stadiile limită trebuie să ia în considerare atât probabilitatea
variabilităţii valorilor normate ale diferitelor acţiuni cât şi combinaţiile defavorabile şi practic posibile
ale diferitelor acţiuni.
De variabilitatea valorilor normate ale încărcărilor se ţine seama prin coeficienţii acţiunilor.
Starea de eforturi si de deformaţii a unei construcţii este rezultatul suprapunerii mai multor tipuri
de acţiuni, aceste acţiuni se grupează in funcţie de posibilitatea lor de apariţie simultan în două tipuri
de grupări de încărcări. In cadrul unei grupări fiecare acţiune suferă corecţii.
- Gruparea fundamentală. Aceasta grupare este formată din încărcări permanente,
cvasi - permanente si variabile.
- Gruparea specială. Aceasta grupare este formată din încărcări permanente, cvasi-
permanente, variabile si excepţionale.
II. Definiţii
Pentru a defini o secţiune, complet, cunoaşterea ariei şi a centrului de greutate nu sunt suficiente.
Determinarea eforturilor, tensiunilor şi deformaţiilor impune cunoaşterea exactă a poziţiei fiecărui
element de suprafaţă faţă de axele pe care se manifestă eforturile secţionale.
2
I Δ = dA (m4)
2
I z = y dA (m4)
2
I y = z dA (m4)
2 2 2
I 0 = I p = r dA = ( y z )dA = I y + I z (m4)
Iy
iy= (m)
A
II.6. Modul de rezistenţă axial
Iz
Wz= (m3)
y max
Iy 3
WY= (m )
z max
II.7. Modul de rezistenţă polar
Ip
Wp= (m3)
rmax
Dacă avem o secţiune "S" şi un sistem de axe YOX faţă de care cunoaştem momentele de
inerţie, atunci putem afla momentele de inerţie ale secţiunii "S" şi faţă de un alt sistem dacă se
cunoaşte distanţa pe "x" şi pe "y" între cele două sisteme.
Z1= Z - a
Y1= Y - b
2 2
I Z1 = y 1 dA = ( y b) dA = y 2 dA - 2b y dA +b2 dA
A A A A A
2
I Z1 =I Z – 2bS Z + b A
Analog I Y1 =I Y – 2aS Y + a2A
I z1Y1 =I YZ –aS z - bS Y + abA
Dacă primul sistem de axe trece prin centrul de greutate al secţiunii, momentul static în raport cu
centrul de greutate este nul şi relaţiile devin:
I Z1 =I Z + b2A
I Y1 =I Y + a2A
I z1Y1 =I YZ + abA
Cazuri particulare
Secţiune dreptunghiulară
h/2 h/2 bh 3
h / 2 y
2 2
I z = y dA =
2
bdy = 2 0 y bdy =
12
bh 3
Iz=
12
Secţiune circulară
d 4
Iz= Iz=
64
Secţiune inelară
(D 4 d 4 )
Iz= Iz=
64
II.9 Variaţia momentelor de inerţie în raport rotirea axelor
Dacă avem o secţiune "S" şi un sistem de axe YOX faţă de care cunoaştem momentele de
inerţie, atunci putem afla momentele de inerţie ale secţiunii "S" şi faţă de un alt sistem dacă se
cunoaşte unghiul de rotire între cele două sisteme.
Iz Iy Iz Iy
I Z1 = + cos2α - I yz sin2 α
2 2
Iz Iy Iz Iy
I y1 = - cos2 α + I yz sin2 α
2 2
Iz Iy
I yz = sin2 α + I yz cos2 α
2
II.10. Momente de inerţie principale
2I zy
tg2α = -
Iz Iy
Iz Iy 1
I 1,2 = ± (I z I y ) 2 4I 2xy
2 2
I I2
I z1y1 = 1
2
II.11. Caracteristicile geometrice ale secţiunilor plane compuse
σ=ε•E
Tensiunea sau efortul unitar este egal cu modulul de elasticitate longitudinal înmulţit cu alungirea
relativă. Legea lui Hooke funcţionează numai în zona de proporţionalitate, zona îngroşată a curbei
caracteristice
F l
E
S l0
τ=θ•G
E α
G (daN/cm2) μ
Material (daN/cm2) (grad-1)
Oţel tenace (2,00-2,15)106 (7,8-8,5)105 0,24-0,28 12 •10-6
Oţel casant (2,00-2,2)106 8,5 • 105 0,25-0,29 11,72 •10-6
duraluminiu (0,70-0,23)106 4,5 • 106 0,23-0,29 23,5 •10-6
Beton simplu (0,15-0,49)105 0,16-0,18 (8,8-10) •10-6
Beton armat (0,18-0,43)105 10 •10-6
Lemn ┴ (9-14)104 (4,5-6,5)103 (4-6) •10-6
Lemn ║ (0,4-1,0)104 (4,5-6,5)103 12 •10-6
Sticlă (50-60)104 (21-23)103 0,24-0,27 (1-8) •10-6
Cauciuc 0,008104 (7-21)103 0,47
Gheaţă 0,1•106 0,28•105
Pentru a demonstra legea lui Hooke se compară alungirea unor bare cu aceeaşi secţiune,
lungimi diferite şi supuse aceleiaşi forţe de întindere. Se observă că bara mai lungă va prezenta o
alungire mai mare, deci alungirea variază direct proporţional cu lungimea iniţială.
FORMULA LUI NAVIER
σ = Mz y
Iz
T zS
τ xy =
bI
z
unde: T z forţa tăietoare pe OZ
S momentul static al suprafeţei care tinde să alunece, calculat în raport cu axa OZ.
Deoarece eforturile dintr-o secţiune echilibrează forţele exterioare din stânga sau din dreapta
secţiunii ele pot fi calculate utilizând această condiţie de echilibru şi anume:
Forţa axială N este egală cu suma proiecţiilor pe normala la secţiune a tuturor forţelor situate la
stânga sau la dreapta secţiunii;
Forţa tăietoare T este egală cu suma proiecţiilor pe planul secţiunii a tuturor forţelor situate la
stânga sau la dreapta secţiunii;
Momentul încovoietor M î , este egal cu suma momentelor proiectate pe planul secţiunii a
tuturor forţelor situate la stânga sau la dreapta secţiunii;
Momentul de torsiune M t , este egal cu suma momentelor în raport cu normala la secţiune a
tuturor forţelor situate la stânga sau la dreapta secţiunii.
O bară este supusă unei solicitări simple, atunci când în secţiunile sale transversale apare
numai un singur tip de efort secţional. Dacă în secţiunea barei apar două sau mai multe eforturi se
spune că bara este supusă la solicitări complexe.
Efortul secţional
Forţa axială N
Forţa tăietoare T
Momentul încovoietor M î
Momentul de torsiune M t
Solicitarea
Întindere (+N) sau compresiune (-N)
Forfecare
Încovoiere
Torsiune (răsucire)
Figura III.1 Descompunerea efortului secţional total
Prin tensiune (sau efort unitar) se înţelege intensitatea forţelor interioare pe unitatea de
suprafaţă. Tensiunile au semnificaţie de forţe uniform distribuite pe unitatea de suprafaţă, motiv pentru
care au ca unitate de măsură N/m2 cu multiplii şi submultiplii săi.
Vectorul tensiune t se poate descompune în două componente:
- o tensiune normală σ, vector normal pe planul secţiunii;
- o tensiune tangenţială τ, vector situat în planul secţiunii.
Tensiunea se află in planul secţiunii adică in planul yOz. Acest efort unitar tangenţial se poate
descompune după paralele la axele Oz si Oy. Astfel rezultă xy si xz .
xy efort unitar tangenţial
x ne arată normala la planul în care se află efortul;
y ne arată că efortul este paralel cu axa Oy.
Dacă avem o secţiune oarecare A, solicitată de o forţă oarecare R, se pot scrie următoarele
relaţii între eforturile secţionale şi eforturile unitare.
N x = ∫ σ x dA forţă axială
T y = ∫ τ xy dA forţă tăietoare
T z = ∫ τ xz dA forţă tăietoare
M x = ∫(τ xy z -τ xz y)dA moment de torsiune
M y = ∫σ x z dA moment de încovoiere
M z = ∫ σ x y dA moment de încovoiere
Figura III.3 Relaţia efortului secţional - efort unitar
Unde: A este aria secţiunii transversale.
Regăsim astfel semnificaţia eforturilor secţionale ca rezultante ale tensiunilor interne apărute în
corp ca urmare a solicitărilor exterioare.
a) suprafeţe utile
- dimensiuni impuse
- forma impusă
- forma optimă
b) înălţime utilă
- înălţime impusă
- înălţime optimă
d) accese în construcţie
e) circuaţii pe v şi o
3) Exigenţe constructive
1) Mărimea deschiderilor
- < 50m structuri obişnuite
- > 50m structuri speciale
De obicei se modelează ca multiplu de 1,50m.
1) Elemente liniare
- rezemări pe două laturi
elemente principale transversale
elemente principale longitudinale
elemente principale transversale şi longitudinale
- rezemări pe patru laturi
Reţele de elemente transversale şi longitudinale
2) Subansambluri spaţiale
3) Ansambluri spaţiale
4) MATERIALE FOLOSITE
a. Beton armat
b. Beton precompimat
c. Metal
d. Lemn
e. Alte materiale
Pot fi realizate unitar dint-un singur matrial sau mixt, din două sau mai multe materiale
5) ACŢIUNI
1) Greutate proprie
2) Sarcini utile
3) Climatice
- vânt
- zăpadă
4) Seism
6) ROSTURI
7) FUNCŢIUNI
Industriale – HALĂ
Comercială – SALĂ sau DEPOZIT
Sport – SALĂ
Cultural – SALĂ
Cap C. ELEMENTE METALICE SUPUSE LA SOLICITĂRI SIMPLE
I.1. Întinderea
Întindere este solicitarea mecanica rezultata din acţiunea simultana asupra unui
corp a doua forţe egale, divergente pe aceeaşi direcţie.
figura II.1.
II.1.2. Solidarizarea elementelor metalice supuse la întindere
Tabelul II.1.
Tip secţiune Tip de solidarizare
Secţiuni compuse alipite Cu sudură
Cu nituri sau şuruburi
Secţiuni compuse puţin depărtate Cu plăcuţe sudate
Cu fururi nituite
Secţiuni compuse mult depărtate Cu plăcuţe sudate
nituite
Cu zăbreluţe sudate
nituite
figura II.2.
N
A nec =
R
Unde: N efortul axial maxim de calcul, obţinui prin însumarea efectelor
încăercărilor normate multiplicate fiecare cu coeficienţi încărcărilor respective şi cu
coeficienţi de simultaneitate
R rezistenţa de calcul a oţelului din care este realizat elementul
α coeficient de slăbire a secţiunii
α = 1 pentru construcţii sudate
α = 0,88---0,9 pentru construcţii nituite sau bulonate
A ef ≈ A nec
d) verificarea capacităţii portante de exploatare
N
σ= ≤R
An
e) verificarea svelteţii barei
lf
λ max = ≤ λa
i
Tabelul II.2.
λmax
Valoarea admisibilă la construcţii
încărcări cu regim de
Elemente de construcţii
Solicitate direct de
încărcări dinamice cu
uşor şi mediu
Talpa si diagonalele de reazem mediu 250 400 250
ale grinzilor cu zăbrele
Celelalte elemente ale grinzilor cu 350 400 300
Talpa inferioară a grinzilor căilor 150 _ 150
de rulare cu secţiune plină sau cu
zăbrele
Elementele contravântuirilor 300 300 200
verticale între stâlpi si sub, căile de
rulare
Alte elemente de construcţii 400 400 300
figura II.3.
a b
y 1 y 1
2 2
x x x x
y 1 y 1
c
figura II.5.
- calculăm zvelteţe λ tr
figura II.6.
figura II.7.
- dimensiuni constructive
1
t p ≥ 6mm ; t p ≥ h p ; h p (0,5 – 0,8)c
50
22
k=25 OL44
k=30 OL52
Elemente cunoscute:
A aria secţiunii întregii bare
c distanţa între elementele de solidarizare
marca oţelului
- dimensiuni constructive
α (40 – 60)0
T c = kA k=20 OL37
k=25 OL44
k=30 OL52
- calcului solicitărilor axiale din zăbreluţă
Tc
D=
2 cos
- verificarea svelteţii zăbreluţelor
lf
λ= ≤ λa
i min
- verificarea condiţiilor de stabilitate
D
≤ σa
Az
I p moment de inerţie al secţiuni plăcuţelor
23
I 1 moment de inerţie al unui element al secţiuni faţă de axa 1-1
l 1 - distanţa între axele plăcuţelor
II.3. Încovoierea
Încovoierea este solicitarea mecanica rezultata din acţiunea asupra unui corp, a unei
forţe perpendicular pe axa unei bare sprijinita la ambele capete sau încastrată la un capăt.
figura II.8.
24
Wnec
h = 1,15
ti
figura II.9.
- stabilirea valoarea h grindă, rotunjită cu:
- pentru h < 1000 mm. la 50 mm.
- pentru h ≥ 1000 mm. la 100 mm.
M T S T
σ= ≤R ; τ= ≈ ≤ Rf ;
Wp ti I x p tihi
P
σl = ≤ R ; z = 2h s +50mm
z ti
σ echi = 2* 3 2 ≤ 1,1R
σ echi = 2* l2 * l 3 2 ≤ 1,25R figura II.10.
Unde:
M x , M y , T eforturile secţionale din încărcări de calcul
I x , I y , momente de inerţie
S moment static al secţiunii care lunecă în raport cu axa neutră figura II.11.
P forţa concentrată care produce tensiunea locală σ l
σ*,σ,τ eforturi unutare
Z lăţimea zonei pe care se distribuie încărcarea P
25
II.3.4. Verificarea de stabilitate generală
figura II.12.
b'
- verificarea tălpii comprimate ≤ k 1 coeficient funcţie de marca de oţel
t
hi 210
- verificarea inimii ≤ 110 dacă această relaţie nu se verifică, atunci
ti R
2
( ) ( )2 ≤ 1
cr cr
26
II.4. Forfecarea
Tăietoarea este solicitarea mecanica rezultata din acţiunea simultana asupra unui
corp a doua forţe care se apropie una faţă de alta si care au ca drepte suport doua drept
paralele foarte apropiate.
II.5. Torsiunea
Torsiunea este solicitarea mecanica rezultata din acţiunea asupra unui corp, a unui
sistem de forţe exterioare ce se reduce la un moment al cărui vector este dirijat pe axul
longitudinal al corpului.
Efectul torsiunii este răsucirea elementului.
Dacă se consideră două secţiuni transversale ale unui corp supus la torsiune, acestea
au tendinţa de a se roti una faţă de alta, rămânând paralele între ele şi perpendiculare pe
axa neutră (axa neutră se nu se deformează şi rămâne cu lungime constantă).
27
Torsiunea barelor circulare
Dacă considerăm o porţiune "dx" dintr-o bară, cu raza "r", solicitată la torsiune putem
scrie:
nn ,
tg γ γ =
dx
nn ,
tg (dφ) dφ =
r
γ·dx = r· dφ
d
γ= r =r·θ
dx
unde: θ este răsucirea specifică (unghiul cu care se rotesc două secţiuni situate la o
distanţă egală cu unitatea).
γ este lunecarea specifică
legea lui Hooke τ = G·γ = G·θ·r [N/m2]
M t = G r 2 dA = Gθ r 2 dA = GθI p
A A
2
r dA = I p momentul polar al secţiunii
A
28
Mt
G · θ =
Ip
Mtr
τ = G·γ = G·θ·r τ=
Ip
MtR M
valoarea maximă τ max = = t
Ip Wp
Ip
Wp = momentul de rezistenţă polar
R
Pentru secţiunile circulare
Ip =
4
32
m4
W p = 3 m 3
16
- Verificarea:
max = M t ≤ adm [N/m2]
Wp
- Dimensionarea :
W nec = M t m 3
adm
- Determinarea momentului de torsiune capabil :
M t cap = W p · τ adm [Nm]
- Determinarea răsucirii specifice :
Mt
θ= [rad/m]
G Ip
Produsul G·Ip poartă numele de rigiditate la torsiune.
29
ÎMBINĂRI DEMONTABIL
D)Verificarea la întindere
d 2
N ci ai
4
30
Eclise- trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
A 2t e h e A i
t h
W 2 e e Wi
6
Determinarea efortului în surubul cel mai solicitat
H
NH
n
T
NT
n
n numărul de şuruburi
M y max
M
N max
( x i2 y i2 )
rez
N max (NT )2 (N H N M )2
Verificarea de rezistenţă
rez min( N ef , N cg )
N max
Cosiderăm că şurubul aflat la distanţa unitară se încarcă cu efortul N 1. rezultă că efortul ăntr-
un şurub aflat la distanţa r i ae încarcă cu N ni = N i ·r i
Codiţia de echilibru
n n
M N i ri N i ri2
i i
M
N1 n
ri
2
ri
N ni M n
ri
2
31
Determinarea efortului în surubul cel mai solicitat
H
NH
n
M y max
M
N max
y i2
rez N H N M
N max max
Verificarea de rezistenţă
N rez N ci
32
Determinarea efortului în surubul cel mai solicitat
H
NH
n
T
NT
n
M y max
M
N max
y i2
Verificarea de rezistenţă
N H N max
rez N ci )
N T min( N ef , N cg )
T
A br
33
M r =k·d·N i
M r moment de strângere
k =0,2
N i =forţa axială din tijă
N t =0,75·A n ·σ c
f Nt
N
c
f coeficient de frecare
c coeficient de siguranţă
N = n s ·N s
verificare
N max N cap
N max N cg d ( t ) ag
34
Distanţe între şuruburi
e e1 e2 e3
Minime 3d 3d 2d 1,5d
Construcţii civile Bare 8d 8d 4d 4d
Maxime
ÎMBINĂRI NEDEMONTABIL
• Relaţiile din STAS 10108/0-78 prevăd o verificare a sudurilor, pe baza unor formule simplificate,
considerând că în toate cazurile ruperea se produce în planul de grosime minimă ״a ״şi că în acest plan, se dezvoltă
tensiuni de forfecare. Rezistenţa de calcul se ia:
R sf = γ R (C.1.14)
35
Figura.C.1.3.Îmbinări sudate
În condiţiile metalului depus, care are caracteristicile mecanice (σ c , σ r ) cel puţin egale cu ale metalului de
bază, verificarea sudurilor în adâncime (cu neglijarea îngroşării şi a concentratorilor de tensiune aferenţi) este
aceeaşi ca şi în secţiunea imediat vecină din metalul de bază. Relaţiile de verificare a sudurilor sunt următoarele:
— sudurile perpendiculare pe direcţia solicitării de întindere sau compresiune, când rezultanta solicitărilor
exterioare trece prin centrul de greutate al prinderii:
N N
Rs (C.1.1.)
A s a ls
— sudurile supuse la forfecare:
T
Rf (C.1.2.)
a ls
— sudurile supuse la încovoiere:
M
y Rs
Is (C.1.3.)
— sudurile supuse la încovoiere şi întindere sau compresiune:
N M
y Rs
a ls I s (C.1.4.)
Îmbinările realizate cu sudură în relief, supuse la diferite solicitări conform standardului menţionat, se
verifică cu relaţiile:
— sudurile supuse la compresiune, întindere sau la o forţă tăietoare acţionând în centrul de greutate al secţiunii de
calcul îmbinării (fig.C.1.22):
36
N
(C.1.15)
a l s
M
y R sf (C.1.16)
Is
— sudurile supuse la încovoiere perpendicular pe planul de calcul al cordoanelor de sudură (fig. C.1.24):
M
d max R sf (C.1.17)
Ix Iy
37
Figura C.1.24. Sudură în relief supusă la moment încovoietor
perpendicular pe planului de calcul al prinderii
— sudurile supuse la forfecare pe mai multe direcţii se verifică la rezultanta tensiunilor din punctul în care se face
verificarea (fig.C.1.25):
R sf (C.1.18)
În cazul unei prinderi sudate supuse la un moment încovoietor şi la forţă tăietoare, aceasta din urmă se
consideră practic preluată numai de cordoanele paralele cu forţa (fig.C.1.26); Verificările se efectuează în
punctele 1 şi 2 (de pe talpă şi inimă) cu relaţiile:
Mh s
M1 R sF (C.1.19)
2I s
T
T R sF (C.1.20)
2h i a i
M 2 2 T 2 rfs (C.1.21)
Mh i
M2 (C.1.22)
2I s
38
Figura C.1.26. Suduri în relief supuse la forţă tăietoare şi moment încovoietor
în planul prinderii
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
DEPOZIT
50
51
DEPOZIT 2
52
53
54
ATELIER 1
55
56
57
58
59
60
61
62
ATELIER AUR
63
64
65
66
67
68
69
HALA P+3
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
Cap III. Elemente metalice supuse la solicitări complexe
Cap IX. Materiale folosite în construcţii din lemn. Elemente generale de calcul şi
alcătuire a elementelor componente ale structurilor din lemn
Cap XII. Materiale folosite în construcţii din zidărie. Tipuri de zidării portante
Cap XIII. Elemente generale de calcul şi alcătuire a structurilor din zidărie portantă
100
CLASIFICAREA CONSTRUCTIILOR DIN LEMN
Dupa destinatie:
- constructii civile, industriale, agricole, cuprinzand cladiri, baraci, hale, ateliere;
- poduri si podete de serviciu, pasarele etc;
- hidrotehnice, cuprinzand baraje, deversoare etc;
- speciale, cuprinzand silozuri, buncare, turnuri de racire, turle de foraj, stalpi si piloni
pentru liniile electrice si de telecomunicatii etc;
101
AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE CONSTRUCTIILOR DIN LEMN
AVANTAJE:
- rezistenta relativ mare (raportul dintre rezistenta admisibila sau de calcul si densitatea
materialului, comportare buna si la compresiune si la intindere);
- prelucrare usoara;
- asamblare, demontare, mutare, refacere si consolidare facila;
- coeficientul de dilatare termica liniara in lungul fibrelor este redus
(4x10-66/◦C), de 2-3 ori mai mic decat al betonului si al otelului, la constructiile din lemn
nu este necesara prevederea rosturilor de dilatatie;
- coeficientul de conductibilitate termica al lemnului (λ=0.2) este redus fata de otel, beton sau
zidaria de caramida → material termoizolant;
DEZAVANTAJE:
PROIECTAREA SI CALCULUL
ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN
102
EXIGENTE HIGOTERMICE;
AMBIANTA ATMOSFERICE;
EXIGENTE ACUSTICE;
EXIGENTE VIZUALE;
EXIGENTE DE IGIENA;
ADAPTAREA LA UTILIZAREA SPATIILOR;
DURABILITATE;
ECONOMIE;
REGULI GENERALE
La proiectarea constructiilor din lemn trebuie respectate toate cerintele de rezistenta, stabilitate si
durabilitate, adoptandu-se solutiile constructive eficiente si masurile de protectie contra putrezirii care sa
asigure o buna conservare in timp a materialului folosit. Totodata, trebuie luate masurile necesare astfel
incat aceste constructii sa fie ferite de temperaturi ridicate. Temperatura maxima a mediului inconjurator
in care pot fi exploatate eficient constructiile din lemn se limiteaza la +55˚C, avandu-se in vedere si
normele in vigoare cu privire la preintampinarea pericolului de incendii.
Deasemenea, la alegerea sistemului constructiv trebuie sa se tina cont si de calitatea si de umiditatea
materialului folosit; in cazul in care materialul lemnos are o umiditate mare, si nu exista posibilitati de
uscare in timp util, trebuie adoptate sisteme constructive la care uscarea lemnului nu provoaca deformatii
periculoase sau eforturi unitare suplimentare.
In cazul elementelor constructive executate din mai multe piese sau cu sectiune compusa, imbinarea
acestora va trebui sa asigure o repartizare rationala a eforturilor in toate piesele componente. In acest
sens, legaturile utilizate pentru realizarea imbinarii trebuie sa fie de acelasi tip si cu aceleasi caracteristici
geometrice si elastice. Pentru a tine cont de influenta negativa a eventualelor defecte din zona imbinarii,
tipul si numarul legaturilor se vor stabili folosind principiul fractionarii. Astfel, o atentie deosebita trebuie
acordata elementelor intinse. In vederea evitarii aparitiei unor solicitari suplimentare in imbinare, efortul
trebuie transmis centric, conditie obligatorie in cazul elementelor intinse. Dispunerea legaturilor intr-o
imbinare trebuie sa fie simetrica in raport cu axa elementului.
In cazul constructiilor de lemn nu se tine cont in calcul de eforturile suplimentare ce iau nastere din cauza
variatiei de temperatura, respectiv in urma uscarii si umflarii lemnului. Se neglijeaza deasemenea in
calcul efectul favorabil al fortelor de frecare, luandu-se in considerare insa efectul defavorabil al frecarii
care poate duce la aparitia unor eforturi suplimentare.
Stabilirea corecta a dimensiunilor elementelor constructiilor de lemn supuse la diferite solicitari implica
cunoasterea proprietatilor mecanice, respectiv a rezistentelor materialului lemnos din care sunt realizate.
103
Rezistentele astfel determinate nu pot fi considerate ca valori reale ale eforturilor in diferite elemente de
constructie deoarece acestea contin diferite defecte care reduc considerabil proprietatile mecanice ale
lemnului. Dimensiunile mari ale sortimentului lemnos folosit in mod curent in practica constructiilor din
lemn, in comparatie cu dimensiunile epruvetelor standardizate, fac ca neomogenitatea materialului
lemnos sa se manifeste mai puternic, fapt care conduce deasemenea la micsorarea rezistentelor.
In aceste conditii valorile obtinute in cadrul incercarilor mecanice efectuate in conditii de laborator pe
epruvete standardizate trebuie corectate cu factori semnificativi.
800
1000
efortul unitar (daN/cm^2)
200
104
0
0 2 4 6 8 10 12 14
deformatia specifica (10^-3)
Experimental s-a constatat ca rezistenta de rupere la compresiune in lungul fibrelor depinde de grosimea
peretilor celulari ai lemnului tarziu. Distrugerea lemnului solicitat la compresiune in lungul fibrelor
incepe cu flambajul fibrelor mai rezistente si mai rigide ale lemnului tarziu, care deviaza lateral spre
fibrele mai moi ale lemnului timpuriu, ajungandu-se la mai multe planuri inclinate ce se formeaza in urma
ruperii locale fibrelor.
- INCOVOIERE:
- ipoteze simplificatoare: legea Hooke + ipoteza Bernoulli;
- schema statica pentru incovoiere fara forta taietoare;
- distributia eforturilor unitare pe inaltimea sectiunii transversale;
Rezistenta de rupere la incovoiere se situeaza intre rezistentele la compresiune si intindere, avand pentru
lemnul de rasinoase o valoare medie de ≈ 750 daN/cm2.
Influenta defectelor in cazul solicitarii la incovoiere este considerabila, mai ales daca acestea sunt situate
in zona intinsa a barei. Experientele de laborator au aratat ca aceasta influenta este mai mare la barele din
lemn ecarisate si mai mica la barele din lemn rotund. In cazul in care suma dimensiunilor nodurilor
reprezinta 1/3 din latura sectiunii elementului din zona intinsa, rezistenta de rupere la incovoiere
reprezinta doar 0.40-0.50 pentru lemn ecarisat si 0.60-0.80 pentru lemn rotund, din valoarea rezistentei de
rupere a epruvetelor standardizate.
Calculul elementelor solicitate la incovoiere se bazeaza pe o serie de ipoteze simplificatoare, si anume
legea lui Hooke si faptul ca lemnul are acelasi modul de elasticitate E la incovoiere ca si in cazul
solicitarii la intindere si compresiune.
Experimental, s-a observat ca pentru primele trepte de incarcare, raportul dintre valoarea absoluta a
deformatiilor specifice din zona comprimata ε c si respectiv a celor din zona intinsa ε t , este foarte apropiat
de 1, aceasta insemnand ca pozitia axei neutre coincide cu centrul de greutate al sectiunii. In vecinatatea
ruperii insa, valoarea raportului dintre deformatia specifica de compresiune si cea de intindere se reduce
pana la ≈ 0.75, axa neutra incepand sa se deplaseze spre zona intinsa.
In concluzie, in cazul solicitarii la incovoiere, ca urmare a deformatiilor care o insotesc, distributia
eforturilor unitare normale pe inaltimea sectiunii transversale a barei poate fi considerata liniara doar in
prima faza a incarcarii, cand acestea sunt mici.
σ c1 σ c2 σ c3
σ t1 σ t2 σ t3
Comportarea lemnului la incovoiere in diverse stadii de lucru
105
Odata cu cresterea incarcarii, cresc si eforturile unitare normale, iar materialul din zona comprimata
incepe sa treaca in domeniul elasto-plastic, diagrama eforturilor unitare normale devenind usor curbilinie
in zona comprimata, dar ramanand liniara in zona intinsa. Daca incarcarea creste si mai mult, eforturile
unitare normale cresc in continuare, astfel ca materialul din zona comprimata trece in domeniul plastic,
iar in zona intinsa incepe plastificarea (diagrama eforturilor unitare normale devenind si in aceasta zona
curbilinie). In stadiul ultim, intreaga diagrama este curbilinie, cu exceptia unei mici zone in vecinatatea
axei neutre care se pastreaza in domeniul elastic, iar eforturile unitare normale la extremitatile sectiunii
ating valoarea de rupere.
Ruperea incepe cu fibrele extreme din zona comprimata, unde se formeaza cute (ondulatii) care explica
aparitia deformatiilor plastice in aceasta zona, deformatii ce se extind treptat inspre interiorul sectiunii,
determinand astfel deplasarea axei neutre spre zona intinsa si se termina prin ruperea fibrelor din zona
intinsa.
- STRIVIRE:
STRIVIRE: (compresiune perpendiculara pe fibre);
- pentru s < p deformatiile sunt elastice si au valori mici (peretii celulelor se comporta bine);
- pentru s > p deformatiile sunt permanente si au valori mari (distrugerea peretilor celulelor);
- pentru s >> p cresc deformatiile (indesarea peretilor celulelor);
Curba caracteristica a lemnului la compresiune si strivire transversal pe fibre arata ca in prima parte de
incarcare cand σ s este mai mica decat σ p (limita de proportionalitate), peretii celulelor se comporta in
conditii bune, deformatiile sunt elastice si au valori mici. Daca limita de proportionalitate este depasita,
peretii celulelor se distrug, iar celulele se turtesc, provocand astfel deformatii mari, cu caracter
permanent. Dupa turtirea completa a peretilor celulari se produce o indesare a acestora, determinand
astfel reducerea cresterii deformatiilor, chiar la o marire considerabila a solicitarii.
Valoarea rezistentei la strivire σ s variaza in functie de unghiul pe care il face forta de strivire cu directia
fibrelor lemnului si creste cu micsorarea acestui unghi.
σs
σp
εp ε
Curba caracteristica a lemnului la compre-
siune si strivire perpendiculara pe fibre
- FORFECARE:
- rezistenta la forfecare transversala t ;
- rezistenta la forfecare paralela p ;
- rezistenta la forfecare longitudinala perpendiculara perp ;
106
CALCULUL ELEMENTELOR DE CON
CONSTRUCTII
DIN LEMN CU SECTIUNE SIMPLA
Nt
INTINDERE AXIALA: at ( Rt )
An
N t = forta axiala normata (de calcul);
A n = aria sectiunii transversale, slabite;
at = rezistenta admisibila la intindere in lungul fibrelor;
R t = rezistenta de calcul la intindere in lungul fibrelor;
Nc
COMPRESIUNE AXIALA: ac ( Rc )
An
N
= coeficient de flambaj;
N cr
2 EI
N cr 2 = forta critica de flambaj;
lf
E = modul de elasticitate al materialului;
I = moment de inertie al sectiunii (dispersia, ex.valori);
l f = lungimea de flambaj a barei (in functie de rezemari);
I
i = raza de giratie;
A
lf
Zveltetea se cuantifica prin (coeficient de zveltete);
i
2
Pentru 75 se obtine 1 0.8( );
100
3100
Pentru 75 se obtine
2
107
INCOVOIERE:
- SIMPLA
M
VERIFICARE DE REZISTENTA: ai ( Ri )
W net
M = moment incovoietor normat (de calcul);
W net = modul de rezistenta net;
i = rezistenta admisibila la incovoiere;
Ri = rezistenta de calcul la incovoiere;
ATENTIE: daca sectiunea cea mai slabita nu coincide cu sectiunea in care
momentul incovoietor este maxim, se impune verificarea de
rezistenta si in sectiunea cu slabiri maxime!
M max l 2
VERIFICARE DE RIGIDITATE: f
EI
Sageata limita
Nr.crt. Element Incarcari de Incarcari de
lunga durata scurta durata
Plansee
1. L/250 L/250
curente
2. Plansee pod L/200 L/200
Acoperisuri
3. - pane, capriori; L/200 L/150
- astereala; L/150 L/100
4. Dolii L/400 L/300
QS b
In general, pe langa incovoiere apare si forfecarea: a ( Rf )
bI b
l1
Q = forta taietoare normata (calcul);
Sb = momentul static brut al sectiunii;
b = latimea sectiunii;
stanga
Qasociat
p lunga durata
Ib = moment de inertie brut sectiune;
stanga sus
M cap q normat
. gr
108
COMPRESIUNE EXCENTRICA (DREAPTA SI OBLICA)
N ld S y S yt S yr
ld S y S yt S yr1 S yr 2
N N ld
S x S xt S xr S y S yr S x S xt S xr1 S xr 2
S x S xr
H
H
H
Y Y Y
X X X
N N N
M ycalcul
calcul calcul
M x M ycalcul M x
M calcul M I M N ld e unde:
MI SH;
M II M I ; M M II M I
1 2 EI conventional
, N cr ;
N ld l 2f
1
N cr
N M M
x y ai ( Ri )
A Wx Wy
109
SARPANTE
TIPURI CONSTRUCTIVE SI ELEMENTE COMPONENTE
110
111
112
SARPANTE DIN CAPRIORI: - ALCATUIRE: perechi de capriori cu sau fara tiranti
orizontali de rigidizare;
GRUPAREA INCARCARILOR
- IPOTEZA I: incarcarea permanenta + incarcarea din zapada;
- IPOTEZA II: incarcarea permanenta + incarcarea din vant (presiune) +
+ ½incarcarea din zapada;
- IPOTEZA III: incarcarea permanenta + forta concentrata (1000N);
- IPOTEZA IV: incarcarea permanenta + incarcarea din vant (pres.+suct.);
CALCUL CAPRIORI
- se considera simplu rezemati pe pane;
- sunt incarcati cu reactiunile din astereala sau sipci;
CALCUL PANE
- se considera simplu rezemate sau continue pe popi (ziduri, pt.cosoroaba);
- sunt incarcate cu reactiunile din capriori;
CALCUL POPI (elemente verticale sau inclinate, care preiau reactiunile panelor);
Lemn Lamelar Incleiat
Elementul de rezistenta din lemn lamelar incleiat este un element de constructie unde lungimile si
sectiunile realizate pot diferi cu mult fata de dimensiunile obisnuite ale lemnului; pot fi liniare sau
curbe,uneori cu curburi multiple in plan sau chiar in spatiu.
Depasirea lungimilor curente se obtine prin innadirea ca-la-cap a lamelelor componente; in latime se
113
poate innadi la fel, iar inaltimea sectiunii se poate realiza printr-un numar adecvat de lamele componente.
Prin lipire cu un adeziv de calitate si prin presare pe timpul intaririi adesivului se obtine forma finala a
elementului de constructie.Daca tiparul in care se realizeaza elementul este liniar, si elementul obtinut va
fi liniar, iar daca se creeaza un tipar curb bineinteles ca si elementul realizat va prelua forma curba a
tiparului.
In timpul realizarii acestor elemente nu este permisa nici aburirea, nici tratament termic pentru material,
forma impusa de tipar fiind garantata de adezivul utilizat.
Materialul lemnos utilizat este Molidul sau Bradul rosu (picea excelsa),dar numai acel lemn care a crescut
in conditii vitrege,a carui inelele anuale de crestere sunt foarte apropiate, lemnul fiind uniform si foarte
dens.
Adezivul (rasina sintetica) este rezistent la apa, la vapori de apa chiar si la fierbere, face fata tuturor
conditiilor la care este expusa structura de lemn fara a fi daunatoare sanatatii .
Datorita innadirii in lung a lamelelor componente si datorita eliminarii defectelor lemnului cu ocazia
imbinarii cap la cap a lamelelor, se obtine un nou material lemnos, mult mai omogen fata de lemnul
obisnuit, fara vatamari si fisurari de-a lungul elementului, fenomen atit de frecvent la lemnul obisnuit.
Elemntele de lemn lamelar incleiat, inca din faza de proiectare se dimensioneaza tinind cont de
prescriptiile PSI (Prevenirea si Stingerea Incendiilor) adica stabilind grosimea materialului care se poate
sa arda, pina la venirea pompierilor, fara a periclita rezistenta si stabilitatea constructiei respective.
Lemnul se poate trata si cu materiale de intirziere a aprinderii lemnului sau cu solutii antiseptice care nu
permite aparitia putrezirii si a daunatorilor lemnului. (microorganisme, insecte, carii, etc.)
In caz de incendiu, structurile din lemn lamelar incleiat se comporta in mod controlat si in cazul
sectiunilor de lemn mai mari; NU-SI pierd capacitatea lor de rezistenta,permit evacuarea bunurilor aflate
in spatiul acoperit, situatie care nu se constata la constructiile metalice, metalul ajuns la cca 600 grade C
se deformeaza intr-un mod necontrolabil si Nu permite salvarea bunurilor, fiind pericol real de prabusire a
structurii in orice moment.
Lemnul se comporta bine fata de factorii corozivi si, in dese cazuri mai bine decit structurile similare din
otel sau chiar beton armat.
Este recomandata utilzarea structurilor din lemn lamelar la depozite de sare sau ingrasaminte chimice iar
in cazul salilor de sport sau a piscinelor unde atmosfera umeda este predominanta aceste structuri se
utilizeaza cu succes. Trebuie avuta grija ca sa se asigure o ventilatie naturala adecvata acestor structuri,ca
vaporii de apa care ar putea condensa pe structura de lemn sa fie eliminati .Nu se recomanda utilizarea
structurilor chesonate unde evacuarea prin ventilatie a condensatului este dificila sau imposibila.
Montajul structurilor din lemn lamelar incleiat este simpla ,nu necesita macarale speciale ,si prin
utilizarea pieselor metalice de imbinare,se realizeaza articulatii corecte si simplu de realizat. Se pot
acoperi deschideri mari, de pana la 70 m iar aportul estetic al unor asemnea structuri depaseste
posibilitatile urbanistice ale structurilor de beton armat sau metal.
Avand in vedere avantajele mai sus enumerate, aceste structuri din lemn lamelar incleiat se pot utiliza cu
succes la realizarea Salilor de sport,Piscine acoperite, Biserici, Centre comerciale, Hale industriale,
Depozite de sare sau de chimicale, lucrari cu caracter agrozootehnic, Pasarele si chiar Poduri .
Winter Garden
Una din cele mai mari cladiri din sticla din Marea Britanie construita in ultima suta de ani, a creat o
uimitoare inima verde in centrul metropolei. Alaturi de Peace Gardens si Millennium Galleries,Winter
Garden incanta vizitatorii ce au ales un traseu pietonal prin centrul orasului.
Winter Garden gazduieste peste 2500 de specii de plante din lumea inteaga creand un peisaj unic.
Winter Garden si Millennium Galleries din Sheffield sunt realizari urbanistice ideale concepute de
arhitectii moderni Pringle,Richards,Sharratt.
114
Galeriile se incadreaza intr-un stil definit de lumina, iar acuratetea formelor arhitecturale este realizata in
maniera unor curente artistice de calitate superioara; prin raportare la stilul Gotic si la design-ul care
strapunge cornisa, Winter Garden reprezinta o capodopera.
Cladirea are un strat protector termic pentru pragul inferior de 4 grade C si este una din cele mai mari
cladiri din lemn lamelar stratificat din Marea Britanie.
La constructia ei, s-a folosist lemn de rasinoase ,o esenta durabila care, in timp, capata o culoare argintiu-
verzuie. Aceasta esenta se ia direct din padure si nu necesita tratari chimice, iar lemul nu trebuie acoperit.
Se reduce folosirea solventilor si deasemenea se evita aplicarea chimicalelor care ar putea omori plantele.
Cladirea are un sistem constructiv inteligent care permite controlarea ventilarii si a deschiderii
anvelopantei, astfel incat plantele sunt racite vara si incalzite iarna. Sistemul se adapteaza de la un an la
altul in functie de clima.
Despre cladire:
115
116
117