Sunteți pe pagina 1din 614

Istoria

ilustrată
a Rom âniei
Cuprins
Coordonatori
Ioan-Aurel Pop
Ioan Bolovan C uvânt către cititor

Litera Internaţional
Autori
O. P. 53;C.P. 212, sector 4,
S usana A ndea Bucureşti, România
Cercetător ştiinţific principal dr., tel./fax (021)3196390;
Institutul de Istorie „George Bariţ" e-mail: comenzi@litera.ro
din Cluj-Napoca Mihai Rotea
str. B.P. Hasdeu nr. 2, Chişinău,
I oan B olovan
Preistoria
MD-2005
Conferenţiar universitar dr., tel./fax (37322) 292 932, 294 110,
Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj- e-mail: litera@litera.ro
Napoca, cercetător ştiinţific principal
la Centrul de Studii Transilvane

I onuţ C ostea Copyright © 2009,


Lector universitar dr., Litera Internaţional Aurel Rustoiu
Universitatea „Babeş-Bolyai" Toate drepturile rezervate D acia înainte de rom ani
din Cluj-Napoca

G heorghe I acob Proiect editorial: Anatol Vidraşcu


Profesor universitar dr.,
Universitatea „Alexandru loan Cuza"
din laşi Ne puteţi vizita pe Coriolan Horajiu Opreanu

C oriolan H oraţiu O preanu


Regiunile nord-dunărene
Cercetător ştiinţific principal dr., DE LA PROVINCIA DACIA LA APARIŢIA
Institutul de Arheologie şi Istoria Artei LIMBII ROMÂNE (SEC. II-VIII)
din Cluj-Napoca

I oan -A urel P op Editor: Vidraşcu şi fiii


Profesor universitar dr.,
Universitatea „Babeş-Bolyai"
Design, machetare, selecţie imagini,
Tudor Sălăgean
din Cluj-Napoca, membru corespondent concepţia grafică şi procesare
computerizată: Vitaliu Pogolşa Societatea românească
al Academiei Române
LA ÎNCEPUTURILE EVULUI MEDIU (SEC. IX—XIV)
C osmin P opa Coperta: Vladimir Zmeev,
Cercetător ştiinţific principal
operator Vladimir Kravcenko
Institutul de Istorie „Nicolae lorga" Redactor artistic: Vladimir Zmeev
din Bucureşti
Lector: Sergiu Ababi Ioan-Aurel Pop
M ihai R otea
Cercetător ştiinţific principal dr.,
Rom ânii în secolele XIV— XV I:
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Tipărit la Combinatul Poligrafic d e la „republica creştină "
Cluj-Napoca din Chişinău la „resta urarea D aciei"
Comanda Nr. 91211
A urel R ustoiu
Cercetător ştiinţific principal dr.,
Institutul de Arheologie şi Istoria Artei
Descrierea CIP a Bibliotecii
din Cluj-Napoca
Naţionale a României Susana Andea
M arcela S ălăgean Istoria ilustrată a României / Ţările Rom âne
Conferenţiar universitar dr., coord.: Ioan-Aurel Pop, în secolul al XVII-lea
Universitatea „Babeş-Bolyai" loan Bolovan.- 608 pag.
din Cluj-Napoca
Bucureşti-Chişinău-Cluj:
T udor S ălăgean Litera Internaţional, 2009
Cercetător ştiinţific principal dr.,
ISBN 978-973-675-584-2
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Ionuţ Costea
ISBN 973-9975-904-92-6
Cluj-Napoca
Ţările Rom âne
I. Pop, Ioan-Aurel (coord.)
Secretar de redacţie II. Bolovan, loan (coord.) în secolul al XVIII-lea

T udor S ălăgean 94(498)


Lista hărţilor
1. Preistoria pe teritoriul României ................................................................................ 12
Ioan Bolovan
2. Zona nord-dunăreană în sec. IV—III a.Chr.............................................................. 36
Rom ânii în perioada reform elor
3. Grupurile etno-culturale din nordul Peninsulei Balcanice
şi a revoluţiilor dem ocratice Şl COLONIILE GRECEŞTI DE PE LITORALUL VEST-PONTIC ..................................................... 37
(1820-1859)
4. Aşezări fortificate şi cetăţi din sec. II a. Chr.-I p.Chr................................................ 44

5. Teritoriul României în anul 101 şi iarna 101-102 p.Chr............................................ 51

6. Teritoriul României în anul 102 p.Chr....................................................................... 52


Gheorghe Iacob
Rom ânii în perioada edificării 7. Dacia romană în timpul lui Traian............................................................................. 64

statelor naţionale (1859-1918) 8. Europa şi Imperiul Bizantin în anul 1000 ................................................................... 98


Ioan Bolovan
9. Spaţiul românesc în secolele IX-XI ......................................................................... 112
Românii din afara graniţelor
10. Harta Ţărilor Române timpurii (1259) .................................................................... 133

11. Harta Transilvaniei din sec. XIII ............................................................................... 137

12. Despotatul lui Dobrotici pe la 1370......................................................................... 150

Marcela Sălăgean 13. Ţările Române la sfârşitul secolului al XVI-lea........................................................ 158


Rom ânia între 1919 şi 1947 14. Moldova în timpul lui Ştefan cel Mare .................................................................. 195

15. Expediţia lui Soliman Magnificul în Moldova 1538 .............................................. 209

16. Ţările Române în sec. al XVII-lea ............................................................................ 233

17. Harta politică şi etnică a Imperiului Habsburgic


în secolul al XVIII-lea............................................................................................... 307
Cosmin Popa
18. Ţările Române în sec. al XVIII-lea şi la începutul
Regim ul com unist din Rom ânia
SEC. AL XIX-LEA ...................................................................................................... 314
(1948-1989)
19. Europa la începutul secolului al XVIII-lea
(hartă din epocă).................................................................................................... 317

20. Harta Imperiului Habsburgic cu portretele dinastice


şi cu blazoanele principatelor componente .......................................................... 318
Cosmin Popa 21. Ţările Române după 1856 ........................................................................................ 367
Rom ânia între 1990 şi 2007 sau 22. Bucovina (hartă din epocă)................................................................................... 368
tranziţia cu specific naţional
23. Dobrogea (hartă etnică de epocă)........................................................................ 369

24. Europa la mijlocul secolului al XIX-LEA (hartă de epocă).................................. 371

25. România în timpul Primului Război Mondial ........................................................... 399

26. Delimitarea zonelor de influenţa conform Tratatului de pace


de la Brest-Litovsk ................................................................................................... 405
Cronologie istorică
27. Bucovina dezbinată etnic (1910) ............................................................................ 409

28. România Mare (1918) ............................................................................................ 415

29. România după 1878 ................................................................................................ 444

30. Ţinutul Braşovului (hartă de epocă)....................................................................... 449


Lista abrevierilor 31. România interbelică................................................................................................. 466

32. Harta etnică a României interbelice......................................................................... 467

33. Basarabia şi Republica Autonomă Moldovenească


Bibliografie (hartă de epocă)...................................................................................................... 469

34. România în al Doilea Război Mondial.................................................................... 473

35. Teritoriul României între anii 102 şi 106 p.Chr......................................................... 547

36. Dacia romană în timpul domniei lui Hadrian ......................................................... 548

37. Dacia romana In timpul domniei lui Caracalla..................................................... 548

38. Ţările Române în secolele XIV-XV........................................................................... 571


Indice
39. România. Harta administrativă............................................................................... 571
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Zid din Sarmizegetusa Urme ale colonizării romane Sf. Gheorghe, protector al Moldovei

Cuvânt către cititor


În România, regimul comunist a avut caracteristici distincte, contradictorii şi a condus spre fina­
lul său la o formă sui-generis de „naţionalism comunist”, odios pentru majoritatea românilor şi
condamnat de comunitatea democratică internaţională. Fireşte că, în acest cadru, şi istoriografia
oficială a fost aservită, ea marcând grave distorsiuni ale trecutului. Distorsiunile de tip naţiona­
list au venit însă după cele de tip „internaţionalist”, în cadrul cărora mai toate valorile naţionale
fuseseră abolite în favoarea celor sovietice şi ruseşti. Toate aceste volute şi excese au produs
timp de decenii o gravă dezorientare şi o nocivă deformare a conştiinţei publice. Prezenta lucra­
re, elaborată după circa 15 ani de la căderea comunismului în România, este rezultatul sintetizării
unor cercetări recente, care aduc noi interpretări în legătură cu multe dintre episoadele trecutului
Cruce românilor. Nu este o carte „revoluţionară” şi niciuna „demitizatoare” cu orice preţ, ci una care
din Callatis,
cu inscripţie urmăreşte reconstituirea istoriei în acord cu criteriul adevărului, atât cât îi este dat omului să-l
pentru pomenire
cunoască. Eliberaţi de unele canoane ideologice şi chiar metodologice, autorii au putut cerceta şi
reflecta liber, dând la iveală ceea ce au considerat că reprezintă esenţa istoriei românilor. In ulti­
mii ani, în România şi în străinătate, s-au publicat mai multe sinteze de istorie naţională (inclusiv
un tratat al Academiei Române), unele cu scopul declarat de a „corecta” scrisul istoric şi chiar
trecutul. Intre acestea din urmă se află şi scrieri care repudiază criteriul adevărului, al cercetării
şi reconstituirii faptelor de odinioară, sub pretext că ceea ce a fost nu mai poate fi cunoscut.
Autorii prezentului volum nu cred în acest relativism extrem, continuând să susţină că esenţa
istoriei ca disciplină şi menirea istoricului sunt cercetarea şi relevarea trecutului, după criterii
şi metode precise, cu scopul descoperirii adevărului relativ. Fireşte, adevărul acesta este mereu
parţial, se îmbogăţeşte şi se schimbă mereu, în conformitate cu noile cercetări, cu sensibilitatea
fiecărei generaţii, cu noile concepţii despre lume. De aceea, istoria se scrie şi se rescrie mereu...
Cum fiecare istoric are o viziune proprie asupra trecutului, am considerat că sunt îndreptăţiţi să
încerce să reconstituie istoria României şi exponenţii tinerei generaţii (majoritatea autorilor au
vârste cuprinse între 40 şi 50 de ani). Autorii sunt, în cea mai mare parte, profesori universitari
sau cercetători ştiinţifici la prestigioase universităţi şi institute de cercetare din Bucureşti, Cluj şi
Iaşi, cu ample şi numeroase lucrări de specialitate publicate în ţară şi în străinătate. Fireşte, acest
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Biserica mănăstirii Putna Biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca Interiorul unei case ţărăneşti, 1906

lucru în sine nu garantează valoarea cărţii, dar vorbeşte măcar despre efortul depus de autori
în speranţa asigurării unui rezultat cât mai bun. Nu este vorba aici despre o sinteză propriu-
zisă, exhaustivă, ci mai degrabă despre o lucrare unitară asupra istoriei românilor, cu capitole
relativ bine armonizate. Autorii nu s-au încumetat la o sinteză, fiindcă asemenea alcătuire este
excesiv de pretenţioasă, necesită timp îndelungat şi o sincronizare perfectă. Cu cât cunoşti
mai bine trecutul unei naţiuni, cu atât realizezi mai clar dificultatea sintezei. Pe de altă parte, o
astfel de carte era necesară, deoarece memoria colectivă trebuie cultivată cu grijă şi asumată.
Cunoaşterea trecutului nu este facultativă, ci obligatorie şi necesară. Marguerite Yourcenar spu­
nea odinioară că trecutul este singura dimensiune care contează şi pe care o putem cunoaşte,
in condiţiile în care prezentul este doar un moment prea scurt şi în care viitorul rămâne mereu
Panaghiarul
incert. Şi adăuga înţelept că trecutul înseamnă viaţă, că dragostea pentru trecut înseamnă dra­ de la mănăstirea
goste de viaţă. Or, viaţa are aceeaşi valoare, supremă, fie că e trecută, fie că e prezentă. Bistrita-Vâlcea,
1521

Autorii au încercat, in măsura în care este omeneşte posibil, să fie obiectivi, dincolo de orice
teorie istorică. Nu au vrut să ofere legitimări ale trecutului pentru actele şi realităţile prezentu­
lui, ci doar să facă o descriere (reconstituire) şi o analiză a factorilor generali şi specifici care
au afectat şi influenţat cursul istoriei românilor. Ei au intenţionat totuşi să cultive convingerea
că trecutul, cunoscut şi asumat, oferă o cheie a înţelegerii prezentului. Un alt principiu a fost
acela al relevării faptelor exclusiv în funcţie de surse, de izvoare, pentru evitarea, pe cât posibil,
a erorilor. Aceasta nu înseamnă că au şi reuşit, pentru că orice întreprindere omenească este
supusă greşelii şi subiectivismului. Iar trecutul este complicat, el nu este nici numai imaculat şi
pur, nici exclusiv întunecat şi sumbru sau ameninţător. Oricum, urmaşii de azi nu au nicio vină
pentru ceea ce au făcut înaintaşii odinioară şi nu pot fi făcuţi responsabili. Este încă un motiv
pentru a ne asuma ferm atât împlinirile, cât şi ororile, de la înfrângeri lamentabile pe câmpu­
rile de luptă până la xenofobie şi rasism. Românii, ca orice popor, nu au fost nici îngeri, nici
demoni, ci oameni. Istoria lor are o inconfundabilă amprentă umană, de vieţuire şi convieţuire,
de luptă şi de creaţie, de ură şi iubire, de abandon şi de ideal, care merită cunoscută.
Ioan-Aurel Pop
Ioan Bolovan
M ih a i R o t e a

Preistoria
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Paleoliticul
poca paleolitică, cea mai veche şi cea mai lungă perioadă
din istoria omenirii, este divizată de specialişti în trei perioade
de dezvoltare: paleoliticul inferior, cel mijlociu şi cel superior.
Cadrul cronologic al paleoliticului coincide cu cel al pleistocenului
(prima perioadă a cuaternarului), fiind marcat de patru mari glaciaţiuni
stabilite în Alpii Elveţiei (Günz, Mindel, Riss, Würm).

Dacă pentru evoluţia climatului, din munţii Pădurea Craiului supune că în Transilvania calul pleistocenului superior, cores­
a faunei şi a vegetaţiei de pe (Transilvania), speologii au a constituit, alături de mamut punzând, în cadrul cronologiei
teritoriul României dispunem descoperit amprentele picioa­ şi de cerb, una dintre resursele glaciare alpine, intervalului
de date numeroase, nu acelaşi relor unui bărbat, ale unei importante de hrană. cuprins între sfârşitul inter-
lucru îl putem spune despre femei şi ale unui copil, studiul glaciarului Riss-Würm (dacă
În vestul Munteniei, în spaţiul
aspectul fizic al omului paleoli­ antropologic al acestora indi­ nu odată cu Würm-ul inferi­
dintre râurile Olt şi Argeş, pale­
tic. Pentru paleoliticul inferior când caractere Cro-Magnon, or). Continuarea sa până în
oliticul inferior este marcat prin
nu dispunem, de exemplu, de eventual chiar neandertaloide. Wurm-ul mijlociu este indicată
cele peste 1.000 de unelte din
nicio descoperire de schelet de datările locuirilor muste-
Economia comunităţilor paleo­ piatră (în marea lor majoritate
uman, iar în ceea ce priveşte riene târzii din peştera Gura
litice era bazată pe exploatarea din silex), ce aparţin aşa-numi-
paleoliticul mijlociu putem Cheii - Râşnov (jud. Braşov) şi
naturală a resurselor, culesul, tei Pebble culture. În ceea ce
reţine doar cele câteva falange Peştera Spurcată - Nandru (jud.
pescuitul şi mai ales vânătoarea priveşte Transilvania, această
descoperite în peştera Bordu
fiind ocupaţiile fundamentale perioadă rămâne, în mare parte,
Mare de la Ohaba-Ponor (jud.
ale diferitelor grupuri umane, o necunoscută. Descoperirea
Hunedoara). Capsula craniană
piesei lirice acheuleene de la
din peştera Cioclovina, care încă din paleoliticul inferior
Căpuşu Mic (jud. Cluj) şi a
prezintă trăsături atribuite oamenii îşi vânau prada fie
pieselor lirice premusteriene de
lui Homo sapiens sapiens, a fost direct, fie prin intermediul
la Tălmaciu (jud. Sibiu) este o
datată în paleoliticul superior, capcanelor. În condiţiile în care
certitudine; din nefericire, nu
ea fiind însoţită de trei piese datarea picturii de pe tavanul
se cunoaşte situaţia lor strati-
de silex specifice aurignacianu- peşterii de la Cuciulat (jud.
grafică precisă. Nu acelaşi lucru
lui. În peştera Ciurului Mare Sălaj) este corectă, putem pre­
poate fi spus despre descope­
ririle din Bazinul Ciucului, de
la Sândominic (jud. Harghita),
Cro-Magnon (reconstituire) care au oferit mai multe unelte
şi o faună bogată aflate în pozi­
Lame de silex
ţii stratigrafice certe, aparţinând
din punct de vedere geocrono-
logic intervalului cuprins între
Hunedoara). În peşterile din
sfârşitul Mindel-ului şi prima
Carpaţii Occidentali - Nandru
parte a Riss-ului.
şi Ohaba-Ponor - au fost
cercetate unele dintre cele mai
■ Paleoliticul mijlociu bogate aşezări musteriene din
(musterianul) ocupă un interval România, cu depuneri ce ating
de timp mult mai scurt în doi metri, dovedind că musteri­
comparaţie cu etapa anterioară anul din peşteră a durat o lungă
(cca 100.000-33.000/30.000 perioadă de timp. Inventarul lor
bp). Este perioada situată, liric, bogat în racloare, constă
în linii generale, la începutul în mare parte din unelte de
MIHAI ROTEA • PREISTORIA

cuarţit caracterizate printr-o şi spărturi de cuarţit şi printr-o mijlociu şi superior. Începutul Gravettianul oriental a avut o
tehnică de cioplire a galetelor proporţie mai mare a oaselor de paleoliticului superior este lungă evoluţie, cunoscând mai
analoagă celei numite pontinie- animale vânate în comparaţie cu datat pe teritoriul României multe etape de dezvoltare,
ne. Acestora li se adaugă câteva uneltele. Ca urmare, specialiştii între cca 32.000/30.000 şi documentate mai cu seamă prin
piese de os cu urme de prelu­ consideră acest musterian drept 13.000 bp, corespunzând din aşezările din Moldova (Mitoc,
crare, folosite ca străpungătoare un „charentian oriental”. punct de vedere paleoclimatic Crasnaleuca, Ceahlău etc.).
sau racloare. În ceea ce priveşte cu începuturile oscilaţiei Arcy. Urmele sale se regăsesc şi în
Şi în nord-vestul şi nordul
sursele de materie primă pentru Această perioadă este dominată Ţara Oaşului şi în Maramureş,
Transilvaniei, în aşezările de
confecţionarea uneltelor, s-a de evoluţia a două mari culturi: unde au fost descoperite
la Boineşti (jud. Satu Mare) şi
cea aurignaciană şi cea gravettia- microlite confecţionate mai ales
Remetea (jud. Maramureş), au
nă, ambele evoluând de-a lungul din obsidian, indicând posibile
fost găsite unelte tipic musterie­
mai multor etape de dezvoltare legături cu gravettianul din regi­
ne (racloare cu vârfuri unifaci-
determinate stratigrafie. unile vecine (Moldova, Ucraina
ale şi bifaciale, piese denticu-
sud-carpatică, estul Slovaciei şi
lare, vârfuri tipice etc.). Parţial, Începuturile culturii aurignaciene
nord-estul Ungariei).
acestea pot fi incluse într-o etapă par să se fi desfăşurat în para­
târzie a musterianului sau chiar lel cu faciesurile musteriene
într-o etapă de tranziţie spre tardive din peşterile carpatine,
paleoliticul superior, contem­ dacă luăm ca verosimilă data­
porană pe alocuri cu debutul rea cu C14 a nivelului II-b din
culturii aurignaciene din paleo­ peştera Gura Cheii — Râşnov.
liticul superior. În Moldova, pe În nord-vestul Transilvaniei au
Unelte de silex cursul mijlociu al Prutului, au fost identificate straturi de cul­
fost cercetate mai multe aşezări tură aparţinând aurignacianului
constatat că acestea se aflau, de musteriene, cele mai cunos­ mijlociu, semnalate prin
regulă, în apropierea aşezărilor. cute fiind acelea de la Mitoc prezenţa gratoarelor pe capăt
Excepţie face obsidianul, care şi Ripiceni. Stratul de cultură de lamă, a gratoarelor carenate
era adus de la distanţe mai din aşezarea de la Ripiceni are înalte şi a nucleelor prismati­
mari: din zona Tokaj (Ungaria) grosimea de 12 m; format din ce şi piramidale. În Banat, în
sau din nord-vestul României. şase niveluri de locuire, acesta aşezările de la Tincova, Coşova
Deosebit de importantă pentru conţine o cantitate impresio­ şi Româneşti-Dumbrăviţa,
acest orizont cronologic este nantă de materiale arheologice au fost descoperite unelte de Grotă în zona Porţilor de Fier ale Dunării

vatra de foc dublă de la Ohaba- (complexe de locuit, vetre de silex, care demonstrează că
Ponor, clădită din lespezi de foc, bogat material liric). aurignacianul din această zonă
piatră dispuse circular. În inte­ a evoluat în strânsă legătură Gravettianul final acoperă şi
Procesul de diferenţiere regiona­
riorul şi în jurul acesteia s-au cu acela din centrul Europei Banatul, cu precădere zona
lă a culturilor s-a accentuat
găsit cărbuni, cenuşă, unelte (grupa Krems-Dufour). Piese Porţilor de Fier ale Dunării,
în paleoliticul superior, perioadă
şi oase arse, fapt care demon­ aurignaciene au fost descope­ unde vârfuri identice cu cele
care corespunde Würm-ului
strează că hrana, cel puţin în rite şi în peşterile din Carpaţii de tip Laugerie-Basse au fost
parte, era tratată termic. În Occidentali, cele mai cunoscu­ descoperite în grote şi în aşezări
aceste peşteri a fost descoperit, te fiind cele de la Cioclovina în aer liber.
de asemenea, un mare număr (jud. Hunedoara), unde s-au Tot în Banat a fost identifi­
Figură din
de specii de mamifere carni­ piatră făcut, la începutul secolului cată o cultură cu mai multe
vore (ursul de peşteră, hiena, trecut, primele descoperiri etape de evoluţie, numită de
leul, pantera), dar şi ierbivore paleolitice din Transilvania. descoperitorul ei „paleoliticul
(calul, cerbul etc.). Cel puţin în În Moldova au fost identifi­ superior cuarţitic”; sincron
parte, acestea au putut constitui cate două faciesuri diferite ale cu aurignacianul şi apoi cu
hrana comunităţilor musteriene. culturii aurignaciene. Cel situat gravettianul local, acesta este
Musterianul din peşterile amin­ pe terasele Bistriţei, caracteri­ considerat o supravieţuire a
tite se apropie mai ales de pale­ zat printr-un utilaj sărăcăcios, etapelor finale ale musterianu­
oliticul alpin, caracterizat prin reprezintă limita răsăriteană a lui cu utilaj de cuarţ şi cuarţit
prezenţa numeroaselor aşchii aceluia din Europa Centrală. (charentianul oriental).
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Epipaleoliticul
pipaleoliticului i-au fost atribuite, de regulă, populaţiile ce au
evoluat o dată cu începuturile oscilaţiei Bolling (aproximativ
12.000 bp) şi care au continuat să supravieţuiască până spre
sfârşitul preborealului; prin urmare, acestei perioade istorice îi poate fi
atribuit intervalul 13.000-9.500 / 9.000 bp. Aceste comunităţi au conti­
nuat, în esenţă, modul de viaţă din paleoliticul superior.

Datorita unei multitudini de Prima etapă a acestei perioade


factori, între care şi schimbă­ este cunoscută prin descope­
rile climatice, micile grupe de ririle din peştera Climente II
vânători-pescari-culegători au - Dubova (jud. Mehedinţi);
adoptat, în paralel cu uneltele celei de a doua îi sunt caracte­
tradiţionale, noi tipuri de unelte ristice vestigiile din adăpostul
şi arme, cum ar fi microlitele de sub stâncă de la Cuina
geometrice (trapeze). Turcului - Dubova, situat în
acelaşi masiv calcaros Ciucaru
Moldova şi Dobrogea erau
Mare. În cele două niveluri de
locuite de populaţii aparţinând
locuire de la Cuina Turcului
epigravettianului final. Uneltele
au fost descoperite numeroase
utilizate de acestea sunt carac­
unelte şi arme din silex, mai rar
terizate printr-o microlitizare
din obsidian, os şi corn, dar şi
accentuată. în zona Porţilor
Taur, peştera Altamira
obiecte de podoabă (cochilii şi
de Fier s-a instalat, în această
dinţi perforaţi, pandantive din
perioadă, o populaţie atribuită
os etc.). Obiectele de podoabă
epigravettianului final sau tardigra-
sunt uneori decorate cu motive
vettianklui mediteranean.
geometrice incizate. Demnă
de reţinut este o falangă de
cal perforată, ornamentată în
întregime, reprezentând cel mai
probabil o figurină feminină.
Pe lângă rămăşiţele de castor,
mistreţ, capră-neagră, ţap de
munte etc., păsări şi peşti, au fost
identificate şi resturi de schelete
umane. Din peştera Climente
II cunoaştem un schelet uman
depus în poziţie chircită, acoperit
cu un bogat strat de ocru roşu,
atribuit unei locuiri tardigravettd-
ene care, cronologic, precedă
nivelul I de la Cuina Turcului.
Descoperirile din zona Clisurii
prezintă similitudini evidente cu
industriile din Peninsula Italică,
fiind o expresie a migraţiei din
zona amintită a purtătorilor
epigravettianului final.
MIHAI ROTEA • PREISTORIA

Mezoliticul
ezoliticul debutează, cel
mai probabil, la sfârşitul
preborealului şi se dezvoltă
în plin boreal, atingând chiar
începuturile atlanticului.

silicioase, cărora li se adaugă gropi dreptunghiulare săpa­


un număr mic de piese de silex. te uneori chiar în cuprinsul
Uneltele de corn (săpăligi, locuinţei. Acestea erau aşezate
scormonitoare, brăzdare cu una fie în poziţie chircită, fie pe
sau două găuri pentru prins în spate, împreună cu puţine
coadă) par să indice un început obiecte personale. Mortalitatea
de cultivare a plantelor. Unele infantilă era ridicată, iar media
pietre mari de râu cu o albiere de viaţă a adulţilor atingea
pe una din feţe ori plăci mari, 36,2 ani. Descoperirea unor
groase au putut fi utilizate ca schelete având în ele vârfuri
râşniţe. Studiul faunistic indică de săgeată ne oferă dovezile
o economie bazată îndeosebi unor morţi violente. Cercetările
pe vânătoare: cerbul, căpriorul, de până acum demonstrează
bourul, mistreţul, iepurele, că această cultură nu îşi are
măgarul sălbatic, vulpea etc. originea în tardigravettianul de
Este posibil, totodată, ca aspect mediteranean, ea fiind
Aşezare mezolitică (reconstituire) purtătorii acestei culturi să fi produsul unei noi migraţii în
domesticit câinele.
zona Porţilor de Fier. Se poate
Cronologic, el se situează, segment de cerc şi două triun­ Datele antropologice sunt des­ spune, de asemenea, că la sosi­
în aceste condiţii, între ghiuri scalene. Resturile faunis- tul de numeroase. Tipul fizic a rea primilor purtători ai civili­
9.500/9.000 şi 7.500 bp. tice indică prezenţa mistreţului fost apreciat ca fiind un Cro- zaţiei neolitice (cultura Precriş),
În această perioadă de timp, şi căprioarei. Nu este exclus ca Magnon oriental. Scheletele cultura Schela Cladovei îşi
pe teritoriul României sunt descoperirile viitoare să ducă defuncţilor erau depuse în încheiase existenţa.
documentate două culturi, la identificarea unor comuni­
cea tardenoisiană şi cea de tip tăţi tardenoisiene târzii de tip
Schela Cladovei. Tardenoisianul nord-vest-pontic sau central-
este răspândit în mai multe est-european care să se afle Sanctuar, Cultura Schela Cladovei
regiuni ale ţării (Moldova, într-un stadiu de neolitizare fie
Muntenia, Dobrogea), inclusiv şi incomplet, înţelegând prin
în zona montană din sud-estul acesta un început de economie
Transilvaniei (Cremenea-Sita productivă bazată pe debutul
Buzăului, Costanda-Lădăuţi) şi domesticirii animalelor şi al
în nord-vestul acestei provincii
cultivării plantelor.
(Ciumeşti-Păşune). În aşezarea
de la Ciumeşti (jud. Satu Mare), Cultura Schela Cladovei este
pe lângă uneltele microlitice cunoscută prin nouă aşezări
lucrate din silex şi obsidian, în aer liber situate în preajma
tipice tardenoisianului central- Dunării. Utilajul liric conţi­
est-european, s-au găsit ca ne numeroase piese atipice
armături, în afară de trapeze, un lucrate din cuarţit şi gresii
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Neoliticul
eneza neoliticului s-a produs prin migraţia
lentă a unor comunităţi din sudul Peninsulei
Balcanice, purtătoare ale culturii Protosesklo
din zona tesalo-macedoneană, care au adus în spaţiul
nostru cuceriri capitale de ordin economic.
Altar
portabil

ra Protosesklo a unui grup care Plastica antropomorfă şi cea


înaintează spre nord şi care, zoomorfă ne dezvăluie un sis­
ajuns în zona nord-dunăreană, tem de credinţe bipolar: Marea
întemeiază prima cultură cu Mamă, reprezentând principiul
ceramică pictată din România. feminin, şi Taurul, reprezentând
Numărul mic de situri care principiul masculin. Prezenţa în
pot fi atribuite acestui prim cadrul descoperirilor de la Gura
orizont cultural neolitic nu Baciului a unor capete de piatră
permite stabilirea cu certitudine antropomorfe, asemănătoare
Vârfuri de săgeţi din silex, Slatina, Crişan
a căii de pătrundere a acestui cu celebrele capete de piatră
grup în spaţiul intracarpatic, de la Lepenski Vir, ne semna­
Valea Oltului fiind însă cea mai lează posibile contacte între
probabilă cale. Pe baza strati-
grafiei din staţiunile de la Gura
Baciului (jud. Cluj) şi Ocna
Sibiului (jud. Sibiu), evoluţia
acestei culturi este împărţită în
Unealtă din piatră, Slatina, Crişan
trei faze majore. Aşezările sunt
situate pe terase înalte situate
de-a lungul unor văi secundare.
Procesul de neolitizare, a cărui Neoliticul timpuriu Locuinţele sunt cel mai adesea
esenţă constă în trecerea la de tip bordeie şi semibordeie,
(cca 6.600-5.500 a.Chr.) cunoaş­
cultivarea plantelor şi creşterea dar apar şi locuinţe de supra­
te două orizonturi culturale
animalelor, nu a fost rezul­ faţă, de obicei pe platforme
succesive, legate genetic intre
tatul inventivităţii populaţiei realizate din pietre de râu.
ele şi având fizionomii apro­
locale mezolitice, ci rezultatul Ceramica (boluri, cupe, vase cu
piate. Cel dintâi (orizontul
pătrunderii în actualul spaţiu picioruşe) este fină, pictată cu
Gura Baciului-Cârcea/ Precriş) se
românesc a unor comunităţi buline ori motive geometrice
datorează exclusiv migraţiei Cap de piatră de la Gura Baciului,
purtătoare ale civilizaţiei neoli­ albe pe un fond de culoare Transilvania, Neoliticul timpuriu
unei populaţii neolitice din zona
tice. De regulă, epoca neolitică roşie sau brun-roşcată. Odată
sud-balcanică. Cel de al doilea
este împărţită în trei perioade: cu ceramica, cultivarea plantelor autohtonii culturilor mezolitice
(cultura Starcevo-Criş) reflectă
neoliticul timpuriu, neoliti­ şi creşterea animalelor, noua şi nou-veniţi. În acelaşi timp,
procesul de adaptare a unor
cul dezvoltat şi eneoliticul. cultură introduce uneltele din adoptarea acestor zeităţi străine,
noi comunităţi sud-balcanice la
începuturile epocii neolitice pe piatră şlefuită şi primele statuete fie şi sub forma exclusivă a
condiţiile acestui spaţiu, fiind
teritoriul României, datate pe din lut. Morţii erau îngropaţi în expresiei lor plastice, relevă un
rezultat şi din sinteza cu grupu­
baza unor date C14 calibrate, se cuprinsul aşezării, uneori chiar proces remarcabil de asimilare
rile tardenoisiene locale.
situează în jur de 6.600 a.Chr., sub locuinţe. La Gura Baciului specific orizontului amintit. La
iar sfârşitul acesteia în jur de Orizontul Gura Baciului-Cârcea, a fost atestată, pentru prima Ocna Sibiului, în nivelul Precriş
3.800/3.700 a.Chr., oricum nu numit şi cultura Precriş, este dată pe teritoriul României, II, au fost aflate o mică statuetă
mai târziu de 3.500 a.Chr. rezultatul desprinderii din cultu­ incineraţia ca practică funerară. din piatră, de formă conică,
MIHAI ROTEA • PREISTORIA

înfăţişând un cuplu îmbrăţişat, Spondylus şi Tridacna atestă legă­


şi un piedestal din aceeaşi rocă, turile cu regiunile Mediteranei
asociat cu figurina. Pe statuetă Orientale. Înmormântările se
şi pe soclu se pot distinge mai făceau atât în interiorul locu­
multe semne, interpretate de inţelor, cât şi printre acestea.
descoperitor ca ideograme. Analizele antropologice au rele­
vat o componentă majoritară
Cultura Starcevo-Criş, care mar­
de factură mediteraneană, care
chează generalizarea neoliticului
pledează şi ea pentru originea Gânditorul şi
timpuriu în spaţiul intracarpatic, perechea sa de la
sudică a acestei populaţii. Cernavodă
este socotită uneori o prelungi­
Cultura Hamangia
re a orizontului/culturii Gura
Baciului-Cârcea/Precriş, tre- ■ Neoliticul dezvoltat
cându-se cu vederea că ea este (cca 5.500-4.000 a.Chr.) acoperă Cultura Vinca îmbracă pe teri­ civilizaţie marcat de existenta
rezultatul unei noi migraţii sud- intervalul cuprins între ultima toriul României forme diferite, construcţiilor cu etaj şi de
balcanice (cultura Presesklo), fază a culturii Starcevo-Criş în funcţie de fondul local pe o viaţă spirituală complexă,
ajunsă în Transilvania şi şi începutul culturii Petreşti, care se dezvoltă (reprezentat descifrabilă în parte prin
Moldova prin Banat. Cultura perioadă care include ceea ce de cultura Starcevo-Criş şi de componentele marelui sanctuar
Starcevo-Criş are o lungă evo­ multă vreme a fost cunoscut cea a ceramicii liniare) şi de cercetat aici. Edificiul de cult
luţie, desfăşurată pe parcursul sub denumirile de neoliticul intensitatea pulsaţiilor sudice. (cu dimensiunile maxime de
mai multor faze. Locuirile sunt mijlociu şi târziu. Neoliticul Sinteza elementelor amintite 12,6 x 7 m), prezentând două
instalate pe lunci, terase, dealuri dezvoltat este marcat de migra- a dat naştere la numeroase faze de construcţie, avea două
şi chiar în peşteri, acolo unde ţia unor noi grupe de populaţii aspecte regionale înrudite, astfel încăperi — una la răsărit, alta
condiţiile de mediu erau favora­ pornite din sudul Peninsulei încât pe teritoriul Transilvaniei la apus - despărţite de
bile. Locuinţele erau adâncite în Balcanice, aparţinând grupului specialiştii vorbesc nu de o masa-altar, apoi de un
fazele mai vechi şi de suprafaţă de culturi cu ceramică neagră cultură Vinca propriu-zisă, ci perete. încăperea
şi cu forma unor colibe în faze­ lustruită. Aceste grupe au creat de cultura Banatului, grupul dinspre apus
le mai recente. Vase asimetrice, cultura Vinca (împărţită de Bucovăţ, grupul Pişcolt, cultura
străchini şi cupe sferice, altăraşe regulă în patru faze principale: Turdaş, complexul Cluj-Cheile
cu picioruşe, toate lucrate din A, B, C şi D), al cărei început Turzii-Lumea Nouă-Iclod,
lut, mobilează spaţiile interi­ este sincron cu faza finală a grupul Iclod. Aceste grupe sunt
oare ale culturii. Utilajul litic culturii Sesklo (Grecia) şi care caracterizate, de regulă, printr-o
include microlite din silex şi ocupă Banatul şi mare parte din ceramică neagră lustruită (cupe,
obsidian, dar şi topoare mari de Transilvania. Cam în aceeaşi străchini, amfore bitronconice,
piatră şlefuită de tip Walzenbeile. perioadă, în nord-estul Transil­ capace etc.). Decorul este variat
Tot acum apar, sporadic, şi vaniei au pătruns din Moldova incizat-imprimat, în special
primele obiecte mici din aramă. şi Muntenia numeroase grupuri cu benzi umplute cu liniuţe,
Pintaderele decorate cu motive de purtători ai culturii ceramicii cărora li se adaugă caneluri
geometrice, precum şi scoicile liniare cu note muzicale. fine. Statuetele au capul rombic
(care ar putea indica o mască) şi Aşezarea de la Parţa

Sanctuarul de la Parţa corpul cruciform, fiind adeseori


decorate cu motive spiralo-
servea la depunerea ofrandelor
meandrice.
curente. În fundaţia stâlpului
La sfârşitul etapei Vinca A2 a de la intrarea dinspre sud a
luat naştere cultura Banatului, acestei încăperi s-au aflat un
în cadrul căreia au fost sesi­ idol zoomorf şi un văscior.
zate anumite particularităţi încăperea dinspre răsărit
zonale (grupele Bucovăţ şi servea ceremoniilor de iniţiere.
Parţa). Aşezarea de la Parţa Centre religioase de acest fel
(jud. Timiş), intens cerceta­ polarizau cu certitudine, prin
tă, demonstrează că această prestigiul şi măreţia lor, popu­
cultură a atins un grad de laţia unei zone mai largi.
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

viţă de vie. După aducerea în pe lângă corp; orientarea este ■ Eneoliticul


aşezare, grâul era bătut de pe est-vest, cu privirea spre est.
(cca 4.600 / 4.500-3.800 /
spice. Inventarul funerar constă din 3.700 a.Chr.) se caracterizea­
Comunităţile vinciene pătrunse vase (cilindrice, cupe cu picior ză prin prezenţa, alături de
pe cursul mijlociu al Mureşului, înalt, străchini pictate, vase uneltele din piatră, os, corn
influenţate de tradiţiile cu profilul în S), ocru, unelte şi lut ars, a unui număr tot
Starcevo-Criş şi de elementele din piatră, podoabe şi ofrande mai mare de piese din cupru.
ceramicii liniare, au creat o animaliere. Pentru prima dată se produc, în
nouă sinteză culturală, denumită Alt grup meridional, mai puţin tipare simple sau bivalve, unelte
cultura Turdaş. Frecventa unor numeros faţă de cel care a creat grele de aramă (topoare-dălţi
semne incizate pe fundul unor cultura Vinca, s-a stabilit la şi topoare cu braţele în cruce),
vase, descoperite mai cu seamă nord de Dunăre, în Oltenia şi puse în legătură cu exploata­
la Turdaş (jud. Hunedoara), Muntenia, unde a dat naştere rea zăcămintelor de cupru din
interpretate adesea ca mărci de culturii Dudeşti. Decorul incizat Transilvania. Aurul este folosit
olar, este considerată în ultima al acestei culturi evoluează pentru podoabe şi la confecţio­
vreme ca fiind o dovadă a narea unor idoli, precum cei de
treptat în decor excizat, fiind
începutului consemnării grafice la Moigrad, din cadrul culturii
transmis şi culturilor ce o
a datelor. Că lucrurile stau aşa Bodrogkeresztúr / Gorneşti. La
succed în acest spaţiu: Vădastra
o demonstrează, se pare, şi rândul său, meşteşugul olări­
şi Boian.
tăbliţele de lut ars acoperite cu tului atinge o mare dezvoltare,
motive pictografice incizate de Dobrogea este ocupată de dovadă fiind numărul mare de
la Tărtăria (jud. Alba), desco­ purtătorii culturii Hamangia, vase superb decorate desco­
perite, conform lui N. Vlassa, cultură cu ceramică decorată perite în siturile eneolitice.
într-o groapă rituală alături de cu şiruri de împunsături fine ce Culturile tipice pentru această
idoli de lut şi alabastru şi de un desenează motive unghiulare perioadă sunt: Cucuteni-Ariuşd,
Tăbliţele de lut ars de la Tărtăria fragment de ancoră. Stratigrafia şi meandrice. Plastica antropo­ Petreşti, Gumelniţa, Sălcuţa,
şi cronologia acestei aşezări morfă a acestei culturi este cu Tiszapolgár/Româneşti şi
au suscitat vii şi îndelungate adevărat excepţională. Formele Bodrogkeresztúr/Gorneşti;
Seminţele carbonizate descope­
dezbateri. sunt modelate realist, cu totul primele două culturi fac parte
rite în aşezarea de la Liubcova
fabuloase fiind cunoscutul din marea grupă a culturilor
ne indică cultivarea mai multor Conservarea de către unele
Gânditor (autorul descoperirii s-a eneolitice cu ceramică pictată
specii de cereale. Cea mai mare comunităţi Starcevo-Criş a cera­
gândit la cunoscuta lucrare a lui cu motive bicrome şi tricrome.
pondere o are grâul, reprezentat micii pictate, la care se adaugă
mai ales prin specia Triticum elementele vinciene, a creat în Rodin) şi replica lui feminină, În spaţiul estic al Transilvaniei,
dicoccum, fiind însă prezente, în zona arcului estic al Carpaţilor ambele descoperite în aşeza­ la Ariuşd (jud. Covasna), au
proporţie de cca 10%, şi specii­ Occidentali complexul cultural rea de la Cernavodă. Aceste fost executate cele dintâi săpă­
le Triticum monococcum şi Triticum Cluj-Cheile Turzii-Lumea Nouă- statuete au fost puse, pe bună turi sistematice privind epoca
aestivus. Trebuie semnalată, de Iclod. Acest complex constituie dreptate, în legătură cu plastica neoeneolitică din România.
asemenea, apariţia pentru prima substratul pe care va lua naştere de la Hacilar, din Anatolia. Materialele descoperite au fost
dată pe teritoriul României cultura Petreşti. Cercetările
a orzului din specia Hordeum de lungă durată de la Iclod au
vulgare. Nu lipsesc nici legumi­ demonstrat că această staţiune
Topoare de aramă
noasele, ca lintea şi măzărichea. dispunea de un sistem complex
Interesant de semnalat este şi de fortificaţii, construit în vre­
modul de recoltare a grâului, mea fazei Iclod I, utilizat şi în
cunoscut dintr-o aşezare de la faza Iclod II, când este abando­
sud de Carpaţi (Teiu, cultura nat odată cu extinderea locuirii.
Gumelniţa), probabil utilizat cel Tot aici au fost cercetate şi
puţin în parte şi în alte spaţii. două necropole de inhumaţie în
Grâul se recolta prin smulgere, care defuncţii au fost depuşi în
snopii astfel făcuţi fiind legaţi poziţie culcat pe spate, cu mâi­
cu tulpini de curpen, iederă sau nile pe piept, pe abdomen sau
MIHAI ROTEA • PREISTORIA

integrate în marele complex trei faze (A, A-B şi B), răspân­ de bulgăraşi, precum şi alte
cu ceramică pictată Cucuteni- dită pe aproape tot teritoriul elemente de ritual îşi găsesc
Ariuşd-Tripolje, a cărui evoluţie Transilvaniei, este socotită de totuşi cele mai bune analogii
este jalonată de-a lungul a trei unii specialişti ca fiind de origi­ în necropola de la Mariopol
faze (A, AB şi B). Ceramica ne locală, în timp ce alţii o pri­ din sudul Ucrainei. Cultura
cucuteniană, admirabil pictată, vesc ca rezultat al unei migraţii Bodrogkeresztúr/ Gorneşti, caracte­
ce poate sta alături de orice din zonele sudice ale Balcanilor. rizată prin prezenţa aşa-ziselor
creaţie similară a lumii preisto­ Este cunoscută în primul rând vase de lapte, cu gât înalt şi
rice, cunoaşte, pe lângă formele prin decorul pictat - motive două proeminenţe mici trase
comune, şi tipuri elegante: pictate cu roşu, roşu-brun din buză şi perforate vertical,
cratere, suporturi cilindrice, şi, mai târziu, brun pe fond este continuatoarea culturii
amfore şi vase-binoclu. Prin cărămiziu - care face dovada Tiszapolgár/Româneşti (definită
Vas de lut eneolitic
intermediul picturii bicrome sau nivelului înalt de civilizaţie atins prin recipiente cu proeminenţe Cultura Cucuteni-Tripolje
tricrome sunt executate motive de purtătorii acestei culturi. în formă de cioc de pasăre,
spiralice ori meandrice com­ Motivele ornamentale constau decorate cu incizii dispuse în
plexe, combinate după regulile din benzi, romburi, pătrate, spi­ reţea sau în trepte), urmaşă, cu alb şi roşu. înrudită cu
simetriei, care dau pereţilor rale şi meandre. Formele tipice la rândul ei, a culturii Tisa din cultura Gumelniţa este cultura
sunt străchinile, castroanele, perioada neoliticului dezvoltat. Sălcuţa, din Oltenia, care face
suporturile înalte. Plastica este parte din marele complex cul­
La sud de Carpaţi, cultura
mai rară, la fel şi piesele din tural Sălcuţa-Krivodol-Bubanj.
Gumelniţa, remarcabilă prin
aramă. Sfârşitul acestei culturi a Numeroase elemente comune
ceramica excizată şi prin cea
fost pus în legătură cu pătrun­ cu cultura Gumelniţa (aşeză­
pictată, evoluează de-a lungul a
derea în centrul Transilvaniei a rile de tip tell, ceramica pictată
două faze (Al şi A2; Bl şi B2).
purtătorilor culturii / orizontu­ cu grafit, topoarele de silex şi
În aşezarea de la Căscioarele a
lui Decea Mureşului şi ai cultu­ statuetele de os) arată legătu­
fost descoperit un extraordinar
rii Bodrogkeresztúr / Gorneşti. rile multiple, inclusiv genetice,
model de lut ars al unui sanctu­
dintre cele două culturi.
Mormintele de la Decea ar eneolitic, constând dintr-un
Mureşului au fost uneori con­ soclu lung de 51 cm şi înalt de Aşezările culturilor neoeneo-
siderate o continuare a ritua­ 22,5 cm, deasupra căruia au litice sunt situate pe terasele
lurilor de la Iclod, alte opinii fost ridicate patru modele de joase ori înalte ale apelor, pe
privindu-le ca pe o dovadă locuinţe. Tot acolo, dar într- boturi ori pinteni de dealuri.
clară a pătrunderii în centrul un strat de cultură mai vechi, Uneori, locuinţele erau dispuse
Transilvaniei a unei populaţii ce aparţine culturii Boian, au după anumite reguli. Cercetările
nord-pontice. Prezenţa ocrului fost semnalate şi resturile unei recente pun tot mai des în
Statuetă antropomorfă roşu, presărat pe schelete sau construcţii rectangulare de cult evidenţă existenţa unor sisteme
aşezat la picioare sub formă care avea pereţii interiori pictaţi de apărare (şanţuri şi valuri)
ale acestor situri. Straturile de
recipientelor un efect cromatic cultură sunt groase şi suprapu­
desăvârşit. Remarcabile sunt şi Cană şi urcior, Acidava, Enoseşti se, formând uneori adevărate
motivele zoomorfe înfăţişând tell- uri.
feline. Plastica antropomor­
Locuinţele perioadei sunt de
fă ţine seama de proporţiile
mai multe tipuri. Bordeiele
reale ale corpului omenesc.
aveau cel mai adesea o groapă
Decorul acoperă ambele feţe
de formă ovală, cu diametrul
ale corpului, de la gât până la
variind între 3 şi 5-6 m. Pe una
vârful picioarelor. Acest decor
dintre margini era amenajată
fin şi precis este reprezentarea
o vatră simplă, dintr-un strat
tatuajului, a podoabelor şi a
de lut netezit. Acoperişul din
costumaţiei.
trestie era de formă conică sau
Cultura Petreşti, a cărei evoluţie alungită, fiind sprijinit pe un
a fost stabilită pe parcursul a schelet de căpriori. De la înce-
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

putul neoliticului sunt docu­ Gumelniţa) şi „Hora de la coperirile funerare, aceasta fiind
mentate şi locuinţele de supra­ Frumuşica” (cultura Cucuteni). expresia unor practici rituale ce
faţă de formă rectangulară, cu o Primul este un vas de mari nu pot fi identificate prin meto­
singură încăpere. Acestea aveau dimensiuni, modelat fără cap de arheologice. Puţinele date
pereţii din împletitură de nuiele şi decorat cu diverse motive ce antropologice de care dispunem
şi lipitură de lut amestecat de acoperă întregul corp; cel de (Gura Baciului, Iclod) vorbesc
regulă cu paie. Acoperişul era în al doilea este un suport de vas de trăsături mediteranoide.
două ape, podeaua din lut bătă­ format din şase statuete femi­
Rolul invaziei triburilor de
torit. Locuinţele cucuteniene nine văzute din spate, înlănţuite
păstori venite din stepele nord-
din sud-estul Transilvaniei sunt în cercul horei.
pontice (presupuse neamuri
spaţioase (40-100 m2 sau chiar
Cuprul a fost folosit la început indo-europene) în sfârşitul
mai mult), au adesea platformă
pentru obţinerea unor unelte civilizaţiei de agricultori seden­
şi sunt împărţite în două sau Statuetă antropomorfă. Olt
ori podoabe mărunte (ace, sule, tari eneolitici reprezintă una din
mai multe încăperi.
cârlige de pescuit, pandantive problemele viu dezbătute de
Sculptura neoeneolitică este etc.), iar aurul a fost utilizat începuse mai devreme (Orient specialiştii în preistoria Europei
reprezentată prin figurine cul- numai în scopuri decorativ- ori Caucaz). Eneoliticul con­ de Sud-Est. Ceea ce părea ieri a
tice, idoli, amulete realizate din estetice. Mult timp piesele stituie un notabil salt calitativ fi exclusiv o migraţie de triburi
os, piatră ori lut. Sunt repre­ metalice au fost obţinute prin în dezvoltarea metalurgiei. În de păstori poate fi înţeleasă
zentări umane sau animaliere, ciocănire, la tehnica turnării această perioadă artefactele din astăzi ca o transformare econo-
extrem de interesante prin metalului în tipare (monoval- cupru sunt prezente în aşezări, mico-socială a populaţiei locale,
trăsăturile redate, prin stilizarea ve, bivalve) şi la cea cu „ceară în inventarul mormintelor şi ca o adaptare a acesteia la noi
corpurilor ori prin exacerbarea pierdută” ajungându-se mult chiar în depozite (ansamblu de condiţii de mediu, la modificări
anumitor zone ale corpului. mai târziu. Deşi nu dispunem obiecte întregi sau fragmente în evoluţia societăţii (creşterea
Dintre miile de statui antropo­ de certitudini în legătură cu concentrate într-un singur loc, rolului crescătorilor de animale
de obicei izolat). Frecvent apar şi al păstorilor, dezvoltarea
în această perioadă topoare metalurgiei, o mobilitate mai
plate, dălţi, ace cu capul rulat, accentuată, creşterea rolului
brăţări simple sau plurispirale militar al elitelor, modificări în
şi coliere. Cea mai complexă planul credinţelor etc.).
realizare a metalurgiei eneolitice
În concluzie, datele arheologice
este toporul cu gaură de înmă-
de care dispunem ne înfăţişează
nuşare transversală şi cu braţele
neoeneoliticul ca o perioadă
dispuse în cruce. Aceste unelte-
de stabilitate, în care populaţii
arme sunt legate de fazele târzii
sedentare au creat câteva dintre
ale culturilor Cucuteni, Decea
cele mai spectaculoase civilizaţii
Mureşului şi Bodrogkeresztúr/
din spaţiul european.
Gorneşti. Piesele eneolitice din
aur, mult mai reduse numeric
decât cele din cupru, constituie
Arutelă eneolitică de aur
în fapt începuturile orfevrăriei
Zeiţa de la Vidra Hora de la Frumuşica în ţinuturile transilvane. Nu
putem trece peste acest capitol
morfe descoperite, cele femi­ provenienţa primelor piese
fără a aminti marele pandantiv
nine, simboluri ale fertilităţii şi de metal, se poate admite că
de aur din tezaurul de la Moigrad
fecundităţii, formează o majori­ este vorba de produse locale,
(jud. Sălaj), care are 30 cm
tate covârşitoare. De asemenea, şi nu de importuri. Aceasta nu
înălţime şi cântăreşte 750 g.
câteva vase antropomorfe pot înseamnă în mod obligatoriu
fi socotite ca având valoare că metalurgia a fost o născoci­ Cunoaştem relativ puţine
excepţională, ele impresionând re a populaţiei locale, nefiind lucruri despre tipurile rasiale ale
prin plasticitate şi simbolistică. exclus ca ea să fi fost introdusă populaţiei neoliticului transilvă­
Remarcabile sunt cele numite în urma legăturilor cu regiuni nean. În aria unor culturi, spre
„Zeiţa de la Vidra” (cultura în care prelucrarea metalelor exemplu Cucuteni, lipsesc des­
MIHAI ROTEA • PREISTORIA

Epoca bronzului
poca bronzului a fost împărţită multă vreme în patru perioade,
în ultimele decenii, realităţile arheologice au impus însă adoptarea
unui sistem tripartit: bronzul timpuriu, cel mijlociu şi cel târziu.
Din punct de vedere al cronologiei absolute, se poate admite că această
perioadă istorică acoperă cea mai mare parte a mileniilor III şi II a.Chr.
Vestigii de bronz

■ Bronzul timpuriu unui alt tip de metalurgie; apa­ uneori decorată cu impresiuni nituri de prindere la mâner şi
riţia unui alt tip de economie, de şnur. Morţii sunt înhumaţi cu nervură mediană pe lamă,
Prima etapă a bronzului tim­
bazat pe o mobilitate accen­ în tumuli precum cei din Cheile topoare plate, dar şi topoare cu
puriu este un veritabil mozaic
tuată, semnalată de numărul Aiudului, Cheile Turzii şi Cheile marginile ridicate. Însă cea mai
cultural, în care se juxtapun
impresionant de aşezări ce Turului. Grupul Copăceni evo­ importantă înfăptuire a epocii
civilizaţiile de tip tranzitoriu
aparţin culturii Coţofeni. În luează în paralel cu grupurile rămâne toporul cu gaură de
cu cele caracteristice epocii
Muntenia şi Oltenia, principala Şoimuş şi Jigodin, primul din sud- înmănuşare transversală şi tăiş
bronzului. Pentru primul caz
cultură a perioadei timpurii a vestul, iar cel de-al doilea din vertical. În mod evident, marea
este tipic blocul cultural Baden-
epocii bronzului este cultura sud-estul Transilvaniei. În fine, majoritate a acestor produse
Coţofeni, care perpetuează sub
Glina. În cea de a doua etapă a cea de a treia etapă a bronzului erau realizate în ateliere locale.
multe aspecte un mod de viaţă
bronzului timpuriu, în centrul timpuriu este cel mai puţin O dovedesc numeroasele tipare
tranzitoriu (specific manifestări­
Transilvaniei se dezvoltă un cunoscută, fiind caracterizată pentru turnat topoare descope­
lor culturale de tip Cernavodă III-
grup cultural ce poartă numele de utilizarea ceramicii decorate rite la Leliceni (jud. Harghita),
Bolleraz Folteşti, Horodiştea etc.),
localităţii Copăceni (jud. Cluj) cu măturicea şi cu impresiuni aparţinând grupului Jigodin. Nu
dar care evoluează în paralel cu
şi care prefera pentru amplasa­ textile. trebuie trecută cu vederea nici
civilizaţiile pre-Schneckenberg
rea aşezărilor locuri dominante
şi Schneckenberg, care au Metalurgia neferoaselor în
din arcul de est, probabil şi de
preluat mai dinamic produsele perioada timpurie a epocii bron­
vest, al Carpaţilor Occidentali
bronzului timpuriu egeo-ana- zului, pe fondul unei reduceri
şi din bazinul superior al
tolian. Nu credem că se mai considerabile a producţiei com­
Someşurilor. Ocupaţiile de
poate vorbi de culturi eneolitice parativ cu eneoliticul, trebuie
bază sunt agricultura, creşterea
sau neoeneolitice în sensul privită mai degrabă ca traver­
animalelor şi extracţia mine­
sând o perioadă de repliere,
de aşezare pe noi baze, decât
una de profundă decădere.
Cauzele acestui fenomen sunt
multiple şi de natură diversă
(epuizarea surselor minerale
Podoabe din epoca bronzului
uzuale, modificări tehnologice
majore, mişcări etnice per­
turbatoare etc.). Esenţial este adeseori invocata groapă rituală
Vârf de lance
faptul că acum apar primele de la Fântânele, aparţinând gru­
definiţiei acestei perioade isto­ reurilor. Locuinţele sunt de piese din bronz (aliajul aramei pului Copăceni, în care au fost
rice, căci modificările produse suprafaţă, cu plan rectangular şi cu arsenul şi apoi cositorul). aflate, printre altele, mai multe
în structura societăţii sunt de dimensiuni medii ( 3 x 4 m), Monumentele arheologice ale fragmente de tipare pentru
tranşante. Amintim aici doar ceramica este dominată de oale acestui interval de timp ne oferă turnat piese din metal (dăltiţe,
poziţia socială mai importantă cu gâtul înalt, partea inferioară tipuri mai variate de podoabe pumnale, topoare masive),
a căpeteniilor, marcată prin scurtă şi decorată adesea cu (inele de buclă, brăţări, coliere, demonstrând faptul că acum se
ridicarea unor monumente barbotină. Marginea vaselor pandantive lucrate din cupru, atinge cert nivelul topoarelor de
funerare tumulare; practicarea este frecvent manşetată, fiind bronz sau aur), pumnale cu tip Banabic/Vâlcele (jud. Cluj).
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

■ Perioadele mijlocie Ceramica este artefactul umană alături de una de bovină,


şi târzie ale epocii preistoric care ne-a parvenit în provenind din tezaurul de la
bronzului cantitatea şi varietatea cea mai Ţufalău (jud. Covasna).
mare, ea stând la baza definirii
Populaţia epocii bronzului din Observaţii atente asupra
entităţilor culturale amintite.
spaţiul carpato-danubiano-pon- tehnicii de realizare în special
Acest document ne vorbeşte
tic a fost delimitată arheologic a vaselor, perfecţiunea due­
adeseori atât despre tehnica
în mai multe grupe culturale, Vas de bronz, Cultura Monteoru tului unor motive decorative
preistorică, cât şi despre imagi­
presupuse uneori - fără o argu­ complexe îndreptăţesc convin­
naţia şi arta purtătorilor acestor
mentaţie satisfăcătoare - ca gerea că ceramica era realizată
culturi, dezvăluind, pentru
fiind pretracice, prototracice ori de membri specializaţi ai
Periodizarea acestora, bazată pe populaţiile preistorice, orizon­
chiar tracice. Pe cursul inferior comunităţii, ceea ce nu exclude
stratigrafia monumentelor arhe­ turi spirituale greu de bănuit.
al Mureşului întâlnim cultura folosirea şi a muncii altor grupe
ologice de la Sărata-Monteoru Repertoriul motivistic al tuturor
Periam-Pecica/Mureş, mărginită la sociale. Transportul recipien­
(jud. Buzău), Derşida (jud. culturilor este abstract, geome­
sud de cultura Vatina şi la nord telor de dimensiuni mari la
Sălaj) şi Otomani (jud. Bihor), tric, fiind dominat - începând,
(inclusiv pe teritorii din Ungaria distanţe apreciabile, în absenţa
formează şi stâlpii cronologiei de regulă, cu fazele de dez­
şi Slovacia) de cultura Otomani; voltare - de simboluri solare
bronzului românesc.
Podişul Transilvaniei este concepute dinamic (spirale
ocupat de cultura Wietenberg. În Perioada târzie a epocii
continue, cruci cu croşete la
Oltenia se localizează cultura bronzului aduce în spaţiul
extremităţi etc.) pentru culturile
Verbicioara; mai târziu pătrun­ românesc un puternic proces
ariei transilvănene (Wietenberg,
de în acelaşi spaţiu cultura de uniformizare culturală, a
Otomani şi Suciu de Sus), în
Gârla Mare, venind din bazinul cărui principală manifesta­
timp ce în Muntenia şi Oltenia
Dunării mijlocii. În Muntenia se re este complexul cultural
(Tei, Monteoru, Verbicioara)
formează cultura Tei. Cultura Noua-Sabatinovka-Coslogeni. Tot
predomină aceleaşi simboluri
Monteoru ocupă sud-estul acum, în nordul Transilvaniei,
realizate de regulă sub formă
Munteniei şi sudul Moldovei, din cultura Suciu de Sus se
statică (cruci, roţi cu spiţe, raze
iar cultura Costişa jumătatea detaşează grupul Lăpuş. Spaţiul
etc.). Elementele naturiste sunt
nordică a Moldovei. Toate aces­ vestic este acoperit de grupele
foarte rare, fiind regăsite mai
te culturi au evoluţii în general Cruceni-Belegis, Cehăluţ şi Igriţa,
cu seamă în domeniul artei
sincrone, cu un cert avans iar din cel sudic sunt cunoscute
figurative. Remarcabile în acest
cronologic pentru culturile fazele IV şi V ale culturilor Tei
sens sunt tortile supraînălţate,
Monteoru şi Mureş. Dintre cele şi Verbicioara. Nu putem uita
modelate în formă de capete
opt grupe culturale regionale nici cultura Gârla Mare-Cârna,
de berbec, ale unui recipient de
prezentate, un loc deosebit din zona Dunării, în primul
mari dimensiuni descoperit la Arme de bronz
revine culturilor Monteoru, rând datorită realizărilor sale
Sărata-Monteoru; motiv reluat
Wietenberg şi Otomani. ceramice excepţionale.
într-o formă pronunţat stilizată,
simbolică (s-a ajuns la exem­ unor drumuri bune, trebuie să
plificarea unui animal printr-un fi fost o operaţiune dificilă, care
singur element tipic, definitoriu, impunea prezenţa unor meşteri
Atelier din epoca bronzului
spre exemplu coarnele berbe­ ambulanţi sau existenţa unor
cului) pe multe dintre toartele ateliere specializate în apropi­
vaselor culturii Wietenberg. erea unor centre mai impor­
Aceleiaşi culturi îi aparţin două tante. Reprezentările parţiale,
realizări rarisime: un fragment schematizarea fizionomiilor şi,
de car de cult, superb deco­ uneori, tratarea foarte fidelă a
rat, având capetele terminate temelor vorbesc şi ele de un
într-o protomă în formă de nou limbaj simbolic ce domi­
cap de ovicaprină, descoperit nă arta statuetelor. Modelarea
la Lechinţa de Mureş (jud. statuetelor zoomorfe şi antro­
Mureş), şi un topor din aur pe pomorfe nu mai atinge bogăţia,
care apar, fin gravate, o siluetă realismul epocii anterioare,
MIHAI ROTEA • PREISTORIA

agricultori, dar şi de meşteşu­ sociale în cadrul unor procesi­


gari şi crescători de animale. uni festive ori cultice. Ponderea
În aşezările perioadei clasice a vânătorii şi a pescuitului în
epocii bronzului au fost aflate ansamblul economiei este şi ea
seminţe carbonizate, nume- diferită în cadrul comunităţilor
roase unelte agricole, râşniţe epocii bronzului; spre exemplu,
de diferite tipuri, atestând la Sărata-Monteoru (cultura
cultivarea intensă a cerealelor. Monteoru) este de 8,11%, iar
Utilizarea pe scară largă a unui la Pecica, în cadrul culturii
tip de plug primitiv tras de boi Mureş, de 17,95%, în opoziţie
este semnalată printr-un mare cu arealul culturii Noua, unde
număr de brăzdate din corn de procentul vânătorii este, de
cerb. În afară de grâu, mei, orz regulă, mult mai mic (1-3%).
şi secară, cunoscute din mai Cerbul continuă să fie animalul
Mormânt din epoca bronzului
multe descoperiri ale epocii
bronzului, dintr-un complex
situaţie explicabilă prin modi­ prin amplasament, dimensiuni, ritual Wietenberg recent
ficările intervenite în structura conţinut şi funcţii ne sugerează cercetat la Cluj-Napoca provin
religioasă, cultică a societăţii. existenţa unor ansambluri de seminţe carbonizate de hrişcă,
Cu toate acestea, o parte a situri având sisteme de funcţio­ năut şi susan; de asemenea,
statuetelor antropomorfe nare în termeni de dependenţă din complexele rituale de la
aflate în necropola de la Cârna şi complementaritate. Există, Oarţa de Sus (jud. Maramureş)
sunt opere de o incontestabilă aşadar, situri centrale, cu evo­ cunoaştem şi utilizarea lobodei
valoare artistică şi documenta­ luţii îndelungate, epicentre eco­ şi a măcrişului.
ră. Capul modelat schematic, nomice, politice şi religioase ale Economia animalieră a epocii
mâinile pe pântec, părul purtat unui teritoriu mai larg (Derşida, bronzului, cu cunoscutele vari­
împletit, talia subţire strânsă de Otomani etc.), dar şi situri aţii locale, se caracterizează prin
o centură, rochia-clopot consti­ secundare ce evoluează la nive­ creşterea importanţei porcinelor
tuie caracteristici definitorii ale lul unor cătune sau locuiri sezo­ şi ovicaprinelor, în detrimentul
acestor statuete. Decorul incizat niere (Suatu, Cluj-Napoca etc.). cornutelor mari. Astfel, locuito­
şi incrustat precizează mai cu Civilizaţia Otomani, în special, rii aşezărilor culturilor Vatina şi
seamă detaliile costumului şi este caracterizată printr-un înalt Otomani par axaţi pe creşte­
ale podoabelor purtate (inele de grad de ierarhizare a aşezărilor, rea suinelor şi ovicaprinelor,
buclă, diademe, pandantive sub prin dispunerea ordonată a practicând intens şi vânătoa­
Ceramică, Cultura Wietenberg
formă de ochelari, alte tipuri de ansamblurilor de locuit, toate rea. În cadrul comunităţilor
pandantive, coliere etc.). acestea sugerând un caracter Wietenberg şi Noua, o frecven­
pe care l-am putea denumi ţă mai mare par să aibă vitele
Importanţa aşezărilor, ca spaţiu
preurban. Spre exemplu, la Oto- cel mai vânat, fiind urmat de
uman creat şi limitat, pentru mari, utilizate atât pentru hrană,
mani-Cetăţuie a fost investigată mistreţ şi căprior. Un debit mai
populaţiile preistorice ne este cât şi pentru tracţiune, urmate
o aşezare circulară situată pe mare şi mai constant al râurilor,
sugerată plastic de M. Eliade de ovicaprine, suine şi cabaline.
un bot de deal, înconjurată cu determinat de un climat mai
prin asocierea acestora cu Era constantă prezenţa cailor;
şanţ şi val de apărare, ale cărei umed, este dovedit şi de oasele
simbolistica „centrului lumii”. folosirea lor pentru tracţiune
locuinţe erau dispuse în două mari de peşte descoperite în
Simple grupări de locuinţe a avut consecinţe importante
cercuri concentrice în jurul unui aşezările epocii.
evoluează până la amenajări edi­ asupra revoluţionării mijloace­
spaţiu liber central. Acelaşi sis­ lor de transport şi comunicaţie. Pe baza dezvoltării păstoritului,
litare complexe, care ţin seama
tem de organizare este atestat şi Demne de semnalat sunt apari­ a agriculturii cu ajutorul forţei
de calitatea vieţii colective, de
la Sălacea, unde a fost cercetat ţia şi răspândirea carului cu roţi de tracţiune a animalelor, pre­
protejarea vieţii şi bunurilor,
şi un sanctuar de tip megaron. masive (mai târziu cu spiţe), cum şi a metalurgiei, a crescut
de nevoile sociale, econo­
mice, de apărare şi cultice. Până în această epocă, spaţiul utilizat ca mijloc de transport al rolul economic al bărbatului,
Sincronismul fiinţării în spaţii carpato-danubiano-pontic a poverilor, ca vehicul de luptă şi acesta ocupând poziţia domi­
restrânse a unor aşezări diferite fost, preponderent, un ţinut de vânătoare, ca semn al distincţiei nantă în familie şi societate.
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Ceea ce i-a atras în munţi pe coş), cât şi prin analogiile cu


purtătorii culturilor epocii totul remarcabile cu costu­
bronzului, în afara vânatului, maţia minerilor din secolul al
lemnului, fructelor etc., erau XIX-lea, confirmă faptul că
zăcămintele de cupru şi metale exploatarea neferoaselor se
preţioase. Cuprul, argintul şi făcea şi în subteran. Totodată,
aurul s-au numărat întotdeauna la Naturalhistorisches Museum
printre cele mai importante din Viena sunt păstrate patru
bogăţii ale subsolului spaţiului inele de buclă care provin de la
intracarpatic (ne referim cu Roşia Montană (dealul Vulcoi),
precădere la Munţii Apuseni, iar în muzeul din Lupşa pot
dar şi la zăcămintele din Munţii fi văzute un topor de miner şi
Maramureşului şi la cele de o măciucă, ambele piese fiind Vas cu torţi zoomorfe de la Sărata-Monteoru

cupru din Munţii Giurgeului şi descoperite pe valea Lupşei.


de la Baia de Aramă). Spălând Toate aceste descoperiri
nisipurile, săpând gropi şi demonstrează prezenţa unor lor, tăierea şi topirea turtelor, atestă „sexualizarea” regnului
puţuri în căutarea pepitelor, grupuri importante de mineri turnarea şi retuşarea pieselor). mineral, a obiectelor şi unel­
căutătorii de minereuri au preistorici în zonele bogate în Prezenţa la Palatca a turtelor telor făurarilor. Producerea
acoperit cererea elitei locale minereuri din Munţii Apuseni. din bronz de tip semicalotă şi, pieselor echivalează cu naşterea,
şi a Europei preistorice, chiar pentru prima dată în spaţiul dobândind o valoare obstetrică.
Urmele carierelor şi ateliere­
şi a celei miceniene. Exploa­ românesc, a celor de tip egeean, Uneltele făurarului au şi ele o
lor sunt încă firave, în primul
caz datorită exploatărilor ce precum şi absenţa foarte proba­ valoare sexuală. Nicovalele,
au urmat, în cel de al doilea bilă a cuptoarelor de reducere spre exemplu, sunt identificate
datorită numărului prea mic de a minereurilor demonstrează că cu principiul feminin. În aceste
investigaţii arheologice exhaus­ această operaţiune se făcea în condiţii, apropierea dintre
tive. Sunt mai bine cunoscute zonele de extracţie. forma orificiului de fixare a
micul atelier de turnat piese din nicovalei aflate la Palatca şi
Transformarea minereului în
bronz din cadrul aşezării de la organul generator feminin nu
metal cu ajutorul focului era
Sărata-Monteoru şi cel din situl este întâmplătoare.
un proces însoţit de ritualuri,
Wietenberg de la Derşida. Cele descântece, cântece pentru a Dezvoltarea prelucrării bronzu­
mai complete şi mai spectacu­ provoca „naşterea metalului”. lui accentuează specializarea în
loase date privitoare la atelierele La temelia unui cuptor de la producţie prin apariţia prospec-
de prelucrare a metalului obţi­ Palatca, format dintr-o vatră torilor, orfevrierilor şi comerci­
nute până acum, deşi parţiale, de lut puternic ars şi mai multe anţilor care exportă plusprodu-
provin de la Palatca (jud. Cluj), plăci de gresie clădite unele sul. Prin schimb, topoarele cu
din perioada târzie a epocii peste altele, probabil în formă disc şi spin de tip transilvănean
bronzului. Atelierul de aici era circulară, a fost depus un vas de şi est-ungar s-au răspândit depar­
Coif, Budeşti, sec. IV-III a.Chr., bronz,
confecţionat din bucăţi prin batere plasat la mică distanţă de zona lut. De asemenea, în imediata te spre est, până la Bug, iar spre
locuită. Cercetările au scos la apropiere a atelierului a fost nord până în regiunea Oderului
lumină numeroase tipare pentru cercetată parţial o mare arie şi a Elbei, inclusiv în Pomerania,
tarea preistorică a metalelor turnat piese din metal, din nefe­ rituală. Extrem de interesante fenomen pus în legătură cu
neferoase din Transilvania este ricire extrem de fragmentare, sunt multiplele ipostaze în care marele drum al chihlimbarului
direct dovedită de descoperirea un fragment dintr-o turtă din apar depuse, alături de alte şi cu exploatarea zăcămintelor
unui topor de piatră în galeria bronz de format rectangular cu piese (râşniţe, piese din bronz, de aramă şi cositor din regiu­
de la Căraci (jud. Hunedoara). laturile curbate, o nicovală din cenuşă, cărbune etc.), vasele de nea Elbei. Artizanii metalului
Nu trebuie trecute cu vederea bronz, zgură, numeroase frag­ ofrandă: sub sau peste plăcile nu deţineau puterea, ci lucrau
impresionantele statui antropo­ mente de râşniţe, vetre puternic de gresie, cu gura în jos sau sub controlul unei elite care a
morfe de la Baia de Criş (jud. arse şi diverse roci. Spaţiul ateli­ în sus. Multitudinea de date înţeles contingenţele metalului
Hunedoara) şi Ciceu-Mihăieşti erului era organizat complex, în etnografice care asimilează cu bogăţia, cu tehnologia, cu
(jud. Bistriţa-Năsăud), care, funcţie de activitatea desfăşura­ pământul cu pântecul, mina cu războiul şi chiar cu structura
atât prin ustensile (târnăcop, tă (selectarea şi zdrobirea roci­ uterul şi minereul cu embrionii socială ori cu cea cultică.
MIHAI ROTEA • PREISTORIA

Un număr relativ mic de piese toporul, evidenţiind importanţa Bronzul târziu este caracterizat pandantive şi ace. În fine, în
din bronz au fost descoperite celor două arme pentru răz­ printr-o evidentă creştere a centrul şi estul Transilvaniei, în
în aşezări şi cimitire. Marea lor boinicul intracarpatic. Lancea producţiei metalurgice, bazată aria culturii Noua, regăsim al
majoritate au apărut fortuit, trebuie să fi fost o altă armă pe descoperirea unor noi surse treilea tip de depozite, domi­
în ceea ce denumim depozi­ deosebit de importantă, dar ea de minereuri neferoase şi pe nate de prezenţa cehului de tip
te. Arheologia românească a apare în descoperiri ceva mai adoptarea unor noi tehnologii. transilvănean şi a secerilor cu
interpretat depunerea acestora rar. Caracteristice acestei peri­ Experienţa estică, adusă de cârlig.
ca o dovadă a unor vremi tul­ oade sunt depozitele de bron­ purtătorii culturii Noua, şi cea
Multiplicarea echipamentului
buri, dar astăzi câştigă tot mai zuri de la Apa, jud. Satu Mare sudică, introdusă printr-o filieră
de luptă ofensiv (săbiile de tip
mult teren interpretarea lor ca (două săbii, trei topoare de central-europeană, ambele gre­
Boiu-Sauerbrönn, topoarele de
depuneri cultice, având funcţia luptă şi o brăţară-apărătoare), fate pe incontestabila experien­
luptă cu disc şi spin, pumnale,
de ofrandă sau uneori putând Ighiel, jud. Alba (două topoare ţă locală, fac din Transilvania,
vârfuri de lance, apărătoarele de
să fie şi rezultatul unor licitaţii cu disc şi spin şi patru brăţări- potrivit datelor de care dispu­
braţ, toate din bronz) reunit în
de prestigiu intercomunitar, de apărători), şi de la Săpânţa, nem până în prezent, cel mai
depozite sau făcând parte din
tip „potlatch”. Argumentele jud. Maramureş (un topor cu productiv centru metalurgic al
descoperiri izolate, comparativ
în acest sens sunt indubitabile: disc şi spin de tip A2, minu­ Europei preistorice. Nu există
cu cel defensiv, dezvoltarea aşe­
perioade lungi de evoluţie paş­ nat decorat, mai vechi decât niciun alt spaţiu preistoric limi­
zărilor apărate artificial, existen­
nică, poziţia locurilor de depu­ celelalte piese: brăţări spiralice, tat în care să fi fost descoperite
ţa unor morminte de luptători
nere (confluenţă de ape, lacuri, apărătoare de braţ şi pandantive două depozite de mari dimen­
lasă impresia că lumea epocii
izvoare, poieni, pante line cu cordiforme). În cursul etapei siuni datate într-o perioadă
bronzului era una războinică.
următoare au fost produse şi scurtă de timp (Hallstatt A1).
expunere estică etc.), numărul Totuşi, deţinem argumente care
depuse mai ales piese de bronz Depozitul de la Uioara de Sus,
pieselor, maniera în care au fost ne arată că este mai degrabă o
nedecorate (topoare cu gaură descoperit întâmplător în 1909,
aranjate acestea, manipulările pe dorinţă de a etala forţa decât de
de înmănuşare transversală, este constituit din aproape
care le-au suferit (trecere prin a o folosi.
topoare cu disc şi spin), însă în 6.000 de piese în greutate de
foc, îndoire, fragmentare prin
cantitate tot mai mare. Multe circa 1.100 kg, iar cel de la Zăcămintele de cupru nativ se
îndoire etc.). Totodată, este
dintre acestea le continuă pe Şpălnaca II, aflat la circa 1.000 găsesc adeseori împreună cu
greu de înţeles de ce, în faţa
cele create anterior, dar apar şi de paşi de primul, descope­ cele aurifere şi argintifere. Aurul
unui pericol militar iminent,
tipuri, forme noi. Nu trebuie rit în anul 1887, în greutate trebuie să fi fost obţinut atât
localnicii şi-ar fi fragmentat şi
uitate din rândul creaţiilor totală de 1.000—1.200 kg, prin metoda spălării nisipurilor
îngropat armamentul.
de vârf ale metalurgiei epocii este format, ca şi primul, din din văile bogate în astfel de
Primele orizonturi de depo­ bronzului nici rapierele de tip câteva mii de piese. La acestea zăcăminte, cât şi prin metoda
zite de daruri constau din micenian, a căror datare suscită se adaugă depozitul Şpălnaca exploatării zăcămintelor aurifere
două teme principale, sabia şi încă discuţii. I (Hallstatt B1), descoperit în sau a filoanelor de suprafaţă ori
anul 1881, constituit din 120 de de mică adâncime. Uneltele şi
obiecte de bronz. procedeele de spălare a nisipu­
rilor aurifere nu se deosebeau
Car miniatural de bronz Diferenţele ce se constată între
prea mult de cele folosite
depozitele acestei perioade ne
de-a lungul veacurilor, până la
vorbesc nu de serii unitare,
începutul secolului al XX-lea.
ci de tipuri de depozite cu o
O lopată de lemn, o covată (o
răspândire geografică limitată.
astfel de piesă din lut a fost
Un asemenea tip, caracterizat
descoperită într-un tumul de la
prin prezenţa aproape exclusivă
Lăpuş), un ciur, o pânză de lână
a unor topoare, celturi, brăţări
sau chiar o lână de oaie erau
şi verigi de picior, desemnează
suficiente. Randamentul era
aria de răspândire a culturii
de câteva grame pe zi pentru
Suciu de Sus. Depozitele din
fiecare lucrător în parte.
aria grupelor post-Otomani
(Igriţa şi Cehăluţ) au în compo­ Transilvania a fost unul dintre
ziţie aproape exclusiv obiecte cele mai importante centre
de podoabă, în primul rând europene de extragere şi pre­
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

lucrare a aurului şi argintului. probabil, avuţia unor întregi Rezultatele investigaţiilor


Cel puţin două tezaure, de comunităţi. Mult mai numeroa­ arheologice din necropolele
o importanţă remarcabilă, al se sunt cele cu piese mai puţine, epocii bronzului reflectă în
căror conţinut şi datare au fost reprezentând probabil proprie­ mod direct practicile funerare
adesea discutate, atestă limpede tatea unor conducători. specifice fiecărei comunităţi.
bogăţia şi rafinamentul elitei Cu variaţiile specifice diferi­
Meşterii făurari au dat măsura
sociale. Primul a fost descoperit telor entităţi culturale, mor­
talentului lor atât în privinţa
la Perşinari (jud. Dâmboviţa), în mintele dovedesc, atât prin
formelor ceramice, a armelor
aria culturii Tei, fiind com­ felul în care sunt concepute,
şi podoabelor, cât şi în privinţa
pus din mai multe piese de cât şi prin conţinutul lor, o
ornamentării acestora, care
aur şi argint, neprelucrate sau cultură spirituală complexă şi
atinge de multe ori perfecţiu­
prelucrate parţial (o spadă, 12 diversificată. Incineraţia (cul­
nea. Era imposibil ca fiecare
pumnale / halebarde şi câteva tura Wietenberg) şi inhumaţia
membru al unei comunităţi
topoare de argint întregi sau (cultura Noua), acompanierea
să-şi confecţioneze singur toate
fragmentare). Cel de al doilea decedatului de un număr mai
ustensilele necesare, pentru
a fost descoperit în anul 1840 mare sau mai mic de obiecte-
că acestea, în anumite cazuri, Statuetă de bronz de la Văleni
la Ţufalău (jud. Covasna), în ofrande implică, toate, o gândi­
impuneau un mare grad de
aria culturii Wietenberg. Păstrat re abstractă, cu diferite forme
perfecţionare, ceea ce dove­
într-un vas de lut, tezaurul de a concepe viaţa de apoi.
deşte că în cadrul comunităţii
cuprindea, printre altele, mai
meşteşugarii acţionau separat. Oferite exclusiv de investi­ două altare fixe. Crusta solidă a
multe topoare masive din aur,
Prelucrarea metalului, cea a gaţiile arheologice, informa­ suprafeţelor altarului dovedeşte
falere ornamentate cu moti­
osului, a pietrei şi a lutului erau, ţiile sunt încă prea puţine şi că aici aveau loc ritualuri care
ve spiralice, inele de buclă,
cu siguranţă, activităţi realizate disparate pentru a ne permite implicau focul, pereţii din apro­
o brăţară şi o bucată mare
de specialişti, care îşi desfăşurau o reconstrucţie completă şi piere fiind prevăzuţi cu orificii
din aur. Numeroase piese de
activitatea în ateliere mai mici detaliată a religiei, cel puţin circulare (sistem de aerisire şi
aur şi argint (brăţări, inele de
sau mai mari, precum cele des­ dualiste, a populaţiei epocii probabil iluminare alternativă a
buclă etc.) au fost descoperite
coperite la Derşida şi Palatca. bronzului. Simbolurile solare altarelor, în funcţie de răsăritul
la Oarţa de Sus, în condiţii
de formă dinamică ori statică şi apusul soarelui). Pe unul din­
stratigrafice precise, într-un Existau, cu siguranţă, numeroa­
(spirale continue, cruci simple tre altare au fost descoperite 9
spaţiu ritual aparţinând culturii se unelte şi vase din lemn, însă
sau cruci cu croşete la extre­ greutăţi de lut, 3 cuţite curbe de
Wietenberg. Tezaurele ce con­ acestea nu s-au păstrat. Foarte
mităţi, roţi cu spiţe, raze etc.) piatră, un suport cilindric de lut;
ţin sute de piese, în greutate de răspândit trebuie să fi fost şi
sunt atât de numeroase, încât pe celălalt: 9 greutăţi de lut de
câteva kilograme, cum sunt cele meşteşugul prelucrării pieilor,
nu ar putea fi ilustrate decât dimensiuni miniaturale, 3 cuţite
de la Sarasău (jud. Maramureş) din care se confecţionau artico­
într-un volum special. Ele curbe de piatră şi un suport
şi Hinova (jud. Mehedinţi), sunt le vestimentare, scuturi, coifuri,
exprimă cu claritate rolul pre­ cilindric. Valoarea simbolică a
puţine şi constituie, cel mai piese de harnaşament etc.
cumpănitor al acestui cult. pieselor şi a numărului acestora
Practicile cultice erau săvâr­ este evidentă. Pereţii au fost
şite în diferite locuri naturale decoraţi cu stucaturi acoperite
(munţi, arbori, izvoare, râuri, de motive geometrice (spirale,
Vas de aur de la Bija
poieni) sau chiar, după cum val alergător), pe alocuri pictate
am constatat, în locuri speci­ cu alb. În imediata apropiere
al amenajate din aşezări. La a intrării, a fost identificat un
Sălacea (jud. Bihor), în zona mormânt de copil, depus pro­
sudică a unei aşezări aparţinând babil parţial şi având, se pare,
culturii Otomani, s-a aflat o un rol de ofrandă. Tot un ritual
construcţie cu caracter cultic, de fondare întâlnim în bronzul
un sanctuar de tip megaron cu timpuriu la Copăceni, unde sub
dimensiunile de 5,20 x 8,80 podeaua unei locuinţe au fost
m, având un pridvor cu două găsite cinci schelete umane (o
coloane in antis, pronaos cu un adultă şi patru fetuşi). Având în
altar suspendat şi un naos cu vedere poziţia acestora (adulta
MIHAI ROTEA • PREISTORIA

în poziţie obstetrică, iar fetuşii ofrandelor într-o groapă rituală dintre principalele argumente am văzut, la mari distanţe în
dispuşi în zona bazinului, unul şi conţinutul acestora (nume­ care pledează pentru existenţa sudul, vestul, nordul şi estul
chiar între membrele inferioare roase recipiente pline cu semin­ acestor legături. Aceste săbii Europei; la fel şi sarea, în care
ale acesteia), ar putea fi vorba ţe carbonizate) atestă un ritual lungi de împuns - simbol al Transilvania este atât de bogată.
de o mamă şi de copiii ei. agricol, htonic, dedicat unei demnităţii şi al puterii, dar, in In acelaşi timp, obsidianul,
zeităţi stăpânitoare a fertilităţii acelaşi timp, şi o redutabilă exploatat cel mai probabil în
Toate aceste practici erau cu
şi dătătoare a bogăţiei recolte­ armă de luptă — sunt, evi­ munţii Bükk (Ungaria), este
siguranţă însoţite de ofrande,
lor. Pe bună dreptate putem dent, produse locale executate regăsit în complexul cultic
libaţii, cântece şi dansuri cultice.
discuta, în acest caz, de ritualuri după modele sudice. Motivele Wietenberg de la Cluj-Napoca.
În afara unor sărbători periodi­
agrare sacre, a căror tradiţie o decorative bazate pe spirală şi Piesele de chihlimbar din
ce (semănat, cules, seceriş, ple­
regăsim şi în epocile istorice, meandru, executate cu fineţe depozitul descoperit în peş­
carea ori întoarcerea oilor etc.),
ritualuri care aveau menirea de pe arme din bronz sau din aur,
trebuie să fi existat, fireşte, o
a inaugura şi de a ritma calen­ pe diferite piese din os sau din
sărbătoare anuală sau multi-
darul agrar, dar şi pe aceea de a corn, atingând desăvârşirea
anuală a întregii comunităţi.
realiza, prin ceremonialul agrar, cu deosebire în aria culturilor
Cercetările de la Oarţa de Sus
reunirea soarelui cu pământul. Wietenberg şi Otomani, chiar
- Ghiile Boţii au demonstrat că
Prezenţa repetată a motivelor dacă ar fi create independent
divinităţile tutelare ale acestui
grup acceptau fără discriminare solare ce acoperă pereţii recipi­ de modelele egeene, nu pot fi
îndepărtate în timp de acestea.
atât oferte de arme sau podoa­ entelor depuse, tipic masculine,
Sticla din mormintele Noua
be, de obiecte din ceramică ar putea semnifica o îngemăna­
de la Cluj-Napoca, mărgele­
ori din os, din aur, argint sau re a celor două sfere: pământ -
le de Dentalium descoperite
la Derşida, într-un mediu
Wietenberg, au, de asemenea, o
certă origine mediteraneană. Pe
umărul unui recipient de cult
de la Oarţa de Sus sunt înşiruite
simboluri cu siguranţă epigrafi-
ce. Imagini similare, indicând,
de asemenea, legături cu civili­
zaţiile sudice, sunt semnalate
şi prin descoperirile aparţinând Coif de aur de la Poiana Coţofeneşti

culturii Otomani de la Barca


(Slovacia). De asemenea, una tera Cioclovina au ca loc de
din turtele de bronz de la provenienţă Marea Baltică, iar
Palatca imită un foarte cunos­ toporul descoperit la Larga (jud.
Gânditorul şi perechea sa de la Cernavodă cut model egeean. Mai dificil Maramureş) demonstrează certe
Cultura Hamangia
de explicat sunt, deocamdată, influenţe caucaziene.
bronz, de daruri cu caracter asemănările frapante dintre
astrul solar, feminin - masculin, Expansiunea accelerată a schim­
ceramica Wietenberg şi cea a
social sau personal (cereale, burilor pe distanţă scurtă, medie
imobil - mobil, demonstrând, în culturii appenninice, din nordul
plante, mâncare), cât şi sacrificii sau lungă (paneuropene) în
acest caz, dualismul credinţelor Italiei. Ipoteza unui centru
de animale sau chiar umane. perioadele mijlocie şi târzie ale
epocii bronzului. comun de pulsaţii, propusă cu
Aceste ofrande extrem de epocii bronzului a creat o inter­
diverse, depuse în cadrul unor Legăturile spaţiului carpatic cu mai mult timp în urmă, trebuie
dependenţă mereu mai accentu­
civilizaţiile mediteraneene au luată în considerare până când
ceremonii religioase impresio­ ată a diferitelor grupe culturale,
fost adesea discutate, formu- noi cercetări vor fi în măsură să
nante, ne dezvăluie fie o zeitate a dinamizat, dar a şi uniformizat
atotcuprinzătoare, fie mai multe lându-se opinii divergente cu ofere o lămurire definitivă.
valorile şi bunurile culturale.
zeităţi diferite, venerate toate în privire la datarea, direcţia şi Metalele ce se exploatau Toate acestea au grăbit, la rândul
acelaşi spaţiu. În aceeaşi arie a ponderea acestora. Rapierele pe pantele arcului de est al lor, dezvoltarea generală a soci­
culturii Wietenberg, la Cluj- din bronz descoperite pe teri­ Carpaţilor Occidentali au ajuns etăţii şi intrarea ei într-o nouă
Napoca, depunerea subterană a toriul României constituie unul sub diferite chipuri, aşa cum fază de evoluţie istorică.
A u r e l R u s t o iu
Dacia
înainte de romani
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Tracii
otrivit menţiunilor autorilor antici, teritoriul ocupat de triburile
trace se întindea în partea de răsărit a Peninsulei Balcanice, de
pe ţărmul nordic al Mării Egee până în Carpaţii Nordici. Spre
vest se învecinau cu neamurile ilire. O serie de grupuri trace sunt docu­
mentate şi în Asia Mică. Este vorba de bitini, mysi şi frigieni*.
Atacul cavaleriei tracice lânqâ Callinic, (reconstituire)

Limba tracilor, după cum au în nivelul VII B2 de la Troia, finală a epocii bronzului şi la continuare a manifestărilor epo­
reuşit să observe o seamă de datând din aceeaşi perioadă, începutul epocii fierului comu­ cii bronzului, obiectele realizate
filologi, pe baza unor elemente, ceea ce constituie o confirmare nităţile tracice erau deja struc­ din fier fiind puţine. Cu toate
din păcate, sărace şi disparate, în plus a momentului migraţiei turate, iar o serie de grupuri acestea, evoluţia culturilor spe­
făcea parte din marea familie a unor grupuri umane din această etnolingvistice se conturaseră cifice acestei perioade ilustrează
graiurilor indo-europene, fiind parte a Europei spre Orient. cu claritate. Aşa cum am văzut, modificări însemnate care au
inclusă în grupa satem. Ea era Dar faptul cel mai important, frigienii migraseră deja în Asia survenit în organizarea şi dis­
înrudită cu limbile balto-slave ilustrat de toate aceste surse, Mică, fapt care demonstrează persarea comunităţilor umane.
şi cu cele iraniene. Printre cele este acela că în sec. al XII-lea că şi alte grupuri - deşi nu De aceea, între 1200/1150 şi
mai vechi atestări ale tracilor a.Chr. se produsese deja împăr­ sunt menţionate în izvoarele 800 a.Chr. se poate vorbi de
se numără cele din epopeile ţirea neamurilor trace în grupe literare - erau bine indivi­ perioada timpurie a primei
etnice şi tribale distincte. dualizate. Va mai trece mai vârste a fierului.
homerice (mai ales din Iliada),
bine de o jumătate de mileniu
care datează din sec. al VIII-lea La sfârşitul epocii bronzului
până când triburile tracice din
a.Chr. Frigienii din Asia Mică au pătruns în spaţiul viitoarei
Balcani vor intra în „istorie”.
apar însă în scrierile asiriene Dacii populaţii din stepele
din vremea lui Tiglatpileser I nord-pontice, purtătoare ale
(1112-1072), ceea ce înseamnă culturilor Noua (răspândită ■ Comunităţile trace
că migraţia lor în zona respec­ în Moldova şi Transilvania)
nord-balcanice în
tivă s-a produs încă din sec. al şi Coslogeni (cunoscută în
prima vârstă a fierului.
XII-lea a.Chr. De altfel, unii Dobrogea şi Muntenia), cu Prima epocă (vârstă) a fierului
cercetători consideră că aceştia economie bazată pe creşterea (numită şi Hallstatt) debutează
au avut o anumită contribuţie bovinelor. Cele două culturi, după 1200 a.Chr. Unii cerce­
la distrugerea Regatului Hitit. desprinse din marele bloc tători consideră că până în jur
De asemenea, o serie de vase Sabatinovka (din nordul Mării de 800 a.Chr. este vorba de o
ceramice specifice zonei est- Negre), au evoluat până la înce­ perioadă de tranziţie la prima
balcanice au fost descoperite putul epocii fierului. În etapa vârstă a fierului sau chiar de o

* La sfârşitul sec, I p.Chr. şi la începutul veacului următor, sub domniile lui Domiţian şi Traian, Roma imperială a purtat războaie grele pentru Sabazius, zeu trac sau frigian
supunerea Regatului Dac al regelui Decebal. Confruntările au fost dramatice, iar eforturile romanilor deosebit de mari. Dio Cassius (LXVIII, 14,1) al vegetaţiei, identificat la greci
avea să consemneze mai târziu că „Traian... a purtat război mai mult cu chibzuială decât cu înfocare, biruindu-i pe daci după îndelungi şi grele cu Dionysos. Adorat în cadrul
strădanii". Confruntările au fost imortalizate apoi şi în monumente oficiale, cea mai cunoscută fiind, fără îndoială, Columna ridicată la Roma, la unor ceremonii orgiastice
comanda iui Traian, de Apollodor din Damasc. Războaiele au scos în evidenţă virtuţile războinice ale aristocraţiei dacice, care fuseseră cunoscu­
te la Roma încă şi mai devreme. Desele incursiuni ale dacilor la sud de Dunăre făcuseră o puternică impresie în capitala imperiului cu mai bine
de un secol înainte. Horaţiu (Sermones, II, 6,51-53) scria că „Oricine îmi iese în cale mă întreabă: Hei! bunule, / (tu trebuie să ştii, pentru că eşti
în relaţii mai bune cu zeii) / ce-ai mai auzit despre daci?" Aceste consemnări, ca, de altfel, multe altele, contemporane Regatului Dac sau mai La sfârşitul mileniului al II-lea
târzii, ilustrează faptul că spiritul războinic al aristocraţiei dacice s-a impus şi s-a menţinut în conştiinţa lumii clasice vreme îndelungată.
Dar cine erau aceşti daci? Care au fost originea lor, istoria şi modul lor de viaţă? Cum au evoluat şi ce a mai rămas de la ei în timpurile noas­ a.Chr. şi la începutul celui
tre? lată doar câteva întrebări care au animat cercetarea istorică timp de mai multe decenii. Evident, nu vom putea soluţiona în acest spaţiu
restrâns toate aspectele ridicate de problemele pe care le-am amintit. Sursele arheologice şi istorice de care dispunem permit însă contura­
următor asistăm la cea mai
rea unei imagini de ansamblu asupra vieţii şi istoriei comunităţilor care au locuit pe teritoriul de astăzi al României în vremurile străvechi. mare înflorire a atelierelor
Referindu-se la geţi şi la daci, Strabon (VII, 3,12-13) consemna faptul că „geţii sunt cei care se întind spre Pont şi spre răsărit [pe ambele
maluri ale Dunării n.n„ A. RJ, iar dacii cei care locuiesc în partea opusă, spre Germania şi spre izvoarele Istrului" (în amonte de cataractele metalurgice transilvănene
fluviului). Geograful grec mai preciza că „dacii au aceeaşi limbă ca şi geţii", fapt care i-a determinat pe cei mai mulţi istorici să utilizeze
denumirea generală de daco-geţi sau geto-daci. Aşa cum se va vedea în alt capitol, culturile materiale ale celor două spaţii (zona intracar­
în care se prelucra bronzul.
patică şi cea de la Dunărea de Jos) au fost, în linii generale, asemănătoare. Toţi autorii antici care s-au referit la populaţiile situate în nordul Numărul obiectelor din bronz
Peninsulei Balcanice au sesizat faptul că geţii şi dacii au fost neamuri tracice. încă din sec. al V-lea a.Chr., Herodot (IV, 93) era foarte clar în
această privinţă: „Geţii sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci". este impresionant. Unele
AUREL RUSTOIU • DACIA ÎNAINTE DE ROMANI

depozite, cum sunt cele de la neagră canelată (cultura Gáva- Din punct de vedere etnic, o albă, formând motive spiralice şi
Uioara (astăzi Ocna-Mureş) şi Holihrady) a apărut în bazinul serie de cercetători au remarcat geometrice) au apărut încă din
Guşteriţa (lângă Sibiu), con­ superior al Tisei, la geneza sa faptul că ambele fenomene pot prima jumătate a sec. al VIII-lea
ţineau mii de piese de bronz, contribuind o serie de culturi fi atribuite neamurilor trace. a.Chr. Ea a evoluat până la
cântărind mai multe tone. Nu ale bronzului târziu din Bazinul Uniformitatea materialelor sfârşitul sec. al VII-lea a.Chr.
este întâmplător nici faptul că Carpatic (un impuls important şi a formelor de manifestare La geneza culturii Basarabi au
astfel de depozite şi ateliere se a venit, se pare, din aria culturii a condus chiar spre ideea că contribuit probabil şi elemente
aflau în apropierea unor mari mormintelor tumulare şi apoi purtătorii culturilor cu ceramică ilire, după cum par să sugereze
zăcăminte de sare, mineral a culturii câmpurilor cu urne). canelată din aria nordică au unele descoperiri funerare din
indispensabil în viaţa oamenilor Din aria de origine, purtătorii fost strămoşii dacilor de mai zona Dunării oltene.
şi a animalelor, care lipsea din acestei culturi s-au răspândit târziu, iar culturile cu ceramică
Cultura Basarabi s-a impus pe
zona panonică şi dintr-o mare apoi spre est, sud-est şi sud, imprimată au aparţinut geţilor
o zonă vastă, ceea ce a deter­
parte a Peninsulei Balcanice. în Transilvania, în Banat şi la şi moesilor. Având în vede­
minat o anumită uniformitate a
Comerţul cu sare a determinat răsărit de Carpaţi, în jumătatea
culturii materiale şi o circulaţie
probabil acumularea unor mari nordică a Moldovei şi
intensă între comunităţile din
bogăţii reprezentate de piese în Ucraina precarpa-
această arie. Acest fapt a con­
de bronz, care jucau probabil tică. Cultura Gáva-
dus probabil şi la apariţia unei
— printre altele — rolul monede­ Holihrady nu a fost
limbi comune, geto-dacice, aşa
lor de mai târziu. extrem de unitară,
cum este ea atestată mai târziu
pe aria vastă pe care
În aceeaşi perioadă au apărut şi în izvoarele scrise.
s-a manifestat fiind
primele obiecte de fier: topoare,
sesizate fenomene de Aşezările comunităţilor culturii
pumnale, cuţite, mai rar obiecte
regionalizare. Unele Basarabi se găseau de-a lungul
de podoabă. Ele se concentrea­
manifestări regionale cursurilor de apă, majorita­
ză mai ales în Transilvania şi în
s-au constatat şi la tea având un caracter rural.
Banat, dar nu lipsesc nici din
sud de Carpaţi. în Sunt documentate şi o serie
alte zone, cum ar fi Dobrogea.
Transilvania, purtă­ Medalion
de aşezări fortificate, cum
Primele artefacte au ajuns în
torii culturii Gáva- zoomorf sunt cele de la Popeşti (în
spaţiul carpato-danubian fie
Holihrady au ridicat aşezări Muntenia), Poiana (în Moldova)
din nordul Greciei, pe impor­
fortificate cu valuri de pământ re aria de răspândire a celor şi Teleac (pe valea Mureşului, în
tanta arteră de circulaţie de pe
şi palisade, având suprafeţe de două complexe culturale (care Transilvania). În ultima aşezare
Vardar şi Morava (de altfel, cele
zeci de hectare. Ele adăposteau, suprapun, în general, realităţile menţionată, locuirea Basarabi
mai timpurii piese se concen­
în caz de pericol, comunităţi etnice documentate mai târziu), a suprapus niveluri de locuire
trează în Banat şi nord-vestul
întregi împreună cu avutul lor, această ipoteză este posibilă. anterioare, specifice orizontului
Transilvaniei), fie din Egeea, pe
însă nu erau locuite permanent
cale maritimă, de-a lungul coas­ Culturile specifice celor două
decât pe o suprafaţă restrânsă.
tei Mării Negre. De o meta­ complexe pe care le-am amintit
Aceste centre tribale constituiau
lurgie înfloritoare a flerului nu au evoluat, în anumite zone,
şi sediul şefilor comunităţilor.
se poate însă vorbi decât spre şi pe parcursul etapei mijlocii
mijlocul şi finalul primei vârste Culturile complexului cu a primei vârste a fierului (cca
a fierului, dar, mai ales, în cea ceramică incizată şi imprimată 800-600 a.Chr.). Însă feno­
de a doua epocă a fierului. (cultura Babadag, grupuri­ menul cel mai caracteristic al
Din punct de vedere cultural, le culturale Insula Banului şi acestei perioade l-a constituit
două sunt fenomenele specifice Cozia-Brad) s-au manifestat în răspândirea culturii Basarabi, în
perioadei de început a epocii zona nord-dunăreană (la sud şi Voivodina şi Banat, Muntenia,
fierului. Primul, manifestat răsărit de Carpaţi), precum şi în sudul Moldovei, bazinul
în aria nordică, se caracteri­ regiunile aflate la sud de fluviu, Mureşului, dar şi în regiuni de la
zează prin vasele canelate de în Dobrogea şi pe teritoriul sud de Dunăre. Primele mani­
culoare neagră-lustruită, iar al de astăzi al Bulgariei. O serie festări ale noii culturi (caracteri­
doilea, mai la sud, cu ceramică de vase ceramice specifice din zată mai ales printr-o ceramică Coif tracic

ornamentată prin imprimare. această arie au ajuns până în îmbinând decorul canelat cu cel
Complexul cultural cu ceramică Asia Mică, la Troia. incizat şi incrustat cu o materie
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

cu ceramică canelată. De altfel, Acest fapt a determinat legături


în Transilvania s-a constatat şi influenţe economice, politice
o simbioză între elementele şi de civilizaţie cu spaţiul tracic
mai vechi şi cele caracteristice carpato-danubian, care se vor
culturii Basarabi. menţine apoi timp de secole.
În ceea ce priveşte metalurgia, În zona de la sud de Carpaţi
în etapa mijlocie a primei vârste şi în regiunea Carpaţilor de
a flerului, armele şi uneltele de Curbură, pe fondul culturii
bronz au fost înlocuite deja de Basarabi, a luat naştere grupul
cele realizate din fier. Bronzul a Ferigile-Bârseşti. Purtătorilor
mai fost utilizat pentru confec­ acestui grup le erau caracteris­
ţionarea podoabelor şi a unor tice mormintele de incineraţie
piese de echipament militar sub tumuli. Inventarul funerar,
sau de uz casnic, situaţie ce compus din vase ceramice,
Statuete feminine de lut,
se va menţine apoi în secolele podoabe, arme etc., ilustrea­ Cultura Gârla Mare,
Cârna, jud. Dolj
următoare. ză o serie de influenţe din
aria scitică, dar şi din mediul
În etapa finală a primei vârste
ilir şi sud-tracic. Cei care au
a fierului (cca 600-450/400
creat grupul în discuţie pot
a.Chr.) asistăm la fenomene de
fi identificaţi cu geţii istorici, trecerii armatelor lui Darius I enţe s-au manifestat de ambele
regionalizare, determinate - în
care, în aceeaşi perioadă, erau spre teatrele de operaţiuni din părţi. De aici impresia pe care o
parte - de pătrunderea unor
amintiţi de Herodot în zona nordul Mării Negre în timpul avea Herodot (IV, 104) atunci
grupuri de populaţie noi. In
sud-dunăreană, ca opunându-se campaniei persane împotriva când îi descria pe agatârşi: „Ei
acelaşi timp, pe la jumătatea
sciţilor (514 a.Chr.). poartă, cei mai mulţi, podoa­
sec. al VII-lea a.Chr., iar apoi
be de aur. Au în devălmăşie
pe parcursul veacului următor, În Transilvania, „părintele
nevestele... Cât priveşte celelalte
s-au înfiinţat coloniile greceşti istoriei” îi menţionează pe sciţii
obiceiuri, se apropie de traci”.
de pe ţărmurile nordic şi vestic agatârşi care locuiau pe valea
Agatârşii vor
ale Mării Negre, în frunte cu Mureşului (IV, 48). Cercetările
dispărea treptat pe parcursul
Histria, Olbia şi Apollonia. arheologice au identificat
sec. al V-lea a.Chr. În necropola
vestigiile acestui grup pătruns in
de la Băiţa (jud. Mureş), datată
zona intracarpatică la începu­
spre jumătatea veacului menţi­
tul sec. al VI-lea a.Chr. Este
onat, majoritatea mormintelor
vorba de mai multe necropole
sunt de incineraţie, deşi inven­
şi descoperiri izolate (cum sunt
tarele funerare sunt specifice
cele de la Ciumbrud, Teiuş,
sciţilor agatârşi. Aceasta reflectă
Blaj, Aiud etc.) cu morminte de
Războinic trac faptul că la acea dată procesul
inhumaţie având în inventare
de asimilare a sciţilor era foarte
artefacte specifice sciţilor, în
avansat. Între cca 450 şi 350
special piese de armament şi
a.Chr. nu mai avem informaţii
de harnaşament, dar şi unele
literare sau arheologice despre
podoabe şi vase ceramice.
comunităţile din Transilvania.
Alte piese de inventar (unele
Acest lucru se datorează lip­
forme ceramice şi podoabe) au
sei cercetărilor, şi nu unui
origine locală, fiind preluate de
hiatus de populaţie. Este însă
nou-veniţi din fondul autohton.
de presupus existenţa unor
Trebuie să ne închipuim că
grupe locale la nivelul cărora
grupul scitic din Transilvania a
s-au manifestat unele influenţe
Podoabe tracice fost reprezentat de războinici
sau pătrunderi ilire, după cum
Cană în stil grecesc cu ima­
care şi-au impus autoritatea
ginea unui războinic trac.
o sugerează descoperirea unui
asupra comunităţilor locale. O
Urcior pictat, Muzeul de coif de bronz de tip greco-ilir
Arheologie din Sozopol serie de împrumuturi şi influ­
AUREL RUSTOIU • DACIA ÎNAINTE DE ROMANI

la Ocna-Mureş. La sfârşitul sec.


al IV-lea a.Chr., când celţii au
pătruns în regiune, au întâlnit
aceste comunităţi locale (foarte
Vas de aur
probabil dacice), de la care au din tezaurul
de la Rădeni
preluat apoi unele forme cera­
mice specifice a căror origine se
află în formele din perioadele
anterioare ale primei vârste a
fierului. Tezaurul de la Hinova

În afară de agatârşi, Herodot


îi mai menţionează la nord
de Dunăre pe sigini. „Ei se
folosesc de haine ca şi ale începutul veacului următor şi grecesc. Aceştia au creat o serie secole, aveau să intre în conşti­
mezilor. Caii lor - zice-se - au care a evoluat până la sosirea de forme noi şi - mai ales - au inţa lumii clasice ca grupuri dis­
pe tot corpul un păr des şi lung primelor grupuri de celţi, în a transpus la roată vasele tradiţi­ tincte care au creat forme poli­
de cinci degete. Aceştia sunt doua jumătate a sec. al IV-lea onale utilizate în „serviciul de tice şi de guvernare închegate.
mici şi cu bot scurt, nefiind a.Chr. Au fost documentate În partea de nord a Peninsulei
masă”. Aceste inovaţii, precum
în stare să poarte oameni, numeroase elemente scitice, Balcanice s-au afirmat odrisii,
şi intensificarea utilizării artefac-
înhămaţi însă la car, aleargă cât care ilustrează impulsul iniţial tribalii şi geţii. Odrisii erau
telor de fier anunţau trecerea la
se poate de repede. De aceea, al genezei civilizaţiei respective. aşezaţi la sud de munţii Balcani,
civilizaţia celei de a doua vârste
băştinaşii locuiesc în care” La fel ca în Transilvania, auto­ în bazinul mijlociu şi inferior al
a fierului. Totodată, din aceeaşi
(V, 9). Siginii au fost identifi­ ritatea nou-veniţilor s-a impus râului Hebros (astăzi Mariţa).
perioadă, aşa cum am văzut
caţi arheologic cu purtătorii asupra comunităţilor locale Teritoriul tribalilor se întindea
când am amintit relatările lui
culturii Szentes- Vekerzug, situată tracice. În zonele periferice de-a lungul Dunării, între râurile
în Câmpia Tisei. Este vorba Herodot referitoare la popula­
(cum sunt Carei-Satu Mare şi Iskăr (la est) şi Morava sârbeas­
de o cultură apărută la sfârşi­ ţiile din zona Dunării de Jos,
cea mai mare parte a Crişanei că (la vest). În sfârşit, izvoarele
tul sec. al VII-lea a.Chr. ori la geţii şi apoi dacii vor participa
de răsărit), s-au manifestat antice îi plasează pe geţi la nord
mai activ la istoria nord-bal-
şi unele grupuri locale (spre de munţii Balcani şi pe ambele
canică şi est-mediteraneană,
exemple grupul Sanislău-Nir) maluri ale Dunării, învecinându-
consemnările autorilor antici
în care predomina necropolele se la vest cu tribalii şi la sud cu
devenind mai frecvente.
cu morminte de incineraţie în odrisii. Relaţiile dintre aceste
urnă, iar artefactele scitice sunt La sfârşitul primei vârste a fie­ grupuri au influenţat evoluţia
absente. Aşezările contempo­ rului, comunităţile tracice, indi­ istorică a comunităţilor tracice
rane culturii Szentes-Vekerzug vidualizate deja de mai multe din Balcani.
au avut un caracter rural. În
inventarele lor s-au descoperit,
în afara vaselor tradiţionale
lucrate cu mâna,
şi vase lucrate la
roată. Aproximativ
Vase de argint
(Agighiol, jud. Tulcea) 20—30% din totalul
ceramicii din aşezări a
fost realizată conform
noii tehnologii. Acest
lucru s-a datorat, foarte
probabil, apariţiei unor
grupuri de meşteri veniţi
din nordul Mării Negre
Dyonisos. Tomis
şi care au deprins noile Vas grecesc
de tip pelike,
procedee din mediul Histria
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Istoria şi civilizaţia geţilor


în secolele V—III a.Chr.
şa cum am mai afirmat anterior, geţii au fost amintiţi
pentru prima dată în izvoarele antice cu ocazia expediţiei
lui Darius I împotriva sciţilor în anul 514 a.Chr. Geţii
au fost supuşi de regele persan şi au rămas în această situaţie
Vas de argint
şi în primele decenii ale secolului al V-lea a. Chr. antropomorf

■ Înflorirea Regatului furnizeze contingente militare. Macedoniei. În calitatea sa Alexandru s-a văzut nevoit să
Odris Potrivit lui Tucidide, geţii „se de cuceritor şi succesor al asigure mai întâi stabilitatea şi
Geţii au fost supuşi de regele învecinează cu sciţii, au aceleaşi dinaştilor odrisi, Filip al II-lea liniştea posesiunilor nordice ale
persan şi au rămas în această arme şi sunt toţi arcaşi călări”. s-a preocupat de restabilirea regatului. Astfel, în 335 a.Chr.
situaţie şi în primele decenii ale autorităţii asupra frontierelor a iniţiat o expediţie împotriva
După moartea lui Sitalkes,
sec. al V-lea a.Chr. După retra­ nordice ale moştenirii odrise, tribalilor, pe care i-a urmărit
survenită în urma unui con­
gerea perşilor în Asia, în urma pe linia Dunării. În acest scop până la Dunăre, undeva în
flict cu tribalii, Regatul Odris
tentativei nereuşite de cucerire a a întreprins în 339 a.Chr. o amonte de Porţile de Fier, la
a cunoscut, pe rând, perioade
Greciei în primul sfert al sec. al expediţie în nord-estul Traciei, gura Moravei. Tribalii, conduşi
de fărâmiţare şi de unificare,
V-lea a. Chr., geţii sud-dunăreni învingându-l pe Atheas, rege al de regele Syrmos, s-au baricadat
însă pe vremea lui Kotys I
au intrat sub autoritatea regilor sciţilor, care invadase regiunea. pe o insulă a fluviului, fiind
(383/382—359) a ajuns, din
odrisi. La întoarcerea din campanie, sprijiniţi şi de geţii de pe malul
nou, la o mare înflorire şi
macedonenii au fost atacaţi de stâng al Dunării. Acest fapt
Regatul Odris s-a constituit în autoritate. După moartea lui
tribali (buni războinici, care l-a determinat pe Alexandru
al doilea sfert sau spre jumăta­ Kotys I, în urma unui asasinat
nu se supuseseră anterior nici cel Mare să întreprindă o
tea sec. al V-lea a. Chr., primul „politic”, Regatul Odris s-a
odrisilor), însuşi Filip al II-lea incursiune de represalii, care
conducător fiind Teres I, divizat, cucerirea sa în anul 341
fiind rănit grav. a durat o zi, la nord de Dunăre.
căruia i-a urmat - după scurtă a.Chr. de către Filip al II-lea,
Deşi regele macedonean nu a
vreme - Sitalkes (mort în anul regele Macedoniei, nefiind Situaţia avea să fie rezolvată
obţinut o victorie decisivă, geţii
424 a.Chr.). Sub aceşti regi, decât o formalitate. de urmaşul lui Filip,
retrăgându-se spre nord,
statul odris a ajuns la o mare Alexandru cel Mare.
iar „oraşul” lor fiind
întindere şi autoritate politică, ■ Macedonenii Pregătind campa­
incendiat de atacatori,
Sitalkes fiind implicat şi în la Dunărea de Jos nia din Orient,
Războiul Peloponesiac, ca aliat
După căderea Regatului Odris,
al atenienilor. Istoricul grec
geţii de la Dunărea de Jos au
Tucidide nota că „Teres, tatăl
intrat sub controlul regilor
lui Sitalkes, este primul care
le-a alcătuit odrisilor un regat
cu mult mai mare decât restul
Traciei” (II, 29, 2). Regatul
Coif şi opaiţ,
Odris se întindea de pe ţărmu­ Tezaurul
de la Olăneşti,
rile Mării Egee până la Dunăre, sec. IV a.Chr.
spre vest învecinându-se cu tri­
balii şi macedonenii, iar spre est
limita se afla pe ţărmul pontic.
Geţii sud-dunăreni, „peste care
dai dacă treci munţii Haemus”
(Tucidide, II, 96, 1), se aflau
într-o situaţie de subordonare
Coif de argint aurit
faţă de dinaştii odrisi, fiind sec. IV a.Chr.,
obligaţi să presteze tribut şi să Agighiol, jud. Tulcea
AUREL RUSTOIU • DACIA ÎNAINTE DE ROMANI

incursiunea a avut un efect Geţii şi oraşele greceşti şi forţa militară de care dispunea
psihologic puternic asupra de la Marea Neagră i-au determinat pe histrieni să-i
comunităţilor din zonă, care solicite protecţia în faţa raidurilor
Coloniştii greci stabiliţi pe
in cele din urmă au recu­ periodice ale unor grupuri de traci
malul vestic al Mării Negre încă
noscut autoritatea Regatului conduşi de un anume Zoltes.
din sec. al VII-lea a.Chr. au
Macedonean. Arian (pe baza
avut de înfruntat uneori ostilita­ Acest sistem al „protectoratu­
relatărilor lui Ptolemaios, fiul
tea unor populaţii locale. În sec. lui” oferit de dinaştii locali se va
lui Lagos, participant direct
III—II a.Chr. teritoriile rurale menţine şi în secolele următoa­
la evenimente) consemna Diademă
getică de la Buneşti ale unora dintre oraşe erau re, după cum o indică decretul
faptul că la Alexandru au venit
periodic ameninţate de incursi­ în cinstea lui Acornion din
„soli atât din partea triburilor
unile de pradă ale „barbarilor”. Dionysopolis, din sec. I a.Chr.
libere care locuiesc pe malurile
nean in ambele campanii, însuşi Această situaţie de criză a fost
Istrului, cât şi de la Syrmos,
Lysimach fiind luat prizonier. rezolvată prin apelul la „protec­ ■ Civilizaţia şi societatea
regele tribalilor; veniră soli chiar
Nu se ştie care au fost moti­ ţia” oferită de unii dinaşti locali. getică în contextul
şi de la celţii care locuiesc în
vele conflictului. Autoritatea Un decret descoperit la Histria, lumii tracice
Golful Ionic... (Alexandru) legă
regelui get se întindea probabil datat în sec. al III-lea a.Chr., îl (sec. V—III a.Chr.)
cu toţi prietenie, luând şi dând
pe ambele maluri ale Dunării, menţionează pe Zalmodegikos,
chezăşii” (I, 6—7). Pacificarea Impulsurile venite din mediul
iar Lysimach dorea - aşa cum un şef get din nordul Dobrogei
zonei dunărene şi impunerea grecesc, fie direct din coloniile
se observă din toate acţiunile (stăpânitor poate şi pe malul
autorităţii macedonene asupra pontice, fie filtrate de tracii
purtate în nord-estul Peninsulei stâng al Dunării), care a impus
malului drept al fluviului i-au sudici (în special de odrisi),
Balcanice şi pe litoralul pontic - un protectorat apăsător asupra
permis apoi lui Alexandru cel au determinat transformări de
să-şi asigure stăpânirea până pe oraşului. Pacea şi protecţia
Mare să îşi îndrepte atenţia esenţă la nivelul vieţii şi societă­
linia Dunării. De altfel, pacea erau cumpărate de greci prin
asupra campaniei din Orient. ţii geţilor de la Dunărea de Jos.
încheiată între cei doi condu­ plata regulată a unor sume de
Din a doua jumătate a sec. al
Comunităţile locale de la cători îl obliga pe Lysimach bani către dinaştii din regiu­
V-lea a.Chr. aceste comunităţi
Dunărea de Jos, printre care se să părăsească teritoriile getice ne. Sistemul a fost aplicat, în
au evoluat într-o nouă direcţie,
numărau şi cele getice, vasale cucerite anterior şi aflate, foarte aceeaşi perioadă, de celţii de la
considerată a fi - în accepţiunea
ale regilor macedoneni, s-au probabil, la sud de Dunăre. Tylis (localitate neidentificată
arheologilor - a doua vârstă a
bucurat de autonomie, fapt Regatul lui Dromichaites se afla pe teren, aflată undeva în sud-
fierului. Însă nu toate regiunile
care a permis unor dinaşti situat, după toate probabilităţi­ estul Bulgariei actuale), care
la care ne referim au făcut acest
locali să se afirme, în scurtă le, în Muntenia şi în nord-estul îşi exercitau autoritatea asupra
pas în acelaşi moment. Zonele
vreme, pe scena politică nord- Bulgariei, constituind prima grecilor din Byzantion.
extracarpatice, mai apropiate
balcanică. Aşa a fost cazul lui afirmare coerentă a puterii geţi­
În jurul anului 200 a.Chr., un alt şi cu legături mai strânse cu
Dromichaites. lor de la Dunărea de Jos.
decret histrian îl menţionează pe civilizaţia clasică, au cunoscut
După moartea lui Alexandru Nu se cunoaşte care a fost regele geţilor, Rhemaxos. Acesta mai devreme impulsurile sudice.
cel Mare, uriaşul imperiu a fost destinul ulterior al acestui stăpânea fie în Muntenia, fie în Zona intracarpatică a fost
împărţit de diadohi. „Tracia şi regat. Descoperirile arheologice sudul Moldovei, fiind - după influenţată în această direcţie de
neamurile care se învecinează - aşa cum se va vedea ceva unii istorici - un „moştenitor” abia odată cu sosirea cehilor (în
cu Marea Pontică” (Diodor din mai jos - atestă o civilizaţie al regatului lui Dromichaites. a doua jumătate a sec. al IV-lea
Sicilia, XVIII, 3, 2) au revenit înfloritoare pe parcursul sec. al Ca şi Dromichaites, Rhemaxos a.Chr.), aceştia din urmă impu­
lui Lysimach, care ulterior s-a III-lea a.Chr. (mai ales în prima este desemnat în inscripţie drept nând un model de civilizaţie
proclamat rege. Noul stăpânitor jumătate a veacului respectiv) basileus, el fiind, aşadar, un similar celui central- şi vest-
al regiunii a fost nevoit să facă în întreaga regiune cuprinsă personaj important. Autoritatea european, cunoscut sub numele
faţă unei revolte a odrisilor, între Dunăre şi Carpaţi. Din de La Tène (după un important
conduşi de Seuthes al III-lea, păcate, izvoarele literare nu sit arheologic din Elveţia). Cea
pe care nu a reuşit să-i înfrân­ ne mai oferă informaţii asupra Monede getice
de a doua vârstă a fierului a fost
gă decisiv. În jurul anului 300 realităţilor politice din regiu­ caracterizată - printre altele -
a.Chr., iar apoi în 292 a.Chr., ne. Unele ştiri provin însă din de o înfloritoare metalurgie a
Lysimach avea să se confrunte mediul grecesc şi se referă la fierului şi de utilizarea pe scară
cu regele geţilor, Dromichaites. relaţiile geţilor cu coloniile de largă a roţii olarului în confecţi­
Acesta l-a înfrânt pe macedo­ pe litoralul vest-pontic. onarea ceramicii.
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

rudelor lor din zona Dunării de prezintă un aspect mai primitiv vastă. Modificările structurale
Jos. Aspectul aşezărilor fortifi­ (cum s-a observat la Cotnari, în la nivelul comunităţilor tracice
cate diferă în funcţie de apro­ Moldova), însă intenţia era ace­ şi-au găsit expresia în aceste
pierea sau depărtarea faţă de eaşi: realizarea unui monument reprezentări. Mitologia comu­
centrele greceşti sudice. Dacă funerar destinat unui aristocrat nă a triburilor s-a transformat
la Seuthopolis (în Bulgaria) se important al comunităţii. foarte curând într-o doctrină
poate vorbi (datorită planului şi Arta tracică din sec. al V-lea, ideologică menită să legitimeze
construcţiilor ridicate din piatră) dar mai ales aceea din sec. puterea regală. Cristalizarea
de un „oraş grecesc”, marile IV—III a.Chr. au cunoscut un sistemului ideologic al dinaşti­
fortificaţii de la nord de Dunăre repertoriu iconografic bogat. lor şi paradinaştilor din Tracia
(Stânceşti, Cotnari, Moşna etc.) Reprezentările figurate au demonstrează fără dubiu un
îşi păstrează aspectul tradiţional: apărut în special pe artefacte sistem trifuncţional asemănător
incinte delimitate de valuri de metalice, de obicei din aur altor comunităţi indo-europe-
pământ şi palisade, foarte rar sau argint (vase, echipament ne. Pe de altă parte, imaginile
ziduri din piatră cu armături de militar fastuos, aplici, piese de de călăreţi, probabil cele mai
lemn. Totuşi, chiar şi la nord harnaşament etc.), dar şi pictate numeroase, indică existenţa
Podoabe de Dunăre au fost construite pe pereţii unor camere funera­ unor rituri de iniţiere şi învesti­
getice de argint
Tezaurul Agighiol o serie de fortificaţii inspirate re. Cele mai caracteristice teme tură ale dinaştilor din Tracia. În
din lumea greacă şi probabil cu iconografice sunt constituite de alte cazuri este vorba de scene
Descoperirile arheologice şi-au participarea unor arhitecţi greci. personaje masculine călare, de de heroizare ecvestră. Cum
adus contribuţia la cunoaşterea Aşa este cazul zidurilor din obicei în scene de vânătoare, venerarea eroilor se leagă de
mai nuanţată a unor aspecte cărămidă de la Coţofenii din personaje masculine şi femi­ mormântul lor, numărul mare
privind societatea getică din Dos şi Bâzdâna, în Oltenia. nine în care de luptă, scene de de tumuli cu camere funerare
zona extracarpatică. Transfor­ sacrificiu, divinităţi feminine nu este întâmplător.
Mormintele aristocratice cu
mările survenite în societatea camere funerare sunt prezen­ înaripate, hierogamii, lupte între Toate aceste monumente au
tracică pot fi sesizate prin te atât la sud de Haemus, în animale, procesiuni de animale, sfârşit spre jumătatea sec. al
analiza unor monumente teritoriul odrisilor, cât şi în animale fantastice, eroi mitici III-lea a.Chr. şi în a doua parte
arheologice reprezentative spaţiul getic (pe ambele maluri (cum este cazul lui Herakles) a veacului respectiv. Fenomenul
pentru această perioadă. Este ale Dunării) şi în cel al tribalilor. etc. Deşi pentru o zonă mai indică o disoluţie a aristocraţiei
vorba de aşezările fortificate, de Defuncţii erau înhumaţi împreu­ largă, ce se întinde din centrul tracice nord-balcanice, determi­
mormintele cu camere fune­ nă cu un inventar bogat (consti­ Moldovei, Muntenia şi Oltenia nată atât de transformări interne
rare aparţinând aristocraţiei şi tuind însemne ale statutului lor): până la Marea Egee, pare a fi ale societăţii, cât şi de pătrun­
de reprezentările figurate care vase din metale preţioase, piese vorba de o anumită unitate a derea, în unele zone, a unor
ilustrează o anumită ideologie a de armament şi de harnaşament reprezentărilor, există şi unele populaţii străine. Printre acestea
dinaştilor din Balcani. (în multe cazuri sunt depuşi şi regiuni în care au fost identifi­ s-au numărat celţii şi bastarnii.
Aşezările fortificate, având caii) etc. Aspectul camerelor cate o serie de elemente speci­
suprafeţe care măsoară de la funerare diferă, la fel ca în cazul fice. Aşa este cazul artei geţilor
câteva zeci de hectare (la fel aşezărilor fortificate, în funcţie şi a tribalilor, aceştia creând un
de distanţa faţă de centrele artis­ număr de piese şi reprezentări
ca în prima vârstă a fierului)
la doar câteva hectare, au tice sudice. În zonele sud-bal- caracteristice întâlnite numai la
canice şi chiar în cele sud-dună- nord de munţii Balcani (cum
fost documentate în Tracia
sud-dunăreană, în zona dintre rene, ele au fost realizate din sunt cupele şi coifurile de
Dunăre şi Carpaţi şi de la răsărit blocuri de piatră fasonată şi au argint de la Agighiol, Peretu,
de munţi până în regiunile fost pictate în interior cu scene Cucuteni-Băiceni etc.).
nord-pontice. În zona intra­ care indică o puternică influenţă Apariţia artei figurative tra­
carpatică ele au apărut deo­ grecească. Într-o cameră fune­ cice se leagă de constituirea
camdată numai în Depresiunea rară de la Sveštari (în nord-estul Regatului Odris la mijlocul sec.
Maramureşului, zonă care nu a Bulgariei, pe teritoriul geţilor) al V-lea, pentru ca în secolele
fost ocupată de celţi, iar comu­ au fost realizate chiar şi cariatide următoare - mai ales după dez­
nităţile dacice au evoluat într-o care susţineau bolta. La nord integrarea puterii odrisilor - ea
Riton de aur
direcţie asemănătoare cu cea a de Dunăre, camerele funerare să se generalizeze pe o arie de la Panaghiurski
AUREL RUSTOIU • DACIA ÎNAINTE DE ROMANI

Celţii şi bastarnii
in păcate, nu există izvoare literare care să
consemneze istoria celţilor din zona intra­
carpatică. Sursele arheologice sunt singurele
care oferă informaţii privind civilizaţia celţilor de pe
teritoriul României, pe baza lor fiind formulate şi
o serie de observaţii privind relaţiile cu autohtonii. Ornamente
de tip celtic

■ Celţii din Transilvania grupele culturale ale Hallstatt- sugerează că în această migraţie Iustinus XXXIII, 3, 7). Agitaţia
în sec. IV—II a.Chr. ului târziu (cultura Szentes- au fost antrenate şi comunităţi provocată de aceste dislocări de
Vekerzug). O serie de artefacte din zona alpină. populaţie, precum şi revenirea
Datele furnizate de arheologie
(în special vase ceramice) spe­ unora dintre combatanţi în zona
indică faptul că migraţia celţilor Colonizarea masivă a Câmpiei
cifice acestora au fost preluate Bazinului Carpatic au deter­
spre răsărit a afectat Câmpia Tisei şi a Podişului Transilvaniei
de celţi, fiind descoperite în minat o extindere a locuirilor
Tisei şi Podişul Transilvaniei s-a produs însă la începutul
aşezări şi necropole împreună celtice pe o arie mai vastă. Acest
încă din ultima treime a sec. celui de al doilea sfert al sec. al
cu materiale tipice La Tène. fapt a fost observat şi arheo­
al IV-lea a.Chr. În această III-lea a.Chr., în contextul inva­
Simbioza dintre cele două logic. În perioada respectivă,
perioadă au fost datate o serie ziilor celtice din Balcani. La un
grupuri etnice a dus la prelua­ atât în Câmpia Tisei, cât şi în
de artefacte celtice găsite în an după moartea lui Lysimach
rea, în repertoriul artefactelor Transilvania, au apărut o serie
special în complexe funerare, (survenită în 281 a.Chr.), trei
celtice, a unor tipuri de obiecte de necropole şi aşezări noi. Pe
dar şi izolat. Este vorba de armate celtice, recrutate în mare
locale (cănile cu o toartă, spre de altă parte, în unele necropole
descoperirile de la Turdaş, parte din Bazinul Carpatic,
exemplu). mai vechi, ca aceea de la Pişcolt,
Mediaş, Haţeg (în Transilvania) s-au pus în mişcare: prima,
au fost sesizate grupuri noi care
şi de cele de la Pecica, din zona Momentul pătrunderii condusă de Keretrios, a atacat
practicau inhumaţia, spre deo­
Aradului şi de la Oradea (în primelor grupuri celtice se Tracia, a doua, sub conduce­
sebire de mormintele mai vechi,
Crişana). Dar cea mai impor­ situează în jurul anului 335 rea lui Brennos şi Acichorios,
care erau de incineraţie.
tantă staţiune cercetată este a.Chr. Cu ocazia expediţiei lui s-a îndreptat spre Dardania şi
necropola de la Pişcolt (jud. Alexandru cel Mare la Dunăre Peonia, iar apoi spre Delphi, iar Nu toate zonele intracarpatice
Satu Mare). Aceasta cuprindea (pe care am amintit-o anterior), a treia, condusă de Bolgios, a au fost însă ocupate de celţi. În
un număr mare de morminte, printre ambasadele venite în atacat Macedonia. Aceasta din Depresiunea Maramureşului,
eşalonate cronologic pe toată faţa regelui macedonean s-a urmă a pus mai întâi pe fugă unde săpăturile recente au scos
durata ocupaţiei celtice a zonei. numărat şi cea a „celţilor de trupele geţilor şi ale tribali­ la iveală fortificaţii dacice din
la Golful Ionic”. Prezenţa lor lor (undeva în zona Porţilor sec. IV-III a.Chr., celţii nu au
S-a putut observa faptul că
în regiunea Tisei, în apropie­ de Fier), după cum relatează pătruns. Este posibil ca această
primele grupuri celtice pătrunse
rea teatrului de operaţiuni al Trogus Pompeius - Iustinus situaţie să se fi repetat şi într-o
în zona de răsărit a Bazinului
războiului tribalo-macedonean, (XXV, 1, 1). În anii următori, serie de depresiuni din zona
Carpatic au întâlnit aici comu­
indică faptul că grupuri din după respingerea invaziei, o de răsărit a Transilvaniei, însă
nităţile locale care au creat
tribul cehilor senoni, aşezaţi parte dintre celţi au trecut în ipoteza trebuie verificată prin
la începutul sec. al IV-lea Asia Mică, unii s-au stabilit cercetări viitoare.
în Peninsula Italică, în zona undeva în sud-estul Traciei,
Anconei (la acea dată, singurii fondând „Regatul de la Tylis”, Model de aşezare celtică
celţi de la Golful Ionic), migra­ alţii s-au aşezat la confluenţa (reconstituire)

seră deja spre răsărit. Unele Savei cu Dunărea şi „le-a plăcut


descoperiri arheologice, cum să fie numiţi scordisci” (Trogus
este coiful celto-italic desco­ Pompeius - Iustinus XXXIII,
perit la Haţeg (având analogii 3, 8), iar ultimii, „pe aceleaşi
Coif de bronz
de tip celtic exacte în necropolele italice), drumuri pe care veniseră, s-au
Ciumeşti, par să confirme acest fapt. îndreptat, din nou, spre vechea
jud. Satu
Mare Alte artefacte din Transilvania lor patrie” (Trogus Pompeius —
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

constata astfel că noua cultură


apărută pe teritoriul est-carpatic
a fost rezultatul unor migraţii
succesive, pe parcursul a două
veacuri, avându-şi originea în
centrul Germaniei, între Elba
şi Oder. În această mişcare au
fost antrenate şi comunităţi din
Iutlanda şi insulele daneze şi de
pe teritoriul actual al Poloniei.
Aşezările bastarnice aveau un
caracter rural. în afara materi­
alelor ceramice specifice cul­
turii Poieneşti-Lukašovka, din
inventarul locuinţelor săpate
într-o serie de situri (Boroseşti,
Botoşana, Băiceni, Cucorăni,
Lozna, Lunca Ciurei etc.), au
fost descoperite şi fragmente
ceramice getice şi, mai rar,
celtice, ceea ce documentea­
Aşezările celţilor din aria resturile cremaţiei erau depuse a Moldovei, la est de râul Siret ză legături între aceste etnii.
intracarpatică aveau un caracter în gropi, mai rar în urne (în şi mai ales în bazinele Prutului Cultura Poieneşti-Lukašovka se
rural. Au fost investigate par­ acest ultim caz ar putea fi vorba şi Nistrului) în jurul anului încheie în ultima treime a sec. I
ţial câteva dintre aceste situri de autohtoni). Aproximativ 200 a. Chr. Curând după ocupa­ a.Chr. Acest fapt s-ar putea
(Ciumeşti, Mediaş, Moreşti, 10% dintre morminte au aparţi­ rea acestei regiuni, bastarnii au datora tentativei nereuşite de
Şeuşa etc.), fiind descoperite o nut unor războinici. Mormântul fost chemaţi în solda lui Filip migrare a bastarnilor la sud
serie de locuinţe excavate par­ unui conducător celt de la al V-lea al Macedoniei, astfel că de Dunăre, sub conducerea
ţial în pământ, precum şi gropi Ciumeşti, având un inventar în 179 a.Chr. „neamul bastar- regelui Deldo, în anii 29-28
de provizii şi amenajări gospo­ fastuos (coif cu o pasăre de nilor... trecu Istrul cu un mare a.Chr., când au fost înfrânţi de
dăreşti. Inventarul aşezărilor pradă pe calotă, cămaşă de zale, corp de infanterie şi cavale­ M. Licinius Crassus (Cassius
cuprinde atât ceramică specific cnemide de tip grecesc, arme rie” (Titus Livius XL, 57, 2). Dio LI, 23-24). Informaţiile
celtică, cât şi vase lucrate cu etc.), constituie un monument Bastarnii au fost prezenţi apoi din secolele următoare privitoa­
mâna, de tradiţie locală. Acest reprezentativ pentru această în Balcani mai bine de un dece­ re la bastarni s-ar putea să se
fapt ilustrează coabitarea celţi­ clasă, care asigura dinamica şi niu. Calităţile lor militare aveau refere la alte neamuri germanice
lor cu băştinaşii. Din punctul de mobilitatea comunităţilor. să-i facă temuţi şi cunoscuţi în pătrunse la răsărit de Carpaţi în
vedere al relaţiilor comunitare, La sfârşitul perioadei La Tène conştiinţa contemporanilor. primele veacuri ale erei noi.
băştinaşii se aflau într-un raport C1 (în jurul anului 175 a.Chr. Atât unii autori antici (Strabon,
de subordonare faţă de noii sau curând după aceea) se Plinius cel Bătrân, Tacitus),
stăpânitori, aşa cum se întâmpla constată dispariţia bruscă a cât şi datele arheologice indică
şi în alte zone ale ariei celtice. aşezărilor şi necropolelor celtice faptul că bastarnii erau de Războinic
bastarn
Necropolele sunt ceva mai din Transilvania. Aceasta s-a neam germanic. Arheologii au (reconstituire)

bine studiate. În afara celei datorat unor fapte istorice care denumit manifestările spe­
de la Pişcolt, pe care am mai au influenţat evoluţia ulterioară a cifice acestora drept cultura
amintit-o, astfel de complexe au spaţiului locuit de daci şi de geţi. Poieneşti-Lukašovka. Artefactele
mai fost cercetate la Ciumeşti, provenind din mediul bastarnic
Tărian, Apahida, Fântânele, ■ Bastarnii la răsărit au permis înţelegerea meca­
Orosfaia etc. S-a constatat exis­ de Carpaţi nismului de „colonizare” a
tenţa biritualismului, fiind prac­ Primele grupuri de bastarni s-au regiunii est-carpatice, precum şi
ticate incineraţia şi inhumaţia. aşezat în zonele de la răsărit identificarea zonelor de origine
În mormintele de incineraţie, de Carpaţi (în partea centrală ale nou-veniţilor. S-a putut
AUREL RUSTOIU • DACIA ÎNAINTE DE ROMANI

Renaşterea aristocraţiei nord-balcanice


n această epocă elitele aristocratice din regiune
s-au regrupat, afirmându-se pe scena istoriei.
Noua aristocraţie a fost însă diferită de cea
Monede dacice
anterioară, din punct de vedere atât al componentelor de imitaţie
greacă
etnice, cât şi al modului de manifestare.

Aşa cum s-a văzut anterior, scordiscilor în Serbia de astăzi) parcursul sec. al V-lea a.Chr., de numitele sica), vârfuri de lănci,
declinul aristocraţiei tracice se şi a bastarnilor în Moldova la regimurile oligarhice la cele elemente de scut (de obicei
manifestă de la jumătatea sec. al a afectat, în parte, puterea democratice. Fenomenele din umbo) şi, foarte rar, coifuri şi
III-lea a.Chr. până spre sfârşitul geţilor extracarpatici şi a altor spaţiul tracic sunt asemănătoare cămăşi de zale. De asemenea,
veacului respectiv. Expresia comunităţi tracice din nordul în ceea ce priveşte aria vastă de sunt frecvente săbiile lungi cu
acestui recul o constituie dis­ Balcanilor. Însă dispariţia în desfăşurare şi rapiditatea lor. două tăişuri, specifice celţilor
pariţia într-un interval scurt (de totalitate a aşezărilor fortificate şi prezentând uneori orna­
După marea înflorire a
câteva decenii) a fortificaţiilor, nu se putea produce fără dispa­ mente tipice „cercului” artistic
civilizaţiei tracice, a urmat o
a astuoaselor morminte tumula­ riţia aristocraţiei care a „creat” La Tène. Harnaşamentul
perioadă mai „întunecată”,
re şi a tezaurelor de obiecte de fenomenul. Izvoarele istorice este reprezentat în special de
despre care autorii antici nu ne
aur şi argint. Probabil că invazia scrise nu descriu aceste trans­ zăbale locale, de tip tracic,
oferă informaţii prea detaliate.
celţilor în Peninsula Balcanică formări rapide petrecute la nivel datate în sec. III-I a.Chr., ceea
Este perioada cuprinsă, în linii
în prima jumătate a sec. al III-lea social, comparabile cu eveni­ ce denotă că este vorba de
(cu toate urmările acestor generale, între jumătatea sec. al
mentele cunoscute în lumea cla­ cavaleri. Inventare asemănă­
atacuri, cum ar fi constituirea III-lea a.Chr. şi sfârşitul sec. al
sică. Astfel, oraşele greceşti au toare au fost descoperite şi
Regatului de la Tylis şi stabilirea trecut în doar câteva decenii, pe II-lea a.Chr. Totuşi, în această
pe malul drept al Dunării, în
epocă elitele aristocratice din
zona Porţilor de Fier, precum
regiune s-au regrupat, afirmân­
şi la nord de fluviu, mai ales în
du-se pe scena istoriei. Noua
Oltenia. Însă aceste comple­
aristocraţie a fost însă diferită
xe funerare au fost plane, de
de cea anterioară, din punct de
incineraţie, cu resturile depuse
vedere atât al componentelor
în gropi simple, mai rar în
etnice, cât şi al modului de
urne. Elementele de rit, ritual
manifestare. La sfârşitul sec. al
şi inventarul ceramic indică
III-lea a.Chr., dar mai ales pe
faptul că cei îngropaţi pe malul
parcursul sec. al II-lea a.Chr.,
drept al Dunării erau scordisci,
într-o arie care cuprinde zona
iar cei de pe teritoriul actual al
de la sud de munţii Balcani
României erau daci. Din punct
(bazinul superior al Mariţei),
de vedere arheologic, întregul
podişul sofiot, dar mai ales
fenomen a fost denumit grupul
nordul şi nord-vestul Bulgariei,
Padea-Panaghiurski Kolonii.
au apărut o serie de mormin­
te tumulare de incineraţie Aceste atribuiri etnice sunt
confirmate şi de dispunerea în
(arderea se făcea probabil pe zonă a diferitelor comunităţi,
loc, iar uneori oasele calcinate aşa cum sunt ele consemnate de
se depuneau în urne), având o serie de autori antici (Strabon
în inventar piese de armament VII, 5, 12). Tot pe baza relată­
şi harnaşament. Acestea erau rilor respective se poate intui
reprezentate de artefacte locale geneza noii aristocraţii război­
şi celtice. Este vorba de pum­ nice din zona nord-balcanică.
nale curbe de tip local (aşa-
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

La sfârşitul sec. al II-lea a.Chr. şi la începutul sec. I


a.Chr. şi pe parcursul veacului a.Chr., romanii au fost nevoiţi,
următor, în Dacia nord-dună­ în mai multe rânduri, să respin­
reană se constată existenţa gă atacurile acestor războinici
unor morminte tumulare având şi să-i urmărească pe agresori
în inventar acelaşi armament până la Dunăre. Izvoarele
compozit. Aria acestor comple­ relatează că după anul 114
xe este mai extinsă decât a celor trupele lui C. Porcius Cato au
plane, cuprinzând sud-vestul fost spulberate de către aliaţi.
Transilvaniei, Oltenia, Mun­ Situaţia a fost restabilită de M.
tenia şi sudul Moldovei. Este Livius Drusus, în anii 111—110,
vorba de morminte atribuite de care i-a împins până pe malul
cercetători aristocraţiei dacice, stâng al Dunării.
majoritatea fiind contemporane
M. Minucius Rufus a fost
Regatului Dac din vremea lui
nevoit să reia luptele, între
Riton de argint aurit Burebista.
de la Poroina 109 şi 106, în urma unor noi
Prin urmare, de la sfârşitul sec. atacuri în Tracia şi la frontierele
al III-lea a.Chr, dar mai ales pe Macedoniei. Apoi, în 101 sau
parcursul sec. II—I a.Chr., con­ 100, Titus Didius i-a respins
statăm naşterea şi evoluţia unei din nou, „surprinzându-i pe
noi aristocraţii, compozită din când rătăceau, răspândiţi în voie
punct de vedere etnic, dar rela­ după jafuri” (Florus I, 39, 5).
tiv unitară în ceea ce priveşte Aceste conflicte au continuat
modul de manifestare: război­ şi in primul sfert al veacului
nici de temut, maeştri în mânu­ următor. Astfel, în anul 74,
irea armelor, a căror „ocupaţie” C. Scribonius Curio, guvernato­
era războiul. Dovadă sunt rul Macedoniei, a ajuns din nou
Statuetă feminină
numeroasele campanii militare, până la Dunăre, urmărindu-i pe de la Callatis (sec. IV a.Chr.)
în scop de jaf, întreprinse în atacatori, dar nu a trecut fluviul,
Tracia şi Macedonia. Astfel, în „înspăimântat de bezna păduri­
a doua jumătate a sec. al II-lea lor de acolo” (Florus I, 39, 6).
Ceramică dacică Faptul esenţial însă, în ceea
ce priveşte geneza Regatului
Dac din perioada „clasică”,
Aceasta a apărut în urma unor Nobil dac Dac „comatus" îl constituie migraţia acestei
alianţe militare între tribali, aristocraţii războinice în Transil­
scordisci şi, mai apoi, daci, fapt vania. O serie de complexe
demonstrat şi de amalgamul funerare tipice grupului Padea-
de elemente locale şi celtice Panaghiurski Kolonii au fost
sesizabil în inventarele funerare, descoperite pe valea Mureşului,
dar mai ales în componenţa la Blandiana, Teleac, Tărtăria.
armamentului. Această aristo­ Ele indică faptul că migraţia
craţie, care ar putea fi numită războinicilor din Oltenia a
nord-balcanică, şi-a făcut apari­ determinat sfârşitul dominaţiei
ţia la sfârşitul sec. al III-lea şi la celtice în zona intracarpatică.
începutul sec. al II-lea a.Chr. în Acest fapt s-a produs în al
regiunile de la sud de Dunăre, doilea sfert sau spre jumătatea
fenomenul extinzându-se apoi sec. al II-lea a.Chr. Evoluţiile
spre nord, în Oltenia, o parte a ulterioare au condus spre naş­
Munteniei şi în sud-vestul Tran­ terea Regatului Dac din vremea
silvaniei. lui Burebista.
AUREL RUSTOIU • DACIA ÎNAINTE DE ROMANI

Ascensiunea Regatului Dac


ătrunderea grupurilor de războinici din sud
s-a produs din raţiuni strategice şi economice.
Ocuparea văii Mureşului mijlociu asigura con­
trolul asupra exploatărilor de sare (ca şi a altor resurse
importante din sud-vestul Transilvaniei) şi asupra distri­
buţiei sale în regiunile aflate la vest şi în cele balcanice.

■ Dacia în vremea făurit o mare stăpânire şi a I, 25; I, 28; I, 29) - înainte de După izgonirea boiilor şi tauris-
lui Burebista supus geţilor cea mai mare anul 58, boiii (aceia dintre ei cilor, Burebista a întreprins la
Migraţia noii aristocraţii război­ parte a populaţiilor vecine. Ba care scăpaseră din faţa dacilor şi scurtă vreme o serie de acţiuni
nice în Transilvania a fost înso­ încă a ajuns să fie temut şi de o porniseră spre vest) erau deja de jaf în Tracia, înaintând până
ţită şi de un aport demografic. romani. Căci trecând plin de aliaţi cu helveţii şi hotărâţi să în Macedonia şi Illyria. Aceste
Astfel, numărul aşezărilor rurale îndrăzneală Dunărea şi jefuind emigreze în Gallia. Unii istorici acţiuni se înscriau pe linia tra­
din valea Mureşului s-a dublat Tracia, până în Macedonia şi consideră că luptele dintre daci diţională a atacurilor din zona
tocmai în această perioadă. De Iliria, a pustiit pe celţii care şi celţii din vestul Daciei au balcanică ale dacilor aliaţi cu
asemenea, tot atunci şi apoi în erau amestecaţi cu tracii şi avut loc spre sfârşitul domni­ scordiscii, frecvente în deceni­
deceniile următoare au apărut cu ilirii şi a nimicit pe de-a
primele aşezări fortificate aflate întregul pe boiii aflaţi sub
pe înălţimi, situri caracteristice conducerea lui Critasiros şi pe
perioadei de înflorire a civiliza­ taurisci...”
ţiei dacice. Din rândul acestor Dezastrul suferit de boiii şi
războinici avea să se ridice, tauriscii de la Dunărea mijlocie
câteva generaţii mai târziu, a avut loc probabil în anul 60
regele Burebista, primul mare a.Chr., pentru că - potrivit
conducător al Regatului Dac. lui Caesar (De bello gallico, I, 5;
Nu se ştie exact data la care
Burebista a preluat conducerea Ceramică geto-dacică
neamului său. S-a presupus, pe
baza relatărilor lui Iordanes,
că acest lucru s-a produs în ei lui Burebista. Însă analiza ile anterioare. De data aceasta
jurul anului 82 a.Chr., însă textului lui Caesar indică faptul însă, scordiscii au fost supuşi
informaţia nu este sigură. Dar că forţa militară a boiilor ajunşi şi ei. Numeroasele materiale
toţi istoricii care s-au ocupat de în Gallia se diminuase drastic, arheologice dacice, mai ales
acest subiect sunt de acord că ceea ce nu le-ar mai fi permis vasele ceramice tipice dintr-o
Burebista a fost contemporanul să întreprindă o acţiune militară serie de aşezări scordisce, cum
lui C. Iulius Caesar. ulterioară de natură să periclite­ este importantul centru de la
Faptele organizatorice şi ze securitatea altor regiuni. Gomolava, par să sprijine ideea
militare ale regelui dac au fost controlului dacilor asupra regiu­
Teritoriul în care a avut loc
sintetizate de Strabon (VII, 3, nilor locuite de scordisci.
ciocnirea dintre daci şi celţi,
11) în felul următor: „Ajungând care a devenit apoi un „pus­ După asigurarea liniştii la fron­
în fruntea neamului său, care tiu” folosit ca loc de păşunat tierele vestice ale regatului,
era istovit de războaie dese, de neamurile vecine, trebuie Burebista şi-a îndreptat atenţia
getul Burebista l-a înălţat atât căutat, potrivit lui Strabon (VII, spre răsărit, profitând de dis­
de mult prin exerciţii, abţinere 5, 2) şi Plinius (Nat. Hist., III, pariţia lui Mithridates al VI-lea
de la vin şi ascultare faţă de Statuia lui (27) 146), undeva între Tisa şi Eupator şi de eşecul expansiunii
Burebista
porunci, încât, în câţiva ani, a Orăştie lacul Balaton. romane în regiune (C. Antonius
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

la Pharsalus, Pompeius a fost regiunile din Banat, Crişana,


înfrânt, iar Caesar a devenit Maramureş, Transilvania,
un duşman puternic pentru Oltenia, zona subcarpatică a
Burebista şi a plănuit o mare Munteniei şi unele capete de
expediţie împotriva Daciei. pod în vestul Moldovei. În
Conflictul avea să fie amânat toate aceste regiuni au fost
în urma asasinării lui Caesar în descoperite aşezări fortificate
anul 44 a.Chr. şi cetăţi cu niveluri de locuire
datate în sec. I a.Chr.-I p.Chr.
Nu se cunoaşte exact anul
Mai mult decât atât, fortifica­
dispariţiei lui Burebista. Strabon
ţiile respective formează - în
(VII, 3, 11) precizează laconic:
unele zone - un adevărat limes
„Cât despre Burebista, acesta a
dacicus. Aşa este cazul zonei
pierit din pricina unei răscoale,
Zona Munţilor Orăştiei, numiţi şi Munţii Şureanu, a reprezentat Porţilor de Fier, unde cetăţile
centrul economic, politic si spiritual al Daciei mai înainte ca romanii să apuce
de la Liubcova, Pescari, Divici
a trimite o armată împotriva
şi Socol alcătuiesc o adevărată
lui...” Unii istorici au presupus
salbă înşirată pe malul stâng al
că răsturnarea lui Burebista s-a
Dunării.
Hybrida, guvernatorul Macedo­ zona capitalei Regatului Dac, produs în anul 44, la scurtă
niei, fusese înfrânt sub zidurile aflată în Munţii Orăştiei, a unor vreme după asasinarea lui Regatul lui Burebista a consti­
Histriei, în 62-61 a.Chr., de construcţii militare, civile şi de Caesar. Alţii au considerat că tuit prima afirmare a dacilor în
o coaliţie formată din greci şi cult ridicate din piatră fasona­ regele dac a fost înlăturat mai conştiinţa lumii mediteraneene.
„barbari”). O informaţie păs­ tă, în tehnică grecească şi de târziu, dar înainte de războiul Din acel moment Dacia a intrat
trată la Dion Chrysostomos şi către meşteri greci. Începând panonic al lui Octavianus (anii tot mai frecvent în atenţia
decretul în cinstea lui Acornion din acel moment, în capitala 35-33 a.Chr.). Ca urmare a politicii romane în zona Dunării
din Dionysopolis indică faptul Regatului Dac aveau să activeze dispariţiei lui Burebista, Regatul de Jos.
că între anii 55 şi 48 a.Chr. permanent meşteri greci. Aşa Dac s-a fărâmiţat mai întâi în
regele dac a supus oraşele se explică şi descoperirea de patru părţi, iar apoi - în vremea ■ Reforma sacerdotal-
greceşti de pe litoralul vestic al către arheologi a unor blocuri lui Augustus - în cinci părţi religioasă a lui Deceneu
Mării Negre, de la Olbia până la de piatră şi vase ceramice având (Strabon VII, 3, 11). Nu se Informaţiile furnizate de autorii
Apollonia. În unele cazuri aces­ inscripţii sau litere greceşti. poate stabili cu certitudine care antici cu privire la religia geţilor
te acţiuni au fost violente, la În urma acestor acţiuni, în anul au fost aceste părţi menţionate şi dacilor sunt puţine. Ele au
Histria - spre exemplu - fiind 48 a.Chr., regatul lui Burebista de geograful grec. Una dintre ajuns până la noi filtrate prin-
sesizate şi arheologic urmele se întindea de la Dunărea mij­ regiunile desprinse din Regatul tr-o interpretatio graeca sau romana
incendiului provocat în urma locie (în vest) până pe litoralul Dac a fost, foarte probabil, şi de aceea trebuie utilizate cu
asediului dacilor. Alte oraşe, apusean al Mării Negre, de la valea Siretului. În aşezările din precauţie. Herodot îi pome­
cum a fost Dionysopolis, s-au Olbia la Apollonia (în est) şi din zona respectivă (Brad, Răcătău) neşte pe Zalmoxis, considerat
supus de bunăvoie şi s-au bucu­ Carpaţii Nordici până la munţii s-a constatat că în a doua zeu htonian (deşi autorul grec îl
rat de protecţia lui Burebista. Balcani. Potrivit lui Strabon jumătate a sec. I a.Chr. forti­ desemnează doar ca daimones),
În aceste împrejurări, Acornion (VII, 3, 13), regele dacilor putea ficaţiile ridicate în vremea lui şi pe Gebeleizis, interpretat
din Dionysopolis a ajuns con­ să trimită la luptă o armată de Burebista au fost dezafectate. ca o divinitate celestă. În alte
silierul şi ambasadorul regelui 200.000 de oameni. Dispunând Alte părţi desprinse din Regatul scrieri antice sunt pomeniţi
dac. În decretul care îl onora pe de o asemenea forţă, Burebista Dac trebuie să fi fost cele din Mars, zeu al războiului şi
Acornion se preciza faptul că s-a implicat în războiul civil Dobrogea (unde sunt atestaţi ocrotitor al ogoarelor geţilor, şi
Burebista, „ajungând cel dintâi dintre Iulius Caesar şi Cn. dinaşti locali: Rholes, Dapyx şi Hestia, zeiţă a vetrei. Unii isto­
şi cel mai mare rege din Tracia” Pompeius, regele dac aliindu-se Zyraxes), cele dintre Dunăre şi rici moderni au inclus printre
(un fel de „rege al regilor”), cu acesta din urmă. Acornion munţii Balcani, precum şi regi­ divinităţile nord-danubiene pe
stăpânea tot teritoriul „de din­ din Dionysopolis a fost unile de la Dunărea mijlocie. Bendis (cunoscută în Thracia)
coace şi de dincolo” de Dunăre. însărcinat cu purtarea tratati­ În linii generale insă, dinaştii şi pe Dionysos (numit la thraci
Dar efectul cel mai important al velor, acesta întâlnindu-se cu care au urmat pe tronul de la Sabazius). Toate aceste date
controlului oraşelor de la Marea Pompeius la Heraclea Lyncestis. Sarmizegetusa Regia au conser­ sunt însă insuficiente pentru a
Neagră l-a constituit apariţia în Însă, la scurt timp, în lupta de vat între limitele stăpânirii lor contura un panteon specific pe
AUREL RUSTOIU • DACIA ÎNAINTE DE ROMANI

care geţii şi dacii cu siguranţă superioară a societăţii, din al lui Dionysos, care se baza ceea ce ar putea conduce la
l-au cunoscut. Putem să pre­ rândul lor fiind aleşi - potrivit pe consumul excesiv de vin, părerea că situaţia a revenit la
supunem că structura acestui lui Iordanes (Getica, 40) - regii poate amestecat cu fructe şi cea din vremea lui Burebista,
panteon trebuie să fi fost şi preoţii. „Casta” inferioară era frunze de iederă (cu proprietăţi când puterea era împărţită cu
asemănătoare cu cea întâlnită la constituită din ceea ce autorii psihotrope), şi care îi aducea pe marele-preot. Însă o informaţie
alte comunităţi indo-europene. antici au denumit drept capillati participanţi (bărbaţi şi femei, din vremea lui Decebal, ultimul
Datele istorice de care dispu­ sau comati. aristocraţi şi plebei) într-o rege al Daciei, atestă faptul că
nem ne permit însă să sesizăm stare de extaz, de furor religiosus. monarhul cumula încă puterea
Pasajele amintite anterior
anumite modificări survenite în Astfel de măsuri radicale împo­ religioasă. Este vorba de un
sugerează faptul că Deceneu
domeniul sacerdotal din vremea triva cultului dionisiac mai sunt fragment din Getica lui Criton
a reformat sistemul religios
Regatului Dac. atestate în momente diferite în (medicul personal al împăratului
şi sacerdotal al dacilor. Este
aria mediteraneană. În contex­ Traian), păstrat în lexiconul
Înfăptuirile politice interne şi vorba, foarte probabil, de întă­
tul reformelor religioase ale lui Suidas: „prin înşelăciune şi
externe ale lui Burebista au fost rirea „autorităţii” divinităţii (sau
Deceneu, care erau de natură magie, regii geţilor impun
realizate şi cu ajutorul mare- divinităţilor) răspunzătoare de
elitistă şi ţinteau instaurarea supuşilor lor teama de zei şi
lui-preot Deceneu. Potrivit lui funcţia suveranităţii magice şi
disciplinei şi „ascultarea faţă de buna înţelegere şi dobândesc
Strabon (VII, 3, 11), Burebista juridice, ce se afla pe primul loc
porunci”, „decapitarea” cultului lucruri mari”. Prin împletirea
şi-a disciplinat supuşii „prin în cadrul ideologiilor religioase
lui Dionysos pare firească. autorităţii politico-militare cu
exerciţii, abţinere de la vin şi ale indo-europenilor. O astfel
cea religioasă şi juridică, regii
ascultare faţă de porunci... Spre de reformă ar fi în concordanţă În sfârşit, ideea reformei lui
daci au putut beneficia de o
a ţine în ascultare poporul, el cu cei care au iniţiat-o: casta Deceneu este sprijinită şi de o
mare autoritate în faţa supuşilor
[Burebista] şi-a luat ajutor pe preoţilor, care era răspunzătoa­ serie de observaţii arheologice.
şi şi-au impus probabil propriul
Deceneu, un vrăjitor care rătă­ re de conservarea unor dogme Astfel, sanctuarele dacice de
„program ideologic”.
cise multă vreme prin Egipt, şi tradiţii. În acelaşi timp, religia formă circulară sau patrulateră,
învăţând acolo unele semne devenea un instrument al ideo­ descoperite in incinta sacră de
de prorocire, mulţumită cărora logiei oficiale a regalităţii dacice, la Sarmizegetusa Regia şi în alte
susţinea că tălmăceşte voinţa menită „să ţină în ascultare cetăţi, se pare că nu sunt anteri­ Pompeius

zeilor. Ba încă de la un timp poporul”. oare domniei lui Burebista, ceea


fusese socotit şi zeu... Ca o ce ar putea însemna că acestea
Această idee este sprijinită şi de
dovadă pentru ascultarea ce i-o sunt acele construcţii de cult
episodul tăierii viţei de vie. În
dădeau (geţii) este şi faptul că ei în care erau adorate „anumite
primul rând, este de remarcat
s-au lăsat înduplecaţi să taie viţa divinităţi” la care face referire
că Strabon se simţea nevoit să
de vie şi să trăiască fără vin...” Iordanes.
precizeze (probabil ca un fapt
Deceneu este amintit şi în ieşit din comun faţă de alte O urmare importantă a activită­
izvoare mai târzii. Potrivit situaţii din societăţile barbare) ţii reformatoare a lui Deceneu a
unei informaţii transmise de că succesele lui Burebista s-au constituit-o concentrarea puterii
Iordanes (Getica, 71) şi pre­ datorat unui efort de „educare” politice, juridice şi religioase
luată probabil de la Dion a supuşilor săi, constând în în mâinile regelui. Iordanes
Chrysostomos, „... Deceneu a „exerciţii, abţinere de la vin şi (Getica, 73) consemnează că
devenit în ochii lor (ai geţilor) ascultare faţă de porunci”. În „după moartea lui Deceneu,
o fiinţă demnă de admiraţie al doilea rând, din textul citat ei (geţii) au avut aproape în
(miraculoasă?), încât a condus aceeaşi veneraţie pe Comosicus, Cezar
răzbate cât se poate de clar
nu numai pe oamenii de rând, autoritatea religioasă pe care fiindcă era tot aşa de iscusit.
dar chiar şi pe regi. Căci atunci o avea Deceneu. În ceea ce Acesta era considerat la ei şi
a ales dintre ei pe bărbaţii cei priveşte decizia stârpirii viilor, ca rege, şi ca preot suprem, şi
mai de seamă şi mai înţelepţi, care astăzi pare radicală şi ieşită ca judecător, datorită pricepe­
pe care i-a învăţat teologia, i-a din comun (şi probabil la fel rii sale, şi împărţea dreptate
sfătuit să cinstească anumite de surprinzătoare îi părea şi lui poporului ca ultimă instanţă”.
divinităţi şi sanctuare, făcându- Strabon, din moment ce a ţinut În legătură cu succesorii lui
i preoţi şi le-a dat numele de să precizeze de două ori acest Comosicus, Iordanes nu mai
pileaţi...” Aceşti pileaţi (numiţi lucru), a constituit o reacţie specifică această concentra­
şi tarabostes) constituiau „casta” împotriva cultului orgiastic re a prerogativelor puterii,
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Dacia de la Burebista la Decebal.


Relaţiile dintre daci şi romani
inaştii de pe tronul de la Sarmizegetusa, până la războaiele dacice ale lui
Traian, au fost cunoscuţi de contemporanii lor mai ales datorită conflic­
telor violente avute cu romanii. Au existat însă şi perioade de acalmie, în
care tensiunile nu au fost atât de evidente, iar economia Daciei a cunoscut o mare
înflorire şi datorită schimburilor comerciale cu Imperiul Roman.

■ Dinaştii daci izbucnit între Octavianus şi După epoca augusteică, autorii proiectată împotriva dacilor
Marcus Antonius. Cele mai antici nu mai menţionează alţi (Appian, Illyrica, 22, 65-66).
După răsturnarea lui Burebista
vechi manuscrise ale operei regi ai dacilor, cea mai mare Dar conflictul decisiv cu dacii
de la conducerea regatului, se
lui Suetonius păstrează însă parte a primei jumătăţi a sec. I a fost amânat din nou datorită
pare că pentru scurtă vreme
puterea a fost preluată de către grafia Cosoni (Cosini) Getarum p.Chr. şi primele decenii din cea războiului civil.
Deceneu. Acestuia i-a urmat — regi. În zona capitalei Regatului de a doua jumătate a veacului
În anul 29 a.Chr., dacii (conduşi
Dac au fost descoperite în constituind o perioadă calmă,
aşa cum s-a văzut din relatarea de Coson-Cotiso) şi bastarnii
mai multe rânduri tezaure de fără conflicte majore între daci
lui Iordanes — Comosicus, au atacat zonele sud-dunărene.
monede de aur având inscripţi­ şi romani. În aceste condiţii,
având o autoritate puternică, la Ca urmare, M. Licinius Crassus,
onate cu litere greceşti legenda trebuie avută în vedere succe­
fel ca predecesorul său. Acelaşi proconsulul Macedoniei, a
Coson. De aceea, nu ar fi siunea câtorva dinaşti al căror
istoric menţionează faptul că întreprins două campanii de
„după ce el (Comosicus) a lăsat exclus ca regele Coson să fie nume nu a ajuns până la noi.
pedepsire în anii 29-28. Dacii
cele omeneşti, a venit la domnie de fapt acel Cotiso consemnat
În vremea lui Nero este atestat şi bastarnii au fost înfrânţi, iar
Coryllus, regele goţilor (geţilor), în alte izvoare. Mai mult decât
regele Scorilo. Nu se ştie până apoi romanii s-au îndreptat spre
şi timp de patruzeci de ani a atât, Cotiso este menţionat din
când a trăit, însă se pare că la Dobrogea. Sprijinit de regele
nou ca duşman al Romei în
stăpânit peste neamurile din domnie i-a urmat fratele său get Rholes, a cărui stăpâni­
Dacia”. contextul unor evenimente din
Duras. Acesta a iniţiat atacul re a fost localizată în sudul
anii 11-12 p.Chr. Stăpânirea
asupra Moesiei din iarna anilor Dobrogei, Crassus i-a învins
Numele acestui din urmă rege sa era localizată în zona
85-86. Curând după aceea, pe rând pe Dapyx, stăpânind
nu este destul de sigur. Este montană a Daciei, ceea ce ar
potrivit lui Cassius Dio (LXVII, în centrul Dobrogei, şi pe
posibil ca Iordanes să fi făcut corespunde cu munţii în care
o confuzie cu regele Scorilo, 6, 1), „Duras, care domnise Zyraxes, al cărui regat se afla în
se afla capitala Sarmizegetusa
înainte, lăsase lui Decebal de
amintit mai târziu în izvoare şi (Florus II, 28, 18-19). Iată
care a fost contemporanul lui bunăvoie domnia pentru că era
deci că acest Coson-Cotiso
foarte priceput la planurile de
Nero. Pe de altă parte, nu ar fi a avut o domnie îndelungată
exclus ca după Comosicus pe război...”
(cca patru decenii), ceea ce ar
tronul de la Sarmizegetusa să se fi în concordanţă cu informaţia
fi aflat un rege având, într-ade- păstrată la Iordanes, acesta din ■ Relaţiile dintre daci
văr, o domnie îndelungată. urmă confundând însă numele şi romani Duras
Durpaneus
Alte surse îl menţionează pe un regelui dacilor cu al altui dinast Aşa cum s-a văzut mai sus, în
anume Cotiso, rege în Dacia atestat mai târziu. urma alianţei dintre Burebista
în ultima treime a sec. I a.Chr. şi Pompeius, Caesar a devenit
şi la începutul veacului urmă­ duşmanul dacilor şi a plănuit
tor. Astfel, într-una din odele o mare campanie împotriva
lui Horaţiu (III, 8, 18), scrisă lor. Asasinarea lui a amânat
în anul 29 a.Chr., se aminteş­ războiul. Octavianus a reluat
te faptul că „armata dacului însă acest plan, astfel că după
Cotiso a pierit”. Suetonius, la conflictul panonic din anii 35-
rândul său, îl menţionează pe 33 a.Chr., oraşul Segeste deve­
Împăratul
Cotiso în contextul conflictului Domiţian nise o bază de atac în campania
AUREL RUSTOIU • DACIA ÎNAINTE DE ROMANI

După constituirea provinciei auxiliare şi se făcură stăpâni


Moesia şi organizarea limesu­ pe ambele maluri ale Dunării”.
lui roman pe malul drept al Situaţia a fost salvată de
Dunării (probabil la începutul Mucianus, guvernatorul Syriei,
domniei lui Tiberius), roma­ care mărşăluia cu trupele din
nii au putut asigura o apărare Orient spre Italia şi care aflând
mai eficientă a posesiunilor de invazia dacilor s-a grăbit
de la sud de fluviu. De aceea, să restabilească situaţia de pe
incursiunile dacilor s-au redus linia Dunării. Această acţiune
drastic. Până la războaiele din a dacilor anunţa conflictele din
vremea lui Domiţian şi Traian, timpul lui Domiţian. Invazia
relaţiile dintre daci şi romani nu dacilor în Moesia, din vre­
Decebal Împăratul Traian
au cunoscut, cu mici excepţii, mea lui Duras (în iarna anilor
conflicte majore. 85-86 p.Chr.), avea să fie şi
nordul regiunii. După această August a hotărât să îndepăr­ mai violentă. Ea a constituit
În anul 66 sau 67, guvernatorul
dată, zonele estice ale Dunării teze această populaţie, de care preludiul evenimentelor care
Moesiei, T. Plautius Silvanus
de Jos au fost pacificate pentru era foarte greu să te apropii. aveau să conducă în cele din
Aelianus, a strămutat la sud
o vreme. Astfel a trimis pe Lentulus şi urmă la cucerirea Daciei.
de Dunăre peste 100.000 de
i-a alungat pe malul de dincolo;
Spre sfârşitul sec. I a.Chr. şi „transdanubieni”, după cum În ciuda situaţiilor conflictuale,
dincoace au fost aşezate gar­
la începutul veacului următor, aflăm din elogiul său funebru se pare că în cea mai mare parte
nizoane. Astfel, atunci [în anii
teatrul de operaţiuni al conflic­ descoperit la Tibur. Această a perioadei relaţiile economice
11-12 - n.n., A. R.] dacii n-au
telor daco-romane s-a mutat în nouă „colonizare” a malului dintre daci şi romani s-au mani­
fost înfrânţi, ci doar respinşi şi
partea de vest şi de sud-vest a drept (la fel cum procedase şi festat ascendent. În vremea lui
împrăştiaţi”. Urmările aces­
Daciei. În contextul războiului Aelius Catus) s-a realizat pen­ Burebista, în Dacia au pătruns
tor conflicte au fost sesizate
purtat de romani împotriva tru ca deportaţii să muncească primele produse ale atelierelor
şi arheologic. Fortificaţiile
panonilor în anii 13-11 a.Chr., pământul şi să presteze tribut. romane. Dintre acestea, vasele
dacice de pe malul stâng al
dacii au atacat părţile vestice. Zona în care s-a desfăşurat republicane târzii provenind din
Dunării, în zona Porţilor de
M. Vinicius i-a respins pe ataca­ întreaga acţiune trebuie să se fi atelierele italice, realizate din
Fier (Liubcova, Pescari, Divid),
tori, urmărindu-i apoi până pe situat undeva la nord de gurile bronz (căni bitronconice, situle
au fost incendiate la începutul
Mureş. Datorită incursiunilor Dunării şi în sudul Moldovei, etc.), sunt printre cele
sec. I p. Chr. Unele dintre aces­
frecvente ale dacilor, în special populaţia deportată fiind ames­ mai cunoscute. În ultimul sfert
tea au fost refăcute, pentru a fi
pe „frontul” vestic, la începu­ tecată: geţi, bastarni, sarmaţi. al sec. I a.Chr., într-o serie de
apoi distruse definitiv în urma
tul sec. I p.Chr., Sextus Aelius Curând după aceste evenimen­ aşezări au apărut şi primele
războaielor daco-romane de la
Catus a întreprins o acţiune te, profitând de frământările podoabe şi accesorii vestimen­
sfârşitul sec. I p.Chr. şi de la
la nord de Dunăre (probabil de la Roma survenite în urma tare de tip roman. Dar cele
începutul sec. al II-lea p.Chr.
în Banat), de unde a strămu­ morţii lui Nero şi de faptul
tat la sud de fluviu un număr Desele conflicte daco-romane că limesul dunărean rămăsese
de 50.000 de daci. În aceeaşi din vremea lui Augustus au neapărat, dacii au atacat Moesia
produs o impresie puternică în primele luni ale anului 69 Coif dacic
perioadă, dacii lui Coson-Cotiso
au suferit o nouă înfrângere în în conştiinţa contemporani­ p.Chr. Potrivit lui Tacitus
anii 11—12 p.Chr. O relatare a lor. Ecoul acestor războaie se (Hist, III, 46, 2), „s-au mişcat
lui Florus (II, 28, 18-19), care regăseşte frecvent în operele şi dacii, un neam care nu era
rezumă faptele amintite, descrie istoricilor şi poeţilor vremii. niciodată de bună-credinţă, iar
modul cum aveau loc aceste Nu este întâmplător faptul că atunci şi fără frică, deoarece
incursiuni de jaf: „Dacii trăiesc Vergiliu (Georgica, II, 497) scrie fusese luată armata din Moesia.
nedezlipiţi de munţi. De acolo, despre „dacii care coboară de Ei observară liniştiţi primele
sub conducerea regelui Cotiso, la Istrul ce conspiră împotriva evenimente; dar când aflară că
obişnuiau să coboare şi să pus- noastră”, iar Horaţiu despre Italia arde în focul războiului
tiască ţinuturile vecine, ori de „dacii cei aspri”, care „se pricep şi că toţi se duşmănesc intre
câte ori Dunărea, îngheţată de mai bine decât toţi la aruncarea ei, luară cu asalt taberele de
ger, îşi unea malurile. Împăratul săgeţilor”. iarnă ale cohortelor şi cavaleriei
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Siretului în zona est-carpatică,


cea de la Ocniţa în Oltenia
şi cea de la Piatra Craivii din
Transilvania), dar mai ales în
cetăţile şi aşezările din zona
capitalei Regatului Dac. În
sec I p.Chr., în Dacia au activat
şi primii artizani romani. O
serie de ateliere de prelucrare a
metalelor indică, prin tehnolo­
giile folosite şi prin artefactele
produse, originea artizanilor
respectivi. În sfârşit, ca urmare
Ostaşi romani în marş, a integrării Daciei în sfera Scenă de luptă
scenă de pe Columna lui Traian de pe Columna lui Traian
economică mediteraneană, regii
daci au copiat fidel monede
romane, renunţând la emisiunile
mai numeroase importuri (vase gusteică, precum şi organizării tradiţionale anterioare constitui- cani romani din argint. Aceste
din bronz sau ceramice, piese provinciilor limitrofe Daciei: rii regatului lui Burebista. Două monede au fost emise până la
de sticlă, obiecte de podoabă Pannonia şi Moesia. ateliere monetare (unul des­ cucerirea Daciei. De aceea, nu
realizate în special din bronz, Importurile romane s-au coperit în cetatea de la Tilişca, este întâmplător faptul că în
obiecte de fier etc.) provenite răspândit în întreaga Dacie. iar altul chiar la Sarmizegetusa Dacia au fost descoperite cca
din imperiu au pătruns în Dacia Se remarcă însă concentrarea Regia), precum şi o serie de 30.000 de astfel de monede,
pe parcursul sec. I p.Chr. Acest lor într-o serie de centre de ştanţe provenind din alte mult mai numeroase decât în
fapt s-a datorat situaţiei de calm producţie şi comerciale (cum aşezări atestă faptul că regii daci alte zone „barbare” aflate în
survenite în perioada postau- sunt marile aşezări de pe valea imitau perfect denarii republi- vecinătatea Imperiului Roman.

AŞEZĂRI FORTIFICATE Şl CETĂŢI


DIN SEC. II A.CHR.-I P.CHR.
AUREL RUSTOIU • DACIA ÎNAINTE DE ROMANI

Civilizaţia dacică în secolele II a.Chr.-l p.Chr.


e la jumătatea sec. al II-lea a.Chr. (perioadă premergătoare ascensiunii
regatului lui Burebista) şi până la începutul sec. al II-lea p.Chr. (când
Dacia a fost cucerită de romani), civilizaţia dacica a atins un nivel ridicat
de dezvoltare. Surselor literare care permit reconstituirea unor elemente de civili­
zaţie li se pot adăuga astăzi, într-o măsură mai mare, datele furnizate de cercetările
arheologice desfăşurate în ultima jumătate de veac pe cuprinsul întregii Dacii.

■ Aşezări şi cetăţi
le se aflau dispuse pe forme au fost ridicate ziduri din piatră nu a cuprins între hotarele ei
Pe teritoriul Daciei au fost sem­
de relief dominante (boturi nefasonată, însă este clară toate zonele în care au fost
nalate numeroase aşezări rurale,
de deal, terase înalte, culmi tentativa de a imita construcţiile constatate astfel de situri. Aşa
însă numărul celor cercetate
montane etc.), care controlau fastuoase din zona capitalei. este cazul aşezărilor fortificate
prin săpături sistematice este
căile de acces din anumite zone. din Maramureş, aflate pe malul
relativ scăzut. Ele au aspectul Locuirea din aşezările fortifica­
Fortificaţiile erau constituite, de drept al Tisei. Dispariţia aristo­
celor din secolele anterioare. te s-a concentrat în interiorul
obicei, din elemente tradiţionale craţiei dacice a dus la prăbuşirea
Este vorba de cătune mici, incintelor, dar ea s-a extins,
(valuri de pământ şi palisade structurilor care asigurau funcţi­
având câteva locuinţe şi anexe de cele mai multe ori, şi în
de lemn), dar după consolida­ onarea fortificaţiilor din vremea
gospodăreşti. Aceste aşezări exterior. Aspectul locuinţe­
rea puterii Regatului Dac în regatului.
rurale, cu funcţii agricole, erau lor este asemănător celor din
vremea lui Burebista au apărut
dispuse de-a lungul cursurilor aşezările rurale, însă au apărut şi Cele mai impresionante con­
ziduri de incintă şi bastioane
de apă, pe terase naturale şi în construcţii mai mari ori având strucţii au fost descoperite în
patrulatere din piatră fasonată,
locuri neinundabile. Locuinţele o destinaţie specifică (ateliere zona capitalei regatului. Ele
ridicate în tehnică grecească şi
sunt, de obicei, adâncite în meşteşugăreşti, sanctuare etc.). au fost ridicate începând din
de către meşteri proveniţi din
pământ, iar in jurul lor au fost Aşezările fortificate (desemnate vremea lui Burebista, ulterior
oraşele vest-pontice. Astfel de
descoperite gropi de provizii. cu termenul de dava) au avut fiind adăugate numeroase
fortificaţii au fost descoperite
funcţii economice, administra­ elemente noi. Centrul religios
Cercetările arheologice s-au doar în zona capitalei regatului.
tive, militare şi religioase, fiind al dacilor, probabil muntele
concentrat mai ales asupra În zonele periferice (la Bâtca
asemănătoare din acest punct sacru Kogaionon amintit de
aşezărilor fortificate şi cetăţilor. Doamnei în Moldova, Cetăţeni
de vedere cu oppida din lumea Strabon şi care ulterior, poate
Aşezările fortificate şi cetăţi­ în Muntenia, Divid în Banat)
celtică. Dar aspectul lor era în vremea lui Deceneu, a deve­
diferit. Cetăţile au avut în pri­ nit Sarmizegetusa Regia, se afla
mul rând rosturi militare (aveau pe o culme montană la 1.000 m
suprafeţe mici şi adăposteau altitudine. Toate căile de acces
Cetatea dacică de la Blidaru,
lângă Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara garnizoane permanente), dar şi spre acest centru au fost barate
religioase (în unele dintre ele prin cetăţi cu fortificaţii din pia­
au fost descoperite sanctua­ tră (Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-
re). Ambele categorii de situri Blidaru, Piatra Roşie, Vârful lui
fortificate se deosebeau de cele Hulpe etc.). În apropierea zonei
din spaţiul celtic. A existat, sacre a luat naştere o mare aşe­
foarte probabil, o puternică zare cu construcţii ridicate pe
dependenţă a acestor fortificaţii terase antropogene susţinute de
faţă de regalitate. O dovadă în ziduri de piatră, cu conducte de
acest sens o constituie situaţia aducţiune a apei etc. Aspectul
că după cucerirea Daciei şi Sarmizegetusei Regia era acela
dispariţia lui Decebal, ultimul al unui oraş mediteranean. Unii
rege dac, aceste fortificaţii şi-au istorici l-au comparat chiar cu
încetat existenţa în întregime, Pergamonul. Tot în apropie­
chiar dacă provincia romană rea zonei sacre se afla o mică
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

■ Sanctuare dumbravă sacră, a fost cerce­


şi locuri de cult tată o suprafaţă pe care au fost
Se pare că cele mai vechi incinerate numeroase animale
sanctuare au fost reprezentate domestice. Majoritatea oaselor
de construcţii rectangulare din descoperite provin de la mem­
lemn (având dimensiuni mult bre, ceea ce sugerează caracte­
mai mari decât clădirile civile rul deosebit al sacrificiului.
obişnuite), prevăzute cu o Într-o serie de puţuri şi fântâni
cameră de formă absidală ori­ au fost descoperite depuneri
entată spre nord-vest. Reforma rituale de vase, destinate pro­
înfăptuită de Deceneu a impus babil unor spirite ale apelor.
Tyras. Ruinele cetăţii antice
o religie „oficială”, care a avut Deosebit de numeroase sunt şi
ca rezultat apariţia unor sanc­ tezaurele de obiecte de argint.
tuare noi. Atât în zona sacră De obicei, este vorba de depu­
a Sarmizegetusei, cât şi într-o nerea unor garnituri de costum
fortificaţie, ridicată în ajunul din fier, iar orfevrierii au pro­ serie de aşezări şi cetăţi, au fost individuale (fibule, brăţări, coli­
războaielor daco-romane din dus podoabe şi accesorii ves­ descoperite sanctuare circula­ ere etc.), în afara aşezărilor, în
vremea lui Domiţian. Aspectul timentare din argint şi bronz. re şi patrulatere. Sanctuarele gropi amenajate în acest scop.
ei actual indică faptul că a fost Aurul, menţionat de autorii circulare erau înconjurate cu Există cazuri în care s-a obser­
refăcută de romani, în vremea antici ca aflându-se în cantităţi un „ring” din piatră sau lemn vat distrugerea intenţionată a
lui Traian, după ce aceştia mari în Dacia, constituia un în interiorul căruia se aflau pieselor, înainte de depunerea
lăsaseră o garnizoană pentru a „monopol” regal şi era probabil o încăpere patrulateră şi una lor. Este cât se poate de clar că,
supraveghea regiunea. tezaurizat. De aceea, numărul absidală orientată spre nord- în majoritatea cazurilor, nu este
pieselor de aur descoperite este vest. Construcţiile patrulatere vorba de simpla ascundere a
În numeroase aşezări fortificate
foarte redus. erau prevăzute cu coloane, unor obiecte de valoare.
au fost depistate ateliere meşte­ uneori susţinute de tamburi
şugăreşti - de olărie şi meta­ S-a constatat existenţa unui În sfârşit, în multe aşezări,
de calcar sau andezit, şi aveau
lurgice. Amploarea producţiei sistem de schimb între diverse aflate in special în aria extra-
aspectul templelor din lumea
este dovedită de numeroasele comunităţi. Astfel, atelierele carpatică, a fost dovedită
mediteraneană.
artefacte descoperite în aşezări. metalurgice din zona montană existenţa unor practici magice.
Este vorba în primul rând de a Sarmizegetusei furnizau pro­ În spaţiul dacic au fost desco­ Au fost descoperite numeroase
piese ceramice. Vasele dacice duse de fier (în special unelte perite şi o serie de locuri sacre, reprezentări antropomorfe din
caracteristice au fost borcanele agricole) comunităţilor rurale atestând manifestări religioase lut, prezentând uneori împunsă­
ornamentate cu butoni şi brâuri din valea Mureşului. Acestea, ale comunităţilor ori credinţe turi sau distrugeri intenţionate.
alveolare (utilizate pentru gătit), la rândul lor, asigurau aprovi­ şi practici „populare”. Astfel, În unele cazuri au fost găsite
aşa-numitele „fructiere” (de zionarea cu produse agricole, la Conţeşti (jud. Argeş), pe adevărate „truse” vrăjitoreşti.
fapt străchini cu picior înalt) care nu puteau fi obţinute în malul unui lac, probabil într-o Este vorba, evident, de practici
şi opaiţele realizate in formă zona montană. Unele aşe­
de ceaşcă. Dacii au realizat şi zări au constituit mari centre
ceramică pictată, diferită din comerciale. Aşa este cazul Sanctuar dacic (reconstituire)

celor de pe valea Siretului


punct de vedere al formelor şi
(Brad, Răcătău, Poiana) şi al
decorului de produsele simi­
celei de la Ocnita. Materialele
lare din spaţiul celtic. În zona
descoperite indică existenţa
Sarmizegetusa au fost create şi
unui schimb la distanţe mari,
vase pictate cu motive zoo­
importurile provenind atât
morfe, vegetale şi geometrice,
din lumea romană, cât şi din
constituind aşa-numita „cerami­
mediul oriental. Dar cele mai
că de curte”.
multe importuri (artefacte
Metalurgii au realizat o gamă metalice sau ceramice) au fost
foarte largă de unelte agricole, găsite, aşa cum s-a văzut, în
obiecte de uz casnic, arme etc. zona capitalei Sarmizegetusa.
AUREL RUSTOIU • DACIA ÎNAINTE DE ROMANI

„populare”, similare celor con­ re. Iordanes (Getica, 41), spre


statate de etnologi la numeroase exemplu, afirmă că „pe acest
populaţii arhaice. Marte, goţii (geţii) totdeauna
l-au înduplecat printr-un cult
Sanctuarele şi locurile de cult
sălbatic (căci victimele lui au
indică existenţa religiei „oficia­
fost prizonierii ucişi), socotind
le” atestate de izvoarele literare,
că şeful războaielor trebuie
precum şi manifestarea unor
împăcat prin vărsare de sânge
credinţe şi practici tradiţionale.
omenesc”. Astfel de sacrificii
au fost documentate şi la alte
■ Practici funerare şi
comunităţi din Europa, cum a
sacrificii umane Mormânt dacic fost cazul celţilor.
Informaţiile scrise privind
fenomenele funerare la geţi şi ***

daci sunt puţine (Herodot V, 8; lor de incineraţie în groapă des­ Prin urmare, pe parcursul celor Civilizaţia dacică din sec. II
Pomponius Mela II, 2, 18—20; coperite pe teritoriul Olteniei două veacuri anterioare cuce­ a.Chr.-I p.Chr. s-a manifes­
Solinus 10, 1), analiza datelor şi în sud-vestul Transilvaniei, ririi romane se poate observa tat într-o manieră originală,
arheologice constituind princi­ care aveau în inventar arme şi tendinţa evoluţiei obiceiurilor imprimând o notă distinctivă
pala modalitate de cunoaştere piese de harnaşament. Aceste funerare ale aristocraţiei spre comunităţilor din regiunea
a problemelor în discuţie. În complexe au fost datate între aceleaşi practici „invizibile” din nord-balcanică. Ea s-a deo­
sec. V—III a.Chr. incineraţia cca 150 şi 50 a.Chr. punct de vedere arheologic. sebit de civilizaţia celtică, de
constituia ritul funerar aplicat cea germanică şi de civilizaţiile
În sec. I a.Chr., mai ales în Într-o serie de aşezări sau în
aproape cu exclusivitate, fapt populaţiilor din stepele nord-
perioada domniei lui Burebista, imediata lor apropiere, izolat
demonstrat de cele cca 2.000 pontice. La fel ca în epocile
de complexe funerare de acest pe teritoriul Daciei, în preajma sau în „câmpuri de gropi”, au
anterioare, Dacia a constituit o
unor mari aşezări fortificate, fost descoperite depuneri de
fel cunoscute până în prezent. zonă de contact între comunită­
existau necropole tumula­ schelete umane. În majorita­
Unii membri ai aristocraţiei au ţile Europei continentale şi cele
re, răspândite în sud-vestul tea cazurilor ele nu se află în
practicat însă inhumaţia. stepice ori din spaţiul est-medi-
Transilvaniei, Oltenia, Muntenia poziţie anatomică ori sunt cio­
În prima jumătate a sec. al II- teranean.
şi sudul Moldovei. Defuncţii pârţite şi depuse doar părţi de
lea a.Chr. practicile funerare au au fost incineraţi, iar inventarul schelete. Este vorba, aşa cum Cucerirea Daciei de către
cunoscut o modificare funda­ este compus din aceleaşi piese au presupus numeroşi cerce­ romani a provocat sfârşitul
mentală. Necropolele obişnuite de armament şi harnaşament, tători în ultimii ani, de îngro­ civilizaţiei dacice şi dispariţia
au dispărut, au devenit „invi­ aparţinând foarte probabil aris­ parea victimelor unor sacrificii elitelor aparţinând acestei etnii.
zibile”, numărul mormintelor tocraţiei războinice din vremea umane. Practicarea sacrificiilor Romanii au impus un nou tip
izolate fiind aproape nul. Foarte Regatului Dac. Cele mai târzii umane în această perioadă este de civilizaţie, radical diferit fată
probabil că au intervenit o serie monumente funerare de acest clar atestată şi de izvoarele litera­ de modelul anterior.
de modificări privind credinţele fel datează din a doua jumătate
în „viaţa de apoi”, defuncţii sau de la sfârşitul sec. I a.Chr.
fiind trataţi într-un mod care nu Munţii Bucegi - zona sacră a vechilor daci - sau Kogaionul,
Pe parcursul veacului următor, după cum mai era cunoscut, adăpostea
poate fi identificat arheologic. sanctuarul marelui zeu Zamolxis
singurele morminte tumula­
Este posibil ca ei să fi fost inci­
neraţi, iar resturile cremaţiei să re, aparţinând de asemenea
fi fost depuse în ape ori în alte aristocraţiei, mai sunt constatate
locuri care nu pot fi cercetate doar în prejma aşezărilor est-
prin mijloacele arheologiei. carpatice din valea Siretului. O
serie de elemente de ritual fune­
Cu toate acestea, se cunosc o rar şi unele piese de inventar
serie de morminte, descoperite (care este însă mai sărac decât
izolat sau în necropole mici, inventarul mormintelor din
care, potrivit inventarului, au secolul anterior) dovedesc exis­
aparţinut aristocraţiei război­ tenţa unor influenţe sarmatice
nice. Aşa este cazul morminte­ nord-pontice.
C o r io l a n H o r a ţ iu O p r e a n u

Regiunile
nord-dunărene
de la provincia
Dacia la apariţia
limbii române
(sec. II—VIII)
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Bellum Dacicum al împăratului Traian

rimele contacte între daco-geţii nord-dunăreni


şi Roma au fost de natură comercială şi datează
din secolele II—I a.Chr., când politica romană
la Dunărea de jos nu era încă definitiv conturată.

Acţiunea sa a fost urmată de şi centrul politic de la Buridava.


■ Regatul Dacic
şi Imperiul Roman aşezarea altor garnizoane pe Tot sub Augustus mai avem
în epoca flaviană Dunăre, la est de Novae. atestată o relaţie de amicitia cu
regele get Rholes.
În anul 11 a.Chr. Augustus a Politica „spaţiului de sigu­
întemeiat provincia Pannonia. ranţă” şi a transferului de Succesul acestei politici a durat
încă din această perioadă dacii populaţie la sud de Dunăre până în anul „celor 4 împăraţi”,
constituiau un serios motiv a fost combinată, încă din în acel moment, în Moesia,
de îngrijorare pentru secu­ vremea lui Augustus, cu golită de trupele plecate în răz­
ritatea posesiunilor romane. înţelegeri diplomatice înche­ boiul civil din Italia, au năvălit
Dificultatea de a stabili relaţii iate cu diverşi dinaşti geto- roxolanii. De această situaţie
paşnice de tip amicitia cu dacii daci. Asemenea relaţii s-au au profitat rapid şi geto-dacii,
va determina Imperiul Roman derulat pe fondul situaţiei atacând castrele şi punând
să adopte soluţia creării unui politice existente în Dacia, stăpânire pe ambele maluri
„tampon” între Pannonia şi după dezmembrarea regatului ale Dunării. Sistemul creat de
daci. În acest context a fost lui Burebista. În epoca lui Augustus se dovedea depăşit. Împăratul
Traian
explicată aducerea sarmaţilor Augustus, la Buridava (Ocniţa) Evenimentele de la Dunăre
iazigi în câmpia dintre Dunăre rezida, foarte probabil, un din anii 68-69 p.Chr. îi vor Este sigur însă că relaţiile de
şi Tisa. Pericolul incursiunii rege indigen, atestat epigrafic determina pe împăraţii flavi- amicitia au continuat cu dinaştii
dacilor era la fel de îngrijorător cu titlul de basileus. Prezenţa eni, începând cu Vespasianus, indigeni din zona extracarpati-
şi pentru sectorul moesic al importurilor romane şi mai să iniţieze o nouă politică la că. Cea mai importantă formaţi­
Dunării, chiar înainte de con­ ales cea a armelor şi a pieselor frontiera Dunării, soldată cu une politică din nordul Dunării
stituirea provinciei Moesia. Aşa de echipament militar romane modificarea echilibrului dispu­ era însă cea din sud-vestul
s-a născut ideea politicii „spa­ databile în secolul I p.Chr. nerii legiunilor. Treptat, s-au Transilvaniei, ce şi-a consolidat
ţiului de siguranţă”, dezvoltată justifică ipoteza existenţei unei pus bazele unei noi concepţii puterea în a doua jumătate a
de romani la nordul Dunării de relaţii de amicitia între imperiu strategice. Armata de ocupaţie secolului I p.Chr. Eşecul diplo­
Jos în secolul I p.Chr. Prima din provincie a fost împinsă maţiei romane faţă de statul dac
măsură importantă a fost spre frontieră. Tot acum a fost intracarpatic s-a văzut în anul
aplicată de Aelius Catus, care a constituită şi Classis Flavia 85 p.Chr., când dacii au atacat
mutat la sud de Dunăre 50.000 Moesica, flota dunăreană. violent Moesia. Catastrofa
de geţi. În vremea lui Tiberius, produsă de acest atac a dovedit
În pofida acestei evoluţii, ce a
când s-a organizat provincia ineficienţa politicii „spaţiului de
însemnat fixarea unei linii de
Moesia, o singură legiune era siguranţă”.
demarcaţie mai clare pe Dunăre
plasată pe malul Dunării.
între Moesia şi barbaricum, nu O modificare radicală a acestei
Sub Nero, „spaţiul de sigu­ sunt indicii că s-ar fi renunţat la situaţii se va produce începând
ranţă” nord-dunărean a fost politica „spaţiului de siguranţă” cu domnia lui Domiţian. Prima
consolidat şi, probabil, lărgit de de la nordul fluviului. Nu este sa măsură a fost divizarea
către Plautius Silvanus Aelianus, sigur dacă romanii au avut în frontului moesic în două
în urma mutării altor 100.000 această perioadă un foedus cu sectoare, Moesia Superior şi
Împăratul
de „transdanubieni” în Moesia. Augustus Regatul Dacic intracarpatic. Moesia Inferior. Anii următori
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

au fost marcaţi de expediţiile ale Macedoniei şi Pontului, dacii şi a perioadei ce a urmat Domiţian3. Istoricii moderni au
lui Cornelius Fuscus şi Tettius iar Decebal se dovedise un este foarte deficitară. Există presupus numeroase cauze posi­
Iulianus, ambele îndreptate conducător militar cu nimic câteva fortificaţii romane la bile, cum ar fi bogăţiile subsolu­
împotriva Regatului Dacic al mai prejos ca Filip sau chiar ca nordul Dunării ale căror prime lui dacic şi criza economică din
lui Decebal din Transilvania. În Mithridates. Tratatul încheiat faze de construcţie ar putea Italia sau dorinţa lui Traian de
ciuda amplorii diferite, a carac­ în anul 89 p.Chr. între imperiu aparţine acestei epoci: Drobeta, a atinge gloria lui Alexandru cel
terului şi rezultatelor deosebite, şi Regatul Dacic îl transforma Pojejena, Banatska Palanka, Mare. Mai recent, accentul prin­
ambele expediţii au demonstrat pe Decebal în rex amicus populi Berzobis, poate şi cele din cipal s-a pus pe cauzele politice
dificultatea cuceririi şi eventual Romani, situaţie comparabilă, de Subcarpaţii Munteniei. Regnum şi militare, cum ar fi pericolul ca
a transformării Regatului Dacic exemplu, cu cea a lui Tiridates1 Decibali trebuia supravegheat Decebal să organizeze o vastă
în provincie romană. În contex­ al Armeniei, din vremea lui pentru a nu se ajunge la situaţia coaliţie barbară antiromană
tul situaţiei generale politice şi Nero. Din relatările lui Cassius anterioară. şi mai ales constatarea făcută
militare de la Dunărea mijlo­ de Traian că Regatul Dacic,
Dio2 deducem că întreg cere­
cie, cea mai economică şi mai beneficiind de sprijinul roman
monialul oficial, încheiat prin ■ Expeditio I. „Traianus
rapidă soluţie pentru imperiu acordat amicilor politici, depă­
appelatio, a avut loc în cazul de Dacis triumphavit"
era transformarea lui Decebal şise puterea acceptabilă pentru
regelui dac.
înfrânt într-un rex amicus. Cauzele care au dus la declan­ un stat clientelar. Regatul Dacic
Această opţiune era cu atât mai Din acest moment, prezenţa şarea conflictului dintre Regatul putea avea, eventual, un rol
firească dacă avem în vedere unor baze militare romane Dacic clientelar şi Traian nu chiar în balanţa de putere dintre
faptul că imperiul nu avea ca la nordul Dunării este cât se sunt prea bine reflectate în Imperiul Roman şi Parthia.
adversar la nordul Dunării o poate de firească. Din păca­ sursele literare. Ele amintesc vag
confederaţie tribală, ci un stat te, cunoaşterea arheologică despre sporirea puterii dacilor şi 1. Suetonius, Nero, 13
2. Cassius Dio, LXVII, 7, 2
comparabil cu fostele regate a războiului lui Domiţian cu de tratatul „ruşinos” încheiat de 3. Cassius Dio, LXVIII, 7, 2-4
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

efortul final fiind amânat până


în primăvara viitoare. Faptul
că Sarmizegetusa regală nu era
în pericol în acel moment este
singura explicaţie pentru riscul
ce şi l-a asumat Decebal, pără-
sindu-şi reşedinţa din munţi,
pentru a ataca peste Carpaţi şi
peste Dunăre provincia Moesia
Inferior. Această diversiune
marchează începutul celei
de-a doua campanii a expe­
diţiei. Traian a fost obligat să
părăsească munţii din sud-ves­
tul Transilvaniei, grăbindu-se
să vină cu armata în sprijinul
castrelor şi oraşelor din Moesia
Inferior. Atacul dacilor a fost
corelat cu cel al aliaţilor barbari
din est, din Moldova, o coaliţie
barbară amestecată, printre care
cei mai redutabili par să fi fost
călăreţii roxolani îmbrăcaţi în
zale. După sacrificii mari, Traian
În general, se vorbeşte despre tăţii dintre cele două războaie Simultan, Laberius Maximus, a zdrobit coaliţia barbară, mai
cele două războaie ale lui Traian li se adaugă scena LXXVIII guvernatorul Moesiei Inferior, ales în urma bătăliilor decisive
cu dacii. Izvoarele istorice de pe Columnă în care sunt a urcat spre nord cu armata de la Nicopolis ad Istrum şi
principale pentru reconstitui­ redate două trofee şi Victoria. provinciei sale pe valea râului Tropaeum Traiani (Adamklissi).
rea acestora sunt Columna lui Toate acestea l-au determi­ Alutus (Olt). Ţinta sa principală În ultima localitate, s-au ridicat
Traian de la Roma şi fragmen­ nat pe marele istoric italian pare să fi fost centrul politic în anul 109 p.Chr. un monu­
tele operei lui Cassius Dio. În Santo Mazzarino să aprecieze getic de la Buridava, aşa cum ment al victoriei şi un altar în
reliefurile Columnei, cele două că trebuie vorbit despre un demonstrează ţiglele cu ştam­ amintirea celor 3.000 de soldaţi
războaie sunt reprezentate în singur bellum Dacicum, divizat în pilele legiunilor I Italica şi V romani căzuţi în luptă.
mod deosebit. În cazul primului expeditio Dacica prima, atesta­ Macedonica descoperite acolo8.
conflict, scenele încep direct cu În primăvara anului 102
tă epigrafic în inscripţia lui Aşa a început prima campanie
războiul, primele 10 referindu- p.Chr. a început cea de-a treia
L. Minucius Natalis5, şi secunda militară a expediţiei. campanie. În timp ce Traian se
se deja la prima campanie mili­ expeditione, atestată de inscripţia
tară. Cel de-al doilea război este Ajuns în sud-vestul întorcea pe frontul din sud-
de la Corint a lui C. Caecilius vestul Transilvaniei pentru
redat diferit, primele 9 scene Transilvaniei, după câştigarea
Martialis6. a pregăti asaltul final asupra
descriind călătoria pe mare bătăliei de la Tapae, împăra­
din Italia, ceea ce constituie o Prima expediţie a început, pro­ tul a pătruns în Depresiunea centrului politic dacic, armata
„introducere în război”. Acestei babil, în mai-iunie 101 p.Chr., Haţegului, continuându-şi Moesiei Inferior a înaintat în
constatări i se adaugă şi relata­ având în vedere că Traian a drumul spre reşedinţa regală din barbaricum, urmărindu-i pe aliaţii
Munţii Sebeşului. Este greu de estici ai lui Decebal. Cassius
rea lui Ammianus Marcellinus4 părăsit Roma în 25 martie7.
despre cele două jurăminte ale Armata romană, condusă de crezut că Traian se pregătea să Dio9 aminteşte un episod
lui Traian: „sic in provinciarum însuşi Traian, a trecut Dunărea înceapă cea mai dificilă parte interesant al acestui moment:
speriem redactam videam Daciam" a campaniei, asediile cetăţilor Laberius Maximus a luat-o
din Moesia Superior, avan­
şi „sic pontibus Histrum superem", sând prin Banat, probabil, pe dacice din munţi, tocmai când
4. Ammianus Marcellinus, 24, 3, 9.
cele două obiective majore ale acelaşi traseu urmat de Tettius anotimpul ploios şi rece era 5. ILS 1029.
împăratului, încadrabile în timp Iulianus în anul 88 p.Chr. aproape. Este mai probabil ca 6. Annép, 1934, 2 (= IDRE II 367).
7. CIL VI 2074 = IDRE 14.
în perioada dintre cele două spre reşedinţa regală dacică el să-şi fi pregătit taberele de 8. IDR II 559.
războaie. Dovezilor continui­ din sud-vestul Transilvaniei. iarnă şi să fi adunat provizii, 9. Cassius Dio, LXVIII, 9, 4.
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

prizonieră pe sora lui Decebal importante puncte de trecere au


şi, în acelaşi timp, a ocupat o fost construite castre puter­
puternică cetate. Disperarea lui nice de piatră, ca acelea de la
Decebal la auzul veştii proaste, Hoghiz şi Breţcu pe Valea Oltu­
cum spune Cassius Dio, nu se lui în Transilvania şi Drajna de
poate explica decât prin pier­ Sus, Rucăr şi Târgşor la sud
derea unui important aliat din de Carpaţi, în Muntenia, aşa
est (Moldova) a cărui prietenie cum atestă ţiglele cu ştampila
fusese confirmată, probabil, legiunilor Moesiei Inferior des­
prin căsătoria politică cu sora coperite în interior. Partea de
regelui de la Sarmizegetusa. est a Olteniei, Muntenia, sudul
Această ipoteză este bazată pe Moldovei şi colţul sud-estic
atestarea unei căsătorii între o al Transilvaniei devin teritorii
nobilă dacă, Ziais, cu rege­ situate intra provinciam (= Moe-
le costobocilor, Pieporus10. sia Inferior) în anul 102 p.Chr., Atacul cavaleriei romane (reconstituire)

Inscripţia provine din Italia, cum rezultă din pridianum-ul


unde „regina” costobocilor şi Hunt, ce menţionează garni­
doi nepoţi erau, proba­ zoane romane la Buridava şi cându-şi armele şi, prin gesturi regală şi ultimul rege dac dispă­
bil, obsides (ostatici politici). Piroboridava, precizând că sunt ceremoniale, s-a recunoscut ruseră de multă vreme. Singura
Cum costobocii locuiau în în provincie (intra provinciam). învins. Rezultă că Traian putea explicaţie a prezenţei urmelor
să-l ia prizonier sau să-l înlăture romane şi a inscripţiilor amin­
nordul Moldovei, nu poate fi
Între timp, pe frontul principal pe Decebal, dacă ar fi vrut să tite acolo este existenţa unui
exclusă ipoteza ca acest episod
din sud-vestul Transilvaniei, desfiinţeze Regatul Dacic în anul sanctuar sau a unui altar ridicat
să se refere chiar la cucerirea
armata romană condusă de 102 p.Chr. Pe Columnă, locul de Traian după înfrângerea şi
centrului lor de putere.
Traian a cucerit înălţimile unde s-a petrecut ceremonia de capitularea lui Decebal, în anul
Continuându-şi operaţiuni­ fortificate, apropiindu-se de Sar­ supunere este situat în apropie­ 102 p.Chr. Această ipoteză ne
le, armata Moesiei Inferior a mizegetusa regală. Cassius Dio rea unui castru roman, unde se obligă să amintim că sursele scri­
ocupat Câmpia Munteniei şi relatează că, după ce Decebal afla, probabil, cartierul general se menţionează faptul că Traian
a trecut munţii în sud-estul şi-a pierdut orice speranţă de a-l al lui Traian. Locul nu putea fi a înălţat în timpul primului
Transilvaniei. Scopul acestei opri pe Traian, a acceptat condi­ prea departe de Sarmizegetusa. război un altar unde a ordonat
acţiuni era controlul princi­ ţiile romanilor pentru a-şi salva Printre punctele din jurul să se facă sacrificii anuale13.
palelor drumuri ce veneau tronul şi a început negocieri de acesteia, de unde provin urme Istoriografia română a localizat,
din Transilvania, peste munţi, pace. La sfârşit a venit în faţa arheologice romane, cel mai ipotetic, acest altar la Tapae,
spre linia Dunării. În cele mai lui Traian, s-a închinat arun- semnificativ este cel numit „Sub localitate identificată ipotetic pe
Cunune”. Aici au fost descoperi­ teren cu trecătoarea din Banat în
te fortuit, de-a lungul vremii, un Transilvania, „Poarta de Fier”,
Scenă de pe Columna lui Traian tezaur de 500 de monede roma­ lângă Caransebeş. În acel loc
ne de argint, ultimele datând de însă nu sunt cunoscute urme
la Traian fără titlul de Dacicus de locuire din epoca romană.
(înainte de anul 102), ziduri de Un altar şi un sanctuar dedicate
piatră cu mortar, ţigle şi cărămizi Victoriei din anul 102 este mai
romane. De mare interes sunt şi plauzibil de a fi căutate mai
două inscripţii. Una este dedi­ aproape de Sarmizegetusa regală,
cată Victoriei Augusta de către cum este locul „Sub Cunune”,
M. Statius Priscus, guvernator al situat doar la câţiva kilometri
Daciei Superior, în anii 156—157 distanţă. Oricum, acesta nu este
p.Chr.11, iar cealaltă a fost ridica­ în mod obligatoriu acelaşi cu cel
tă de către guvernatorul consular amintit de Cassius Dio.
al celor trei Dacii, L. Aemilius
Carus, în 175 p.Chr., pentru 10. CIL VI 1801 = ILS 854
Apollo Augustus12. În epoca în 11. IDR 111/3 276
12. IDR 111/3 275
care trăiau cei doi, Sarmizegetusa 13. Cassius Dio, LXVIII, 8
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

constituise forţa statului dac, dreptului roman, capitularea lui


fuseseră distruse şi se aflau sub Decebal a fost o deditio in fidem,
controlul trupelor romane. El el devenind un socius Imperii.
avea de acum înainte la discreţia Forma concretă prin care s-a
sa regatul clientelar dacic, cu un materializat aceasta a fost un
teritoriu drastic redus. foedus, prin care Decebal
Noul regat clientelar dacic devenea rex amicus et socius
cuprindea Transilvania cen­ Imperii (rege prieten şi aliat al
trală şi nord-vestică. El nu imperiului).
mai reprezenta o mare putere Extrem de interesantă este
militară. Noua situaţie strategică prevederea păcii ca Decebal şi
de la nordul Dunării şi poziţiile curtea sa să părăsească teritorii­
deţinute de armata romană le cucerite. Acest lucru însemna
nu-i mai permiteau lui Decebal că regele dac nu mai putea
Atacul infanteriei romane (reconstituire) să aspire la polarizarea lumii rămâne în fosta sa reşedinţă de
barbare nord-dunărene în jurul la Sarmizegetusa. Era nu doar
regatului său şi să ameninţe imposibil, ci şi ilogic: regatul
Victoria contra dacilor este teritoriului Moesiei Superior). astfel ordinea romană de la sud pe care îl conducea era situat,
consemnată de Fasti Ostienses, Singurul lucru cunoscut despre de Dunăre, cum se întâmplase din acest moment, departe
ce menţionează că Traian această problemă este că Traian în trecut. Cea mai importantă de fosta reşedinţă regală. În
„de Dacis triumphavit”. El şi-a a pus la comanda trupelor caracteristică a politicii romane acelaşi pasaj citat, Cassius Dio
serbat la Roma triumful şi a pri­ de ocupaţie un vir consularis faţă de barbari a fost întot­ spune că în 102 p.Chr. Traian
mit titlul de Dacicus, la sfârşitul (ce fusese consul la Roma), deauna, în epoca principatului, a lăsat la Sarmizegetusa un
anului 102, după 10 decembrie. Longinus (menţionat de Cassius menţinerea stabilităţii politice „stratopedorn”. Această informaţie
Dio), identificat în prosopogra- şi militare a lumii barbare şi cre­ literară a primit recent o stră­
fia imperiului cu Cn. Pinarius area unor structuri de putere pe lucită confirmare epigrafică: în
■ Regatul Dacic
şi ocupaţia romană Aemilius Cicatricula Pompeius care să le poată folosi, la nevo­ zidurile de incintă ale aşa-zisei
la nordul Dunării Longinus, fost guvernator al ie, împotriva altor barbari care „cetăţi” de pe dealul Grădişte,
în anii 102-105 p.Chr. provinciilor Moesia Superior ar ameninţa imperiul. Aceasta de la Grădiştea Muncelului
şi Pannonia. Statutul său arată este şi explicaţia menţinerii (punct identificat ipotetic cu
Teritoriile Regatului Dacic
că avea sub comandă cel puţin lui Decebal ca rege. El era un Sarmizegetusa regilor daci), s-au
cucerite de romani la 102
două legiuni, adică o armată comandant militar experimentat găsit blocuri cu inscripţii de
p.Chr. erau Banatul, sud-vestul
provincială obişnuită. Era, şi avea un mare prestigiu în
Transilvaniei, inclusiv regiu­
probabil, o provincie în curs de lumea barbară, calităţi care-l
nea muntoasă fortificată din Scenă de pe Columna lui Traian
organizare, cum presupunea cu puteau face extrem de util inte­
jurul Sarmizegetusei regale,
multi ani în urmă N. Gostar. reselor romane.
şi vestul Olteniei. În timp ce
estul Olteniei, Muntenia, sudul Această regiune, incluzând cea Noul statut al Regatului Dacic
Moldovei şi colţul sud-estic al mai mare parte a Carpaţilor era fixat printr-o înţelegere,
Transilvaniei, ce nu făcuseră Meridionali, era delimitată spre ce poate fi numită în acelaşi
parte din Regatul Dacic, erau nord de o frontieră naturală, timp pace, dar şi armistiţiu.
anexate Moesiei Inferior, fiind râul Mureş şi sectorul transil­ Prevederile ambelor erau ace­
sub autoritatea guvernatorului van al Oltului. Aceste hotare leaşi: Decebal să predea armele,
acesteia, teritoriile cucerite de naturale erau, în acelaşi timp, maşinile de război şi inginerii
însuşi împăratul, situate între limitele sudice ale noului regat militari, dezertorii romani, să
Dunăre şi Mureşul mijlociu, au al lui Decebal. Astfel, Traian demoleze zidurile cetăţilor, să
rămas şi ele sub ocupaţie mili­ îşi atinsese principalul scop părăsească teritoriile cucerite de
tară romană. Nu se cunoaşte al expediţiei din 101-102 romani şi să considere prieteni
exact ce formă de organizare li p.Chr. Centrul de putere de la şi duşmani pe aceiaşi pe care
s-a dat între 102 şi 105 p.Chr. Sarmizegetusa şi fortificaţiile de şi romanii îi consideră ca atare,
(district militar, provincie în piatră din munţii din sud-vestul adică să renunţe la orice politică
curs de organizare, extinderea Transilvaniei, adică nucleul ce externă proprie14. În termenii 14. Cassius Dio, LXVIII, 9-10
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

construcţie menţionând numele părăsit Italia, îmbarcându-se


legiunilor care le-au construit, pentru Moesia la 4 iunie 105
IIII Flavia Felix, II Adiutrix p.Chr., cum au înregistrat
şi VI Ferrata. Este evident un Fasti Ostienses15. Expediţia
castru roman, şi nu o cetate a început în vara lui 105.
dacică. Zidurile sunt construite Decebal a încercat să negoci­
în tehnica utilizată de legiuni, eze cu Traian16. El l-a atras pe
opus quadratum. Acesta este acel Longinus, comandantul armatei
„stratopedon”, termen folosit de romane de la nordul Dunării,
Cassius Dio cu sensul de castru într-o cursă şi l-a luat prizonier.
de mai multe ori în opera sa. Din această postură i-a cerut lui
Sarmizegetusa din imediata Traian să revină la statu-quo-ul
apropiere era situată, din acest de dinainte de prima expediţie:
moment, în teritoriul roman. să-i cedeze ţara până la Dunăre
Rostul castrului răspundea tra­ şi să-i plătească despăgubiri de
diţiei romane a ocupării militare război, promiţând eliberarea lui
a centrelor de putere ale popu­ Longinus. Traian respinge pro­
laţiilor învinse. Astfel, Decebal punerile, cerându-i să se predea
era nevoit să-şi găsească o altă şi să depună armele. Între timp
reşedinţă, în teritoriile libere din Longinus s-a sinucis şi expediţia
centrul Transilvaniei. La nord a continuat. Scopul principal al
de Mureş, singura cetate cu expediţiei din 105 era capturarea Sanctuar dacic din Munţii Şureanu
ziduri de piatră şi cu o excepţi­ lui Decebal şi a reşedinţei sale,
onală poziţie strategică, precum desfiinţarea totală a Regatului
şi un important centru de pro­ Dacic şi înlocuirea sa cu o pro­ Piatra Craivii decât de cele de la în text: „Ranisstoro”. A fost
ducţie şi comercial, era la Piatra vincie romană. În anii 105-106, Sarmizegetusa, ca să nu mai vor­ tradus prin „la Ranisstorum”,
Craivii, un pisc stâncos, înalt de toate operaţiile militare ale arma­ bim despre similitudinea topo­ considerat locul unde se afla
1.083 m, argumente care l-ar fi tei romane s-au concentrat în grafică. La 11 august 106 p.Chr. cartierul general al lui Traian
putut determina pe Decebal să Transilvania, la nord de Mureş. provincia Dacia este deja ates­ în ultima etapă a războiului.
şi-o aleagă drept nouă reşedinţă. Ştiri despre un succes al împăra­ tată. Teritoriul situat între Piatra Datorită regulilor gramaticale
tului au ajuns la Cyrene după 30 Craivii şi nordul Regatului Dacic latine, ar putea fi tradus, mai
■ Expeditio II. „Universa iulie 106. Acest succes ar putea este posibil să fi fost cucerit în degrabă, „de la Ranisstorum”,
Dacia devicta est." însemna cucerirea reşedinţei circa o lună, încă un argument ceea ce ar echivala cu locul
Un rege având personalitatea regale. Aşa cum arătam, ea nu pentru localizarea reşedinţei sinuciderii lui Decebal. Ori­
şi calităţile lui Decebal nu mai putea fi Sarmizegetusa. Pe regale mai spre nord de fosta cum, locul a fost identificat
putea accepta cu uşurinţă noua Columnă, ultimul mare asediu Sarmizegetusa. Inscripţia de la ipotetic la nord de Mureş, fie la
sa poziţie. El a fost acuzat de din a doua expediţie a fost Corint amintită precizează fina­ Apulum (M. P. Speidel), fie la
romani că nu respectă preve­ considerat al Sarmizegetusei. lul cuceririi Regatului Dacic în a Piatra Craivii (J. Bennett). Din
derile păcii, fără să ştim dacă Faimosul comentator al doua expediţie: „secunda expediti­ păcate, nu se poate stabili cu
acuzaţiile au fost reale sau nu. Columnei, C. Cichorius, observa on qua universa Dacia devicta est”. uşurinţă momentul sinuciderii
Aceasta este, probabil, una din însă că în această scenă apare Î n acest final, Decebal încercase lui Decebal, înainte sau după
principalele cauze ale încetării o cetate situată pe un platou să scape cu fuga, urmărit de constituirea provinciei Dacia.
stării de pace atât de repede. stâncos, greu accesibil. El cavaleria auxiliară romană. O Unii istorici au presupus că
Nu este exclus ca şi Traian nu corespunde cu topogra­ faimoasă inscripţie de la Philippi acest lucru s-a întâmplat între
să fi văzut pacea mai mult ca fia Sarmizegetusei. De aceea, (Grecia) îl menţionează pe T. 2 septembrie şi 20 decembrie
armistiţiu, urmărind în final Cichorius avansa ideea unei a Claudius Maximus, cel care a 106 (F. Lepper şi S. S. Frere).
transformarea Regatului Dacic doua capitale regale. Zidurile condus detaşamentul roman Oricum, se ştie că Traian a
în totalitate în provincie romană. acestei cetăţi sunt redate diferit şi a fost martor la sinuciderea rămas în Dacia până în anul 107.
Senatul l-a declarat pentru a faţă de altele, pe Columnă. Ele lui Decebal. Tot el i-a dus
doua oară pe Decebal duşman sunt mai apropiate ca aspect de lui Traian capul regelui dac.
al poporului roman. Traian a cele descoperite la cetatea de la Inscripţia atestă şi o localitate, 15. IDREI95
16. Cassius Dio, LXVIII, 11-12
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Organizarea provinciei Dacia


Împăratul
Traian

acia traiană şi teritoriile nord-dunărene ale


Moesiei Inferior aveau rolul strategic de a separa
masele barbare de pe malul stâng al Dunării, de
la Aquincum până la gurile fluviului, împiedicând astfel
pericolul unui vast front antiroman în regiunile dunărene.

■ Dacia traiană urmat la comandă lui Longinus


la începutul celui de-al doilea
Diploma militară descoperită
război dacic, devenind apoi
la Porolissum, datând din 11
guvernatorul noii provincii,
august 106 (dar eliberată abia în
unde trebuie să fi rămas cel
anul 110), menţionează pentru Ruinele oraşului Noviodunum
puţin până în anul 107, când
prima oară provincia Dacia17.
împăratul a plecat din Dacia. ■ Daciae tres
Pe legenda unei monede din
Alţi istorici apreciază că el ar Primul „test” la care a fost dunărene. Această situaţie i-a
anul 110 p.Chr. se citeşte: Dacia
fi rămas în funcţie până în 109 încurajat, probabil, pe roxolanii
Augusti Provincia18. Teritoriul supusă Dacia întemeiată de
p.Chr. După plecarea lui Iulius Traian s-a produs la sfârşitul situaţi la nordul gurilor Dunării
provinciei Dacia cuprindea cea
Sabinus, în fruntea Daciei a domniei acestuia. Contextul să încerce să profite. Nu este
mai mare parte a fostului Regat
fost numit Decimus Terentius general, militar şi politic, din clar dacă ei au atacat sau nu
Dacic, adică Banatul, majorita­
Scaurianus21, considerat multă Imperiul Roman a determinat Moesia Inferior. Ceea ce ştim
tea Transilvaniei şi vestul Olte­
vreme primul ei guvernator. declanşarea unei adevărate sigur este că ei s-au plâns de
niei. Acest lucru este util pentru
Noua diplomă militară arată reducerea stipendiilor pe care
a şti cât de întins fusese regatul crize, care a periclitat dominaţia
însă că el a guvernat Dacia mai romană pe un front larg, de la le primiseră până atunci de la
lui Decebal. Când romanii au
târziu, prin 108/109-111/112 Dunărea mijlocie până la nordul Traian24. Acesta pare să fi fost
transformat un regat barbar în
p.Chr. El a fost urmat de Mării Negre. motivul pentru care Hadrian s-a
provincie romană, indiferent de
C. Avidius Nigrinus22 şi C. Iulius îndreptat mai întâi spre Dunăre,
maniera de anexare, au trasat În anii 116-117 p.Chr., pe
Quadratus Bassus23. Recent, a sosind în Moesia Inferior. Aici
graniţele provinciei acolo unde când un corp expediţionar
fost atestat în anul 114 p.Chr. el a dus tratative cu regele
fuseseră şi cele ale regatului. din armata Daciei era plecat
un alt guvernator, Q. Baebius roxolanilor, probabil P. Aelius
Un exemplu este regatul lui în războiul parthic, provincia
Macer. El a administrat Dacia Rasparaganus25, transformându-l
Amyntas, din Asia Mică. El a Dacia a fost atacată de vecinii
înainte sau, poate, după în rex amicus. Pentru pacificarea
fost transformat în provincia barbari din Câmpia Tisei, iazigii,
C. Avidius Nigrinus. Funcţia de Daciei, Hadrian l-a numit pe
Galatia, prin kleronomia, dar în ce revendicau teritorii din vestul
guvernator consular al Daciei omul său de încredere, cavalerul
aceleaşi graniţe19. Regatul Dacic Daciei. În vara lui 117, Traian
în epoca lui Traian, la fel ca şi Q. Marcius Turbo, guvernator
a fost anexat prin război, ceea a trimis din Orient în fruntea
cea de guvernator al Syriei sau provizoriu (ad tempus) al
ce nu modifică însă principiul. Daciei un vir militaris, pe C. Iulius
Britanniei, reprezenta încorona­ Daciei26 şi Pannoniei Inferior,
Dacia traiană era o provincie Quadratus Bassus. La 9 august
rea supremă a carierei militare a în vreme ce Hadrian ajungea
unitară, având staţionate pe teri­ 117, Traian a murit însă în
unui consular. la Roma (9 iulie 118), Turbo
toriul său trei legiuni. De aceea, Cilicia, când Bassus continua încheia victorios războiul cu
guvernatorul său era un legatus luptele cu iazigii. Noul împărat, iazigii. De la Roma, împăratul
Augusti pro praetore de rang Hadrian, după ce a iernat la
consular, care îşi avea reşedinţa, lulius
Sabinus Nicomedia, în primăvara lui 17. IDR I/1 (dipl. D1)
probabil, la Apulum. Primul Monedă
118 s-a îndreptat spre Roma, 18. RIC II 288, nr. 261
guvernator a fost Iulius Sabinus, 19. Strabo, 12,5, 5, 567:12,6, 5, 559
îngrijorat de complotul „celor 4 20. Annép 1990,860
atestat în cea mai veche diplo­ consulari”. Moartea lui Bassus 21. CIL III 1443 (= IDR III/2 1); IDR I 1 -3
22. CIL III 7904 (= ILS 2417; IDR III/2 205)
mă militară a provinciei, datând în luptele din Dacia prefigura 23. IDRE II 381
din 14 octombrie 109, descope­ însă o catastrofă pentru Dacia şi 24. SHA, Vita Hadr., 6, 6-8
25. CIL V 32 = ILS 852
rită la Ranovac (Serbia)20. El i-a pentru stabilitatea întregii zone 26. SHA, Vita Hadr., 6, 7
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

l-a numit guvernator al Daciei, ale lui Traian au avut ca preţ că, în total, Daciile aveau un
acordându-i şi titlul suplimentar un considerabil efort militar al perimetru de 1.000 de mile
de praefectus Aegypti21, necesar trupelor din Pannonia Inferior, romane sau 1 milion de paşi
pentru a asigura autoritatea Dacia şi Moesia Inferior, unele (1.478 km)29.
legală a unui cavaler asupra unei abandonări de teritorii şi mai
Prima atestare documenta­
provincii cu trei legiuni. ales o restructurare administra­
ră a noului sistem o avem
tivă şi militară a posesiunilor
Urmele acestor evenimente au într-o diplomă militară din 13
romane de la nordul fluviului.
fost constatate şi arheologic. decembrie 119 (pentru Dacia
Planul reorganizării a fost ela­
În castrele de pământ şi lemn Superior), apoi în cele trei
borat, foarte probabil, la Roma Marcus Aurelius
din nord-vestul Daciei (Gilău, diplome militare din 29 iunie
şi transmis prin mandatum în
Bologa, Buciumi, Ilişua etc.) 120 p.Chr. (Porolissum, Căşei,
Dacia lui Q. Marcius Turbo şi lui Marcus Aurelius, care au
s-a constatat distrugerea lor Românaşi)30. Dacia Superior
guvernatorului Moesiei Inferior. afectat şi teritoriile dacice,
violentă. La fel, castrele din zona avea, din acest moment, o sin­
Războiul din 117-118 p.Chr. necesitând o serie de modificări
subcarpatică a Munteniei, apar­ gură legiune şi va fi condusă de
demonstrase că rolul Daciei lui militare. În anul 168 p.Chr., la
ţinând de Moesia Inferior, ce un legatus Augusti pro praetore de
Traian - separarea maselor bar­ Potaissa, în Dacia Porolissensis,
vegheau drumurile spre Dacia, rang pretorian, iar celelalte două
bare de la nordul Dunării - se a fost adusă şi aşezată definitiv
au fost arse, ultimele monede provincii (Dacia Porolissensis
dovedise, în realitate, lipsit de Legiunea a V-a Macedonica
din interior nedepăşind anul şi Dacia Inferior), rămase fără
eficienţă. de la Troesmis din Moesia
117 p.Chr. Autorii atacului din legiuni, aveau la comandă câte
Câmpia Munteniei par să fi fost Noua concepţie a lui Hadrian Inferior. Acum apar denumiri
un procurator Augusti de rang
roxolanii, în vara sau toamna presupunea abandonarea unor noi pentru cele trei provincii:
ecvestru.
anului 118 p.Chr., probabil, teritorii de câmpie, dificil de Dacia Porolissensis (îşi menţine
apărat, ca Muntenia şi sudul Soluţia lui Hadrian, replierea numele), Dacia Apulensis (apa­
după ce vor fi încălcat înţelege­
Moldovei. De asemenea, şi consolidarea teritoriilor rent în locul Daciei Superior)
rea de amicitia încheiată cu puţin
anumite teritorii de la gra­ romane, se va dovedi viabilă şi Dacia Malvensis (aparent în
timp înainte cu Hadrian. Se
niţa vestică a Daciei traiane, în următoarele decenii. Esenţa locul Daciei Inferior). Cea mai
pare că principalul efort de a-i
revendicate insistent de iazigi, măsurilor luate de Hadrian importantă noutate este faptul
respinge pe aceşti atacatori, ce
trebuie să fi fost cedate de către a fost de natură strategică şi că cele trei Dacii vor fi puse sub
urmăreau să pătrundă în Dacia,
romani, cum indică faptul că politică. Dacia Porolissensis o comandă militară unică, a unui
a revenit tot trupelor din Dacia
din acest moment conflictul proteja flancul nord-vestic al legatus Augusti pro praetore trium
conduse de Turbo. Această
cu iazigii pare să se fi stins Daciei Superior şi, prin urmare, Daciarum de rang consular, cu
posibilitate s-ar putea deduce din
definitiv. Teritoriile rămase sub a fost dotată cu numeroase reşedinţa la Apulum, în Dacia
faptul că la Hoghiz, situat într-
control efectiv roman au fost trupe auxiliare şi lucrări de for­ Apulensis, primul dintre ei
un punct de trecere obligatoriu
reorganizate: din cea mai mare tificaţie, blocând sau asigurând fiind M. Claudius Fronto31 în 169
peste Olt, pentru cei care veneau
de peste munţi îndreptându-se parte a fostei provincii Dacia controlul principalelor căi de p.Chr., care a murit în luptele
spre Dacia, castrul de piatră nu traiană, Hadrian a creat provin­ acces dinspre câmpia vestică pentru apărarea Daciei. Noile
cia Dacia Superior, cuprinzând şi nord-vestică spre interiorul provincii erau mai degrabă nişte
prezintă urme de distrugere ca şi
Banatul şi cea mai mare parte Transilvaniei. Dacia Inferior, districte financiare, iar organiza­
cele de la sud de Carpaţi.
din Transilvania centrală şi de aparent un pandant al Daciei rea trupelor auxiliare respecta, se
Criza profundă prin care trecu­ Porolissensis, a fost adaptată pare, vechile unităţi administra­
sud, precum şi vestul Olteniei.
se Dacia şi intenţiile de politică unor condiţii diferite. Rolul tive, cum rezultă din diploma de
Nord-vestul Transilvaniei,
defensivă ale lui Hadrian l-au ei principal era asigurarea la Drobeta din 1 aprilie 179, ce
fost în Dacia traiană, a devenit
determinat, printre altele, drumului intre Dacia Superior menţionează, aparent anacro­
Dacia Porolissensis. Din unele
să ordone distrugerea părţii şi Dunăre (circa 250 km), vital nic, numele provinciei Dacia
teritorii păstrate din Moesia
superioare, de lemn, a podului din punct de vedere strategic Superior, şi nu cel al Daciei Apu­
Inferior nord-dunăreană (o fâşie
de peste Dunăre de la Drobeta, şi comercial pentru zonele lensis, ca pe inscripţiile de piatră.
din vestul Munteniei situa­
capodopera de arhitectură a lui intracarpatice, după demontarea
tă de-a lungul malului stâng
Apollodor din Damasc28, con­ podului de la Drobeta.
al Oltului şi colţul sud-estic 27. SHA, Vita Hadr., 7, 3
struit începând cu 103 p.Chr.
al Transilvaniei) şi din estul Viziunea lui Hadrian va suferi 28. SHA, Vita Hadr., 6, 6
29. Eutropius, VIII, 2, 2; Rufius Festus, VIII, 2
Salvarea şi menţinerea în impe­ Olteniei a format provincia o modificare în epoca războa­ 30. IDRI4, 5, 6
riu a cuceririlor nord-dunărene Dacia Inferior. Ştim doar ielor marcomanice din vremea 31. CIL III 1457 (=IDR III/2 90); CIL VI 1377
(= ILS 1098, IDRE I 10)
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Populaţie şi societate
mediat după cucerire, în Dacia au sosit colonişti din
toate colţurile imperiului. Ei au reprezentat majo­
ritatea covârşitoare a populaţiei noii provincii, cum
rezultă din documentele epigrafice şi din cercetarea
Lupoaica cu Remus şi
arheologică a reţelei de aşezări a provinciei Dacia. Romulus - emblema
a romanităţii

■ Coloniştii occidentale de limbă latină, iar la Apulum de 72%, ceea ce Dacia, din totalul de peste 50 de
erau într-un grad avansat de dovedeşte caracterul profund diplome ale provinciei cunoscu­
Coloniştilor şi militarilor romani
romanizare, chiar dacă originea roman al oraşelor provinciei. te în acest moment.
li se datorează transplantarea
civilizaţiei romane pe teritoriul lor etnică iliră, tracică, celtică Se consideră, în general, că
Alături de colonişti, veniţi
fostului Regat Dacic, care a sau germanică transpare încă pentru a primi pământ, un rol sosirea coloniştilor a continu­
devenit, în scurtă vreme de la uneori în unele antroponi- important în rândul populaţiei at şi în epoca lui Hadrian şi
cucerire, dominantă în cea mai me, etniconuri, adorarea prin ce vorbea limba latină l-au jucat Marcus Aurelius şi chiar mai
mare parte a provinciei Dacia. interpretatio Romana a unor veteranii şi familiile lor. Prima târziu. Dacă în perioada ce
divinităţi tradiţionale ale acestor mare comunitate de veterani a urmat crizei din 117—118
Studiul onomasticii, al religiei neamuri sau în aspecte ale vieţii s-a constituit din veteranii p.Chr. şi reorganizării Daciei
şi culturii materiale a nou- cotidiene. Studiile de onomas­ legiunilor care au cucerit Dacia, au avut loc însemnate mişcări
venitilor ne arată că sosiseră tică şi cercetările arheologice fiind aşezaţi de Traian în Ţara de populaţie, începând cu
colonişti din Italia, Illyricum, mai recente demonstrează că în Haţegului, unde a întemeiat plecări şi sosiri de trupe, pentru
Thracia, Noricum, Pannonia, Dacia Superior şi Porolissensis singura colonia deducta, Colonia perioadele ulterioare dovezile
Germania, Moesia, Asia Mică, de mai târziu, elementul Ulpia Traiana Augusta Dacica directe sunt mai puţine. În zona
dar şi din Africa, Syria sau colonizator de bază sosit în Sarmizegetusa. Conform obice­ auriferă din Carpaţii Occiden­
Egipt. Majoritatea, prove­ epoca lui Traian provenea iului, iniţial colonia trebuie să tali sunt inscripţii care dovedesc
nind din provinciile europene din provinciile Pannonia şi fi avut circa 2.000 de locuitori. o continuare a afluxului de
Noricum. Populaţia din estul Veteranii erau foşti legionari populaţie din alte provincii, atât
Pannoniei se întâlneşte mai ales recrutaţi în epoca flaviană din după războaiele marcomanice,
în vestul Daciei, iar noricii în Italia şi din provinciile roma­ cât şi în prima jumătate a seco­
Familie de colonişti
romani din Napoca special în estul Daciei, în zona nizate, Hispania sau Gallia lului al III-lea p.Chr., evident în
neurbanizată. Predominanţa Narbonensis. Cum arătam, la strânsă legătură cu funcţionarea
vorbitorilor de limbă latină Sarmizegetusa procentul de minelor de aur.
rezultă din analiza celor peste cognomina romane este de 76%
4.000 de inscripţii descoperite (superior altor oraşe şi chiar Vas sarmatic de lut
în Dacia. Doar 40 sunt scrise în Romei), 20,5% sunt cognomina în formă de berbec
Tudora, Ştefan Vodă
limba greacă, iar 7 în palmire- de origine greacă, 1,5% siro-
nă. Restul sunt în limba latină. palmirene, 0,4% tracice, 0,2%
Din cele 3.000 de antroponime ilire. Din cele aproape 800 de
din inscripţii, 74% sunt italice inscripţii descoperite la Sarmi­
romane, 14% sunt greco-ori- zegetusa, doar 5 sunt în limba
entale, 4% sunt ilire, circa 4% greacă, restul sunt în limba
sunt celto-germanice, 2% traco- latină. Pe parcurs, alţi veterani
moesice, 2% sunt semitice din legiunile armatei Daciei şi
(siro-palmirene), iar restul sunt din trupele auxiliare vor rămâne
de alte origini (iranice, africane, în provincie. Un indiciu pentru
egiptene). La Ulpia Traiana ultima categorie sunt cele circa
Sarmizegetusa procentul de 40 de diplome militare emise
cognomina latine este de 76%, pentru armata Daciei şi găsite în
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

■ Militarii Unităţi auxiliare din armata comanice, după 168 p.Chr.,


Fiind o provincie imperială de Moesiei Inferior vor fi destinate când Legiunea V Macedonica a
frontieră, având un important alcătuirii noii armate a Daciei fost transferată de la Troesmis
rol strategic, Dacia a fost un Inferior. Numeroase schimbări (Moesia Inferior) la Potaissa,
teritoriu roman cu o puternică se vor produce şi în dispunerea în Dacia Porolissensis. Din
amprentă militară. Unele mone­ teritorială a unităţilor auxiliare acest moment, cele trei
de din vremea lui Hadrian au din Dacia Porolissensis. Câteva Dacii - Porolissensis, Apulensis
legenda Exercitus Dacicus, adică alae au înlocuit cohortele din şi Malvensis - vor fi sub un
o armată unitară, chiar dacă pe vremea lui Traian: ala I Tungrorum comandament militar centra­
ţigle există şi ştampila EXDP, Frontoniana a fost adusă de la lizat, unic, similar oarecum
interpretată drept E(xercitus) Vršac (Moesia Superior) în nor­ Daciei traiane. Deosebirea
D(aciae) P(orolissensis). dul Daciei Porolissensis, la Ilişua, consta în dispunerea trupelor
înlocuind cohors II Britannorum mil- în teritoriu, zona nord-vestică
În epoca lui Traian (106—117), liaria, care a fost mutată la Căşei. (devenită Dacia Porolissensis)
armata Daciei avea trei legiuni: La Gilău a fost adusă ala Siliana fiind a doua oară întărită
XIII Gemina, cu garnizoana la din Pannonia Inferior, înlocuind, prin aşezarea unei legiuni la
Apulum-„Cetate”, I Adiutrix, probabil, pe cohors I Pannoniorum. Legionari romani
Potaissa (Turda). Oricum, (reconstituire)
cu garnizoana, probabil, la Acelaşi fenomen este probabil nici Traian, nici Hadrian, nici
Apulum-„Partoş”, şi IIII reflectat de descoperirea ştampi­ Marcus Aurelius şi nici împă­
Flavia Felix, cu garnizoana lelor mai multor trupe auxiliare raţii secolului al III-lea n-au însoţiţi de familii. După moar­
la Berzobis. Alături de ele în aceleaşi castre, fără a putea fi aşezat legiunile Daciei pe linia tea lui Gallienus, spre mijlocul
fuseseră aduse numeroase ordonate într-o cronologie sigu­ de demarcaţie dintre imperiu şi sfârşitul anului 269 p.Chr.
trupe auxiliare, majoritatea din ră. Exemplul cel mai cunoscut şi barbaricum, ca şi în cazul pe aurei pentru legiuni bătuţi
Moesia Superior şi Pannonia.
este castrul de la Porolissum- provinciilor de frontieră de la la Trier sunt atestate prima
Sistemul defensiv al Daciei „Pomăt”. Evident că, de multe Dunărea de mijloc, de exemplu. oară numele legiunilor dacice
traiane nu era constituit dintr- ori, deplasările de trupe au Concepţia strategică defensivă a de partea uzurpatorului galic
un limes propriu-zis, ca şi în determinat şi construirea altor secolelor II—III era diferită de Victorinus. Ar putea fi vorba
cazurile Pannoniei, Raetiei şi castre, mai mari, ridicate iniţial cea a secolului I p.Chr. despre vexilaţiile de la Poetovio
Germaniilor. El era alcătuit tot din pământ şi lemn. Armata
Ultima modificare notabilă şi din nordul Italiei, despre care
din castre de pământ şi din auxiliară a Daciei Porolissensis a
în armata Daciei s-a petrecut nu ştim dacă s-au mai întors în
drumuri între ele, încercând să fost, aşadar, întărită, începând cu
în vremea lui Gallienus, când Dacia până în anul 271 p.Chr.,
supravegheze principalele căi de epoca lui Hadrian, cu mai multe
imperiul s-a divizat între acesta când Dacia nord-dunăreană a
pătrundere dinspre barbaricum. unităţi mobile, de cavalerie, lipsă
şi diverşi uzurpatori. Fidelitatea încetat în mod oficial să mai fie
De aceea, castrele erau dispu­ resimţită, probabil, în timpul
armatei Daciei faţă de Gallienus provincie romană.
se şi în interiorul provinciei, crizei din 117 p.Chr.
nu doar în preajma liniei de l-a determinat pe împărat să În total, în Dacia sunt cunoscute
În deceniile următoare, fără transfere în 264 p.Chr. vexilaţii
demarcaţie. 104 castre de trupe auxiliare şi
a putea face precizări exacte
din legiunile XIII Gemina şi de legiune. Numărul militarilor
După rezolvarea crizei din în timp pentru cele mai multe
V Macedonica la Poetovio, în din Dacia a fost estimat în medie
117-118 şi măsurile de situaţii, castrele Daciei au fost
Pannonia Superior, pentru la circa 35.000-40.000. Sunt
reorganizare a Daciei şi a dotate cu incinte de zid de
a-şi crea o armată mobilă, de atestate 79 de unităţi auxiliare
celorlalte teritorii romane de piatră. Unul dintre sectoarele
intervenţie, pentru apărarea şi legiunile la care ne-am referit.
la nordul Dunării, Legiunea cărora li s-a dat atenţie deo­
Italiei, mai ales după trece­ Temporar, au mai avut diver­
I Adiutrix a fost retrasă în sebită datorită importanţei lor
rea armatei Raetiei de partea se misiuni în Dacia şi vexilaţii
Pannonia Superior, la Brigetio, strategice a fost zona de pe
„Imperiului Galic”. Nu există din armatele altor provincii.
iar Legiunea III Flavia Felix, frontiera nord-vestică a Daciei
dovezi că aceste trupe s-au Armata - atât legiunile, cât şi tru­
în Moesia Superior, la Porolissensis, având ca punct
mai întors în Dacia, mai ales pele auxiliare - era însoţită, încă
Singidunum. Singura legiune militar central castrul de la
dacă ţinem seama că numeroşi din momentul sosirii în Dacia,
rămasă în armata Daciei a fost Porolissum-„Pomăt”.
militari din cele două legiuni de familii, dar şi de alte categorii
XIII Gemina, la Apulum.
O nouă modificare în cadrul au lăsat inscripţii în nordul de populaţie care o urmau în
Modificări se vor produce şi în armatei Daciei se va petrece la Italiei, unde nu par să fi stat general din interese economice,
amplasarea trupelor auxiliare. începutul războaielor mar- doar pentru scurt timp, fiind ca lixae, negotiatores.
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

■ Indigenii ajunşi în afara Daciei, chiar din 20 august 127 p.Chr. şi


printre pretorienii de la Roma, există şanse considerabile să fie
Dovezile privind prezenţa în precizează în inscripţii că sunt un dac recrutat imediat după
Dacia romană a indigenilor natione Dacus. Ei ar putea fi daci cucerire, interesant, în cohors II
daci sunt mult mai puţine de origine, complet romanizaţi Lingonum.
decât în cazul ilirilor şi tracilor sau doar proveniţi din provincia Brăţări dacice
sau al celţilor şi germanilor În provincia Dacia există până
Dacia, ceea ce nu le conferă
din provinciile romane mai în acest moment o singură ates­
automat şi origine indigenă
demult constituite. Teonimele tare epigrafică sigură, Decebalus şi în Pannonia şi Noricum,
dacică. Recent, a fost valori­
dacice sunt total inexistente Luci(i) (filio), pe o plăcuţă unde Celeia, Poetovio, Salla,
ficată o bogată documentaţie
în inscripţiile din Dacia, iar votivă de aur dedicată nimfelor Savaria, Solva, importante oraşe
epigrafică referitoare la dacii
antroponimele sunt rare. Dacii, descoperită într-un bazin de la romane, şi-au luat numele de
recrutaţi imediat după cucerire
ca persoane individuale, sunt, Germisara (Geoagiu-Băi). Este la nişte toponime locale celtice,
în armata romană. Este vorba
în schimb, bine reprezentaţi vorba, foarte probabil, despre nu de la nişte mari oppida. Este
despre numeroase ostraca unde
în inscripţiile altor provincii şi un indigen dac romanizat. inutil de spus că acest fenomen
apar numele unor militari de
chiar în cele din Italia şi de la origine dacică, descoperite în confirmă prezenţa iniţială a
În ceea ce priveşte aşezările şi
Roma. În Syria, Cappadocia, indigenilor în aceste zone, fără
castrele de la Mons Claudianus, necropolele populaţiei indigene
Britannia, Pannonia sunt Krokodilo, Maximianon şi să putem însă face aprecieri sta­
de dinainte de cucerirea roma­
atestate trupe auxiliare purtând Didymoi, ce protejau drumul tistice. Aceeaşi situaţie avem şi
nă, nu se cunoaşte niciun caz
etnonimul „Dacorum”, recruta­ în cazul numelor principalelor
roman din deşertul oriental al în care vreuna să-şi fi continuat
te de către Traian, Hadrian şi Egiptului. Noi nume dacice au râuri ale Daciei: Maris, Samus,
existenţa şi în epoca romană.
Marcus Aurelius. Cele înfiinţate Crisia, Tibiscus, Alutus, prelu­
fost identificate printre soldaţii Toate aşezările, fortificate sau
de Traian au provenit, foarte ate de romani de la localnici,
din ala Apriana, cohors I Flavia nu, precum şi cetăţile dacice
probabil, din indigeni daci din Cilicum equitata, ala Vocontiorum, o situaţie cunoscută şi în alte
cercetate arheologic îşi înce­
fostul regat recent cucerit, deşi cohors II Ituraeorum equitata provincii.
tează existenţa prin distrugere
numărul lor mic ar putea fi şi cohors I Augusta Praetoria violentă la cucerirea romană. În Dacia romană nu sunt
semnul unei epuizări umane Lusitanorum equitata: Bastiza, Nu se cunoaşte niciun exemplu atestate comunităţile indige­
a Daciei, datorată celor două Komakiza, Dablosa, Dadazi, Dar- în care o nouă aşezare romană ne, civitates, ceea ce ne duce la
expediţii ale lui Traian. Mai danos, Dardiolai, Dezibalos, Diengi, să suprapună o veche locuire concluzia că acestea nici n-au
târziu însă, sub numele de Dieri, Dotouzi, Petipor, Rolouzis, dacică indigenă, cum există în existat. Cum se explică această
„Dacorum” s-ar putea regăsi Thiais, Thiaper, Tiatitis, Zoutoula. Gallia, de exemplu. Majoritatea particularitate a provinciei
şi daci râmaşi în afara pro­ Sunt, de asemenea, atestaţi la numelor principalelor oraşe Dacia, în comparaţie cu cele­
vinciei. Unii dintre militarii Roma sau în alte oraşe din Italia romane sunt însă de origine lalte provincii, unde civitates
locuitori cu nume ca: Silvinius locală dacică. În cazul coloniei indigene sunt bine cunoscute?
Decebalus, S. Rufius Decebalus, Dacica Sarmizegetusa, aceasta a În opinia noastră, principalul
T. Vibatius Decibalus, Diuppaneus preluat numele fostei reşedinţe motiv al acestei situaţii constă
Femei dace pe o metopă
de la Adamclisi
qui Euprepes Sterissae f. Dacus, regale dacice, Sarmizegetusa regia în faptul că societatea dacică de
Q. Decimius Dacus, Vibia Dacia, (to basileion), deşi între cele două dinainte de cucerirea romană
Iulia Dacia, P. Aquilius Dacus, distanţa este de circa 100 km. depăşise stadiul societăţii triba­
L. Avilins Dacus, Nonia Dacia, Sarmizegetusa regia este singura le, ajungând la etapa statului,
Ziais Daca, majoritatea complet localitate preromană cu nume pe care nici celţii, nici germanii
romanizaţi, dar sigur de origine cunoscut din izvoare scrise nu o atinseseră în antichitate.
etnică dacică. Doi veterani care a fost identificată prin Intrarea în etapa statului a avut
de origine dacică sunt cunos­ săpături. Despre altele se fac ca urmare lichidarea, probabil
cuţi în diplomele militare din doar presupuneri. În celelalte prin forţă, a organizării tribale
Britannia: Itaxa Stamillae f(ilius) situaţii, Napoca, Potaissa, şi a elitelor tribale. Această uni­
Dacus32 şi Thiodus Rolae f(ilius) Drobeta, Porolissum şi altele formizare socială şi lichidarea
Dacus33 Semnificaţia ultimelor mai mărunte, aşezări dacice particularismului local rezultă şi
două exemple este dată de în apropiere nu se cunosc. din menţionarea în toate ates-
faptul că sunt printre putinele Prin urmare, numele indigene
nume dacice comune. Primul sunt mai degrabă toponime 32. IDRE II 471
dintre ele apare într-o diplomă locale. Aceeaşi situaţie există 33. IDRE II 474
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

ţările literare şi epigrafice latine probabil, de proprietate asupra romanii, cum se pot interpreta Familie de
daco-romani
a numelui generic de „daci” pământului (aflat, probabil, în unele scene ale Columnei lui Monument
pentru locuitorii indigeni, fără a funerar
proprietate regală). Un indiciu Traian), nu doar peregrini din Aiud, jud.
mai fi pomenite numele tribu­ suplimentar ce dovedeşte rândurile coloniştilor. Unul Alba, sec.ll

rilor menţionate de Ptolemeu34 inexistenţa aristocraţiei indigene dintre puţinele exemple în care
pentru o perioadă anterioară este faptul că după cucerirea un membru al elitei municipale
statului dac. Un argument romană nu mai continuă produ­ pare a fi de origine indigenă
suplimentar în sprijinul acestei cerea monedelor locale, cum s-a este P. Aelius Dacianus, decurion
interpretări este dispariţia din întâmplat în Gallia, de exem­ la Napoca35. La Ulpia Traiana
izvoarele scrise a marii majori­ plu, unde poziţiile de putere Sarmizegetusa, oraş de veterani
tăţi a triburilor dacice prero- ale aristocraţiei celtice locale încă de la întemeiere şi lipsit de
mane menţionate de Ptolemeu. nu se schimbaseră substanţial. orice indicii arheologice privind Datele arheologice de care dis­
Singurele care continuă să Aşadar, chiar dacă nu au fost prezenţa indigenilor daci, punem în acest moment permit
fie atestate şi după cucerirea strămutaţi forţat şi reaşezaţi în M. Ulpii reprezintă 10% din completarea imaginii pe care o
Daciei, în alte izvoare scrise, reţeaua nou-constituită a aşe­ locuitori, ceea ce arată că nici în sugerează informaţiile istorice
sunt anarţii, tauriscii (ambele zărilor romane, cum consideră alte părţi ale provinciei nu avem şi epigrafice. Comunităţi rurale
neamuri celtice) şi costobocii, unii istorici români (fără a se motive să-i considerăm pe cei indigene au fost identificate
de origine traco-geto-dacă. baza pe vreun izvor istoric), cu acest nume ca fiind de origi­ arheologic în sudul Transilvaniei
Toate trei populaţii au rămas în la Slimnic, Şura Mică, Boarta,
secolele II—III p.Chr. în afara Ocna Sibiului, Ruşi (toate în
Imperiului Roman. Deducem jud. Sibiu), la Cernat şi Simio-
că ele nu făcuseră parte nici din neşti (jud. Harghita). Acestea
Regatul Dacic al lui Decebal, îşi menţin tipul de habitat de la
locuind spre nord şi spre est de sfârşitul epocii fierului, utilizând
el. Acesta este motivul pentru însă şi mărfuri de producţie
care şi-au păstrat identitatea romană, alături de cele tradiţio­
tribală nealterată, spre deosebire nale. În rest însă, aici civilizaţia
de alte triburi dacice cuprin­ romană este reprezentată mai
se în statul dac. Prin aceste degrabă sporadic, construcţiile
trăsături specifice, structura de piatră, instalaţiile de încălzire
societăţii indigene din Dacia se şi inscripţiile în limba latină fiind
deosebeşte net de cea a Galliei, puţine, iar circulaţia monetară
Scenă de pe Columna lui Traian
Britanniei, Noricum-ului sau firavă. O situaţie similară poate
Pannoniei, unde numele dife­ fi presupusă şi pentru alte zone
ritelor triburi apar frecvent în periferice din estul Transilvaniei.
inscripţiile latine. La graniţa indigenii au fost cu uşurinţă ne dacică, doar pe acest criteriu. În regiunile din sudul şi sud-
dinspre Pannonia şi Noricum, împinşi de noile comunităţi Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi estul Transilvaniei prezenţa
de exemplu, o regiune locui­ stabilite în ager publicus spre la Apulum, unde P. Aelii repre­ romană s-a limitat întotdeauna
tă de celţi, sunt pomenite în zonele periferice şi spre cele zintă 23%, iar urmele arheo­ la castre, oraşele sau vilele
inscripţii numele etnice ale unor mai puţin fertile ale provinciei, logice sau de altă natură ale rurale fiind inexistente. Astfel,
civitates, adică triburi celtice, mai puţin vizate de colonizare. indigenilor nu există. Numeroşi în Ţara Făgăraşului singura
ca Taurisci, Boii, Serretes, Iasi, În acest fel, indigenii daci nu M. Ulpii şi P. Aelii sunt atestaţi locuire romană este castrul de
Latobici. Pentru romani acest au fost cuprinşi în număr mare şi la Alburnus Maior, într-un la Hoghiz, zona fiind, probabil,
lucru a însemnat inexistenta nici în noile comunităţi urbane mediu de colonişti peregrini, acoperită de păduri. Structura
în Dacia, devenită provincie, a sau din mediul rural întemeiate fără urme ale unei prezenţe socială a acestor comunităţi pare
principalului interlocutor social, de colonişti. Totuşi, în spatele indigene substanţiale. Am să fi fost una obştească.
elita indigenă, bine cunos­ noilor cetăţeni, Ulpii sau Aelii, încercat să găsim câteva explica­
Nu se cunosc necropole ale
cut din experienţa celorlalte putem admite că existau şi indi­ ţii credibile, bazate pe sursele
populaţiei indigene, nici din
provincii şi din contactul cu geni daci recompensaţi (poate istorice, pentru cvasiinexistenţa
perioada de dinainte de cuce-
nişte comunităţi indigene locale membri ai aristocraţiei statale indigenilor în inscripţii şi absen­
lipsite de o pătură aristocra­ dacice, care în timpul războaie­ ţa divinităţilor locale din atât de 34. Ptolemeu, Geogr., III, 8
tică şi care nu beneficiaseră, lor au preferat să colaboreze cu primitorul panteon roman. 35. CIL III 867
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

rirea romană şi nici din epoca subunităţi, care în terminologia şi militar barbar important, spus dacă indigenii din aceste
provinciei, cu atât mai puţin latină se numeau pagi. Astfel, este cel de la Bâtca Doamnei unităţi erau de neam dacic.
unele care să continue a fi folo­ ştim că în urma ofensivei din (Moldova). Atestarea în izvoare Mai probabil, ei ar putea fi
site după anul 106 p.Chr., ceea primăvara anului 102 p.Chr. latine a celor două populaţii, de origine getică. Merită, de
ce ar putea constitui doar o contra aliaţilor lui Decebal, Buridavenses şi Cumidavenses, asemenea, reţinut faptul că
carenţă de moment a cercetări­ armata Moesiei Inferior a ocu­ demonstrează că ambelor li toponimele având terminaţia în
lor arheologice din România. pat, undeva în sudul Moldovei, s-a aplicat sistemul roman de „dava” lipsesc din zona puter­
centrul indigen de la Pirobori- organizare a indigenilor de tip nic colonizată şi urbanizată a
Aşa cum arătam, marile unităţi
dava (Poiana? Bărboşi?). O altă civitas, numele aşezărilor fiind Daciei (cu excepţia localităţii
tribale din epoca anterioară
aşezare indigenă ocupată de derivate de la populaţii, Buri, Arcidava din Banat, unde am
Regatului Dacic, pe care le
aceleaşi trupe a fost Buridava Cumi (?) şi eventual Pirobori (?). putea avea o comunitate indi­
enumera Ptolemeu, dispăruse­
(Stolniceni), pe Valea Oltului, Cum ele nu apar în lista lui genă ocupată militar de romani
ră, foarte probabil, înainte de
chiar dacă aici prezenţa romană Ptolemeu (cu excepţia acelor încă din anul 101 p.Chr.). Prin
cucerirea romană. Acest proces
ar fi putut fi chiar mai timpurie Buridavenses), nu sunt iden­ urmare, absenţa „capitalelor”
a modificat radical bazele
(armele romane descoperite în tice cu triburile preromane, ci de civitates în provincia Dacia
societăţii dacice din teritoriul
aşezarea preromană se datează mai degrabă reprezintă acele traiană este certă; în mod firesc,
regatului şi a afectat şi regiuni­
în secolul I p.Chr., în vre­ subunităţi socioculturale pe care ele ar fi trebuit să poarte nume
le limitrofe. Aici s-au refăcut
mea lui Augustus, când între romanii le numeau pagi. De terminate cu sufixul „dava”.
unităţi sociale noi, care s-au
basileul local de la Buridava şi altfel, şi în Gallia, în regiunea
teritorializat, probabil, având În concluzie, rezultă că în pro­
imperiu a putut exista o relaţie graniţei nordice, a supravieţuit
în centru câte o aşezare. Ceea vincia Dacia indigenii daci sunt
de tip clientelar-amiciţia). În puţin din structura preromană a
ce cunoaştem despre această slab documentaţi in teritoriile
ambele centre au fost instalate pagi-lor în epoca romană, când
problemă se datorează înregis­ oraşelor romane. Este posibil
detaşamente militare romane s-au creat noi grupuri ameste­
trărilor din izvoarele şi inscripţi­ ca mici grupuri să fi lucrat pe
pentru supraveghere, cum cate. Pagi preromani din Gallia
ile latine, în urma contactului cu proprietăţile funciare romane,
rezultă din pridianum-ul Hunt. aveau armată şi „regişori”
romanii. Unele dintre triburile fie ca forţă de muncă liberă, fie
Aceeaşi soartă pare să fi avut o proprii, ritualuri şi zei proprii.
limitrofe Regatului Dacic, dar ca sclavi casnici, cum rezultă
altă aşezare indigenă din sud- Aceleaşi caracteristici le aveau şi
nesupuse acestuia, au fost cuce­ din ceramica tradiţională lucrată
estul Transilvaniei, Cumidava burii, cum rezultă din izvoare.
rite de către romani înainte de cu mâna. Mai bine reprezentate
ocuparea regatului, aplicându- (Râşnov), unde a fost, de Revenind la cele trei localităţi par a fi însă comunităţile
li-se ca principiu de organizare, asemenea, aşezat un castru. Un din Dacia, ele se aflau sub indigene în mediul rural de la
probabil, sistemul obişnuit de alt castru roman de pământ, administraţie militară, iniţial în marginile provinciei şi în zonele
civitates. În Gallia, prin acest situat în afara provinciei Dacia regiuni ale Moesiei Inferior, ce unde nu s-a făcut colonizare şi
termen Caesar definea triburile, (şi a Regatului Dacic), în nu fuseseră colonizate, ajunse nu s-au născut oraşe romane.
dar fiecare dintre acestea avea apropierea unui centru politic ulterior, după reorganizarea lui Prin urmare, indigenii, al căror
Hadrian, în teritoriul Daciei procent în cadrul populaţiei
Inferior. Tot în Dacia Inferior, provinciei este greu de estimat,
Ruinele Piroboridavei
aceeaşi situaţie ar putea fi n-au jucat un rol social impor­
bănuită şi pentru Sucidava şi tant în viaţa acesteia. Cauzele
alte nume de aşezări cu aceeaşi acestei situaţii sunt numeroase.
rezonanţă, mai puţin sigur loca­ Pe lângă cele amintite, o parte a
lizate, ca Ramidava, Rusidava, indigenilor au părăsit teritoriul
Acidava. In aceeaşi situaţie ar provinciei în momentul cuce­
putea fi şi alte aşezări din sud- ririi, îndreptându-se spre nord,
estul Transilvaniei, ca aceea de unde sunt atestaţi în secolele
la Mereşti (Sangidava?). Rezultă, II—III, „daci liberi”, foarte
încă o dată, că atitudinea mulţi bărbaţi şi-au pierdut viaţa
romană a fost diferită faţă de în războaie, mulţi au fost duşi
comunităţile indigene aflate în în sclavie. Alţii au ajuns, cum
afara Regatului Dacic, mai ales arătam, în armata romană, iar
datorită stadiului lor diferit de unii îşi vor fi pierdut total iden­
evoluţie socială. Este greu de titatea în masa societăţii romane
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

din Dacia. Rezultatele exami­ ■ Barbari aduşi în pro­ romană (Moldova). Cronologia
nării izvoarelor demonstrează, vincie în secolele ll-lll necropolei se bazează pe cele
dincolo de orice discuţie, că 27 de fibule descoperite. Dintre
indigenii daci şi geţi au conti­ S-a făcut multă vreme confuzie
acestea, 24 sunt de factură
nuat să trăiască în provincie şi între indigenii daci şi alte grupe
barbară estică şi se datează între
în ţinuturile limitrofe, istoricii de barbari aduşi în mod deli­
sfârşitul secolului I p.Chr. şi
care au susţinut teza absurdă berat de către romani de peste
prima jumătate a secolului al II-
a exterminării indigenilor fiind frontieră şi aşezaţi în Dacia.
lea p.Chr. Cele 3 fibule romane
conduşi de interese din afara Între cele două categorii există
se datează şi ele în prima jumă­ Cazan hunic
cercetării ştiinţifice. Cum ei au asemănări, în special în tipul de Şestaci,
tate a secolului al II-lea p.Chr. Şoldăneşti
invocat ca argument izvoarele habitat, dar şi suficiente deose­
Cea mai târzie monedă desco­
literare din secolul al IV-lea biri pentru a putea fi separaţi.
perită într-un mormânt este din filigranat, atât de numeroase
(Eutropius, de exemplu) pentru Momentele în care s-a produs anii 176—177 p.Chr. Datarea la Locusteni, sunt prezente în
a susţine exterminarea daci­ mutarea unor grupuri de bar­ necropolei poate fi făcută între număr mic în necropolele din
lor, este suficientă citarea lui bari pe pământ roman au fost începutul secolului al II-lea Dacia Porolissensis şi din Dacia
Cassius Dio, ce era cu sigu­ în general cele în care romanii p.Chr. şi până în ultimul sfert al Apulensis. În concluzie, necro­
ranţă mai bine informat, fiind s-au confruntat cu coaliţii acestuia. Numeroasele categorii polele de la Soporul de Câmpie
contemporan, care afirmă că în barbare ostile imperiului. În de materiale arheologice de şi Obreja nu sunt contempora­
perioada premergătoare celei cazul Daciei romane, în secolul factură barbară concentrate ne cu cele din Dacia Inferior,
de-a doua expediţii a lui Traian al II-lea p.Chr. cele mai dificile în cantităţi mari în acelaşi începându-şi existenţa, probabil,
„mulţi daci trecuseră de partea perioade au fost marcate de loc exclud posibilitatea unor abia după războaiele marco-
lui Traian”36. Or, nu putem criza din 117-118 şi de războa­ simple contacte culturale peste manice, tocmai când cimitirul
crede că Optimus Princeps iele marcomanice. Aducerea frontieră. Este evident un grup de la Locusteni se apropia de
i-a răsplătit pentru aceasta unor comunităţi barbare din barbar de origine daco-sarmati- finalul utilizării sale. Marea
executându-i! Este însă la fel afara imperiului în teritoriul că din zona de sud a Moldovei asemănare între riturile funerare
de condamnabilă şi replica dată roman (receptio) avea la bază adus de romani în teritoriul ale celor două necropole şi
acestei interpretări tendenţioase actul de supunere (deditio), care provincial. Un moment prielnic cele din lumea barbară estică
de unii istorici români, care presupunea depunerea armelor unei asemenea acţiuni, ce cores­ (Moldova) duce însă la con­
au exagerat, fără baze docu­ şi aşezarea în locuri fixate de punde şi din punct de vedere cluzia că avem de-a face tot cu
mentare suficiente, numărul şi către împărat. Dediticii erau geografic şi cronologic, a fost două comunităţi barbare din est
rolul indigenilor în provincia plasaţi, de obicei, sub adminis­ retragerea garnizoanelor roma­ aduse de romani în provincie
Dacia. Extrem de nociv a fost traţie militară. ne din sudul Moldovei şi reor­ după războaiele marcomanice
în epoca de final a dictatu­ ganizarea teritoriilor romane de
În sudul Daciei Inferior, la şi aşezate în teritoriul militar al
rii comuniste un alt curent la sud de Carpaţi din vremea
Locusteni şi Daneţi, au fost celor două legiuni de la Potaissa
istoriografie apărut la comandă lui Hadrian, evenimente ce au
cercetate arheologic două şi Apulum. De altfel, descriind
ideologică, „traco-dacismul”, culminat cu crearea provinciei
necropole rurale, aflate în acest moment, Cassius Dio
care a susţinut până la absurd Dacia Inferior.
teritoriul celor mai importante pomeneşte explicit, printre
originile traco-dacice pure ale
centre militare din provincie, În Transilvania centrală, la provinciile unde au fost aşezate
românilor şi chiar ale civiliza­
Romula şi Slăveni. Riturile Soporul de Câmpie şi Obreja au grupuri de barbari, şi Dacia37.
ţiei europene. Din nefericire,
funerare şi inventarul (fibulele, fost săpate alte două necro­ În opinia autorilor cercetărilor
ultimele manifestări ale acestei
inepţii propagandistice îşi fac cerceii de argint filigranat şi pole, asemănătoare prin ritul din necropolele citate, ele docu­
o parte din ceramică) sunt de funerar şi prin unele elemente mentează populaţia indigenă
încă din când în când simţită
certă factură estică, originea şi de inventar celor amintite dacică din provincia Dacia. În
prezenţa în România, chiar dacă
în afara grupului de specialişti aria lor de difuzare fiind lumea mai sus. Deosebirea constă în stadiul actual al cunoaşterii,
în istorie. barbară de la est de Dacia faptul că fibulele de tip barbar aceste opinii nu mai pot fi sus­
lipsesc, toate fiind exclusiv ţinute, ipoteza fiind invalidată
romane. Cronologia lor le de absenţa oricărei verigi reale
plasează între ultimul sfert al de legătură cu lumea dacică
secolului al II-lea p.Chr. şi în
Grivnă scitică
de aur secolul al III-lea p.Chr. De
36. Cassius Dio, LXVIII, 11
(Pohrebea,
r. Dubăsari, R. M.)
asemenea, podoabele de argint 37. Cassius Dio, Hist. Rom., LXXI, 11
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

preromană din aceste teritorii şi lumii barbare s-a modificat şi Aceeaşi poziţie socială o aveau nităţile de mineri iliri aduşi din
lipsind analogiile pentru o mare politica romană a utilizat, in şi veteranii care au fondat Dalmatia la Alburnus Maior
parte dintre obiectele de inven­ ansamblu, masiv implantarea de Colonia Dacica Sarmizegetusa. şi Ampelum pentru exploa­
tar în restul aşezărilor din epoca barbari în provinciile dunărene. Din aceste grupuri se vor tarea aurului există numeroşi
provinciei. În schimb, acestea constitui aristocraţia municipală peregrini. Mulţi peregrini vor
se potrivesc perfect cu cele din ■ Structura socială în oraşele Daciei şi pătura con­ dobândi cetăţenia romană în
lumea barbară din afara provin­ ducătoare a celorlalte categorii Dacia, fie prin căsătorii cu
Diversitatea etnică a colonişti­
ciei. Se opun vechii interpretări de aşezări. cetăţeni, fie prin încetăţeniri
lor a determinat şi o structură
şi probleme legate de statutul individuale sau colective, ultima
socială complexă. În rândurile La fel de numeroşi erau şi
juridic al comunităţilor indigene coloniştii de condiţie peregrină, fiind cunoscuta Constitutio
coloniştilor exista un nucleu
şi de raporturile de proprietate al căror grad de romanizare Antoniniana, justificându-se
substanţial de cetăţeni romani.
asupra pământului, ignorate de era diferit. Astfel, de exemplu, astfel frecvenţa unor nomina
Izvoarele vorbesc la începu­
susţinătorii „autohtonismului” în zona rurală din sudul şi din imperiale ca Ulpius, Aelius şi
tul domniei lui Hadrian în
acestor necropole. În virtutea estul Transilvaniei au fost colo­ mai ales Aurelius.
Dacia despre „... multi cives
informaţiei actuale, numărul Romani.. ,”38. Aceştia s-au aşezat nizate comunităţi celtice pere­ Sclavii şi liberţii erau două cate­
barbarilor aduşi în Dacia pe în diferite zone ale Daciei în grine din Noricum, la Caşolţ, gorii cu o structură complexă
parcursul secolului al II-lea comunităţi de cives Romani, con­ Calbor, Sighişoara, iar celţi din în care statutul social inferior
p.Chr. nu pare prea important duse de câte doi magistri, ca de estul Pannoniei, tot de condiţie
în ansamblul populaţiei provin­ exemplu la Potaissa. Comunităţi peregrină, au ajuns în vestul
38. Eutropius, VIII, 6,2 (Idem de Dacia facere
ciei. Nu avem însă date pentru de veterani et cives Romani sunt Daciei, ca de exemplu cei de la conatum, amici deterruerunt, ne multi
secolul al III-lea, când echilibrul atestate şi la Micia şi Apulum. Napoca. La fel, printre comu­ cives Romani barbaris traderentur)
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

dobândit prin naştere contras­ O situaţie privilegiată între sclavi Ierarhia socială în provincia
ta adesea cu starea materială o aveau sclavii şi liberţii imperi­ Dacia avea în vârf ordinul sena­
înfloritoare. În privinţa sclavilor ali. La Alburnus Maior ei apar în torial, reprezentat de guvernator,
informaţiile din Dacia sunt anii 165—166 p.Chr., sub denu­ comandanţi de legiune şi tribuni
puţine, ceea ce i-a determinat mirea de liberii et familia et leguli laticlavi. Urma apoi ordinul
pe istoricii români să aprecieze aurariarum42, ocupând posturi în cavalerilor, din care făceau parte
că ei nu jucau un rol important administraţia minelor. Cel mai procuratorii provinciali, finan­
în societatea provinciei. Câteva înalt post la care puteau aspira Dinar cu profilul lui
ciari, vamali şi ordo decurionum. Antoninus Pius
informaţii privind categoria era cel de procurator aurariarum43. Elitele urbane sunt autoarele
sclavilor provin din tăbliţele Sclavii şi liberţii imperiali aveau actelor de evergetism. Pentru sume sunt importante, prin
cerate de la Alburnus Maior. o situaţie privilegiată şi o situaţie Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cel comparaţie cu valoarea tezau­
Ele reprezintă trei contracte economică bună. Liberţii imperi­ mai cunoscut oraş roman din relor monetare găsite în Dacia.
de vânzare-cumpărare a unor ali mai îndeplineau şi calitatea de Dacia, aceste gesturi au carac­ Un singur tezaur, cel de la
sclavi, încheiate între mineri vilici în cadrul minelor imperiale ter modic, reflectând bogăţia Castranova (jud. Dolj) este cu
şi negustorii din zona auriferă şi în alte funcţii din cadrul siste­ mai mică a notabililor decât în adevărat mare, având 8.000 de
şi militari din Legiunea XIII mului financiar, vamal şi admi­ alte provincii. Într-un singur monede (echivalau cu 32.000 de
Gemina de la Apulum. O tăbliţă nistrativ. Liberţii îşi încercau caz, împăratul construieşte sesterţi). În rest, în Dacia sunt
cerată datând din anul 139 şansele de emancipare socială în 21 de tezaure cu sume între
un apeduct, la Ulpia Traiana
p.Chr.39 prevede vânzarea unei diferite moduri. Unii ajungeau în
Sarmizegetusa. În această metro­ 1.000 şi 5.000 de monede de
fetiţe sclave, Passia, pentru 205 ordo Augustalium, atestaţi la Ulpia
polă a Daciei, M. Procilius Nice- argint (16% din tezaure). Alte 40
denari. Alta40, din anul 142, Traiana Sarmizegetusa, Apulum,
ta, duumvir şi flamen, a construit şi de tezaure, reprezentând 29%
Drobeta, Potaissa şi Napoca,
se referă la cumpărarea unui decorat aedes Augustalium, situat din totalul lor, au în jur de 100
alţii în conducerea unor colegii
copil de 10-15 ani, pe nume în forul coloniei, iar P. Aelius de monede, iar 48 de tezaure,
meşteşugăreşti şi religioase, cum
Apalaustus, de către peregrinul Theimes, fost duumvir, ridică adică 35%, conţin între 100 şi
era collegium fabrum de la Ulpia
ilir Dasius Beucus, cu suma de templul zeilor palmireni. La 500 de piese. Există şi tezaure cu
Traiana Sarmizegetusa.
600 de denari. Cea de-a treia Apulum se construiesc temple foarte puţine monede, cum este
tăbliţă41, datată în 160 p.Chr., În fine, indigenii daci de rând pentru Sol Invictus, Iupiter şi singurul tezaur cu 5 monede
pomeneşte pe sclava de origine care trăiau în mediul rural şi Iuno, Iupiter Dolichenus, de aur de la Drobeta, valo­
cretană Theudote, vândută trebuie să fi intrat în categoria Fortuna, Nemesis, iar la Potaissa rând doar 125 de sesterţi. Prin
pentru 420 de denari unui dediticii, fiind lipsiţi de dreptul de se termină prin 255—258 p.Chr., urmare, se pare că în Dacia nu
soldat din canabae-le Legiunii proprietate asupra pământului. cu ajutorul legiunii, templul existau elite extrem de bogate,
XIII Gemina de la Apulum. Uneori s-a afirmat, ipotetic, că ei lui Deus Azizos Bonus Puer. baza socială fiind asigurată de
Aceste exemple nu par a dovedi ar fi trăit în ager stipendiarius, fără La Micia, libertul P. Aelius o clasă mijlocie, predominantă
folosirea muncii sclavilor in a exista dovezi concrete. Acest Euphorus ridică un templu lui fiind proprietatea mijlocie şi
mineritul aurifer; ei sunt mai sistem a putut fi utilizat în regi­ Mithras, iar un libert imperial mică. O societas danistaria, atestată
degrabă sclavi casnici. Nici în unile periferice ale Daciei sau în un templu al zeilor medicinii în anul 167 p.Chr. la Alburnus
alte zone ale Daciei munca scla­ zonele ocupate militar înainte de la Ampelum. Mai rar atestate Maior, era alcătuită din doi aso­
vilor nu pare a fi mai prezentă. Regatul Dacic, unde organizarea sunt donaţiile pentru consumul ciaţi, dădea bani împrumut cu
Lipsa marilor latifundii din de tip civitas a putut exista. Tot
populaţiei de rând, cum face, de dobândă de 12% pe an şi avea
Dacia susţine această părere. dediticii trebuie să fi fost şi statu­
exemplu, la Apulum Lucia Iulia, un capital de 767 de denari44.
tul micilor comunităţi de barbari
Nu trebuie totuşi să excludem care, drept recunoştinţă pentru Cel mai mare împrumut atestat
aşezate în teritoriul militar în
posibilitatea ca şi în mediul monumentul ridicat soţului ei, a se ridică doar la 140 de denari45.
vremea lui Hadrian, Marcus
urban şi în zona castrelor să fi donat poporului uleiul necesar Rezultă că diferenţele de avere
Aurelius şi Commodus, ca ace­
existat sclavi casnici destul de pentru îmbăierea în termele din societatea daco-romană erau
lea de la Locusteni, Soporul de
numeroşi. Unii puteau proveni publice. În anul 142 p.Chr., mai puţin pronunţate decât în
Câmpie şi Obreja.
chiar din rândurile indigenilor Q. Aurelius Tertius, decurion al alte provincii.
daci, în special în primii ani ai După Constitutio Antoniniana Ulpiei Traiana Sarmizegetusa,
provinciei. Deţinătorii de sclavi sistemul social roman s-a mai pentru onoarea de a fi devenit 39. IDR I TabCerD VI
erau cetăţeni, dar şi peregrini simplificat, apărând două pături flamen al coloniei, a donat 80.000- 40. IDR I TabCerD VII
41. IDR I TabCerD VIII
sau simpli soldaţi şi chiar sclavi sociale largi şi eterogene bazate de sesterţi şi ridicarea unei statui 42. IDR III/3 283
ori liberţi, cum rezultă din mai mult pe starea materială, sau a unui altar pentru împăra­ 43. IDR III/3 294,366, 367
44. IDR I TabCerD XIV
exemplele de mai sus. honestiores şi humiliores. tul Antoninus Pius. Asemenea 45. IDR I TabCerD III
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Producţia şi schimbul
unţii Daciei erau extrem de bogaţi în minereuri de fier, cupru,
aur, argint, plumb, toate cunoscute şi exploatate în epoca romană.
Existau mine de fier în munţii Poiana Rusca şi în Munţii Banatului.
Aflate în proprietate imperială, ele erau arendate unor conductores ferrariarum.
Dar cea mai căutată şi mai faimoasă dintre bogăţiile Daciei era aurul.
Taler şi vas oenochoe
Tezaurul de aur de la Pietroasa

■ Resursele naturale O însemnată parte a teritoriului Creşterea animalelor trebuie Micăsasa (26 de cuptoare şi sute
ale Daciei provinciei trebuie să fi fost să fi fost destul de dezvoltată, de fragmente de tipare pentru
Pentru organizarea exploatării acoperită de păduri, asigurând datorită existenţei păşunilor în producerea de terra sigillata
aurului din Carpaţii Occidentali pieţei suficiente cantităţi de zonele de deal şi montane. locală).
ai Transilvaniei, romanii au lemn de construcţie. Pe baza
Drumurile au fost iniţial
colonizat comunităţi întregi de studiului solurilor, vegetaţiei ■ Centrele de producţie construite în scopuri strategi­
mineri din Dalmatia (Pirustae, şi indicelui de ariditate, s-a şi drumurile
ce, fiind apoi intens folosite şi
Baridustae, Sardeates etc.). Aurul presupus că actualul teritoriu al Deşi în stadiul actual al cerce­ pentru transportul mărfurilor.
era exploatat, atât la suprafaţă, României era acoperit de păduri tărilor arheologice mediul rural În Tabula Peutingeriana apar
cât şi prin galerii, care puteau în antichitate şi în evul mediu al provinciei Dacia este aproape trei drumuri ce pleacă toate de
ajunge până la circa 300 m în proporţie de 60—70%. Dacă necunoscut, iar oraşele sunt şi pe linia Dunării, de la Lederata,
adâncime. Minele de aur erau luăm în considerare doar terito­ ele puţin cercetate, există totuşi Dierna şi Drobeta. Ele au fost
proprietate imperială, fiind riul Daciei, din restul neacoperit o serie de date, care nu pot în mare măsură construite în
administrate prin intermediul de păduri, un procent impor­ oferi însă o imagine sigură şi perioada războaielor dacice şi în
unui procurator aurariarum cu tant deţineau păşunile alpine. suficient de bine conturată cu perioada organizării provinciei.
sediul la Ampelum (Zlatna). Pământul pentru agricultură, privire la centrele de producţie Un miliar descoperit la Aiton
Zona cu cele mai numeroase transformat în ager publicus, nu şi la reţeaua de distribuţie a (jud. Cluj), datând din anii
urme ale exploatării aurului este era, aşadar, extrem de întins, produselor. 107—108 p.Chr., marchează dis­
cea din jurul localităţii Alburnus ceea ce rezultă şi din absenţa tanţa dintre doi vici, Potaissa şi
Oraşele constituiau centre meş­
Maior (Roşia Montană). Aici marilor latifundii şi din predo­ Napoca. Acest drum venea de
teşugăreşti, fiind atestate ateliere
se păstrează încă galerii, uneori minanţa proprietăţii funciare la Ulpia Traiana şi, trecând prin
de arme la Apulum, un atelier
suprapuse, bazine şi canale mici (villae). Absenţa aproape Apulum, ajungea cu ultimul
de fibule la Napoca, ateliere
pentru spălarea minereurilor totală a acestora din unele tronson (Napoca-Porolissum)
de turnat bronzuri la Dierna,
aurifere. zone, ca estul Transilvaniei, până în extremitatea nord-ves-
Romula, Porolissum, atelierele
Subsolul Daciei conţinea, de presupune existenţa unor unor meşteri în plumb. La tică a Daciei, punctul cel mai
asemenea, mari cantităţi de păduri compacte, a unui sol Tibiscum şi Ulpia Traiana s-au nordic al imperiului în Europa
sare. Numeroase saline romane sărac şi a unei clime aspre. Nu descoperit ateliere de sticlărie. continentală. Un alt miliar mar­
sunt cunoscute la Ocna-Mureş este exclus ca epoca romană Ceramica era produsă, proba­ chează cea mai târzie reparaţie
(Salinae), Domneşti, Sânpaul, să fi fost o perioadă când s-au bil, în toate oraşele, mai bine a drumului între Apulum şi
Homorod, Ocna-Dej, Sic, făcut desţeleniri, extinzându-se cunoscute fiind atelierele de la Micia, în anii 251—253 p.Chr.46
Cojocna, Turda, Ocnele Mari. terenurile cultivabile, în special Romula (16 cuptoare). Drumuri secundare uneau
Ele se aflau în proprietate în zona de vest a Transilvaniei.
Activităţi meşteşugăreşti sunt oraşele, vici şi castrele din Dacia.
imperială, fiind arendate, împre­ Trei drumuri importante uneau
semnalate şi în zona castrelor
ună cu păşunile, unor conductores Dacia cu Pannonia Inferior,
Unelte ale şi a villae-lor. În mediul rural al
pascui et salinarum. dacilor străbătând teritoriul iazigilor,
Daciei sunt mai bine cunoscute
În numeroase locuri din Dacia în acest moment câteva aşezări Câmpia Tisei: unul pleca de la
se extrăgea şi piatră, mai impor­ cu un anumit specific meşteşu­ Porolissum spre Aquincum,
tante fiind carierele de marmură găresc, în special în domeniul
de la Bucova şi Ruşchiţa. ceramicii: Cristeşti şi mai ales 46. CIL III 8061 = IDR III/3 3, 50
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

altul ieşea din Dacia pe valea Meşteşugarii şi negustorii erau pare să fi fost aprovizionată cu
Crişului Repede şi mergea spre organizaţi în collegia, atestate monede din monetăriile centra­
Intercissa, iar cel de-al treilea, epigrafic fiind: nautae, lapidarii, le. Prezenţa considerabilă a
poate cel mai important, pleca lecticarii de la Ulpia Traiana monedelor romane din secolul
de la Micia pe valea Mureşului Sarmizegetusa, dendrophori de la I p.Chr. în cadrul circulaţiei
mijlociu spre Partiscum Apulum şi mai ales fabri de la monetare din secolele II-III se
(Szeged) şi ajungea la Lugio. Sesterţi romani
Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi datorează aducerii lor de către
Apulum. colonişti. În epoca războaielor
Râurile erau şi ele utilizate Cauza principală a acestei
dacice şi pe parcursul organiză­
pentru transporturi, mai ales situaţii este, probabil, o mai
Dunărea, Mureşul (un collegium ■ Circulaţia monetară şi rii provinciei, prezenţa monedei
comerţul de aur emise de împăraţii din slabă aprovizionare cu monedă
nautarum a existat la Apulum47), a regiunilor intracarpatice în
Însemnătatea comerţului practi­ secolul I p.Chr. şi de către
Oltul, Someşul, pe care se această perioadă de criză politi­
cat în Dacia poate fi stabilită în Traian este bine reprezentată,
putea naviga cu ambarcaţiuni că şi militară a imperiului.
special prin cercetarea circula­ demonstrând prezenţa militari­
mici sau, pe râurile din zona
ţiei monetare. Încă înainte de lor şi prosperitatea economică În anul 246 p.Chr. s-a deschis
montană, cu plute. Existenţa
cucerirea romană, în Regatul a regiunii. În privinţa tezaurelor monetăria locală a Daciei,
unui collegium utriclariorum a fost
Dacic circulau doar denarii monetare, în Dacia s-a tezauri­ probabil la Ulpia Traiana
considerată multă vreme o
republicani imitaţi de către daci zat mai ales moneda cu valoare Sarmizegetusa, pentru a aprovi­
dovadă a acestei activităţi, dato­
şi primele emisiuni de denari mai mare, cea de argint, mai ziona provincia cu monedă de
rită descoperirii unei inscripţii
ales denarul imperial, iar după bronz. După Philippus Arabs,
la Călugăreni, în estul extrem al
238 p.Chr. şi antoninianul. În ea îşi pierde însemnătatea în
Daciei. Mai recent, se consideră
secolul al III-lea denarul era faţa concurenţei monetăriei
că utriclarii erau legaţi iniţial
cotat drept mai valoros decât de la Viminacium, din Moesia
de comerţul cu vin pe limesul
antoninianul, cum rezultă din Superior, monetăria Daciei
renan, iar mai târziu se ocupau
analiza tezaurelor „civile”. încetându-şi activitatea în anul
cu transporturile şi comerţul în
Cele „militare” au un conţinut 256 p.Chr.
general. Ei sunt atestaţi doar în
diferit, reflectând modul în care
sudul Galliei şi în Dacia. În Dacia se cunosc circa 135
Monede de aur dacice se efectuau diferite plăţi către
Taxele pe mărfuri erau per­ de tezaure. În teritoriile barbare
soldaţi. Cea mai mare parte a
imperiali. Se cunosc astăzi trei din preajma provinciei există,
cepute prin conductores, iar descoperirilor izolate provin din
ateliere monetare dacice care de asemenea, numeroase tezau­
mai târziu prin procuratores. oraşe şi castre. Moneda se utili­
bateau denari romani, în trei re de monede romane de argint,
Dacia aparţinea circumscrip­ za şi în mediul rural cu aceeaşi
aşezări importante din regat: multe provenind din Dacia, ca
ţiei vamale Illyricum (Publicum frecvenţă ca şi în alte provincii,
Sarmizegetusa Regia, Tilişca, rezultat al stipendiilor plătite
portorium Illyrici). După anul ca Pannoniile, de exemplu.
Şimleul Silvaniei. Din anul barbarilor.
168 p.Chr., cele trei Dacii şi
106 p.Chr. până spre mijlo­ Până la mijlocul secolului al
Moesia Inferior au fost incluse Condiţiile favorabile schimbu­
cul secolului al III-lea p.Chr. III-lea circulaţia monetară a fost
într-un singur district vamal, rilor comerciale au determinat
frecvenţa descoperirilor mone­ mai intensă în părţile centrală
în cadrul aceleiaşi mari unităţi. existenţa unei pături active de
tare din Dacia o depăşeşte pe şi nordică ale provinciei. După
Numeroase stationes portorii negustori. Inscripţiile atestă
cea din provinciile învecinate, această dată situaţia se modi­
sunt cunoscute din inscripţii la mulţi negustori de origine orien­
Pannoniile şi Moesiile. Dacia fică în favoarea sudului Daciei.
Dierna, Micia, Drobeta, Suci- tală, ca Suri negotiatores (mai ales
dava, Partiscum, Porolissum. din Palmyra), dar şi de alte ori­
gini (din Augusta Treverorum,
de exemplu). Tot negustori ar
putea fi şi acei Galatae, Asiani
şi Ponto-Bithyni de la Napoca.
Existau în alte provincii negus­
tori specializaţi în comerţul cu
Dacia, ca acel negotiator Daciscus
din Colonia, atestat la Aquileia.
Vase octogonale
Tezaurul de aur de la Pietroasa
47. CIL III 1209 = ILS 7147.
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Urbanizarea şi civilizaţia urbană în Dacia


şezările epocii târzii a fierului din Regatul Dacic,
numite de tip „oppidum ” sau „protourbane”, erau de
fapt aşezări nucleate, aflate într-un stadiu preurban. În
cazul tuturor aşezărilor de acest tip cercetate arheologic
s-a constatat o încetare bruscă a locuirii, prin distrugere.

■ Caracteristicile bare radicală a tipului de habi­


habitatului tat în Dacia. Singurele zone în
Distrugerea aşezărilor dacice care habitatul specific epocii Clădire cu portic din oraşul roman
Napoca -„Piaţa Unirii", Cluj-Napoca
târzii a fierului se menţine sunt
a fost întotdeauna pusă pe
cele aflate la periferia provinci­
seama războaielor dacice ale lui
ei, în părţile de sud şi de răsărit mată de cercetările arheologice, autohtone. Cercetările recente,
Traian, chiar dacă nimic nu ne
ale Transilvaniei, unde coloni­ care nu au identificat niciunde ca de exemplu săpăturile de
opreşte să presupunem că în
zarea romană a fost mai redusă urme preromane, nici măcar în la Napoca, au infirmat acest
unele situaţii ar putea fi vorba şi
şi unde comunităţile indigene apropierea aşezărilor romane. lucru, prima aşezare, cu caracter
de evenimente anterioare. Cert
şi-au putut menţine stilul Prin urmare, majoritatea acestor preurban, aparţinând unor
este că locuirea în aceste aşezări
ancestral de viaţă, probabil în nume nu provin de la aşezările colonişti norico-panonici. Din
n-a mai fost reluată după
schimbul unor obligaţii faţă de dacice ale epocii târzii a fieru­ aceasta s-a dezvoltat apoi viito­
întemeierea provinciei Dacia. O
armata romană din apropiere, lui, ci sunt mai degrabă nişte rul oraş. Şi la Potaissa urmele
astfel de situaţie nu-şi găseşte
singurul element concret al toponime indigene, preluate dacice concrete sunt inexis­
analogii în alte provincii roma­ tente. În schimb, se ştie din
noii stăpâniri. de către romani atunci când au
ne, fiind specifică doar Daciei. fixat în teren amplasamentele inscripţii că aici a staţionat tem­
Ideea unei mutări forţate a Aşa cum am subliniat deja
noilor aşezări. porar, probabil, cohors I Flavia
populaţiei indigene în zonele într-un alt capitol, o altă carac­
Ulpia Hispanorum milliaria c. R.
deschise, de câmpie, este lipsită teristică a habitatului din Dacia
■ Oraşele şi civilizaţia equitata, cea care a construit şi
de coerenţă, lipsind deocamdată romană este absenţa unor
urbană drumul. Inscripţiile atestă şi o
atestarea documentară arheolo­ civitates ale comunităţilor indi-
comunitate de cetăţeni romani,
gică a unor noi aşezări indigene gene, cu excepţia zonelor de Primele localităţi atestate într-o
condusă de doi magistri, ceea
datând de la începuturile epocii margine ale provinciei, unde inscripţie latină din Dacia, din
ce arată că era un vicus. Atât la
romane. De altfel, mutarea ele au putut exista. Numele anul 108 p.Chr., sunt doi vici,
Napoca, cât şi la Potaissa, colo­
forţată a populaţiilor indigene preromane ale marii majorităţi Napoca şi Potaissa. Peste 15
niştii şi-au amplasat aşezările în
nu este atestată nici în practica a oraşelor şi aşezărilor romane ani, prima va fi atestată cu
apropierea drumului, în locuri
romană din alte provincii. cunoscute din inscripţii nu statutul oficial de oraş. S-a pre­
de trecere, cu bune perspec­
semnifică o origine preromană supus despre ambele localităţi
Niciuna dintre aşezările nou- tive de evoluţie economică şi
a localităţilor, concluzie confir­ că ar fi putut fi două aşezări
create în Dacia romană nu comercială.
suprapune vreo aşezare indige­ Cam în aceeaşi vreme s-a fon­
nă dacică de la sfârşitul epocii Potaissa dat primul oraş, o colonia
târzii a fierului, nici măcar în deducta. Locul ales a fost
mod accidental. Este o altă Depresiunea Haţegului, în sud-
caracteristică a Daciei. Aşadar, vestul Transilvaniei. Există o
nu există nici un fel de relaţie inscripţie48, cunoscută de multă
între aşezările preurbane ale vreme şi considerată inscripţia
epocii târzii a fierului şi oraşele de întemeiere a oraşului, care
şi aşezările nou-create de către spune că el a fost fundat
romani în Dacia. Rezultă că
epoca romană a adus o schim­ 48. CIL III 1443 = IDR III/2 1
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

ridicate la rang de municipiu câtă vreme Apulum a trebuit


Napoca, Drobeta şi Romula, să aştepte epoca lui Marcus
primul evoluând dintr-o Aurelius pentru a fi munici-
aglomerare de colonişti romani pium Aurelium. Acest decalaj,
civili, cel de-al doilea dezvol- la prima vedere inexplicabil,
tându-se în jurul unui castru s-ar putea datora faptului că
auxiliar, iar cel de-al treilea aşezarea Apulum I din „Partoş”
tot în apropierea unor castre. a apărut mai târziu, abia după
Noi oraşe apar pe vremea lui ce Legiunea I Adiutrix a părăsit
Marcus Aurelius, ca Apulum I, castrul său. Atunci, prin 114 sau
tot dintr-un nucleu de colonişti. 118, pe fostul castru s-a înfiri­
Apulum
Celelalte au devenit muni­ pat o aşezare civilă. Deceniul
cipii sub Septimius Severus: acesta de întârziere şi faptul
(condita Colonia) de către rămas doar municipii. Colonia că se afla în teritoriul coloniei
D. Terentius Scaurianus, guver­ Dacica Sarmizegetusa, Napoca, Dacica Sarmizegetusa au putut
natorul Daciei, în numele împă­ Apulum I şi Potaissa au benefi­ fi motive ale încetinelii cu care
ratului. În acest caz, acţiunea a ciat de ius Italicum49. Dacă terito­ vicus-ul din „Partoş” a devenit
avut loc în anii 109—110 p.Chr. riul iniţial al coloniei Dacica ar oraş, în pofida condiţiilor eco­
fi fost atât de întins cum s-a nomice extrem de favorabile de
După unele opinii, teritoriul
presupus, este puţin probabil care a beneficiat.
coloniei Dacica se întindea la
început din sudul Banatului
ca Traian să-i fi acordat şi ius
Viteza urbanizării în Dacia a fost
Italicum, reducând astfel la
până în valea mijlocie a totuşi ridicată, în ansamblu. În
minimum veniturile statului.
Mureşului, cuprinzând o mare Pannonia vecină, unde existau
parte din Banat şi din vestul
În timp, crearea de noi oraşe,
civitates indigene, acestea şi-au
Transilvaniei. Cu alte cuvinte,
care a diminuat gradat teritoriile
Hadrian început existenţa romană sub
el ar fi coincis, în linii generale,
oraşelor mai timpurii, a gene­
rat, pe vremea lui Septimius
cu teritoriul distribuit de Traian
Severus, ca măsură reparatorie, Apulum II şi Potaissa în jurul
coloniştilor în proprietate ex
acordarea, pe teritorii mai mici, canabae-lor celor două legiuni,
iure Quiritium. În acest vast
a dreptului italic. Teritoriul pro­ iar Porolissum şi Tibiscum
teritoriu existau însă, încă de
vinciei a fost urbanizat neuni­ s-au dezvoltat şi ele în două
la început, şi multe enclave,
form. Zona de vest şi sud-vest centre militare importante. Pe
ce aparţineau armatei sau erau
a Transilvaniei şi Banatul erau de altă parte, colonia Dacica
domenii ale fiscului.
regiunea puternic urbanizată, iar Sarmizegetusa şi Apulum I au
În Dacia romană sunt cunoscu­ estul şi sud-estul Transilvaniei utilizat ca amplasament, foarte
te 11 oraşe. În afară de colonia erau complet lipsite de oraşe. probabil, fostele castre ale unor
Dacica, avem Drobeta, Napoca, legiuni care au fost transfe­
Dierna, Apulum I („Partoş”),
Principalii factori de urbaniza­
rate în altă parte, o practică
Apulum II, Potaissa, Ampelum,
re au fost armata şi coloniştii.
frecventă în toate provinciile
Porolissum, Tibiscum, Romula-
Dacă în epoca lui Traian vete­
imperiului. Rolul armatei în Marcus Aurelius
Malva. Dintre acestea, Drobeta
ranii au jucat rolul primordial
urbanizarea Daciei este evident,
a devenit colonia Septimia,
în constituirea primei colonia,
cum demonstrează statistica
Apulum I a ajuns colonia Aurelia,
în epoca lui Hadrian au fost Claudius, ajungând municipii abia
situaţiilor de mai sus. În ceea
iar colonia nova atestată tot la pe vremea lui Hadrian. Calea de
ce priveşte ritmul urbaniză­
Apulum în vremea lui Decius la vicus la municipiu a fost mai
rii, acesta a depins de diverşi
ar putea fi oraşul Apulum II factori geografici, economici scurtă cu o jumătate de secol
sau doar o refacere a celui în unele cazuri în Dacia, unde
şi sociali. Astfel, de exemplu,
dintâi. Tot colonia este atesta­ evoluţia a început de la aşezări
două aşezări amplasate în
tă şi Potaissa pe vremea lui ale coloniştilor romani, şi nu de
poziţii comerciale favorabile,
Septimius Severus, iar Napoca a la civitates, care n-au existat.
Napoca şi Apulum I, au evoluat
devenit colonia Aurelia în timpul Claudius diferit. Napoca a devenit rapid
lui Marcus Aurelius. Celelalte au municipium Aelium sub Hadrian, 49. Ulpian, Digestae, L 15, 1 8-9
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Topografia oraşelor din Dacia în sine. Pe parcurs, în curte (horrea) amplasate de o parte un pegmarius (unica atestare în
este puţin cunoscută. Singurul s-au ridicat circa 25 de statui, şi de alta a praetorium-ului au întreg imperiul), mânuitorul
oraş roman care este doar majoritatea imperiale, din care fost cu siguranţă construite de acestei instalaţii pentru produ­
parţial suprapus de o localitate s-au păstrat bazele, inscripţii Legiunea IIII Flavia Felix, deci cerea efectelor de scenă. Tot în
actuală este Colonia Dacica fragmentare şi fragmente mici în timpul lui Traian, fapt atestat afara zidurilor oraşului se afla
Sarmizegetusa. Aici a fost cer­ de bronz aurit. Prin intermediul de ţiglele cu ştampila legiunii şi o zonă sacră, unde au fost
cetat arheologic recent unicul unui podium se trecea din curte găsite în săpături. Al doilea cercetate templul lui Aesculap
for cunoscut în Dacia. Acesta a în basilica iudiciaria. Din bazilică monument important al colo­ şi Hygia, templul lui Liber Pater
fost ridicat în vremea lui Traian. se deschideau sediile instituţiilor niei, după for, este amfiteatrul. şi un atelier de sticlărie.
Intrarea în for se făcea de pe municipale celor mai impor­ El este situat în afara zidurilor
Alte monumente urbane, din
cardo maximus şi consta dintr- tante, ca de exemplu curia, ce de incintă. Cele două axe ale
alte oraşe ale Daciei, sunt
un tetrapylon susţinut de patru avea la subsol două aeraria. Mai monumentului măsoară 88 m,
cunoscute, în general, indirect,
baze mari. În faţa scărilor tetra- târziu, sub Marcus Aurelius şi respectiv 68 m. Amfiteatrul a
prin inscripţii.
pylonului se găsea o bază, iden­ Commodus, a fost construit şi fost unul dintre primele edificii,
tificată cu groma, locul de unde Construcţii de tip urban există
a fost întemeiat oraşul. Acest şi în mediul rural. În afara villae-
spaţiu era acoperit de o con­ lor, centre ale proprietăţilor
strucţie, sala gromei, susţinută funciare, de multe ori deţinute
în partea nordică de 4 coloane de orăşeni, care îşi constru­
şi în partea sudică de structurile iau locuinţe urbane în mediul
forului. Sala gromei are asemă­ rural (ca de exemplu villa de la
nări cu cea din principia Legiunii Ciumăfaia, ce aparţinea unui
III Augusta de la Lambaesis decurion de la Napoca), sunt
din Africa. Asemănările forului cunoscute câteva localităţi al
cu principia legionare nu sunt căror statut administrativ este
surprinzătoare. Acest lucru se necunoscut, dar care pot fi
datorează nu doar posibilităţii numite, în termenii actuali,
ca structura de lemn care a „orăşele”. Un caz tipic este
precedat forul de piatră şi care Forul roman de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa
aşezarea romană de la Micăsasa.
avea acelaşi plan să fi fost prin­ Ea se află la limita zonei
cipia unui castru de legiune, ci şi urbanizate a Daciei. A fost
faptului că ridicarea forului de un aedes Augustalium, inscripţie construit în epoca lui Traian, un centru de colonişti norico-
piatră a fost opera militarilor. care a determinat o confuzie, iniţial cu o structură din lemn panonici, cu un important pro­
Zona centrală a pieţei forului forul fiind cunoscut în literatura pentru tribune, doar zidul ce fil meşteşugăresc. Primii veniţi
este flancată pe trei laturi de românească sub numele de înconjura arena fiind de piatră. aveau locuinţe de lemn, cum
portice. Pe axa nord-sud se află „palatul augustalilor” mai bine Planul bine trasat al elipsei rezultă din urmele de cărbune
o bază de monument de 5,60 de 50 de ani. Un al doilea for a pledează pentru ridicarea sa de ars din primul nivel de locui­
x 5,60 m, ce fusese dedicat fost construit ulterior spre sud, către militari din legiuni, cele re. Cel de-al doilea nivel este
întemeietorului (conditori suo). din care se cunoaşte momentan mai bune analogii fiind cele ilustrat prin locuinţe mai solide,
Nu s-a păstrat monumentul basilica forensis. Tot în interio­ ale unor amfiteatre legionare, pe baze de piatră şi acoperite
rul oraşului au fost cercetate ca de exemplu cel de la Deva cu ţigle. În cel de-al treilea nivel
arheologic praetorium-ul pro­ (Chesters), din Britannia. La un al aşezării au fost descoperite
curatorului financiar al Daciei moment dat, a fost realizată edificii cu ziduri de piatră de
Apulensis şi, parţial, un mare o cavea din zid, care putea dimensiuni mari, cu mai multe
horreum. Ţiglele cu ştampila PR adăposti între 4.000 şi 5.000 de încăperi, pavate cu cărămizi şi
COS (=pr[aedia] co[n]s[ularis]) spectatori. Arena este străbătută cu opus signinum, precum şi două
găsite în acest complex datează de un canal subteran adânc, ce baze de coloane şi un capitel
din vremea lui Traian şi, prin se deschide într-o încăpere de piatră, rezultate de la un por­
urmare, sugerează că aici tre­ centrală subterană cu ziduri de tic. Alte clădiri erau dotate cu
buie să fi fost amplasat sediul piatră. Aceasta adăpostea pegma, instalaţii de hypocaustum şi s-au
guvernatorului Daciei în epoca după cum atestă o inscripţie gă­ descoperit şi fragmentele unui
Commodus lui Traian. Cele două depozite sită în interior, ce menţionează apeduct. Între clădiri existau
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

străzi pavate. Acoperişul lor este un termen convenţional înţeleasă ca un fenomen în peste tot în imperiu, peregrinii
era din ţigle şi pereţii interiori folosit pentru a marca o serie primul rând de aculturaţie, prin au acceptat de bunăvoie legile
erau pictaţi în diferite culori. de schimbări culturale ce au care o masă de indigeni daci, şi taxele romane. Pe de altă
O evoluţie asemănătoare, de la creat civilizaţia imperială roma­ necunoscută ca număr şi ca parte, autorităţile romane nici
colibe simple de lemn ale primi­ nă în care atât similitudinile, pondere socială, îşi modifică nu aveau mijloace eficiente
lor colonişti la edificii de piatră cât şi diferenţele au generat un identitatea etnică sub influenţa cotidiene pentru a-i forţa pe
cu dotări de tip urban, a fost sistem coerent. Prin urma­ civilizaţiei romane aduse de aceştia, iar toleranţa era, pe de
demonstrată şi de recentele cer­ re, a deveni roman nu era o coloniştii cu care convieţuia. altă parte, un element impor­
cetări arheologice de la Napoca. problemă ce se putea rezolva Nu au fost puse în evidenţă tant al filosofiei pe care se baza
În aceeaşi categorie de aşezări prin simpla achiziţionare a unui mecanismele sociale ale unui dominaţia romană. Aceste con­
cu statut juridic inferior, dar cu pachet cultural gata pregătit. În asemenea proces, care în Dacia statări nu înseamnă însă că în
aspect urban, pot fi încadrate cazul Daciei romane, studiul nu au funcţionat ca în Gallia, Dacia n-a avut loc un fenomen
şi altele, ca de exemplu pagus integrării în civilizaţia romană Britannia sau Pannonia. În de romanizare.
Miciensis (Veţel), cu un amfi­ este deocamdată la început, iar stadiul actual al cunoştinţelor,
teatru din lemn şi piatră, terme documentaţia arheologică încă Prin urmare, rezultă că procesul
absenţa acelor civitates autoh­
şi alte numeroase edificii cu puţin consistentă, în comparaţie tone în zona puternic urbani­ de romanizare sau de integrare
ziduri de piatră, şi Germisara, cu provinciile occidentale. Aşa zată a provinciei şi dispunerea a Daciei în civilizaţia romană
staţiune termală cu bazine trebuie abordat într-o altă mani­
săpate în stâncă, construcţii eră pentru a putea fi înţeles şi
cu ziduri de piatră, inscripţii explicat convingător, ţinând
votive, monumente sculpturale, seama de realităţile sociale ale
între care o statuie de marmură Daciei.
a Dianei. Prin urmare, dihoto­ Accentul noii viziuni trebuie
mia între mediul urban şi cel pus în primul rând pe coloniştii
rural în epoca romană, frecvent romani. În acest context merită
accentuată de către istorici, este comentată cunoscuta frază a
în mare măsură artificială, cel lui Eutropius, care spune că
puţin din acest punct de vedere. Traian a adus în Dacia „...
Amfiteatrul Sarmizegetusei romane
Rezultă că urbanizarea a consti­ infinitas copias hominum ex toto orbe
tuit cea mai spectaculoasă din­ Romano...”. Nu suntem în faţa
tre transformările petrecute la cum am subliniat, Dacia are o comunităţilor indigene dacice unei exagerări întâmplătoare a
nordul Dunării după ce aici s-a serie de caracteristici în privinţa în regiunile limitrofe, slab istoricului antic. El subliniază
instaurat dominaţia politică a structurii populaţiei, a comuni­ colonizate şi neurbanizate, nu faptul că în Dacia, după cuceri­
Imperiului Roman. Urbanizarea tăţilor indigene, a proprietăţii permit identificarea unui proces re, a existat o situaţie deosebită,
reprezintă o componentă asupra pământului şi a evoluţiei de integrare rapidă a acestor colonizarea a fost masivă şi a
centrală a schimbărilor denu­ reţelei de aşezări. Multe dintre comunităţi în civilizaţia romană.
reprezentat o acţiune cu urmări
mite în mod convenţional prin acestea sunt legate de moşteniri Elementele indigene integrate în
mult mai tranşante şi mai rapide
termenul de „romanizare”. ale epocii preromane, diferite mediul urban sunt atestate, aşa
decât în cazurile altor provincii,
de cele întâlnite de romani în cum arătam, într-o proporţie
situaţie bine cunoscută, proba­
alte provincii europene occi­ extrem de redusă. Nici perioa­
■ Integrarea Daciei bil, autorilor antici. Prin urmare,
dentale. da de 165 de ani de stăpânire
în civilizaţia romană colonizarea masivă a fost o altă
romană nu pare suficientă
Cei care au abordat problema particularitate a Daciei în raport
Până nu demult, termenul de pentru finalizarea unui astfel
romanizării Daciei au elaborat cu celelalte teritorii intrate mai
„romanizare” a fost utilizat în de proces presupus. De aici s-a
istoriografie ca o „umbrelă” în general scheme teoretice ide­ timpuriu în Imperiul Roman.
născut ideea unei romanizări
protectoare pentru a ascunde o ale, abstracte şi simplificatoare, Aceasta este esenţa romanizării
forţate, urmărită de romani ca
multitudine de procese istorice fără a ţine seama de aceste Daciei şi astfel se explică succe­
politică de stat, fără ca docu­
separate. Studiul culturilor realităţi. De aceea, romanizarea, sul rapid al integrării Daciei în
mentaţia istorică să ofere însă
provinciale trebuie să ia în con­ tratată ca un fenomen spiritual lumea romană.
indicii în acest sens. Cele mai
siderare diversitatea culturală, de însuşire a limbii latine şi recente studii privind roma­ Romanizarea Daciei s-a făcut
în acelaşi timp cu unitatea ei în de transformare a mentalităţii nizarea din restul provinciilor deci prin colonizare masivă, în
Imperiul Roman. „Romanizare” într-una de tip roman, a fost demonstrează convingător că, primul rând. În linii generale,
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

fenomenul era deja extrem de sunt situate în vecinătatea colo­ limbi, devenind în scurtă vreme oglinzi şi alte obiecte romane
avansat la sfârşitul domniei lui niştilor din Noricum, mai puţin nu doar lingua franca, ci limba de bronz, precum şi monede,
Traian. Totuşi, unele dintre romanizaţi, pe care i-am amintit. maternă a marii majorităţi a dovedeşte că ritul funerar era
grupurile colonizate aveau grade Singura constatare ce poate populaţiei Daciei. puternic influenţat nu doar
diferite de romanizare. Existau fi făcută despre gradul lor de de cultura materială, ci şi de
Gradul de romanizare a Daciei
colonişti care se aflau în plin romanizare este că ei utilizau şi obiceiurile sepulcrale romane.
rezultă extrem de clar şi din
proces de aculturaţie, început produse ale atelierelor romane, La aceasta se adaugă inscripţiile
analiza monumentelor şi
în alte provincii, atunci când alături de cele tradiţionale, fără funerare romane descoperite
riturilor funerare ale diferitelor
au fost aduşi în Dacia. Pentru ca stilul de viaţă să pară prea în unele necropole ilire. Chiar
grupuri. Colonişti norico-pano-
ei procesul de romanizare a mult modificat. dacă gradul lor de romanizare
nici, de exemplu, s-au manifes­
continuat, chiar dacă urmărirea este mult mai avansat decât al
Sosirea, pe parcursul secolului tat extrem de diferit. Dacă cei
acestuia în sursele arheologi­ norico-panonicilor din sudul
al II-lea p.Chr., a altor grupuri din sudul şi estul Transilvaniei
ce şi epigrafice este încă la Transilvaniei, se menţin încă
de colonişti a accelerat procesul utilizau incineraţia în tumuli
început. Astfel, în sudul şi estul elemente ale ritului funerar tra­
Transilvaniei au fost colonizate diţional, care îi particularizează.
comunităţi peregrine aduse Necropole ilire sunt cunoscute
din Noricum. Ele practicau o în special în regiunile montane
economie semipastorală şi se ale Transilvaniei, la Ruda-Brad,
înmormântau în tumuli. Printre Alburnus Maior „Hop” şi „Tăul
cele mai bine cunoscute sunt Cornii”, Ighiu, Cinciş, dar şi
necropolele de la Caşolţ şi la Apulum, Sighişoara şi chiar
Calbor. Noricii din aceste aşe­ Romula. O altă grupă de colo­
zări utilizau ceramica tradiţiona­ nişti, legaţi în special de mediul
lă, alături de ceramică romană, militar al trupelor auxiliare,
practicau ritul funerar celtic sunt tracii. Necropolele unde
de acasă, incineraţia în tumuli. pot fi identificaţi şi traci, la
Sondajele din aşezarea de la Brad-Muncelul sau la Romula,
Caşolţ au arătat că locuinţele arată că ritul lor funerar era
lor erau colibe de suprafaţă, cu incineraţia pe loc în groapă
pereţii de lemn lipiţi cu lut. Prin simplă, săpată în trepte. Dacă
urmare, aceste comunităţi îşi la Romula ei par a fi dardani,
păstrau modul de viaţă tradiţio­ la Brad-Muncelul ar putea fi
Pietre funerare romane
nal celtic şi obiceiurile funerare vorba despre iliri amestecaţi cu
proprii, în momentul sosirii traci. Oricum, tracii par mult
în Dacia. Chiar dacă veneau de romanizare, destul de avan­ tradiţională, cei ajunşi în Dacia mai romanizaţi decât alte gru­
dintr-o provincie romană, gradul sat chiar din primele decenii Porolissensis au ridicat monu­ puri etnice. Barbarii daco-sar-
lor de romanizare era destul de existenţă datorită primului mente funerare romane de pia­ maţi aduşi de către romani din
de puţin evoluat. Procesul val masiv de colonizare din tră de origine norico-panonică. barbaricum-ul estic (Moldova)
de integrare a unor aseme­ vremea lui Traian. În acest Aceştia utilizau îmbrăcămintea au necropole mixte. Predomină
nea comunităţi a continuat în mod, în Dacia s-a răspândit şi şi accesoriile vestimentare spe­ incineraţia în urne şi inhumaţia
Dacia, fără ca în stadiul actual impus rapid civilizaţia urbană, cifice (fibulele de tip norico- în cazul copiilor. Ritul funerar
al documentaţiei arheologice să procesul de integrare fiind lipsit panonic) norico-panonicilor nu este modificat faţă de cel
poată fi urmărit. Acelaşi lucru se de obstacole şi încheiat, în linii romanizaţi. Ilirii foloseau inci­ practicat în barbaricum. Mone­
poate spune şi despre barbarii generale, în primul secol de neraţia în groapă simplă, uneori dele romane sunt accesorii ves­
aduşi de romani în provincie în existenţă a provinciei. Dacia a cu pereţii arşi (fie de la arderea timentare, medalioane, nu sunt
diferite momente. Comunităţile fost, datorită particularităţilor pe loc, fie de la purificare). folosite ca obol al lui Charon.
indigenilor daci din mediul rural sale, cea mai romană dintre Unele morminte aveau groapa Portul celor din necropola de
şi militar de la marginile pro­ provinciile de frontieră, chiar marcată de un ring de piatră la Locusteni este tradiţional, cu
vinciei sunt prea puţin cercetate dacă a fost ultima adăugată sau de o incintă de piatră de fibule barbare şi cercei de argint
arheologic pentru a putea evalua pe lista imperiului. Aici, limba formă rectangulară. Inventarul, filigranaţi, pentru femei. Stadiul
gradul lor de romanizare în latină n-a întâmpinat concu­ constând din ceramică romană, lor de romanizare este scăzut.
diferite perioade. Aşezările lor renţa serioasă a niciunei alte lacrimaria şi unguentaria de sticlă, Celelalte două necropole, cele
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

din Transilvania, Soporul de S-a sugerat de către unii istorici


Câmpie şi Obreja, îşi menţin că religia statului dac ar fi fost
acelaşi rit funerar, dar accesorii­ fundamentul politic în epoca
le vestimentare arată o adoptare preromană, ea constituind
a îmbrăcămintei romane, gradul elementul ideologic ce a asigu­
lor de integrare fiind superior rat rezistenţa antiromană, având
celorlalţi din Dacia Inferior, capacitatea de a-i transforma
chiar dacă îşi menţin ritul fune­ pe războinicii daci în fanatici.
rar tradiţional. De altfel, şi în Asemenea caracteristici i-ar fi
alte provincii, ideologia funera­ determinat pe romani să distru­
ră a indigenilor nu s-a modificat gă templele, clasa sacerdotală
vreme îndelungată. În Britannia, şi să interzică sever, într-un fel,
de exemplu, în primele două orice manifestări cu caracter
Ceramică, găsită
secole de dominaţie romană religios tradiţionale ale indige­ în necropola Porolissum

a avut loc doar o integrare de nilor. Aceasta ar fi, în viziunea


natură materială, şi nu spirituală unor specialişti români, explica­
factorul esenţial ce determinase şi divinităţile „oficiale” dacice
a indigenilor, aşa cum re2ultă ţia situaţiei deosebite din epoca
atitudinea antiromană. Dacă ar dispăruseră odată cu clasa sacer­
din studiul necropolelor. romană, în contrast cu prezenţa
fi făcut-o, n-ar fi dat numele dotală, legată strâns de existenţa
teonimelor locale in inscripţiile
Necropole ale indigenilor care de Sarmizegetusa (considerat regelui şi a statului. Aşa se
romane ale altor provincii, cum
să-şi continue existenţa şi riturile centrul religios sfânt pandacic) explică lipsa oricărei situaţii în
ar fi cele celtice din Noricum
funerare tradiţionale dinainte de primului oraş roman, o colonia care să poată fi identificat feno­
sau Pannonia. Această imagi­
cucerirea romană nu se cunosc deducta de veterani, aşa cum n- menul de interpretatio antiqua,
ne teoretică, lipsită de o bază
în Dacia, aşa cum există în au făcut cu Ierusalimul. în speţă interpretatio Dacica, prin
documentară serioasă, este
Gallia sau Britannia, spre exem­ care indigenii să vadă în unele
contrazisă de comparaţia între Explicaţia inexistenţei divinită­
plu, ceea ce ar putea fi doar un divinităţi romane propriile
comportamentul roman faţă ţilor dacice în inscripţiile şi pe
ecou al stadiului incipient al divinităţi.
de evrei şi cel faţă de daci, aşa monumentele romane trebuie
cercetărilor în mediul rural. cum transpare el din izvoa­ căutată, mai degrabă, în struc­ În schimb, cultele indigene din
Un indicator la fel de semni­ rele literare latine. Atitudinea tura religiei dacilor, despre care alte provincii, preluate acolo în
ficativ pentru romanitatea şi scriitorilor şi istoricilor latini ştim prea puţin, şi în evoluţia panteonul roman prin interpre­
romanizarea provinciei Dacia faţă de cele două popoare socială şi politică a lumii dacice tatio antiqua (fie Romana, fie de
este religia. O statistică relativ este total diferită: ură faţă de preromane. Spargerea cadrelor altă natură), sunt numeroase în
recentă arată că din totalul evrei şi înţelegere, uneori chiar organizării tribale odată cu Dacia. Cele mai bune exemple
de monumente epigrafice şi simpatie, faţă de daci. Traian impunerea autorităţii statale tre­ pot fi date din lumea provincii­
figurate religioase, 73% (= a fost Dacicus, dar Titus n-a buie să fi adus schimbări esenţi- lor celtice şi germanice: Apollo
2.100) aparţin panteonului devenit Judaicus, pentru a nu se ale şi în religie. În stadiul actual Grannus şi Sirona, Sucellus
greco-roman. Procentul coin­ face asocieri politice sau chiar al cunoaşterii acestor probleme,
cide cu cel de 74% al numelor genetice cu evreii. Evreilor li lipsa oricărei manifestări religi­ Piatra funerară a
necropolei Sucellus
romano-italice din analiza ono­ s-a impus fiscus Judaicus, dacilor oase indigene în epoca romană
nu. Prin urmare, rezultă că dacii pare mai degrabă legată de
masticii. Restul se împart astfel:
aveau un comportament religi­ existenţa unei religii cu caracter
Mithras 10%, zeii siro-palmireni
os diferit faţă de evrei, pentru „popular” a indigenilor. Această
5%, zeii microasiatici 3,8%,
că nu făceau prozelitism şi nu posibilitate este susţinută şi de
divinităţi thraco-moesice 3,6%,
aveau diaspora. Prin aceasta ei inexistenţa oricăror manifestări
egiptene 3%, 2% celto-germani-
nu periclitau religia, obiceiurile de cult spectaculoase (temple,
ce şi nord-vest africane.
şi modul de viaţă (mores) roma­ sanctuare) în lumea barbară din
În privinţa religiei indigenilor ne. De aceea, romanii nu par apropierea Daciei romane, unde
daci, inscripţiile, monumen­ să fi avut motive pentru a se locuiau daci liberi şi alte nea­
tele figurative şi descoperirile comporta faţă de daci şi religia muri înrudite şi unde romanii
arheologice nu ne oferă niciun lor într-o manieră asemănătoa­ nu puteau impune şi mai ales
indiciu cu privire la supravieţui­ re cu felul în care i-au tratat controla interdicţii religioase.
rea acesteia în epoca romană. pe evrei, a căror religie fusese Religia dacică „aristocratică”
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

era celebrat la Ulpia Traiana tale, dar şi din Orient, asigu-


Sarmizegetusa de către un con­ rându-i o diversitate culturală
cilium Daciarum trium, care avea remarcabilă. Caracterul puternic
în frunte un sacerdos arae Augusti latin şi filiaţia latină occidentală
(coronatus Daciarum trium)50, a civilizaţiei provinciale a Daciei
apărut în vremea lui Severus nu au fost în niciun fel concu­
Alexander (când este sigur ates­ rate de aporturile culturale orien­
tat) sau chiar mai înainte. Sarcina tale în arhitectură sau în artă,
Cavaler trac,
descoperit la
principală a acestei instituţii era sigur identificate prin studiile de
cetatea Polovragi, celebrarea cultului imperial în arheologie şi istoria artei. A fost
jud. Olt
numele tuturor comunităţilor menirea geografică a Daciei de
provinciei. Prin acest act se punte între Occident şi Orient.
şi Nantosuelta, Cernunos, Rezultă că în religia şi mentali­ exprima loialitatea faţă de impe­ Civilizaţia provincială a Daciei
Epona, Mars Camulus, Obila, tatea populaţiei Daciei romane riu şi împărat a provinciei şi a n-a atins un nivel deosebit,
Hercules Magusanus, Iupiter Sol exista o diversitate ce reflecta locuitorilor ei. El reprezenta un caracterul de provincie de
Bussurigius, Iupiter Bussumarus, diversitatea coloniştilor, chiar element de coeziune religioasă şi frontieră spunându-şi cuvântul.
Iupiter Tavianus şi divinităţile dacă nu în mod proporţional. politică în ansamblul spirituali­ Realizările culturale, artistice şi
colective Quadriviae, Matronae, Putem afirma că exista un tăţii provinciei. În mod evident, tehnice au fost modeste şi nu
Dominae, Gesahenae, Suleviae, cosmopolitism religios. Sunt clar a fost una dintre pârghiile cele se remarcă prin originalitate
Campestres. Dintre cele de ilustrate fenomenele de interpre- mai importante, alături de limba deosebită. Singurul monument
origine thraco-moesică, bine tatio Romana şi de sincretism, în latină, pentru uniformizarea unei de excepţie al Daciei, ce poate fi
cunoscuţi sunt zeii sincretişti, mare, produse în afara Daciei, societăţi cu tradiţii diverse şi cu înscris între cele mai importante
aşa-numiţii „cavaleri danubieni”, înainte de sosirea colonişti­ grade diferite de romanizare, din imperiu, a fost podul peste
reprezentaţi în peste 60 de lor. La toate acestea trebuie contribuind la procesul inte­ Dunăre, de la Drobeta, realizat
reliefuri, Cavalerul trac, uneori adăugate numeroasele practici grării comunităţilor insuficient de Apollodor din Damasc în
în sincretism cu Apollo. Câte oculte, magice, care constituiau romanizate în momentul sosirii epoca lui Traian.
o singură atestare au zeiţa un mozaic la fel de divers din lor în Dacia. Provincia Dacia avea o iden­
Dardanica şi Zbelthiurdus, zeul categoria credinţelor „popula­
Civilizaţia urbană romană a titate aparte, care o deosebea
fulgerelor. De acelaşi succes ca re”, mai puţin documentate de
impus în Dacia limba latină, reli­ de celelalte provincii de limbă
şi în alte provincii s-au bucurat către izvoarele scrise şi artistice.
gia greco-romană şi mentalitatea latină din Occident. Formele de
şi în Dacia zeii orientali, în Rezultă că existau grade diferite
romană. Nu înseamnă că n-au aculturaţie fiind mai reduse ca
frunte cu Mithras (peste 280 de înţelegere şi de practicare
existat şi numeroase particulari­ intensitate faţă de alte provincii,
de monumente). Urmează a religiei în rândul populaţiei
tăţi sau că Dacia era un teritoriu rezultă o unitate lingvistică mai
cultele siro-palmirene - Iupiter Daciei romane. Religia greco-
cu un nivel uniform de recep­ puternică, generalizarea limbii
Dolichenus (50 de monumen­ romană, ce domina comunităţile
tare a civilizaţiei romane. Din latine fiind un fenomen mai
te), Syria (Atargatis), Iupiter urbane, a avut un rol la fel de
contră, în Dacia s-au întâlnit rapid, ce n-a întâmpinat obsta­
Heliopolitanus, Iupiter important ca şi limba latină în
tradiţii din provinciile occiden­ cole sau rezistenţe.
Balmarcodes, Azizos, Sol procesul de integrare în lumea
Invictus, Turmasgades, Baltis, romană. Religia juca însă un rol
Apollodor din Damasc
Deus Aetemus, Theos mai militant decât limba latină. şi podul construit de el la Drobeta (reconstituire)

Hypsistos, Belus, Iarhibolus, Existau şi divinităţi cu caracter


Malagbel, Bebellahamon, „politic” care îndemnau la loia­
Benefal, Manavat - şi microasia- litate faţă de imperiu şi împărat:
tice: Cybele, Sabazius, Cimis- Victoria, Virtus Romana, Genius
tenus, Men, Eruzenos, Saroman- Imperatoris şi mai ales divinităţi
dus, Adrastia, Sarden-denos, legate direct de casa imperială,
Zeus Narinos, Zeus Sittacomi-. a căror frecventare sau ignorare
cos. Nu lipsesc nici divinităţile putea însemna avansarea în
egiptene şi nord-vest-africane: ierarhia socială sau dizgraţia şi
Serapis, Isis, Harpocrates, marginalizarea: Domus Divina,
Ammon, Apis, Caelestis (Tanit), precum şi cultul Romei şi al
Saturnus, Dii Mauri. lui Augustus. Cultul imperial 50. CIL III 1433 = IDR 111/2 266.
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

Dacia şi lumea barbară vecină


acia lui Traian şi teritoriile extracarpatice ce depindeau de Moesia Inferior
aveau rolul strategic de a separa masele barbare de pe malul stâng al
Dunării, de la Aquincum până la gurile fluviului. Rolul special al Daciei
era supravegherea iazigilor şi stoparea încercărilor acestora de a se extinde spre
platoul transilvan. Iazigii erau, în acea perioadă, cei mai ostili vecini ai Daciei.

■ Rolul Daciei faţă de caţie. Spre nord-vest de Dacia existat şi cu roxolanii, probabil ţie52. Printre populaţiile amintite
lumea barbară Porolissensis şi în Câmpia după ce au fost înfrânţi în anul de izvoare erau: marcomanii,
În timpul crizei din 117-118 Munteniei din faţa Daciei 102 p.Chr. Hadrian va continua quazii, nariştii, hermundurii,
p.Chr., rolul Daciei se dovedi­ Malvensis circulaţia monedei relaţiile de amicitia cu cele două suevii, sarmaţii, lacringii, burii,
se lipsit de eficacitate. Pentru romane şi a mărfurilor romane neamuri, atitudine ce va contri­ vandalii, victoalii, sosibii,
a putea asigura securitatea de uz cotidian a transformat bui, în parte, la depăşirea crizei sicobaţii, peucinii, roxolanii
zonei intracarpatice, Imperiul aceste regiuni în „zone de din 117-118 p.Chr. şi costobocii53. Dintre aceştia,
Roman a trebuit să accepte o tranziţie” între sistemul roman, primii care au ameninţat Dacia
După dispariţia Regatului
bazat pe producţia de mărfuri nordică au fost burii. Ei locuiau
serie de sacrificii, concretizate Dacic, vidul de putere şi timo­
şi pe economia monetară, şi iniţial în sud-estul Slovaciei
prin cedarea unor teritorii şi rarea populaţiilor din barbaricum
sistemul social tribal din bar- şi în nordul Ungariei. În anul
reorganizarea celor rămase sub au asigurat o perioadă liniştea la
baricum. 180 p. Chr.54 au fost învinşi de
stăpânire romană. frontierele nordice şi estice ale
După anii 230-240 p.Chr., Daciei. Regiunile mai popu­ guvernatorul Daciei, Sabinianus.
Cele trei Dacii create de În faţa sectorului de limes de la
schimbarea echilibrului lumii late erau cele din depresiunile
Hadrian erau „centrate” pe axa Porolissum, la circa 5-15 km
barbare, în special spre nord- Carpaţilor Orientali şi cele din
est-vest, în raport cu vecinii în faţa liniei de turnuri de pază,
est şi spre est de Dacia, a nordul Moldovei şi Bucovina.
barbari cei mai periculoşi, iazigii sunt cunoscute aşezări barbare.
adus modificări în relaţiile cu Pe Nistrul superior, până la
şi roxolanii. Ele nu se învecinau Cultura lor materială este mixtă,
vecinii barbari. Rolul strategic Prut şi în nordul Moldovei
direct cu niciunul dintre aceste daco-germanică. Acest ames­
al Daciei se apropia de sfârşit. locuiau costobocii, de neam
două neamuri sarmatice. În tec, cunoscut în estul Slovaciei
Vechea concepţie strategică a traco-geto-dac. Lor li s-a atribu­
noua concepţie strategică a epo­
secolului al II-lea p.Chr. era it aşa-numita „cultură Lipiţa”,
cii hadrianice, în faţa celor două
depăşită. deşi cronologia acesteia nu este
fronturi de luptă potenţiale se Amfiteatrul de la Porolissum
încă definitiv stabilită. Începând
întindeau două zone de câmpie,
■ Neamurile barbare cu secolul I p.Chr., la est de
nelocuite intens şi sistematic
din apropierea Daciei Regatul Dacic, în Moldova,
în acea perioadă, cum rezultă
şi instrumentarul pătrunseseră deja şi grupuri sar­
din cronologia descoperirilor
diplomatic al politicii matice, cum sunt, spre exem­
arheologice. Astfel, cele trei romane plu, aorşii. Ei au convieţuit, se
Dacii continuau să-şi îndepli­
Aşa cum arătam, în epoca pare, cu locuitorii mai vechi ai
nească rolul de „ic” despărţitor
lui Traian, principalii vecini zonei, daco-geţii şi bastarnii.
în mijlocul lumii barbare.
barbari ai Daciei erau iazigii şi Spre nord de Dacia trăiau şi
După războaiele marcomani- roxolanii. Cu ambele neamuri, unele triburi celtice, ca anarţii
ce, regiunile translimitane au romanii au avut în anumite şi tauriscii51. Tot spre nord, pe
fost mai intens populate, cu momente relaţii de amicitia. În Tisa superioară, locuiau com­
acceptul administraţiei romane timpul războiului dacic al lui pact comunităţi dacice.
din Dacia. Acest lucru a con­ Traian, iazigii au fost singurii
tribuit la naşterea unor „zone barbari din regiunea Dunării În timpul războaielor marco- 51. Menţionaţi de Ptolemeu, III, 8, 3, în
acelaşi timp şi la aceeaşi latitudine cu
de contact” şi la o dinamizare care nu au fost aliaţi cu manice, în regiunea Dunării costobocii
a schimburilor şi a circulaţiei Decebal. Se ştie din izvoarele mijlocii şi a Tisei superioare 52. SHA, Vita Marci, 14
53. SHA, Vita Marci, 22,1
mărfurilor peste linia de demar­ scrise că o relaţie similară a s-au produs mişcări de popula­ 54. Cassius Dio, LXXII, 3,1
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

promis pământ în Dacia celor echipament militar romane şi a


12.000 de daci „mărginaşi”, ce unor arme romane dovedeşte
fuseseră alungaţi din ţara lor exercitarea unui control militar
de baştină, probabil de pe Tisa roman şi a unei autorităţi
superioară. Cum în provincie romane, cel puţin nominale,
urmele lor nu au fost depistate, asupra grupurilor barbare,
romanii au putut aplica o altă practică bine cunoscută şi la
metodă, atribuirea de teritorii în alte frontiere.
vecinătatea imediată a provinci­
Alte triburi cereau bani şi roma­
ei. În acest caz, considerăm că
nii le acordau stipendii pentru a
a fost aleasă regiunea de la vest
le determina să rămână paşnice.
de Dacia, Crişana. Aici sunt
Astfel, de exemplu, un dynasten
atestate arheologic comunităţi
Vandali atacând o garnizoană (reconstituire) germanic (şeful unui trib), pe
dacice, dar nu există conti­
nume Tarbos, ameninţa Dacia
nuitate de locuire din secolul
cu război, dacă nu ar fi primit
încă din secolul I p.Chr. (la nord-est de Dacia este amintită I p.Chr. şi nici elemente de
bani. El a fost alungat de un
Zemplin, de exemplu), ar putea de izvoare „ţara” costobocilor55, datare prea numeroase pentru
altul, Battarios, tot în schimbul
constitui populaţia numită de iar o inscripţie de la Roma prima jumătate a secolului al
unei sume de bani60. Studiul cir­
izvoare buri. atestă un oarecare Pieporus II-lea p.Chr. Aceeaşi metodă,
culaţiei monetare în regiunile de
rex Coisstobocensis56. Acestea aşezarea unui grup barbar în
O altă populaţie extrem de răz­ la vest de Dacia a constatat o
sunt indicii ce ar putea atesta preajma frontierei, au aplicat
boinică au fost vandalii. Cum în creştere a numărului de monede
existenţa unei legături de tip romanii şi în Muntenia, în faţa
izvoarele scrise apar mai multe emise de Marcus Aurelius, în
amicitia între romani şi costo- limesului transalutan. În ambele
afara provinciei, în Dacia feno­
nume de populaţii, s-a propus regiuni lipsesc mormintele
boci. Atestarea unui rex barbar menul fiind invers, ceea ce ar
identitatea asdingi — victoali şi bogate (princiare) şi depozitele
în preajma Daciei este unică. In putea fi explicat prin creşterea
lacringi - taifali, dar şi invers. de vase de bronz sau din metale
vremea guvernatorului Sextus stipendiilor pentru barbari.
Indiferent de variantă, ceea ce preţioase, indicatorii existenţei
Cornelius Clemens, acesta i-a
se ştie este că aceste populaţii unei aristocraţii barbare. În În Moldova, numărul de mone­
îndemnat pe asdingi să-i atace
germanice erau strâns înrudite acelaşi timp, sunt prezente de romane şi al tezaurelor este
pe costoboci şi să le ia teritorii­
şi erau cele care au dezvoltat le. Asdingii şi lacringii s-au aflat mărfuri romane de uz coti­ mult mai mare ca şi în Crişana
cultura Przeworsk. Aceste ele­ dian. Faţă de aceste populaţii şi Muntenia. Multe tezaure tre­
şi ei, probabil, în aceleaşi relaţii
mente au fost identificate arhe­ romanii n-au utilizat sistemul buie să fi reprezentat stipendii,
de amicitia cu romanii, chiar
ologic în nord-vestul extrem al relaţiilor de amicitia (similare cu cum ar fi cele trei descoperite
dacă uneori acestea se între-
României, în necropola de la rupeau temporar, lăsând loc cele faţă de quazi, marcomani la Muncelul de Sus, cărora li
Medieşu Aurit, la Apa, Boineşti, sau costoboci), ci le-au atribuit se adaugă şi un tezaur de şapte
conflictelor militare. Aşa rezultă
Cehăluţ, Lazuri şi Crasna. zone de locuit în faţa frontierei vase romane de argint. Este
din relaţiile lor cu romanii în
Contactul lor cu limesul Daciei romane. Prezenţa pieselor de indiciul unei reşedinţe princiare
vremea lui Caracalla şi apoi a lui
Porolissensis este ilustrat prin barbare. Un alt astfel de centru
Macrinus57.
descoperirea în interiorul unor este marcat de mormintele de
O altă înţelegere încheiată de Colonişti romani incineraţie cu inventar foar­
castre romane a unor obiecte
imperiu prin intermediul Daciei te bogat de la Dămieneşti, o
specifice, accesorii de îmbrăcă­
a fost cea din 180 p.Chr. cu adevărată excepţie în mediul
minte, ceramică şi chiar arme,
burii. Principala prevedere era cultural al lumii daco-geto-sar-
specifice populaţiilor culturii
ca ei să nu mai locuiască şi să matice de la est de Dacia, în
Przeworsk.
nu-şi mai pască vitele, pen­ secolul al II-lea p.Chr.
Pentru ca romanii să aplice unei tru totdeauna, pe o fâşie de
populaţii din afara imperiului teren lată de 40 de stadii de la
sistemul de relaţii de amicitia, graniţa Daciei58. Totuşi, ei erau
aceasta trebuia să fie suficient toleraţi în apropierea Daciei. 55. Cassius Dio, LXXI, 12,1
56. CIL VI 1801 = ILS 854 = IDRE I 69
de importantă şi de puternică, Tot în timpul guvernatorului 57. Cassius Dio, LXXVIII, 12,2; LXXVIII, 27,5
58. Cassius Dio, LXXI, 3,1
iar aristocraţia războinică să Sabinianus, ne spune Cassius 59. Cassius Dio, LXXI, 3, 3
fie dominată de un rex. Spre Dio59, au fost supuşi şi li s-a 60. Cassius Dio, LXXI, 11,1
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

■ Interacţiunea econo­ marca teritoriul provinciei.


mică peste frontierele Prin ea trecea drumul roman
Daciei şi impactul ce pleca de la Porolissum spre
influenţelor romane în Pannonia Inferior. Unele locu­
Maximinus
Thrax lumea barbară inţe, databile în secolul al III-lea
p.Chr., erau construite pe teme­
Definirea zonelor de interac­
lii de piatră şi aveau dimensiuni
ţiune economică între Dacia
de până la 10 x 7 m. Materialul
şi barbaricum are ca element
ceramic descoperit era 95%
principal comerţul. Ele s-au
de factură romană, restul fiind
constituit mai ales după modi­
ceramică lucrată cu mâna, de
ficările aduse în lumea barbară Philippus Arabs
factură dacică. S-a presupus că
de războaiele marcomanice. O
aşezarea era locuită de comerci­
pondere mai importantă a avut
anţi barbari daci, fiind un fel de un fel de „integrare econo­
sectorul nord-vestic al frontierei
emporion. mică”, dacă nu în provincie,
După 230 p.Chr., când semnele Daciei Porolissensis. În zona
din faţa sa, unde aminteam Comerţul de frontieră se desfă­ măcar în mediul militar de pe
crizei imperiului încep să se
existenţa unui grup de aşezări şura, ca şi în alte situaţii simila­ frontieră.
simtă şi în Dacia, ecourile
luptelor pentru apărarea Daciei barbare, mărfurile romane re, în preajma castrelor, locurile Prezenta mărfurilor romane
sunt date de titlurile imperiale circulau intens. Aceeaşi situaţie de târg şi datele fiind riguros de uz cotidian în barbaricum a
ale unor împăraţi. Maximinus este cunoscută şi în Germania, fixate de autorităţile romane. În determinat, la scurtă vreme,
Thrax a dus un război cu „dacii în valea Lahntal, dincolo de cazul Pannoniei, s-a constatat apariţia unor ateliere „barba­
liberi” de la nord de Dacia, pri­ Wetteraulimes. Circulaţia că el avea un caracter militar, re”, care au început să copieze
monetară pledează şi ea pentru datorită faptului că, în mediul produsele romane. Cea mai
mind titlul de Dacicus Maximus,
extinderea relaţiilor comerciale iazig, compoziţia cantitativă şi evidentă influenţă romană este
pe care nu şi-l mai luase niciun
în aceste „zone de contact”. În calitativă a importurilor romane în domeniul producţiei cerami­
alt împărat după Traian.
Muntenia, de exemplu, circula­ reflectă trăsăturile castrelor şi
Curând, se impun atenţiei ce. În aşezări din nord-vestul
ţia monetară, datorată în special aşezărilor de pe limes, şi nu ale
izvoarelor literare alte populaţii, României, ceramica romană
schimbului, este comparabilă cu celor din interiorul provinciei.
carpii şi goţii, situaţi la nord de lucrată la roată, din pastă zgrun-
cea dintr-o provincie perife­ În cazul Daciei, cunoaşterea
gurile Dunării. Un mare conflict ţuroasă, începe să fie produsă în
rică. Barbarii utilizau moneda produselor ei ajunse în lumea
cu carpii, care a afectat şi Dacia, cantităţi apreciabile spre sfârşi­
romană, existând o economie barbară este încă extrem de
a avut loc în vremea lui Philip- tul secolului al II-lea p.Chr. Cea
monetară limitată, poate pieţe deficitară, pentru a putea trage
pus Arabs, care a devenit pri­ mai spectaculoasă concretizare
şi chiar negustori. Un excelent concluzii ferme.
mul împărat cu titlul de Carpicus a acestui fenomen este apariţia
exemplu este aşezarea rurală
Maximus. Atitudinea antiromană Ca zone „periferice”, în care în barbaricum a unor adevărate
de la Mirşid (jud. Sălaj). Ea era
a carpilor a determinat aplica­ economia romană se prelungea, aşezări de olari, după mode­
amplasată la doar 750-800 m
rea faţă de ei doar a politicii distanţă, în faţa zidului ce aceste regiuni s-au bucurat de lul celor din provincie. Aşa
de stipendiere, combinată cu sunt cele din zona Someşului
măsuri de forţă ce urmăreau Goţi trecând munţii inferior, de la Medieşu Aurit,
(reconstituire)
nimicirea lor. În final, resturile cu 13 cuptoare, Lazuri, cu 10
acestui neam au fost aşezate în cuptoare, Satu Mare, cu 5 cup­
imperiu în vremea tetrarhiei şi toare. Este un mare salt, de la
sub Constantin cel Mare. economia naturală la cea bazată
pe producţia de mărfuri şi piaţă.
Goţii se impun în fruntea inami­
cilor imperiului abia începând cu Ateliere ce fabricau în afara
Claudius al II-lea, primul împă­ provinciei şi ceramică romană
rat cu titlul de Gothicus Maximus, de lux s-au descoperit chiar în
cu puţin înainte de abandonarea faţa castrului de la Porolissum.
provinciei Dacia. Interesul lor s- La Panic, Zalău-Valea Mâţii şi
a îndreptat în acea perioadă spre Zalău (bd. Mihai Viteazu) sunt
Asia Mică şi Grecia, Dacia fiind dovezi arheologice ale producţi­
mai puţin vizată. ei de ceramică ştampilată.
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Dacia Amissa şi problema continuităţii


riza politică şi militară a Imperiului Roman din a doua jumătate a secolului al III-lea
p.Chr. a atins apogeul în timpul împăratului Gallienus. Provinciile de la frontiera Dunării
au ajuns într-o stare economică dificilă, fiind ţinta incursiunilor de pradă ale neamurilor
de peste limes şi depinzând de atitudinea trupelor romane, ce participau activ la lupta pentru
putere din imperiu şi îşi impuneau prin abuz şi intimidare, probabil, autoritatea şi în provincii. Gallienus

■ Dacia Amissa unei inscripţii la Augsburg a arheologic sau de altă natură la Mehadia, probabil noul
demonstrat că, cel puţin în pentru ideea susţinută de unii ei sediu, sau a unor vexilaţii
Tot mai mult, interesul împă­
cazul Raetiei, amissa a însem­ istorici cu privire la abandona­ din armata Daciei. După 264
raţilor pentru aceste teritorii se
nat cu siguranţă „pierderea” rea de către Gallienus a unei p.Chr., vexilaţii din cele două
reducea la a-şi asigura loiali­
provinciei de către Gallienus, părţi a Daciei. Din contră, legiuni dacice sunt atestate la
tatea armatelor provinciale.
în favoarea lui Postumus, pe frontiera nordică a Daciei Poetovio, în Pannonia Superior,
Comunităţile urbane şi rurale
uzurpatorul ce conducea Porolissensis, în această vreme iar alte inscripţii atestă militari
s-au ruinat sub povara sarcini­
„Imperiul Galic”. Administra­ se fac lucrări de reparaţie a din cele două legiuni în nordul
lor crescute şi a dezinteresului
fortificaţiilor castrelor, datate în Italiei. Rezultă că după 258-
autorităţilor publice. Climatul
jurul anului 260 p.Chr. În ceea 260 p.Chr. nu mai sunt dovezi
de insecuritate devenise o con­
ce priveşte circulaţia monetară, epigrafice ale prezenţei celor
stantă a vieţii de la frontieră.
s-a constatat că după anul 253 două legiuni în castrele lor de la
Dacia şi alte teritorii romane de p.Chr. aceasta scade în Dacia, Apulum şi Potaissa, în schimb
dincolo de frontierele naturale ca şi în cele două Pannonii, părţi din ele sunt atestate la
ale principatului timpuriu, Rinul ajungând la o cădere dramatică Mehadia, Poetovio şi în nordul
şi Dunărea, ca nordul Raetiei şi spre 260 p.Chr. Parţial diferită Italiei. Pe de altă parte, ele au
agri decumates din Germania se prezintă situaţia tezaurelor fost duse în alte centre de către
Superior, vor avea o istorie monetare. Se cunosc 5 tezaure Gallienus, pentru a asigura
asemănătoare, mai ales din ce se termină cu monedele lui armata mobilă necesară apărării
punctul de vedere al atitudinii Marcus Cassianus Gallienus, majoritatea pro­ Italiei, ceea ce înseamnă că
Latinius Postumus
imperiale faţă de ele. Astfel, venind din principalul centru au continuat să-i fie loiale lui
Panegiricul lui Constantius ţia romană continua să existe, militar, Apulum. Acumularea Gallienus. Aşadar, nu există
Chlorus din 297 p.Chr.61 spune dar autoritatea lui Gallienus de monede de la Valerianus nicio perioadă în care Gallienus
că „sub principe Gallieno... amissa nu mai era recunoscută în şi Gallienus trebuie să fi să fi putut pierde controlul
Raetia". Despre Dacia, unii Raetia. Prin urmare, devastările avut loc însă în afara Daciei. asupra Daciei (= amissa). Din
autori din secolul al IV-lea şi atacurile peste limes n-au Potenţialii posesori trebuie să contră, el s-a bazat permanent
afirmă acelaşi lucru: „Dacia... însemnat totuşi dezorganizarea fi fost militarii. Vexilaţii dacice pe armata ei. Primele vexilaţii
amissa est"62, „ . . . sed sub Gallieno apărării frontierei şi abando­ fuseseră plecate în Orient cu dacice care trec de partea unui
imperatore amissa est"63. Cele două narea ei şi a provinciei, cum se Valerianus. După capturarea uzurpator, Victorinus, urmaşul
expresii, atât în cazul Raetiei, credea în istoriografia moder­ şi uciderea acestuia de către lui Postumus la conducerea
cât şi al Daciei, fiind identice şi nă. Devastările din Pannonia părţi, unii dintre militarii „Imperiului Galic”, o fac abia
referindu-se la acelaşi împă­ Inferior, urmate de instalarea legiunii de la Apulum au reuşit, la sfârşitul anului 269 p.Chr.
rat, ar trebui să aibă şi acelaşi uzurpatorilor, Ingenuus şi apoi probabil, să se întoarcă acasă. (după moartea lui Gallienus),
înţeles, atât pentru Raetia, cât Regalianus, n-au dus nici ele la Ultima inscripţie datată din cum rezultă din aurei emişi la
şi pentru Dacia. Pe parcursul pierderea provinciei. În cazul castrul celeilalte legiuni, V Trier. Dacia a rămas o pro­
vremii, pe baza documenta­ Daciei, „pierderea” ei de sub Macedonica de la Potaissa, se vincie romană în timpul lui
ţiei arheologice şi epigrafice, autoritatea lui Gallienus, deşi datează în anii 257-258 p.Chr. Gallienus. Ideea despre „pierde­
despre ambele „pierderi” ale posibilă logic, este dificil de Din anul 260 p.Chr. provine
61. Pan. Lat. 4 (8), Paris, 1952 (ed. Galletier)
lui Gallienus s-au emis ipoteze plasat în timp. Nu există, de o inscripţie ridicată de coman­
62. Eutropius, 9, 8, 2
diferite. Recent, descoperirea asemenea, niciun argument dantul Legiunii XIII Gemina, 63. Festus, 8, 2
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

rea” Daciei s-a născut, probabil, proces. Din izvoarele literare vremii. Transformările religioa­
datorită faptului că o parte a se ştie că imediat după înce­ se şi culturale ale secolului al
armatei Daciei era risipită în putul anului 271, Aurelianus a XVIII-lea au deschis calea şco­
urma expediţiei orientale a plecat cu armata spre Aquileia lilor europene primilor români
lui Valerianus, iar alta a fost în campania împotriva „sciţi­ din Transilvania. Cunoaşterea
transferată de Gallienus în alte lor” (vandalii din Pannonia). trecutului roman al Daciei şi
zone strategice, mai importante. În legătură cu acţiunile sale conştiinţa latinităţii limbii româ­
La această situaţie se adaugă referitoare la Dacia se spune: Aurelianus ne au determinat naşterea unei
starea financiară dezastruoasă şi „provinciam Daciam... intermisit mişcări intelectuale militante
contradicţii aparente sau reale
dezinteresul împăratului pentru vastato omni Illyrico et Moesia a românilor din Transilvania,
ale textelor şi uitând adesea
soarta comunităţilor urbane şi desperans eam posse retinere ce a culminat cu un memo-
că ele se adresau în antichitate
rurale din Dacia, numeroasele abductosque Romanos ex urbibus riu-manifest oficial, în numele
unor cititori care cunoşteau
uzurpări şi atacurile populaţiilor et agris Daciae in Media Moesia naţiunii române, Supplex Libellus
bine evenimentele la care se
de dincolo de frontieră. Această collocavit apellavitque eam Daciam, Valachorum (1791). Drepturile
referă scriitorii antici. În acest
atmosferă de nesiguranţă, în quae nunc duas Moesias dividit et românilor erau cerute pe baza
fel s-au născut false polemici
care zvonurile alarmiste se est dextra Danubio in mare fluenti, concepţiei epocii Luminilor,
privind informaţiile istorice pe
dezvoltau cu repeziciune, a cum antea fuerit in laeva"64, „... fiind utilizate ideile dreptului
care ni le pot transmite sursele
determinat în final o imagine per Aurelianum, translatis exinde natural, dar şi ale dreptului isto­
literare despre aceste eveni­
confuză despre Dacia, transmi­ Romanis, duae Daciae in regionibus ric. Istoria a devenit o armă a
mente. Cauzele acestei situaţii
să peste un secol de istoriogra­ Moesiae ac Dardaniae factae sunt"65 luptei de emancipare naţională
şi ale supraestimării valorii
fia latină târzie prin expresia, la sau „Cum vastatum Illyricum ac a românilor. Pentru prima oară,
documentare a izvoarelor litera­
fel de ambiguă, amissa. Moesiam deperditam videret, provin­ erau invocate vechimea popo­
re au o istorie lungă.
Chiar fără o intenţie precisă de ciam Transdanuvianam Daciam a rului român în Transilvania
a retrage frontiera imperiului Traiano constitutam sublato exercitu din epoca romană a Daciei şi
■ Polemica pe tema
pe linia Dunării, Gallienus a et provincialibus reliquit, desperans nobleţea oferită de latinitatea
continuităţii sau
declanşat acest proces, devenit earn posse retineri, abdustoque ex sa. În concluzie, cea mai veche
discontinuităţii
ireversibil în deceniul următor, ea populos in Moesia conlocavit populaţie a Transilvaniei nu era
daco-romanilor
apellavitque suam Daciam, que nunc corect să fie lipsită de drepturi
datorită evoluţiei politice din în fosta Dacie
imperiu. În vremea lui Claudius duas Moesias dividit"66 şi „Daces egale cu cele ajunse aici mai
În evul mediu, cea mai mare recent, adică nobilii maghiari,
al II-lea, Italia a continuat să autem, post haec, iam sub imperio
parte din fosta provincie Dacia saşii şi secuii, cele trei „naţiuni”
fie ameninţată de alamani. În suo Traianus, Decebalo eorum rege
(Transilvania şi Banatul) a
Dacia se constată o nouă scăde­ devicto, in terras ultra Danubium, medievale privilegiate.
ajuns să facă parte din Regatul
re dramatică a circulaţiei mone­ quae habent mille milia spatia, in Această mişcare politică a
Maghiar feudal. După dispariţia
tare, în comparaţie cu Moesia provincia redegit. Sed Gallienus eos declanşat o reacţie a unor
acestuia şi după o scurtă auto­
de la sudul Dunării. Situaţia dum regnaret amisit Aurelianusque istorici austrieci, care au
nomie, Principatul Transilvaniei
provinciei se agravase. Nu imperator evocatis exinde legionibus
a devenit provincie a Imperiului
există nicio dovadă a prezenţei in Mysia conlocavit ibique aliquam
Habsburgic, transformat în Ruine urbane în localitatea
celor două legiuni în castrele de partem Daciam mediterraneam Cioroiu Nou. Dolj
secolul al XIX-lea în Imperiul
la Apulum şi Potaissa. Sfârşitul Daciamque ripensem constituit.. ,”67.
Austro-Ungar. În toate aceste
existenţei oficiale a provinciei Filologii şi istoricii au dise­
secole, populaţia majoritară a
Dacia s-a produs în timpul lui cat aceste texte de multe ori,
Transilvaniei au constituit-o
Aurelianus. Ultima atestare a încercând să descopere mai
românii, cum rezultă din docu­
provinciei apare pe aurei emişi multe informaţii decât oferă
mentele medievale. În timp
la Mediolanum în primăvara ele în realitate, să explice unele
însă, drepturile politice şi religi­
lui 271 p.Chr., cu legenda oase ale acestui grup majoritar
Dinar de pe vremea
Dacia Felix. Deschiderea unei lui Aurelianus
au fost desfiinţate, egalitatea
noi monetarii în 271/272 iniţială cu celelalte grupuri
p.Chr. la Serdica, capitala etnice fiind transformată într-o
Daciei Mediterranea create de discriminare, care a făcut din 64. Eutropius, 9,15
Aurelianus la sud de Dunăre, români un grup tolerat şi nere­ 65. Festus, 8,2
ar putea marca finalul acestui cunoscut de sistemul juridic al
66. SHA, Vita Aurel., 39, 2
67. lordanes, Rom., 217
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

contestat argumentele istorice Transilvaniei şi Banatului în indicatori siguri ai continuită­ totală a populaţiei daco-romane
privind vechimea şi autohtonia graniţele României în 1918, şi ţii, chiar dacă unele n-au fost latinofone a Daciei în sudul
românilor în Transilvania. În Tratatul de pace de la Trianon niciodată destul de clare. De Dunării. Astfel, fosta Dacie ar
acest fel s-a născut o polemică din 1920, care oferea actului aceea, doar cantitatea lor cât fi devenit o terra deserta până la
cu substrat politic, dusă pe legitimitate internaţională. În mai mare era văzută ca un fac­ începuturile evului mediu, viziu­
tărâmul istoriei şi filologiei. În perioada dictaturii comuniste tor al credibilităţii. În momen­ ne susţinută şi de tăcerea în
a doua jumătate a secolului al situaţia s-a agravat, mai ales in tul actual, continuarea acestei toată această vreme a izvoarelor
XIX-lea, când situaţia politică anii comunismului naţionalist al viziuni istoriografice, bazate scrise, care nu fac referire la
a românilor s-a agravat, replica lui Ceauşescu în România, când pe o polemică alterată prea acest teritoriu sau la populaţia
istoriografiei oficiale a statului susţinerea continuităţii a dobân­ mult de ideologie şi politică, nu lui. Prin urmare, patria veche a
austro-ungar s-a radicalizat, dit accente ideologice duse din­ poate fi eficientă şi nu poate românilor n-ar fi fost în fosta
fiind publicată o lucrare a lui colo de orice limită. Polemica asigura istoriografiei româneşti Dacie, ci la sudul Dunării.
R. Roesler, care încerca să istorică veche cu substrat politic actuale progresul şi locul firesc
În replică, filologii români s-au
demonstreze sistematic imposi­ a devenit politică naţionalistă cu între istoriografiile europene.
străduit să interpreteze aceleaşi
bilitatea ca între locuitorii daco­ substrat istoric. Urmările acelor Soluţia alternativă este uitarea
izvoare scrise în mod restrictiv,
români ai Daciei antice şi româ­ ani se resimt încă puternic şi istoricului problemei şi reluarea
amendând litera textului, uneori
nii din Transilvania să existe o astăzi mai ales la nivelul con­ cercetării pe baza izvoarelor
prin traduceri inexacte. Astfel,
continuitate. Aceştia, spunea ştiinţei şi mentalităţii colective. istorice, indiferent de estimarea
textul lui Iordanes pe care l-am
teoria lui Roesler, sunt emigraţi Problema continuităţii există prealabilă a rezultatelor inves­
amintit a fost considerat, pe
târziu, în evul mediu, din sudul şi astăzi. Vechile idei au încă tigaţiei ştiinţifice. Răspunsurile
baza expresiei „evocatis exinde legi-
Dunării, când deja Transilvania adepţi în ambele tabere. Totuşi la problemele istoriei vechi a
onibus", că ar fi dovada retragerii
era locuită de maghiari şi saşi. în România există şi o tendin­ României trebuie date de către
doar a armatei, fără populaţia
Prin urmare, argumentele isto­ ţă istoriografică critică, care istoricii români, în primul rând.
civilă. Concluzia este artifici­
rice invocate de români pentru respinge amestecul ideologiei în Credibilitatea acestora va fi asi­
ală, deoarece se bazează pe o
a cere egalitate politică nu sunt cercetarea istoriei, nu acceptă gurată de seriozitatea şi obiec­
traducere eronată a întregului
reale. Crearea statului naţional exagerările sau miturile în isto­ tivitatea cercetărilor pe care le
pasaj. Aşa s-a născut ideea că în
România, obţinerea indepen­ rie şi ia atitudine faţă de imagi­ vor prezenta opiniei publice. În
izvoarele literare în discuţie ar
denţei şi a recunoaşterii sale nile create fără baza documen­ acest fel, contestările obiective
putea fi separate două tradiţii
internaţionale vor duce această tară solidă necesară, în spiritul vor deveni mai dificile, iar cele
istoriografice referitoare la
polemică mai departe, lupta de adevărului istoric. Din păcate, subiective, bazate pe umbrele
retragerea din Dacia: una „gre­
emancipare naţională transfor- în istoriografia maghiară această trecutului, vor fi marginalizate.
şită”, a lui Eutropius, Rufius
mându-se în lupta de unire a viziune nu şi-a găsit încă locul, Revenind la izvoarele literare Festus şi Flavius Vopiscus, şi
Transilvaniei şi Banatului cu cel puţin în privinţa problemei ale epocii de sfârşit a stăpâ­ una „corectă”, a lui Iordanes.
România. Din acest moment continuităţii românilor. nirii romane în Dacia, ele au Prima susţinea retragerea totală
se naşte „problema continu­ a armatei şi a populaţiei civile
fost absolutizate şi utilizate de
ităţii”, replica dată teoriei lui În istoriografia românească
adversarii continuităţii drept ar­ şi era datorată „patriotismului”
Roesler asumându-şi-o istoricii din ultimul secol, problema
gumente decisive care demon­ tendenţios al lui Eutropius, iar
din România. Disputa, având continuităţii a fost abordată
strau, în opinia lor, evacuarea cea de-a doua s-ar explica prin
aceleaşi coordonate politice, a rigid, încercându-se demon­
continuat pe tot parcursul seco­ strarea continuităţii văzute
lului al XX-lea, fiind purtată liniar din antichitate şi până Cruciuliţe-pandantiv
de aur de la Histria
între istoriografia română şi astăzi. Concret, arheologia a
cea maghiară, cu perioade de încercat permanent să găsească
răbufniri în anumite momente argumente în cultura materială Opaiţ de bronz cu
şi a fost continuu bântuită de cruce de la Luciu
politice acute, cum a fost mai jud. Ialomiţa
ales Al Doilea Război Mondial. obsesia statistică a amplifică­
Cauza principală a perpetuării rii numărului dovezilor, care
acestei polemici a fost faptul că niciodată nu erau suficiente.
în Ungaria nu au fost acceptate De fapt, cauza acestei situaţii
niciodată (nici în anii comu­ consta în faptul că argumentele
nismului) unificarea statului pe care le-a adus arheologia au
naţional român, prin intrarea fost acceptate convenţional ca
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

competenţa lui Iordanes, care să refacă strategia defensivă a în alegerea răului celui mai mic
ar fi corectat „greşeala” despre întregii regiuni. Pe de altă parte, pentru Imperiul Roman.
evacuarea totală a populaţiei, Aurelianus avea nevoie de
Rezultă că este un efort lipsit
amintind doar armata. În realita­ numeroase forţe pentru a pleca
de suficientă motivaţie şti­
te, traducerea corectă a textului în campania contra Palmyrei,
inţifică adunarea diferitelor
lui Iordanes duce la concluzia iar o frontieră dunăreană mai
categorii de argumente arhe­
că el aminteşte atât retragerea scurtă putea fi apărată cu forţe
ologice care să dovedească
armatei (evocatis exinde legionibus), mai puţine. Rolul strategic al
prezenţa în Dacia a unei părţi
cât şi a populaţiei civile (Dacos, Daciei se încheiase oricum de
a populaţiei fostei provincii,
pe care Traian i-a organizat in multă vreme, dinamica lumii
după retragerea administraţiei
provincie, Gallienus i-a „pier­ barbare fiind modificată esenţial
şi armatei romane, aşa cum a
dut”, iar Aurelianus i-a aşezat în în a doua jumătate a secolului al
făcut istoriografia româneas­
Moesia, cum rezultă din traduce­ III-lea p.Chr., faţă de momen­
că în mod constant. Ele n-au
rea corectă). Aşadar, nu au tul când a fost creată provincia
nord-dunăreană. Prin urmare, reuşit să convingă de-a lungul
fost două tradiţii istoriografice
decizia lui Aurelianus a fost una vremii pe cei cărora le erau în
antice. Prin urmare, toţi autorii
strategică. El a putut avea şi primul rând adresate. O situaţie
scriu acelaşi lucru general, refe-
motive subiective, ca protejarea istorică din antichitate, con­
rindu-se la retragerea armatei şi
Serdicei, unde îşi avea origo, testată absurd într-un anumit Legionar de pe vremea lui Aurelianus
a populaţiei civile numite diferit (reconstituire)
aflată într-o regiune pustiită şi moment al trecutului, trebuie
(Romani, Daci, provinciales, popu­
depopulată, greu de apărat de tratată astăzi ca un fapt istoric
lus). Aceste informaţii nu sunt
invaziile de la nordul Dunării. firesc. Arheologia şi mai ales
însă relevante şi nici suficiente
Faptul că desfăşurarea practică epigrafia şi numismatica pot zată, cu care acesta n-ar avea
pentru a susţine evacuarea totală
a operaţiunii de evacuare nu confirma cu uşurinţă, prin evi­ nicio legătură directă. Cei care
a populaţiei Daciei nord-dună-
a lăsat ecouri în istoriogra­ denţă negativă, izvoarele scrise vor să demonstreze ştiinţific
rene. Recent, istorici străini,
fia antică ar putea fi semnul ce afirmă clar retragerea sub absurdul sunt liberi să încerce
neimplicaţi în polemica pe tema
eficienţei cu care s-a desfăşu­ Aurelianus, chiar dacă nu este să o facă. Nu este însă datoria
continuitate-discontinuitate,
rat. Zona noii Dacii de la sud necesar acest lucru. Arheologia noastră, a oamenilor de ştiinţă
ca L. Okamura şi A. Watson,
de Dunăre era mică, încă un nu poate însă documenta la fel români, să demonstrăm, în
abordând epoca lui Aurelianus,
argument împotriva evacuării de uşor continuitatea aşezărilor, replică, absurditatea absurdului.
consideră puţin probabilă şi
totale. De altfel, crearea Daciei a producţiei materiale şi mai
impracticabilă soluţia evacuării
sud-dunărene nu avea scopul ales a celei etnice. Această situ­ ■ Dacia în perioada
în masă a întregii populaţii.
adăpostirii întregii populaţii aţie este însă comună şi altor imediat următoare
Au fost retraşi, în opinia lor,
nord-dunărene, ci menţinerea teritorii, după ce ele au încetat retragerii romane
doar administraţia, negustorii
numelui acestei provincii în să mai fie provincii romane, Descoperirile arheologice
bogaţi, proprietarii de pământ,
lista unităţilor administrati­ cum a fost, de exemplu, cazul demonstrează cu siguranţă două
adică honestiores, provincialii care
ve ale imperiului (un fel de Britanniei la începutul secolului lucruri importante: 1. după anul
contau. Cea mai mare parte
muşamalizare a retragerii, în al V-lea p.Chr. Acest lucru se 271 p.Chr., viaţa continuă în
dintre humiliores, ce aveau deja
ochii opiniei publice romane), datorează situaţiei obiective că multe din centrele provinciei
mai multe în comun cu barbarii
fidelitatea celor două legiuni faptele istorice nu au în mod şi în aşezări noi, chiar dacă în
decât cu propriii honestiores, au
ale Daciei şi creşterea prestigiu­ obligatoriu corespondenţe sau forme mai modeste şi 2. circa
rămas pe loc.
lui Serdicei, ce devenea astfel consecinţe la nivelul culturii 100 de ani, în zona vestică
Problemele istorice mai impor­ capitală provincială. Părăsirea materiale. Niciunde însă n-a romanizată a Daciei nu pătrund
tante sunt legate de motivele Daciei a fost răspunsul unei ajuns nimeni la sfidarea raţiunii, masiv şi sistematic popula­
retragerii şi de maniera în care minţi de militar la o problemă explicând că un popor latin, de ţii străine neromanizate, din
s-a desfăşurat această operaţi­ militară fundamentală şi ea a două ori mai numeros decât afara fostei frontiere romane.
une de anvergură. În anul 271, fost îndeplinită într-o manieră vecinii săi de alte origini etno- Concluzia simplă ce rezultă este
în afară de supunerea vanda­ militară. Aurelianus a încheiat lingvistice, se află doar printr-o că o parte a populaţiei fostei
lilor, Aurelianus a administrat conştient şi cu intenţie procesul coincidenţă, printr-o întâmplare provincii Dacia rămăsese după
goţilor din zona Dunării o de „pierdere” a Daciei înce­ pe teritoriul unei foste provincii anul 271 p.Chr. în Transilva­
înfrângere memorabilă, având put involuntar sub Gallienus, romane ce avusese o populaţie nia. Pledează pentru aceasta, în
astfel ocazia să regândească şi asumându-şi responsabilitatea numeroasă şi puternic romani­ primul rând, continuarea unei
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

circulaţii monetare în intervalul Dispariţia producţiei organi­ o serie de specializări ale muncii după 271 p.Chr. Acelaşi lucru
271—306 p.Chr., firavă, dar zate pentru piaţă şi a comer­ s-au putut transmite din epoca se poate spune şi despre arheo­
firească în noul context politic ţului legat de acest mecanism romană. logia aşezărilor rurale. În cazul
şi social. Indicele monetar economic a însemnat dispariţia arheologiei aşezărilor rurale din
Pentru societatea din fosta
al aşezărilor din zona sudică pieţei. În asemenea condiţii, epoca provinciei, cărora li s-au
provincie Dacia, putem spune
din apropierea Dunării are o familiile rămase în Dacia au suprapus aşezări din perioadele
că ea cunoaşte la sfârşitul
valoare mai mare decât indicele fost obligate să cultive pămân­ ulterioare, fenomenul conti­
secolului al III-lea şi în prima
tul, să crească animale pe cont nuităţii de viaţă poate fi mai
din aşezările din Transilvania. jumătate a secolului al IV-lea
propriu, chiar dacă trăiau încă bine surprins. Există situaţii
Această situaţie se datorează p.Chr. o anume stare de anomie
printre clădirile fostelor oraşe numeroase, ca în aşezările de la
schimbului direct între centru (o stare de dezorganizare a
romane, pentru a-şi asigura Obreja, Suceag, Strei, Archiud,
şi periferia imperiului, Tran­ societăţii în care formele stabile
subzistenţa. În noua societate Grădinari, Moldova Veche,
silvania fiind în postură de sociale şi culturale se întrerup).
nu mai era loc decât pentru pentru a le aminti doar pe cele
hinterland. Această societate trebuie să fi
agricultori. Dezintegrarea unde s-au făcut cercetări mai de
fost o lume rurală şi ruralizată
Fosta provincie Dacia devenea societăţii romane provinciale a amploare, unde locuinţelor şi
compusă din comunităţi sărace
o zonă economică „tampon” dus la dispariţia complexităţii anexelor gospodăreşti din epoca
şi reduse numeric, pentru care
romană li s-au suprapus altele,
distanţele crescuseră imens,
ce conţin artefacte databile
contribuind la izolarea lor.
în secolul al IV-lea. Tipul de
Factorii geografici au sporit
habitat este întotdeauna acelaşi.
în însemnătate, ei asigurând
Arheologic, nu a fost identificat
legăturile sau constituind
un hiatus al locuirii, putându-se
barierele dintre oameni. Este
susţine continuitatea aşezărilor.
posibil ca în mediul rural, ca şi
Rămâne dificilă cronologia
în Britannia, să fi existat şi în
obiectelor, mai ales a ceramicii,
Dacia un anumit nivel de conti­
pentru perioada de la sfârşitul
nuitate al economiei rurale. Din
secolului al III-lea şi până spre
păcate însă, deocamdată, mediul
mijlocul secolului al IV-lea
rural al Daciei este insuficient
p.Chr., din motivele deja expli­
cunoscut arheologic.
cate. Mult mai uşor de identifi­
În privinţa posibilităţilor arheo­ cat şi de datat sunt elementele
logiei de a documenta trans­ culturii materiale pătrunse din
formările petrecute în această arii culturale străine în mediul
perioadă, trebuie să avem în provincial-roman din Dacia.
vedere că între evenimentele
Din secolul al IV-lea p.Chr.
politice (cum a fost retragerea
există pe teritoriul fostei Dacii
Reconstituirea uneia dintre porţile castrului roman din anul 271 p.Chr.) şi cultura
de la Porolissum-„Pomăt", jud. Sălaj numeroase alte obiecte arheo­
materială nu se poate stabili
logice, cum sunt, de exemplu,
o relaţie de tip cauză-efect.
în care exista o economie sociale şi culturale din epoca Cultura materială provincial- fibulele cu capete de ceapă sau
monetară limitată în regiunile romană, ceea ce trebuie să fi romană din Dacia, restrânsă brăţările de tip roman târziu,
sudice din apropierea Dunării, determinat un regres, cel puţin după anul 271 p.Chr. la forme obiecte produse şi utilizate în
în timp ce în Transilvania de natură cantitativă, perceptibil de manifestare mai modeste ca Imperiul Roman târziu. Se apre­
monedele erau încă în uz, dar în primul rând la nivelul culturii urmare a dispariţiei marilor cen­ ciază că ele erau folosite, la fel
nu mai funcţiona o adevăra­ materiale. Pentru Britannia din tre de producţie şi a pieţei, şi-a ca şi monedele romane târzii de
tă economie monetară. Aici perioada ce a urmat disoluţi- menţinut aspectele generale din bronz, de către populaţia daco­
moneda devine obiect de ei puterii romane şi apariţiei perioada provinciei. De aceea, română locală. De multe ori
valoare, şi nu de tranzacţie. primilor anglo-saxoni, de unde este extrem de dificil de separat însă, valoarea lor documentară
Aceeaşi evoluţie economică avem mai multe informaţii, s-a pe baze formale ce anume din este diminuată de faptul că ele
s-a petrecut şi în agri decumates, presupus că nivelul de continu­ cultura materială provincial- nu provin, cu unele excepţii, din
teritoriul abandonat de romani itate în economia rurală trebuie romană aparţine epocii provin­ contexte arheologice cunoscute,
în Germania Superior. să fi fost ridicat. De asemenea, ciei sau deceniilor ce au urmat adică din săpături sistematice.
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

Nordul provinciei Moesia Inferior (Dobrogea)


în secolele II-VI p.Chr.
ncepând cu secolul I a.Chr., politica romană a
devenit activă în zona litoralului de vest al Mării
Negre, unde existau cetăţile greceşti Histria,
Tomis, Callatis, Apollonia.

■ Constituirea şi orga­ Dobrogea, teritoriul dintre


nizarea provinciei Dunăre şi Marea Neagră, a fost
Moesia Inferior iniţial dominată de romani prin
Impunerea influenţei romane intermediul regelui clientelar
s-a petrecut gradat, de la acţiu­ Rholes, apoi prin Regatul
nile lui Marcus Terentius Varro Odris. La moartea ultimului
Lucullus din anii 72—71 a.Chr., rege odris, Roemetalces al
C. Antonius Hybrida din anii III-lea, în anul 46 p.Chr., se
62-61 a.Chr. până la cea a lui întemeiază provincia Thracia.
M. Licinius Crassus din 29-28 În vremea lui Nero, guvernato­ Ruinele cetăţii Callatis

a.Chr. Toate aceste expediţii au rul Moesiei, T. Plautius Silvanus


pornit din provincia Macedonia. Aelianus69, mută de la nordul
La începutul secolului I p.Chr., Dunării, probabil în Dobrogea,
romanii au creat o nouă provin­ 100.000 de oameni. Anexarea Inferior a fost împărţită în ce, ca odrisii75, besii76 şi laii, aus-
cie, situată mai aproape de zona propriu-zisă a Dobrogei la Moesia Secunda şi Scythia decensii. Organizarea lor socială
de interes, Moesia. Moesia se va produce abia Minor. Ultima era situată între şi statutul lor juridic sunt puţin
Primul guvernator al Moesiei în vremea lui Vespasianus70. Marea Neagră şi Dunăre, cu cunoscute. Se presupune că tră­
a fost Aulus Caecina Severus, Lungimea excesivă a frontierei puţin mai extinsă spre sud decât iau în obşti teritoriale, devenind
Dunării şi pericolul incursiu­ actuala Dobroge. În vremea lui ulterior un fel de coloni.
atestat în anul 6 p.Chr.68 Noua
nilor dacilor ce o ameninţau Constantin cel Mare, Scythia
provincie cuprindea văile Printre locuitorii preromani ai
permanent dinspre nord Minor a fost inclusă în dioceza
Moravei şi Timocului. Zona Dobrogei trebuie consideraţi
au dus în anul 86 p.Chr. la Thracia din prefectura Oriens.
Dunării era pusă sub comanda şi cei ai cetăţilor greceşti de pe
separarea provinciei în Moesia Ea avea capitala la Tomis. A
unui praefectus (civitatium Moesiae litoral. Ele erau considerate de
Superior şi Moesia Inferior. rămas în cadrul Imperiului
et Triballiae), pentru ca ulterior să romani civitates peregrinae. Callatis
Ultima se întindea de la râul Bizantin până la începutul
fie ocupată de armata romană. (Mangalia) a reuşit încheierea
Tibriţa la Marea Neagră şi de secolului al VII-lea p.Chr., când
unui foedus, devenind civitas
la Dunăre la munţii Balcani. limesul dunărean a fost aban­
foederata, cu garantarea vechilor
Moesia Inferior avea în frunte donat sub presiunea slavilor şi
instituţii şi lipsită de prezenţa
un guvernator de rang consu­ avarilor.
armatei romane. Oraşul avea
lar şi o garnizoană compusă
din legiunile V Macedonica la ■ Populaţia, oraşele
Oescus şi I Italica la Novae. În şi societatea 68. Cassius Dio, LI, 29
Aulus vremea lui Traian a fost transfe­ Populaţia indigenă a Dobrogei
69. ILS986
Caecina 70. Suetonius, Vespasianus, VIII, 4
Severus rată şi Legiunea XI Claudia la o alcătuiau geţii71. Alte populaţii 71. Strabon, VII, 3, 2,12-13; Cassius Dio,
Durostorum. LI, 23-26; Plinius, Nat Hist., IV, 11 (18)
înrudite, traco-getice atestate 72. Strabon, VII, 3, 3,13; 14, 5; Plinius, Nat
sunt crobizii, sacii, corallii, tro­ Hist, III, 26,149
În perioada domniei lui 73. Strabon, VII, 3, 3,13,15,17; Ovidius,
Diocletianus se produc mari glodiţii, oinensii, obulensii. Lor Tristia, II, 198; Ptolemeu, III, 10,4, 7
74. Strabon, VII, 3, 3,13; Plinius, Nat Hist.,
transformări în organizarea li s-au adăugat sciţii72, bastarnii73 IV, 11,41; Ptolemeu, 10, 7
administrativă, militară şi şi sarmaţii74. În epoca romană 75. Ovidius, Ex Ponto, I, 8,11 -20; IV, 7,
1-55; 9, 75-80
economică a imperiului. Moesia au fost aduse alte neamuri traci­ 76. Ovidius, Tristia, III, 10, 5; IV, 1,67
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

locuitori, greci, dar şi numeroşi


romani. În teritoriul propriu-zis
existau câteva aşezări rurale gre­
ceşti (komai). În regio Histriae,
o unitate administrativă mai
întinsă, se aflau comunităţi
rurale diferite. Vicus Quintio-
nis adăpostea veterani, cetăţeni
romani şi bessi rezidenţi83, un
altul, cu nume necunoscut, era
locuit de veterani şi cetăţeni
rezidenţi84, iar vicus Secundini
Hadrianus
de către cetăţeni romani şi
lai rezidenţi85. În fine, alte
aşezări au nume geto-dacice, ca Ruinele cetăţii Halmyris

Arcidava şi Buteridava86.
Pe lângă evoluţia acestor vechi
circa 10.000-15.000 de locu­ oraşe greceşti în epoca roma­ tul secolului al II-lea, până la în comparaţie cu Dacia, nivelul
itori, între care erau şi nou- nă, au existat şi oraşe romane, Marcus Aurelius, devine sub urbanizării Dobrogei este
veniţi, romani. Unii locuitori mai recent constituite. Unele acest împărat municipium. Este diferit: există trei mari oraşe
erau cetăţeni romani, cum arată localităţi sunt menţionate foarte probabil ca aici să se fi greceşti şi trei municipii roma­
atestarea asociaţiei conventus de Ptolemeu87 cu numele de ţinut, anual, concilium provinciae, ne; niciunul nu a devenit colonia.
civium Romanorum77. Tomis poleis: Sucidava, Axiopolis, cum lasă să se presupună două Cantitativ şi calitativ, urbani­
(Constanţa) a regresat în secolul Carsium, Troesmis, Dinogetia, inscripţii ce menţionează pe zarea romană din Dobrogea
I p.Chr. de la o civitas peregrina Noviodunum, Aegyssus. Multe, sacerdos provinciae89. Alte loca­ este inferioară celei din Dacia.
libera la o civitas peregrina stipen- chiar centre indigene iniţial, au lităţi, ca Sucidava (Izvoarele), Acest lucru nu înseamnă că
diaria şi a primit o garnizoană evoluat datorită prezenţei arma­ Flaviana, Altinum, Cimbrianae, integrarea în lumea romană nu
romană78. Hadrianus i-a redat tei romane. Astfel, pe lângă cele Sacidava, unii vici militari, altele s-a produs. Structura populaţiei
statutul de civitas libera (= foede- de mai sus, amintim Halmyris, civitates indigene, n-au benefi­ este, de asemenea, mult mai
rata). Oraşul a ajuns la o popu­ Salsovia, Capidava şi Arrubium. ciat de aceeaşi dezvoltare şi de diversă. Comunităţile de cives
laţie de circa 25.000-30.000 de aceleaşi şanse. Populaţia acestor Romani consistentes convieţuiesc
Traian a ridicat la ran­
locuitori, prezenţa romanilor vici era alcătuită din romani, cu elemente indigene, vorbitorii
gul de municipium aşezarea
fiind mai bine reprezentată indigeni şi greci, ca de exem­ de latină cu cei de greacă şi de
de la Tropaeum Traiani88.
decât la Callatis. În teritoriul plu la Ulmetum90, în teritoriul traco-geto-dacică, elemente
Importantul centru militar de la
cetăţii Tomis locuiau cetăţeni care în Dacia lipsesc sau nu
Troesmis, garnizoana Legiunii Capidavei. Al treilea municipium
romani (cives Romani consisten­ sunt atestate. Rezultă, încă o
V Macedonica de la începu­ a fost, se pare, Noviodunum.
tes) în vicus Turris Muca79...,
vicus Clementianensis sau
Narcissiani80. Sunt cunoscute
Ruinele cetăţii Sucidava 77. ISM III, 83
şi aşezări greceşti, Stratonis 78. ISM III, 176, 177
şi Parthenopolis81. Cel de-al 79. ISM II, 141
80. ISM II, 134, 136; V, 191, respectiv 133
treilea oraş grecesc important al 81. Tab. Peut., VIII, 6; Plinius, Not. Hist., IV,
11,44; Eutropius, VI, 10
Dobrogei a fost Histria. Se pare 82. ISM I, 67-68
că ea a fost o civitas peregrina 83. ISM I, 324, 326-328, 330, 332
84. CIL III 14 442
stipendiaria în epoca romană. 85. ISM I, 343-347, 349
La începutul secolului al II-lea 86. ISM I, 358, respectiv 359-360
83. ISM I, 324, 326-328, 330, 332
p.Chr., M. Laberius Maximus, 84. CIL III 14 442
guvernatorul Moesiei Inferior, a 85. ISM I, 343-347, 349
86. ISM I, 358, respectiv 359-360
fixat întinderea teritoriului rural 87. Ptolemeu III, 10, 6
88. CIL III 14 437,2
al cetăţii (hora)82. Populaţia sa 89. ISM V, 151,194
era de circa 10.000-15.000 de 90. ISM V, 62-64
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

dată, unitatea lingvistică latină a


importantă. Existau în teritoriul
Daciei, în comparaţie cu Moesia
său chiar şi loturi ale veteranilor
Inferior, unde, chiar dacă latina
împroprietăriţi. Mâna de lucru
s-a impus, ea a fost intens con­
liberă indigenă era utilizată
curată de limba greacă.
alături de munca sclavilor.
Structura socială este ace­ Principala activitate care a
eaşi cu cea din alte părţi ale asigurat prosperitatea Tomisului
Monedă
lumii romane, fiind extrem de cu imaginea lui a fost comerţul. Pe lângă port
complexă, conform structurii Antoninus Pius şi legătura cu reţeaua rutieră,
organizării administrative şi şi Tomisul emitea monedă
diversităţii etnoculturale. Câteva proprie.
dintre categoriile sociale, cum roşi vici şi a unei prezenţe roma­ şi Philippus Arabs, Callatis a
Cel de-al treilea oraş grecesc,
sunt peregrinii sau dediticii, ne substanţiale în mediul rural. emis şi monedă proprie. Aceste
Histria, nu beneficia de un sol
sunt bine atestate. Majoritatea Aici s-a exercitat un proces real elemente şi mărfurile străine
fertil. Totuşi, în teritoriul pro-
locuitorilor cetăţilor greceşti de aculturaţie asupra grupurilor identificate arheologic sunt
priu-zis întâlnim o gamă foarte
erau peregrini, ca şi locuitorii indigene şi traco-dacice aduse dovezile unui comerţ intens.
variată de tipuri de proprietate
aşezărilor indigene. Dediticii erau de romani, cu care cetăţenii şi
Tomis, chiar dacă n-a beneficiat asupra solului şi de categorii de
folosiţi ca mână de lucru pe peregrinii romani convieţuiau.
de aceleaşi condiţii naturale ca mână de lucru. Este posibil ca
posesiunile din teritoriile rurale
şi Callatis, a avut o agricultură bessii din vicus Quintionis să
ale oraşelor. Tot acolo existau ■ Producţia şi schimbul
şi coloni, folosiţi tot ca forţă de
Diversitatea de statut juridic
muncă agricolă.
a aşezărilor din Dobrogea şi
În oraşele şi aşezările romane specificul condiţiilor naturale
de pe Dunăre cetăţenii romani ale acestora au determinat o
erau mai numeroşi. O inscrip­ complexă viaţă economică.
ţie ce menţionează în mediul Dintre teritoriile rurale ale
rural o civitas Ausdecensium91 cetăţilor greceşti, cel mai fertil
atestă peregrini ausdecensi şi era cel de la Callatis. El a fost
daci aduşi de la nordul Dunării, parcelat prin centuriatio, iar
probabil dediticii. forţa de muncă agricolă consta
din indigeni, în timp ce unele
În secolul al IV-lea p.Chr. s-au
proprietăţi erau de tip villa. Pe
produs transformări sociale
lângă acest avantaj, Callatis avea
notabile. În sistemul social al
şi un port mai important decât
imperiului, se delimitaseră cele
alte cetăţi vecine, comerţul
două mari categorii, honestiores şi
fiind extrem de favorizat. Între
humiliores. Acum se conturează
domnia lui Antoninus Pius
grupul social curiales, ce forma Ruinele cetăţii Histria
stratul superior al populaţi­
ei urbane libere. A crescut Ruinele fortificaţiei Troesmis
ponderea socială a limitanei-lor,
soldaţi-agricultori, adică s-a se fi ocupat şi cu extragerea şi
accentuat importanţa propri­ prelucrarea zăcămintelor metali­
etăţii mici asupra pământului. fere de la Sinoe. Portul Histriei
Tot acum, scade importanţa controla comerţul cu peşte.
economică a sclavilor, munca Monedele proprii şi numeroa­
în sistemul colonatului fiind tot sele mărfuri străine găsite în
mai mult utilizată. săpături completează imaginea
comercială a acestui oraş.
În Dobrogea, una dintre carac­
teristicile societăţii în epoca
romană a fost existenţa a nume­ 91. CIL III 14 437,2
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Viaţa economică a aşezărilor domina schimburile Dobrogei


romane de pe linia Dunării era cu celelalte regiuni din impe­
diferită. Aici regimul proprietă­ riu şi din afară. Dobrogea era
ţii solului era deosebit. Existau dotată cu o foarte bună reţea
agri stipendiarii aparţinând unor de drumuri, aşa cum reiese din
civitates indigene, prata militare şi Itinerarium Antonini şi din
teritorii dependente de canabae Notitia Dignitatum. Principalele
şi vici militari. drumuri terestre erau cel al lito­
ralului maritim şi cel al limesului
În oraşul Noviodunum funcţio­
Dunării.
nau cărămidăriile flotei dunăre­
ne, iar în teritoriul său rural, în
villae-le de la Izvorul Maicilor ■ Caracteristicile civili­
şi Teliţa, existau ateliere pentru zaţiei greco-romano-
Basorelief votiv
prelucrarea metalelor şi cera­ bizantine de la Histria

mice. Portul militar oferea şi Elementele definitorii ale


oportunităţi comerciale. civilizaţiei greceşti ajunseseră
în Dobrogea cu multe secole la Histria şi dotările-anexe ale grese însemnate în Dobrogea.
La Troesmis, sunt cunoscute în
înainte de Christos, o dată cu portului Tomis. Nici aşezările Pe lângă martirii amintiţi în
teritoriul său câteva villae, într­
întemeierea cetăţilor greceşti de pe limes nu au rămas în afa­ izvoarele scrise, se remarcă
una, la Horia, fiind descoperit
de pe litoralul Mării Negre. ra civilizaţiei de tip urban. cripta martirială descoperită
un cuptor ceramic. Dar activi­
Ele s-au răspândit dincolo de la Niculiţel, unde pe peretele
tatea comercială pare să fi fost Emblema stăpânirii romane
zidurile acestora, influenţând interior sunt scrise cu vopsea
mai importantă. asupra Dobrogei este însă
modul de viaţă al indigenilor. roşie, în limba greacă, numele
cunoscutul monument triumfal
Rezultă că în Dobrogea culti­ Prin urmare, instalarea stăpâni­ martirilor Zotikos, Attalos,
ridicat de Traian la Adamklissi
varea pământului era limitată rii romane în Dobrogea a găsit Kamasis, Philippos. Din
(Tropaeum Traiani). Inscripţia
la unele teritorii ce beneficiau o societate pentru care civiliza­ epoca lui Constantin cel Mare,
de condiţii naturale favorabile. dedicatorie arată că monumen­ creştinismul îşi pune amprenta
ţia urbană nu era necunoscută.
Regiunea excela în păşuni, viti­ tul a fost ridicat lui Mars Ultor, pe civilizaţia romană târzie şi
Romanii au avut însă meritul
cultură şi pescuit. Centrele de în anul 109 p.Chr., pentru apoi pe cea bizantină timpu­
de a generaliza acest tip de
producţie nu se concentrau doar civilizaţie. În oraşele greceşti comemorarea înfrângerii dacilor rie. Din Dobrogea se cunosc
în oraşe, ci şi în mediul rural. s-au ridicat în secolele II—III şi sarmaţilor în bătălia din peste 30 de bazilici de piatră,
Comerţul fluvial şi maritim p.Chr. noi edificii, ca termele de anul 102 p.Chr., când coaliţia cu elemente de marmură sau
barbară condusă de Decebal a de calcar lucrate după modelele
invadat Moesia Inferior. Cele care circulau în imperiu. La
Ruinele oraşului Noviodunum 54 de metope constituie surse Tomis, reşedinţa provinciei, se
importante de informare cu cunosc 6 bazilici paleocreştine;
privire la populaţiile barbare la Histria existau 4 bazilici, iar
care au luat parte la eveniment. la Callatis era o bazilică de tip
În apropierea monumentului „sirian”; la Tropaeum Traiani,
se mai aflau un cenotaf-altar şi oraş reîntemeiat de Constantin
un mausoleu. Cenotaful avea şi Licinius, sunt cunoscute 4
o inscripţie în amintirea celor bazilici, una cu baptisteriu.
3.800 de soldaţi romani morţi
Secolul al IV-lea p.Chr. este
în luptă. Mausoleul era alcătuit
încă o perioadă de înflorire a
din ziduri circulare, concentrice,
civilizaţiei urbane în Dobrogea.
reprezentând, probabil, mor­
Eforturile acestui moment vor
mântul acelui praefectus castrorum
asigura încă două secole de
căzut în bătălie.
continuitate lumii romane şi
Începând cu epoca tetrarhiei bizantine timpurii, intr-o peri­
şi mai ales în secolul al IV-lea oadă când în Dacia viaţa urbană
p.Chr., creştinismul face pro­ apusese de multă vreme.
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

Sfârşitul Antichităţii şi tranziţia spre Evul Mediu


timpuriu la nordul Dunării
urelianus a creat la sudul Dunării două noi provincii, Dacia
Ripensis, cu capitala la Ratiaria, şi Dacia Mediterranea, cu
capitala la Serdica. Aşa cum arătam, ele trebuiau să menţină
numele de Dacia în listele provinciilor, întregii acţiuni dându-i-se,
pe plan oficial, probabil, tenta unei „reorganizări” teritoriale.

■ Recucerirea constan- Epoca lui Constantin cel Mare şi politice cele mai admirate
Aurelianus
tiniană la nordul a adus însă o dinamizare a în secolul al IV-lea p.Chr.
Dunării politicii romane la frontiera Acest imbold ar putea justifica
Legiunile dacice au fost ampla­ dunăreană. Cele două capi­ construirea podului de piatră lui Constantin de recucerire a
sate pe Dunăre, la Ratiaria tale balcanice iniţiale ale lui peste Dunăre, între Oescus Daciei nord-dunărene, ci, parţi­
(XIII Gemina) şi la Oescus Constantin, Sirmium şi Serdica şi Sucidava92. Informaţiile al, şi pretenţia sa de a fi realizat
(V Macedonica). De altfel, se (pe care, se spune, o consi­ arheologice despre picioarele acest lucru95.
ştie că Aurelianus a menţinut dera „Roma sa”), dovedeau podului lui Constantin au dus
După inaugurarea Constanti-
capete de pod strategice la nor­ importanţa regiunii şi depla­ la concluzia că acesta fusese
nopolului, Constantin şi-a
dul fluviului, cum ar fi Drobeta sarea centrului de greutate construit în aceeaşi manieră şi
îndreptat din nou atenţia
şi Sucidava, dar şi alte mici cas- geopolitic al Imperiului Roman tehnică ca şi cel de la Drobeta.
spre nordul Dunării, unde,
tella, păzite de trupe din armata spre sud-estul Europei. Dacă Capetele şi cele trei picioare
în anul 332 p.Chr., a înfrânt
Daciilor sud-dunărene. Această la început a continuat politica din Dunăre erau din zidărie,
viziune defensivă a fost con­ predecesorilor, luând măsuri iar tablierul, balustradele şi
tinuată de împăraţii tetrarhiei. de consolidare a frontierei bolţile ce uneau picioarele între
Acum sunt atestate garnizoane Dunării, în perspectiva mutării ele erau din lemn. Lucrările
romane în fortificaţiile nord- capitalei la Constantinopol, au durat probabil între 324 şi
dunărene de tip quadriburgium după 328 p.Chr. Constantin 328 p.Chr. Inaugurarea a fost
de la Gornea, Pojejena, Dierna, cel Mare a adoptat o nouă marcată printr-un medalion
Transdiana, Puţinei, Hinova, politică, ofensivă, în regiunea comemorativ, ce-l înfăţişează
Batoţi, Izvoru Frumos, Ostrovu Dunării de Jos. În planurile pe împărat în costum militar
Mare, Izvoarele, Desa, Bistreţ. sale, recucerirea Daciei nord- trecând podul călăuzit de zeiţa
Această fâşie de-a lungul dunărene a jucat cu siguranţă Victoria. Constantin cel Mare
malului stâng al Dunării poate rolul cel mai important. Nu a reparat şi fortificaţiile de la
fi considerată parte a teritoriului este exclus ca acest plan să nordul Dunării - mai importan­
imperiului. Prin intermediul ei, fi avut şi o motivaţie subiec­ te fiind castrele de la Drobeta şi Ruinele oraşului Serdica

contactul dintre teritoriile fostei tivă, încercarea de a-l egala Sucidava - şi a construit o nouă
Dacii şi imperiu n-a fost nicio­ sau chiar depăşi pe Traian, cetate, Constantiniana Dafne93, triburile vizigoţilor şi taifalilor
dată întrerupt definitiv. unul dintre modelele militare în dreptul cetăţii Transmarisca din Câmpia Munteniei, care
de la sudul Dunării. Drumul îi atacaseră pe aliaţii romani­
Ruinele oraşului Ratiaria
roman ce pleca spre nord către lor, sarmaţii (Argaragantes) din
Romula, pe Valea Oltului, a vestul Banatului. Ca urma­
fost refăcut, cum demonstrea­ re, Constantin a încheiat un
ză miliarul ce marca prima foedus cu vizigoţii şi taifalii, prin
mie de paşi de la pod, având care ei deveneau federaţi în
inscripţionate numele lui Con­ Muntenia. Constantin a devenit
stantin şi ale fiilor săi, caesarii
Constantinus şi Constantius94. 92. Aurelius Victor, Epitome, 17; 41,18
Toate aceste acţiuni justifică nu 93. Ammianus Marcellinus, XXVII, 5,2
94. IGLR, 278
doar părerea despre intenţiile 95. Iulian, Caesares, 24
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Banat, unde există şi numeroa­ La începutul secolului al IV-lea de grupurile tradiţionaliste


se tezaure. De aici, au ajuns şi p.Chr. se constată o creşte­ barbare în 348, stabilindu-se la
peste munţi, în Transilvania, re spectaculoasă a densităţii sud de Dunăre, împreună cu
la comunităţile daco-romane demografice în regiunile de adepţii săi.
rămase pe loc după retragerea câmpie din afara Carpaţilor,
Schimbarea stabilităţii sociale şi
autorităţii romane din Dacia. ceea ce semnifică un nou aport
politice din regiunea Dunării de
Există câteva tezaure descope­ de populaţie în zonă. Este, evi­
Jos s-a produs în ultimul sfert
rite în Transilvania, ca acelea dent, o consecinţă a prezenţei
al secolului al IV-lea p.Chr.
de la Hunedoara, pasul Vâlcan, la gurile Dunării a confederaţiei
Dincolo de Nistru domina cea­
Nireş, care au drept conţinut gotice. Remodelarea societăţii
laltă ramură a goţilor, ostrogoţii,
principal monede din secole­ extracarpatice a determinat
conduşi de regele Ermanaric. În
le I—III şi chiar republicane, transformări economice şi
anul 376 p.Chr. au apărut prin
cărora, după o întrerupere, etnoculturale de mare amploa­
Constantin cel Mare surprindere, dinspre stepele
li se adaugă câteva piese de re. Regiunile de câmpie au
Asiei Centrale, hunii şi alanii.
bronz din prima jumătate a devenit zone agricole. Aşezarea
Reacţia în lanţ a acestui şoc este
secolului al IV-lea p.Chr. Este vizigoţilor în aceste regiuni
Gothicus Maximus, liniştea descrisă în izvoarele litera­
foarte probabil ca deţinătorii şi organizarea lor în comu­
regiunii Dunării fiind asigurată re: „ Chuni in Halanos, Halani
succesivi ai acestor tezaure să nităţi rurale sedentare, agri­
în următorii 30 de ani. in Gothos, Gothi in Taifalos et
fi fost localnici daco-romani, cole, combinate cu creşterea
Sarmatas insurrexerunt"96. Erma-
Revenirea autorităţii romane acumularea începută în vremea animalelor şi cu meşteşugurile,
într-o porţiune din sudul Daciei provinciei Dacia fiind continu­ au determinat o nouă dinamică
ată în secolul al IV-lea p.Chr. Urcior
nord-dunărene a însemnat socială. Populaţiile mai vechi,
readucerea acelor elemente care Pentru societatea daco-romană sarmaţii, geto-dacii şi Vas-calendar

folosesc pe scară largă moneda, nord-dunăreană, revenirea carpii, au participat la


armata şi comerţul. Această imperiului la nordul Dunării noua sinteză socială
perioadă este caracterizată de a însemnat o intensificare a coagulată de vizigoţii
creşterea numărului monedei relaţiilor comerciale şi o revi­ dominanţi politic.
mărunte de bronz, utilizată în gorare a economiei monetare. Pe un spaţiu întins,
tranzacţiile zilnice. Toţi aceşti Nu trebuie neglijat nici aportul arheologia a constatat
factori au determinat o creştere psiho-emoţional şi cultural, o uniformizare cultura­
a indicelui monetar la nordul care a contribuit la menţinerea lă, pe care a denumit-o
Dunării. Cantitatea de monedă identităţii latine a comunităţilor cultura Sântana de Mureş-
Cultura Cerneahov
a fost mai numeroasă, în chip de la nord de Dunăre şi a con­ Cerneahov. Relaţiile cu lumea Dănceni, laloveni

firesc, în sudul Olteniei şi în ştiinţei apartenenţei la lumea romană au imprimat acestei noi
romană. societăţi din lumea barbară un naric este ucis şi ostrogoţii sunt
nivel tehnic destul de ridicat, „preluaţi” în confederaţia huni-
Blazonul oraşului
■ Începutul epocii împrumutat din Imperiul că. Athanaric, regele vizigoţilor,
Serdica
migraţiilor* Roman. Perioada de linişte de a încercat oprirea pe Nistru a
după încheierea foedus-ului cu
Goţii înfrânţi de Constantin atacatorilor97. Deşi n-a avut suc­
imperiul din 332 p.Chr. coinci­
cel Mare ajunseseră în regiunea cese militare, totuşi hunii şi-au
de cu perioada maximei înfloriri
de la nordul Mării Negre pe încetinit pentru o vreme înain­
a culturii Sântana de Mureş-
la mijlocul secolului al III-lea tarea şi nu i-au urmărit spre sud
Cerneahov.
p.Chr. Atacurile lor împotri­ pe vizigoţi. În pofida acestui
va provinciilor dunărene au Tot acum se constată şi o răgaz, contradicţiile din sânul
fost devastatoare în vremea influenţă spirituală asupra societăţii vizigote între grupurile
lui Decius. A urmat apoi o comunităţilor vizigote, prin apa­ proromane şi cele tradiţionaliste
perioadă de atacuri peste Marea riţia primilor creştini în rândul vor accelera disoluţia acestei
Neagră asupra Asiei Mici şi acestor comunităţi. În anul 341 confederaţii. Bucurându-se de
Greciei, încheiate prin victoriile p.Chr., Ulfila a fost trimis din
romane ale lui Claudius al II-lea imperiu pentru a fi episcopul 96. Ambrosius, Expositio evangelii secun­
* Următoarele două subcapitole au fost dum Lucam, 10
şi Aurelianus. goţilor creştini. El va fi alungat 97. Ammianus Marcellinus, XXXI, 3, 4-7
redactate împreună cu dr. loan Stanciu.
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

sprijinul împăratului Valens şi demonstrat că în Transilvania În nord-vestul României acest


pentru că erau creştini arieni ca cimitirele culturii Sântana de orizont arheologic începe să
şi el, grupurile vizigote conduse Mureş-Cerneahov datează din se contureze. Sunt cunoscu­
de Fritigernus şi Alavivus au ultima ei fază de existenţă, adică te o serie de aşezări pe valea
trecut în imperiu în toamna din intervalul 376-425 p.Chr. Barcăului, la Mişca şi Suplacul
anului 376 p.Chr. Se pare că au de Barcău (jud. Bihor), la
profitat de conjunctură şi alţi Pe parcursul primelor două
Oradea-Salca (jud. Bihor) şi
barbari, ca grupul ostrogoto- decenii ale secolului al V-lea
în interiorul arcului carpatic,
alan condus de Alatheus, Safrax p.Chr., confederaţia hunică şi-a
la Suceag (jud. Cluj). Crono­
şi Farnobius. Athanaric, rămas mutat centrul puterii în Câmpia
logia lor este cuprinsă în linii
la nordul Dunării, avea de ales Tisei. Contactul cu frontiera
generale în intervalul 380-440
între a-i înfrunta decisiv pe huni romană a Dunării a fost spora­
Attila, regele hunilor
p.Chr., cuprinzând deci epoca
sau a încerca unicul refugiu dic în această vreme, întrucât
de tranziţie de care vorbeam şi
posibil, în Imperiul Roman. În traseul spre Pannonia n-a urmat
efectivă, directă a hunilor asu­ epoca „hunică” propriu-zisă. Pe
cele din urmă, şi grupul condus valea Dunării, ci s-a făcut prin
pra Transilvaniei şi Banatului, lângă populaţia locală, apariţia
de Athanaric a trecut Dunărea, trecătorile Carpaţilor Nordici,
regiunile ce se învecinau cu acestor aşezări ar putea fi legată
refugiindu-se în imperiu. de unde hunii au coborât pe
centrul lor de putere. Resursele de grupuri gepide timpurii.
valea Tisei. Utilizarea acestei
Arheologic, aceste evenimente rute rezultă şi din descoperirea naturale vitale ale Transilvaniei, Încercarea de a preciza data
par a fi marcate de sfârşitul unui mormânt princiar hunic cum era sarea, atât de nece­ la care gepizii au început
culturii Sântana de Mureş- din primele decenii ale secolu­ sară populaţiilor crescătoare să pătrundă în Transilvania
Cerneahov. Indiciile utilizate lui al V-lea p.Chr. la Conceşti, de animale, nu puteau fi însă întâmpină dificultăţi. Este
pentru această ipoteză sunt pe Prut, în nordul Moldovei. ignorate de puterea hunică. necesar să avem în vedere că o
necropolele din sud-estul Mormântul consta într-un Una dintre populaţiile incluse parte a teritoriului nord-vestic
Transilvaniei, ce datează din a cavou de piatră unde era în confederaţia hunică, aflată în al României (în mare, zona
doua jumătate a secolului al IV- înmormântat cu cal cu tot un relaţii de subordonare faţă de Someşului inferior) a început
războinic cu armament hunic şi aceştia, erau gepizii. Teritoriul să fie locuită de gepizi mult
podoabe lucrate în stil „cloi­ acestora era situat spre nord- mai devreme, mai probabil
sonné”, după „moda” barbară, vest de Transilvania. Prin de la sfârşitul secolului al
şi vase de argint romane târzii urmare, rolul de intermediari III- lea şi sigur din secolul al
cu scene mitologice greco- între huni şi comunităţile locale IV- lea p.Chr., însă determinarea
romane. Abia după instalarea din Transilvania şi l-au asumat, arheologică a mediului cultu­
în Pannonia şi înglobarea altor foarte probabil, gepizii. ral gepid timpuriu este încă la
populaţii, ca gepizii, confedera­ Datele furnizate de cercetările început, aşa cum arătam. Abia
ţia hunică va începe atacurile arheologice demonstrează că în după plecarea ostrogoţilor în
sistematice şi masive asupra jurul anului 400 p.Chr. marile Peninsula Balcanică (471), apoi
Gratianus Imperiului Roman. Pe terito­ „culturi” ale Europei Centrale
riul fostei provincii Dacia nu şi Orientale, cultura Przeworsk, Arcaş hunic
(reconstituire)
lea p.Chr., şi câteva tezaure, ca există urme arheologice care cultura suebă, cultura Sântana
acela de la Valea Strâmbă, care să poată fi puse în legătură cu de Mureş-Cerneahov, sunt
conţine podoabe specifice aces­ hunii. Descoperiri constând într-o criză evidentă, ceea ce
tei culturi şi monede de argint în diademe de aur şi mai ales marchează ultima lor etapă
şi de aur bătute de împăratul cazane de bronz rituale se de existenţă. Acum se produc
Gratianus (367—383). Alţi cer­ cunosc în nordul Moldovei, mişcări de populaţii, vechile
cetători argumentează că pe tot în Muntenia şi mai ales pe aşezări sunt abandonate şi
vastul areal al culturii Sântana Dunăre, provenind de la merce­ aspectul arheologic al aşezărilor
de Mureş-Cerneahov aşezările nari huni în armata romană sau şi necropolelor devine unul
îşi continuă existenţa până în reprezentând urme ale atacu­ mixt, eterogen, corespunzător
primele decenii ale secolului al lui în Balcani efectuat în 447 şi diversităţii etnice. Este o
V-lea p.Chr. Această posibili­ p.Chr. de către hunii instalaţi perioadă de tranziţie, mutaţiile
tate a fost susţinută şi pentru în Câmpia Tisei. Aşadar, nu sesizate arheologic marcând
Transilvania. K. Horedt a putem vorbi despre o stăpânire trecerea spre epoca migraţiilor.
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

spre vest, gepizii au preluat cimitir mai mare), databile în a mai multă vreme în urmă au roman din nordul Transilvaniei.
efectiv fostul teritoriu hunic de doua jumătate a secolului al V- fost cercetate o aşezare şi cimi­ Această delimitare a fost însuşi­
la est de Dunăre, colonizând lea p.Chr. sau spre finalul său. tirul corespunzător. Punctul de tă mai târziu şi de avari.
şi zonele mai joase din vestul Dacă într-adevăr mormintele greutate al celor două obiective
Mai ales în ultimele două-trei
României, situate la nord de fastuoase de pe valea Someşului se află în prima jumătate a
decenii o temă importantă a
râul Mureş. În virtutea datelor Mic (Apahida, Someşeni), data­ secolului al VI-lea p.Chr., deşi
discuţiilor din mediul ştiinţific
arheologice, se pare că tocmai te spre ultima treime a secolului s-a încercat determinarea înce­
de specialitate a fost aceea
la această dată populaţia gepidă al V-lea p.Chr., se leagă de puturilor locuirii de aici încă pe
referitoare la posibilitatea
din nord-estul Ungariei (zona gepizi, atunci aceste descoperiri parcursul celei de-a doua jumă­
supravieţuirii unei părţi a
Szabolcs-Szatmár-Bereg) s-a pot indica în termeni sugestivi tăţi a secolului al V-lea p.Chr.,
populaţiei gepide în interio­
retras la sud de linia Tiszaföred- avansul acestei populaţii în iar unii dintre cercetători au
rul Chaganatului Avar şi la
Hajdúböszörmény-Debrecen/ direcţia bazinului transilvănean, încercat să stabilească, pe baza
determinarea arheologică a
Derecske, mişcare care ar fi poate chiar începând cu o dată unor categorii de artefacte,
acesteia. Rezultatele cercetă­
putut să afecteze şi zona de anterioară, adică din perioada coabitarea cu populaţia locală
rilor din marile cimitire de la
câmpie din vestul şi nord-vestul imediat următoare destrămării romanică. Chiar relativ nume­
Környe, Kölked-Feketekapu
României actuale, constituindu- Regatului Hunic. De asemenea, roasele descoperiri din partea
A şi B, Zamárdi şi Budapest-
se aici noi aşezări. O astfel de Budakallász (Ungaria) indică în
explicaţie pare a fi confirmată termeni destul de siguri persis­
şi de descoperirile funerare tenţa unei populaţii germanice
din zona joasă din nord-vestul (gepizi, eventual şi resturi ale
României, cazul unor morminte altor grupuri) în epoca avară
de inhumaţie găsite la Dindeşti timpurie, despre care se pre­
şi Ghenci şi mai ales cel al unui supune că a fost complet asi­
războinic, descoperit la Valea
milată abia pe parcursul sec. al
lui Mihai, acesta mai precis
VIII-lea. Printre altele, o astfel
databil în ultima treime a sec. al
de situaţie o indică şi prezenţa
V-lea p.Chr. în acest mediu a pieselor de
Totuşi, bine cunoscutele metal ornamentate într-o vari­
tezaure de la Şimleul Silvaniei antă evoluată a stilului anima­
şi Tăuteni conturează un lier germanic II (apărută după
centru germanic de putere în plecarea longobarzilor în Italia),
Depresiunea Şimleului şi în mai ales componente ale cen­
imediata sa vecinătate, existent turii, inclusiv din metal preţios,
în prima jumătate a secolului Războinici avari (reconstituire) ceea ce înseamnă că această
al V-lea şi care ar putea fi pus populaţie a fost aliată cu avarii
pe seama gepizilor, avansaţi am putea presupune că extin­ nord-estică a Transilvaniei (în şi a avut partea ei din prăzile
ulterior spre Transilvania. derea locuirii gepide în acest jud. Bistriţa-Năsăud) şi cele din obţinute în urma numeroaselor
teritoriu s-a produs din două aşezările de la Bratei (jud. Sibiu) expediţii organizate de aceştia
În teritoriul nord-vestic al direcţii, pe de o parte dinspre par să indice aceeaşi perioadă în Peninsula Balcanică.
României par să existe prece­ zona nord-vestică (unde gepizii (sec. al V-lea târziu - prima
dente locale pentru orizontul Acestui orizont cultural-crono-
locuiau de mai multă vreme), pe jumătate şi mijlocul sec. al
„merovingian”, care pot fi logic îi aparţin în Transilvania
de alta, dinspre vest (din direc­ VI-lea).
atribuite gepizilor. Data la cimitirele de felul celor
ţia interfluviului Tisa-Mureş-
care încep să se constituie În termeni destul de siguri cunoscute la Band, Bratei 3,
Crişuri, aria centrală a locuirii
aici aşa-numitele „cimitire cu poate fi indicată astăzi şi graniţa Noşlac, Târgu-Mureş, Unirea-
gepide), pe culoarul întotdeauna
morminte în şiruri” o indică nord-estică a Regatului Gepid, Vereşmort sau Valea Largă,
circulat al văii Mureşului.
deja menţionatul mormânt de care în nord-vestul României al căror punct de greutate se
la Valea lui Mihai (jud. Bihor), În sens arheologic, stăpânirea nu depăşea linia actualului oraş află în secolul al VII-lea p.Chr.
aparţinând unui reprezentant gepidă asupra Transilvaniei Cărei (marginea sudică a fostei şi a căror legătură directă cu
al elitei gepide, şi descoperirile este cel mai bine indicată de mlaştini Ecedea), coborând orizontul anterior al locuirii
funerare de la Oradea (probabil bine cunoscutul complex de la apoi spre sud-est, până (apro­ gepide ar putea fi presupusă,
că este vorba chiar despre un Moreşti (jud. Mureş), unde cu ximativ) pe linia fostului limes însă nu este deloc sigură. Sunt
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

morminte de inhumaţie, dispu­ poate vorbi de centre de putere aşa-numita cultură Dridu sau
se în şiruri paralele, cu defuncţii gepide la sfârşitul secolului al balcano-danubiană, caracterizând
orientaţi vest-est. Acolo unde V-lea - secolul al VI-lea p.Chr. şi mediul cultural al primului
cercetările au fost mai insistente în Transilvania. Ele dominau Ţarat Bulgar, unde, foarte pro­
reiese că avem de-a face cu teritorii nu foarte întinse, dar babil, îşi are originea.
cimitire de mare întindere (la sunt comparabile cu regatele
Din punct de vedere arheo­
Bratei 3 au fost săpate aproape barbare din Occidentul euro­
logic, se constată o evoluţie
300 de morminte). De aceea, pean. Provenienţa bizantină
variată în Transilvania, unde
K. Horedt, în urma comparaţiei a inventarelor de prestigiu ale
pot fi separate serii de vestigii
cu imaginea locuirii gepide de mormintelor demonstrează
(„grupe” sau „orizonturi” cultu­
dinaintea epocii avare, a presu­ existenţa unor relaţii diplomati­
rale), cu atribuiri etnice distincte,
pus o creştere demografică şi Aplici în formă de ce cu imperiul.
vultur. Mormântul
aşa cum indică mai ales particu­
intensificarea habitatului. Aceste Apahida larităţile ritului şi ritualului fune­
cimitire par să existe doar în ■ Continuitate şi schim­ rar: cimitirele de tip Band-Noşlac
zona Mureşului mijlociu, cu bare la nordul Dunării (gepizi târzii sau gepido-roma-
tendinţa de avansare spre cursul ce în perioada anterioară acestui
Pe parcursul epocii timpurii a nici, după părerea unor cercetă­
său superior, aşadar într-un orizont. Totuşi, excluderea
migraţiilor (dar şi în continua­ tori români); grupele Mediaş şi
teritoriu din care sunt cunoscu­ ab initio din discuţie a acestei
re), în ciuda aparenţelor, situaţia Nusfalău-Someşeni (slavi, uneori
te şi descoperiri avare. De altfel, probleme ar însemna o greşeală
pe teritoriul României nu a sub o puternică influenţă a
cu precădere la periferia acestor metodologică, deoarece situaţiile
fost uniformă. Ar fi suficient mediului avar), grupa Gâmbaş
cimitire (Bratei 3, Noşlac), au analoage nu lipsesc, gândin-
să spunem că teritoriile vestice (avari), grupa Ciumbrud (poate
apărut şi mormintele unor răz­ du-ne la zona sud-vestică a slavi moravieni), grupa Blandia-
şi nord-vestice ale ţării, apoi
boinici avari. Este de presupus Ungariei (cultura Keszthely) sau na A (sinonim transilvănean
Transilvania au fost integrate
că răspândirea acestor descope­ la regiunea Alpilor Răsăriteni, al culturii Dridu), grupa Cluj
stăpânirii gepide, iar mai târziu
riri tocmai într-o zonă bogată deşi contextele geografice şi (după K. Horedt, legată deja de
acelaşi spaţiu a făcut parte efec­
în sare a Transilvaniei nu este istorice de acolo sunt sensibil
tivă din Chaganatul Avar. Pe de apariţia maghiarilor timpurii).
întâmplătoare şi că cei care s-au diferite. De asemenea, mai ales
altă parte, Dobrogea a rămas
îngropat aici au avut un anumit pe cale indirectă, ar putea fi pre­ Un moment de turnură pentru
provincie romano-bizantină
rol în exploatarea sau controlul supus şi creştinismul, cel puţin istoria întregului Bazin Carpatic
până spre începutul secolului al
comerţului cu sare. pentru o parte a acestei popula­ l-a reprezentat intervenţia ava­
VII-lea, iar de-a lungul Dunării
ţii. Soluţiile la întreaga serie de rilor, aşezaţi în aceste teritorii
Din păcate, nu cunoaştem inferioare, pe malul nordic, au
probleme se lasă încă aşteptate, în anii 567—568 p.Chr. S-a pus
aproape deloc mediul aşezărilor existat până spre aceeaşi dată
în această etapă unele dintre astfel capăt controlului politic
în care trăia această populaţie, mai multe fortificaţii bizantine.
descoperiri fiind încă incomplet exercitat în zonă de longobarzi
lacună care este de aşteptat să Această imagine rămâne diver­
publicate (necropolele Bratei 3 şi gepizi, creatorii unor structuri
fie completată în urma cercetări­ sificată chiar în perioadele mai
şi Noşlac). politice relativ fragile, adeseori
lor viitoare. Unii dintre arheolo­ târzii (secolele VII/VIII—IX/
manipulate de „politica fără
gii români au presupus structura Pe baza mormintelor princiare X), când, până la Carpaţii
arme” a Imperiului Bizantin. La
polietnică a acestor comunităţi de la Apahida, Turda (în fostul Meridionali, cu o extensie în
peste un secol după huni, acest
(în context, au fost identificate castru de legiune) şi a desco­ partea sudică a Transilvaniei,
întins teritoriu revine sub domi­
şi elementele avare ori nomad- peririlor de la Alba-Iulia (din precum şi în părţile sudică şi
naţia unei populaţii răsăritene,
răsăritene), avându-se în vedere fostul castru de legiune), se centrală ale Moldovei, apare
care a impus propriul model al
mai ales prezenţa populaţiei organizării. Aşa cum accentu­
romanice locale. Diferitele ează interpretările mai noi, sus­
Podoabe, Mormântul Apahida
categorii de vestigii propriu-zise ţinute de informaţiile arheolo­
sunt puţin apte pentru a susţine gice, Chaganatul Avar a avut o
convingător această interpretare; structură polietnică, înglobând
explicaţia a fost susţinută mai resturi ale populaţiilor germa­
curând pe argumente indirecte, nice (gepizi mai ales), grupuri
avându-se în vedere continu­ de romanici şi, într-o măsură
itatea şi existenţa populaţiei din ce în ce mai însemnată,
indigene daco-romane/romani­ slavi. De altfel, cum se crede în
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

general, avarii au jucat un rol presupus că, cel puţin până Regiunile joase şi umede din Un fapt interesant şi semnifica­
important chiar în stimularea la începutul decăderii puterii vestul şi nord-vestul României, tiv pentru poziţia adoptată de
migraţiei slavilor. Timp de peste militare a chaganatului (eşecul potrivite modului de viaţă al avari în raport cu Transilvania
două decenii, avarii au susţinut asediului din 626 p.Chr. asupra unor crescători de animale, au este acela că ei nu s-au insta­
o întreagă suită de expediţii Constantinopolului), avarii au fost integrate efectiv teritoriu­ lat efectiv niciodată în partea
împotriva Imperiului Bizantin exercitat un control indirect lui pe care avarii l-au coloni­ nordică a acestui teritoriu, deşi
(atingând adeseori chiar inte­ şi asupra regiunii româneşti zat, probabil, imediat după era obligatoriu să asigure con­
riorul Peninsulei Balcanice), sud-carpatice, mai ales ştiind 568 p.Chr. Spre exemplu, un trolul căilor de acces dinspre
atacuri care au provocat slăbirea că spre sfârşitul secolului al inventar funerar de la Sânpetru nord-vest. Explicaţia nu poate
graniţei dunărene, deschizând VI-lea p.Chr. a fost organizată German, jud. Arad (scăriţe de fi decât aceea a lipsei de interes
totodată calea pentru incursiu­ o expediţie împotriva slavilor fier pentru şa, zăbală, vârf de faţă de o zonă nepotrivită
nile slavilor. deja aşezaţi acolo. Dacă a fost lance), face parte dintre cele modului lor de viaţă, rezolvând
mai vechi descoperiri avare din problema controlului militar
Bazinul Carpatic. Totuşi, chiar cu ajutorul slavilor, la început
dinamica descoperirilor întâm­ acceptaţi în faţa fostei graniţe
plătoare, alături de mormintele romane de pe Meseş, apoi
sistematic cercetate până acum, amplasaţi chiar mai spre sud, cu
indică în mod mai sigur structu­ sarcini militare precise. Grupuri
rarea unui centru transilvănean importante de slavi au pătruns
al puterii avare cel mai devreme în a doua jumătate a secolului al
VI-lea p.Chr. în partea sud-esti-
în prima jumătate a secolului al
că a Transilvaniei, aşa cum indi­
VII-lea p.Chr. şi într-un spaţiu
că aşezările identificate acolo.
restrâns la regiunea Mureşului
mijlociu (aşa-numita „grupă În nord-vest, teritoriul locuit
Mureş” sau „grupa Gâmbaş”), de avarii timpurii nu a depăşit
între confluenţa cu Arieşul, la spre nord şi nord-est bazinul
nord, şi Târnava, la sud. Apar mijlociu al râului Eriu. Probabil
aici mai multe cimitire de mici că această zonă depindea
dimensiuni (până la câteva zeci de o grupare regională care-şi
de complexe funerare) ale căror avea centrul militar şi adminis-
morminte conţin inventare trativ-politic în zona actualului
caracteristice, însă etapa de oraş maghiar Nyíregyháza.
început nu poate fi coborâtă Morminte avare timpurii mai
la o dată anterioară primei bogate sunt cunoscute în
jumătăţi a secolului al VII-lea Câmpia Vestică, punctul de gre­
p.Chr.; mai mult, punctul lor utate al inventarelor aparţinând
de greutate aparţine celei de-a primei jumătăţi a secolului al
doua jumătăţi a secolului şi VII-lea p.Chr. (Felnac, Sânpetru
părţii de început a veacului al German, Peregu Mare, Şimand,
VIII-lea p.Chr. (Teiuş, Cicău, toate în jud. Arad). Ca şi în
Câmpia Turzii, Gâmbaş, Aiud interiorul Transilvaniei, majori­
ş.a.). Este de presupus existenţa tatea complexelor funerare ava­
Arme şi echipament militar avar
unor precedente pentru centrul re din această vreme par să se
de putere avar de pe Mureşul concentreze pe valea Mureşului,
O bună parte din actualul aşa, atunci această dominaţie intracarpatic, însă acesta se va indicând prin răspândirea lor
teritoriu al României a ajuns formală, uneori exprimată în consolida mai târziu, după criza şi culoarul pe care avarii au
sub controlul Chaganatului expediţii comune, a fost sensibil internă a chaganatului, declan­ înaintat spre est. Este neclară
Avar: Transilvania propriu- diminuată după 626 p.Chr., şată în deceniul trei al secolului încă situaţia din teritoriul aflat
zisă, Câmpia Vestică (la nord dispărând cu totul odată cu al VII-lea, când puteau să la sud de Mureş (Banat), unde
şi sud de Mureş), mai spre apariţia protobulgarilor în nord- pătrundă aici chiar noi grupuri cele câteva descoperiri avare
nord Câmpia Erului. Este de estul Peninsulei Balcanice. de populaţie avară. sigure aparţin epocii târzii.
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

Transilvaniei (valea Someşului revolta armatei bizantine de la


Mic) şi chiar dincolo de Munţii Dunăre, care a părăsit fron­
Meseşului (Depresiunea tiera, şi atacurile slavo-avare
Şimleului), mai probabil deja înspre Constantinopol din
din a doua jumătate a secolului anii 614-626 p.Chr. au dus la
al VII-lea p.Chr. sau cel târziu disoluţia frontierei bizantine a
la începutul secolului următor, Dunării şi au creat posibilitatea
au fost colonizate alte grupuri trecerii şi aşezării în masă a
de slavi nord-estici (cei care slavilor în Peninsula Balcanică.
s-au înmormântat în tumulii de Un alt moment de o mare
la Someşeni şi Nuşfalău), fiind importanţă în istoria Dunării de
de presupus că îndeplineau cu Jos a fost sosirea şi instalarea
prioritate un rol militar, anume la sud de fluviu a protobulga-
Luptă avaro-bizantină acela de a păzi graniţa nord- rilor în anii 680-681 p.Chr.100
(reconstituire)
estică a chaganatului. Această
situaţie o arată şi prezenţa unei
Ştim însă din sursele literare că că nu întâmplător în zona elite slave, puternic influenţată
vestul Banatului a fost afectat zăcămintelor de sare ale Tran­ de moda avară a vremii, aşa
de confruntările avaro-bizantine silvaniei. În general, se pare că cum indică o centură luxoasă
din anii 596, 599-601 p.Chr., Transilvania nu a avut o poziţie (semnifica un anume rang soci­
când generalul bizantin Priskos deosebită în interiorul sferei de al sau militar) găsită într-unul
a devastat şi trei sate gepide interes a chaganatului. În epoca dintre tumulii de la Someşeni.
aflate acolo. avară timpurie, grupuri de
populaţie slavă au fost coloniza­ Este de presupus că în timp pon­
În concluzie, rezultă că te în regiunea sud-estică, altele derea slavilor din Transilvania (la
Transilvania, zonele de câmpie au fost tolerate la graniţa nord- care s-au adăugat, probabil, încă
din vestul şi nord-vestul estică, în nord-vestul României. din secolul al VIII-lea p.Chr.,
României au fost integrate Exista din partea avarilor un alte grupuri sosite dinspre sud)
Chaganatului Avar şi controlu­ interes economic, dar şi unul a sporit şi că avarii au fost
lui politic al acestuia. În ce pri­ strategic. Treptat, cu acordul supuşi unui proces de slavizare.
veşte Transilvania propriu-zisă, şi sub controlul avar, teritoriul De la începutul secolului al
aşa cum se ştia mai demult, se locuit de această populaţie s-a VI-lea p.Chr., grupuri de slavi
pare că locuirea avară propriu- extins, atât din direcţie sud-esti- ajung şi la est de Carpaţi şi chiar Călăreţ
slav
zisă era concentrată în zona că, cât şi dinspre nord-vest. În în estul Munteniei. Izvoarele (reconstituire)
Mureşului mijlociu, probabil punctele strategice din nordul bizantine amintesc pe sclavini
şi anţi98. Din a doua jumătate a
secolului al VI-lea p.Chr., ata­ Acest moment a fost favorabil
Ostaşi bizantini
curile slavilor asupra frontierei pătrunderii unor noi grupuri de
bizantine a Dunării au deve­ slavi.
nit mai frecvente. În această Contribuţiile sistematice ale
vreme, în Câmpia Munteniei arheologiei în privinţa slavilor
sunt cunoscuţi din izvoarele pe teritoriul României sunt de
literare mai mulţi conducători dată relativ recentă, adică din
militari ai triburilor slave, ca ultima jumătate de secol. Din
Dauritas, Ardagast şi Musokios, păcate, mediul românesc de
Piragast. La mijlocul secolului specialitate a fost marcat de
al VI-lea, Procopius spune contradicţii, carenţe în teoria şi
că „sclavinii îşi au sălaşurile
dincolo de fluviu, nu departe de 98. Procopius, Războiul cu goţii, I, 14, 25,
ţărm”99. Evenimentele din anul 29; lordanes, V, 33-34
99. Procopius, Războiul cu goţii, 1,27,1.
602 p.Chr., când s-a produs 100. Theophanes, I, 359
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

metodologia atribuirilor etnice, tantă de linia Dunării inferioare. vaniei, aşa cum indică aşezările Bazinului Carpatic, existând
lipsa racordărilor la informaţiile Este mai firesc să acceptăm că, cercetate acolo (spre exemplu raţiuni economice, dar şi
din exterior şi, nu în ultimul în diferitele regiuni ale vechii cele de la Poian, Bezid, Filiaşi). strategice (apărători ai graniţei
rând, a fost influenţat de anu­ Dacii, slavii nu au pătruns Deşi aflate ceva mai spre vest, nord-estice a chaganatului). Nu
mite paradigme ideologice. concomitent si că în zonele situaţia din aşezările Bratei 1 şi se cunosc vestigii slave timpurii
periferice, aflate spre nord şi 2 (jud. Sibiu) pare să ilustreze certe în Câmpia Vestică, însă
O chestiune importantă a fost
nord-est, ei şi-au făcut apariţia tocmai întreruperea locuirii nu este exclus ca o parte dintre
(şi a rămas) aceea a datei la
mai devreme. De aceea, este anterioare, cândva spre mijlocul slavii care au trecut Carpaţii
care cei mai vechi slavi se aşază
secolului al VI-lea, noului Nordici, ajungând în zona Tisei
în anumite zone ale României mai probabil ca teritoriile aflate
orizont fiindu-i caracteristic superioare, să fi atins segmentul
de astăzi. Cu rare excepţii, a la est de Carpaţi să fi fost atinse
un aspect arheologic diferit bănăţean al Dunării coborând
fost urmată opinia formulată de un prim val slav (sclavinii,
(locuinţe adâncite, cu cuptoare de-a lungul Tisei, caz în care
de I. Nestor, conform căreia purtători ai culturii Praga-
de piatră, ceramică lucrată cu ar fi avut acordul avarilor, însă
datarea corectă trebuie plasată Korceak) cândva pe parcursul
mâna). De asemenea, a fost fără posibilitatea de a se aşeza
relevată în ultimii anii existen­ în aceste zone.
ţa unui orizont slav timpuriu
Pentru ansamblul perioadei
(datat în a doua jumătate a
corespunzătoare secolelor
secolului al VI-lea - începutul
V-VII şi la nivelul teritoriu­
secolului al VII-lea) în zona
lui de astăzi al României şi
Someşului inferior („orizontul
Basarabiei chiar, datarea celei
Lazuri-Pişcolt”). Interesant,
mai vechi prezenţe slave a vizat
poate fi urmărită tendinţa
primele elemente materiale
acestor slavi de a avansa în
slave timpurii depistabile în
direcţia Transilvaniei intracarpa­
mediul cultural Ipoteşti-Ciurelu-
Urme ale tice, mai multe aşezări şi chiar
penetrării Cândeşti (la sud de Carpaţi) sau
slavilor un mic cimitir jalonând valea
pe teritoriul
Costişa-Botoşana-Hanska (la est
râului Crasna (culoar important,
populaţiei de Carpaţi). Specialiştii români
daco-romane circulat şi în alte perioade) şi
Hansca, consideră că cele două grupe
laloveni; mai ales cursul superior al văii
Echimăuţi, culturale sunt strâns înrudite
Rezina; Zalăului. În stadiul actual al
Şaptebani,
între ele şi cu vestigiile „de
r. Râşcani
cunoştinţelor, se poate presup­
tip Bratei-Ţaga-Biharea” din
une că avarii (eventual gepizii,
Transilvania. Acestea au în
în cazul unor datări mai timpu­
evoluţia lor o etapă anterioară
în a doua jumătate sau în ultima primei jumătăţi a secolului al rii) au blocat temporar înain­
contactului cu slavii (orizonturile
treime a secolului al VI-lea VI-lea şi că înaintea mijlocu­ tarea acestor grupuri în faţa
arheologice Ipoteşti-Ciurelu-
p.Chr. Pe teritoriul României lui veacului au atins deja linia „Porţilor Meseşene”, principala
Cândeşti I/Cireşanu-Ipoteşti-
nu ar exista, în opinia autorului, Dunării inferioare. Este sigur cale de acces dinspre nord-vest
Cândeşti, respectiv Costişa-
obiective care, în termeni arhe­ că în perioada imediat urmă­ în Transilvania. Totuşi, desco­
Botoşana I-Hanska), datată
ologici, să poată fi numite „pur toare locuirea slavă s-a extins perirea unor morminte databile
în a doua jumătate a secolului
slave”, fiind sesizabil de la bun spre vest şi nord-vest, atingând în prima jumătate a secolului
al V-lea şi în prima jumătate
început un mediu cultural slav chiar zonele submontane ale al VII-lea la Dorolţu, aşadar la
a secolului al VI-lea. Cu un
timpuriu puternic contaminat Munteniei, probabil chiar şi sud de Meseş, pare să indice
conţinut cvasiidentic (ceramică
de influenţe locale. Oltenia. O astfel de situaţie o că de la un moment dat aceşti
lucrată la roata rapidă, ceramică
indică aşezările identificate şi, slavi au început să pătrundă
Totuşi, menţiunile literare, atâ­ lucrată cu mâna „de tradiţie
mai ales, marele cimitir de la în Transilvania şi din această
tea câte există, ar putea susţine dacică” sau locală oricum,
Sărata-Monteoru (jud. Buzău). direcţie.
o datare mai timpurie (primele alte artefacte legate de mediul
2-3 decenii ale secolului al Imediat după 568 p.Chr., gru­ Faptul că slavii se aşază în romano-bizantin), aceste grupe
VI-lea), chiar dacă atacurile puri de slavi au trecut Carpaţii Transilvania, teritoriu aflat sub culturale ar putea reprezenta
repetate din prima jumătate a Orientali, stabilindu-se în bazi­ controlul direct al avarilor, nu fondul autohton al populaţiei
veacului nu puteau fi organizate nul superior al Oltului, adică poate fi explicat decât prin (romanice), în care vor fi asi­
de la baze situate la o mare dis­ în colţul sud-estic al Transil­ acordul noilor stăpânitori ai milaţi slavii. S-a emis şi ipoteza
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

că după deplasarea unei părţi a cu mâna de tip Praga-Korceak


slavilor în sudul Dunării acest sau Penkovka, morminte plane
orizont şi-a continuat evoluţia, de incineraţie). Afirmaţia că
generând spre începutul seco­ nicăieri pe teritoriul României
lului al VIII-lea cultura Dridu nu există aşezări slave timpurii
în Muntenia şi spre sfârşitul „pure” trebuie revizuită. În sens
secolului al VII-lea aşa-numita arheologic (lipsa ceramicii lucra­
„cultură Hlincea I” în Moldova. tă la roată), în acest fel pot fi
Totuşi, indiferent de data la caracterizate cel puţin aşezările
care pe parcursul secolului din nord-vestul României (spre
al VII-lea aşezările culturii exemplu Lazuri).
Ipoteşti-Ciurelu-Cândeşti
Un argument constant invo­
încetează la sud de Carpaţi, nu
cat în sprijinul romanităţii
este posibilă determinarea unei
purtătorilor culturii Ipoteşti-
legături directe între mediul
Ciurelu-Cândeşti-Botoşana
cultural specific acestora şi cel Model de aşezare slavă (reconstituire)
l-au constituit importurile sau
al culturii Dridu.
materialele de factură roma-
Legătura dintre descoperirile no-bizantină, fiind atestată şi
din secolul al IV-lea târziu şi producţia locală a unor astfel de
prima jumătate a secolului al artefacte (chiar cruciuliţe-pan- în această zonă a fost repre­ numită, datorită extinderii ei în
V-lea (vestigii ca acelea de la dantiv, aşadar aparţinând unor zentat de populaţia romanică. spaţiu şi influenţelor bizantine,
Costişa-Mănoaia în Moldova creştini). Nu lipsesc însă şi alte Contactul său cu slavii la nordul şi cultură balcano-carpatică.
sau Cireşanu în Muntenia), pe posibilităţi de a explica prezenţa şi la sudul Dunării va accentua
Din punct de vedere politic, în
de o parte, şi cele aparţinând acestor artefacte, mai ales în transformările social-politi-
secolele VIII-IX, primul Ţarat
veacurilor V/VI—VII, pe de teritoriile imediat învecinate ce şi etno-culturale ce începuse­
Bulgar îşi extinsese stăpânirea
alta, a rămas ambiguă, insufi­ graniţei dunărene a imperiu­ ră în secolele anterioare.
şi asupra unor părţi din nordul
cient argumentată. În context, lui. Cu siguranţă ele se puteau
După o perioadă de discon­ Dunării, în Muntenia. Acest
este încă discutată prelungirea datora şi legăturilor dintre slavi
tinuitate culturală ce a urmat teritoriu ar putea fi „Bulgaria
culturii Sântana de Mureş- şi mediul romano-bizantin
dispariţiei culturii Ipoteşti- de dincolo de Dunăre”, în
Cerneahov până în prima jumă­ (inclusiv prizonieri); altfel, spre
Ciurelu-Cândeşti, se naşte o exprimarea cronicarilor bizan­
tate a secolului al V-lea (uneori exemplu, cum am putea explica
nouă sinteză culturală, numită tini. Unul dintre principalele
până la mijlocul secolului), cum numeroasele materiale bizantine
cultura Dridu (orizontul cul­ obiective ale dominaţiei bulgare
s-a presupus, în legătură directă din mormintele avare?
tural „Blandiana A”). Această la nordul Dunării era controlul
cu supravieţuirea populaţiei
Evenimentele secolului al cultură îşi are începuturile în „drumului sării”, ce venea din
daco-romane în teritoriul extra-
VII-lea p.Chr. au determinat secolul al VIII-lea, când este zona Prahovei şi Buzăului.
carpatic al României.
schimbări profunde în viaţa reprezentată de o serie de Fortificaţia de la Slon (jud.
În ultimă instanţă, ar putea fi comunităţilor umane de la nor­ necropole de la sudul Dunării şi Prahova), datată în secolele
acceptată existenţa unui mare dul Dunării. Slavii au depăşit din Muntenia şi Dobrogea, cum VIII—X, pare a fi destinată
complex cultural, care acoperă numeric populaţiile germanice ar fi, de exemplu, Izvoru, Satu apărării trecătorii Tabla Butii,
în secolul al VI-lea întreg terito­ orientale care stăpâniseră acest Nou, Obârşia, Sultana, Castelu în apropierea ocnelor de sare
riul României, deşi diferenţele spaţiu în secolele anterioare. etc. Cultura Dridu a continuat de la Slănic. Semnele runice
zonale nu au fost încă suficient Aşezarea lor în masă la sudul să evolueze şi în secolele urmă­ găsite pe unele cărămizi, cu
analizate. Totuşi, la o examinare Dunării a avut ca principală toare, extinzându-se teritorial analogii foarte bune în Bulgaria
atentă a situaţiei, aspectul de urmare întreruperea legături­ până în sudul Transilvaniei. (Pliska, Preslav), fac legătura
unitate îl dau tocmai elementele lor cu Imperiul Bizantin. De Considerată iniţial drept cultura cu protobulgarii. Descoperirile
(apărute în secolul al VI-lea) aceea, acest moment poate fi materială „veche româneas­ arheologice atestă o extin­
care pot fi legate de mode­ considerat unul ce marchează o că”, ea nu defineşte un etnic dere a dominaţiei bulgare şi
lul civilizaţiei slave timpurii schimbare profundă sau chiar aparte, ci un nivel de civilizaţie, în zone restrânse din sudul
(locuinţe adâncite, de formă o discontinuitate în istoria superior celui din secolul al Transilvaniei, unde s-a menţi­
aproape pătrată, cuptoare de Dunării de Jos. Elementul care VII-lea. Este o cultură materială nut până în primele decenii ale
piatră sau lut, ceramica lucrată a marcat însă continuitatea supraetnică a secolelor VIII-X, secolului al X-lea.
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Romanitatea orientală şi limba română


în contextul european al apariţiei limbilor romanice
nstalarea slavilor la nordul Dunării şi în Peninsula Balcanică a
fost un eveniment care a provocat importante mutaţii în cadrul
societăţilor locale, contribuind la imprimarea unei amprente
specifice asupra transformărilor culturale şi lingvistice care se derulau
lent în sud-estul Europei încă din secolele anterioare.

■ Supravieţuirea roma­ în acelaşi timp, trebuie utilizată o limbă moartă şi când s-au
nităţii orientale comparaţia cu istoria limbi­ născut din ea limbile romanice.
Medalion slav
lor romanice occidentale. Pe Transformările lingvistice se fac
Zona în discuţie (puţin
parcursul existenţei provinciilor încet, pe nesimţite. Limbile s-au
extinsă spre vest), cuprindea
enumerate, latina a fost nu doar transmis şi s-au transformat, fără
provincii romane sau foste secolului al VII-lea p.Chr., ca
limba oficială şi lingua franca, ci a exista întreruperi între aceste
provincii romane, începând cu limbă oficială, administrativă,
a devenit şi limba maternă, cea etape. De aceea, opiniile speci­
Dacia nord-dunăreană, apoi a Imperiului Bizantin, dar sunt
vorbită în familie, a majorităţii aliştilor sunt extrem de diverse
cele două Dacii sud-dunăre- puţine dovezi că ea era încă
locuitorilor. Această gene­ în stabilirea momentului când
ne, Dacia Ripensis şi Dacia vorbită în imperiu la nivelul
ralizare presupune acţiunea latina a devenit deja o altă limbă.
Mediterranea, Scythia Minor, comunităţilor rurale sau chiar în
Moesia II, Moesia I, Dalmatia, fenomenului de romanizare sau Pentru regiunea balcano-dună- mediul urban.
Pannonia II, Pannonia Savia, de integrare atât a indigenilor reană, lingviştii au ajuns la
Pannonia Valeria, Pannonia I, de diverse origini, cât şi a unor concluzia că în secolul al VI-lea Aşezarea maselor de slavi în
Noricum Ripense, Noricum nou-veniţi, care nu erau romani p.Chr. latina se transformase Peninsula Balcanică începând
Mediterraneum. Aceste regiuni şi nu vorbeau toţi la acelaşi suficient de mult pentru a putea cu secolul al VII-lea şi avansa­
au fost intens romanizate, aici nivel latina. Limba vorbită în vorbi de o limbă ce poate fi rea lor spre sud-vestul acesteia
civilizaţia romană şi limba provinciile dunărene de oame­ numită „romanica balcanică” au avut urmări importante asu­
latină jucând rolul predomi­ nii de rând era o limbă vie, lati­ sau „romanica răsăriteană”. pra evoluţiei romanităţii orien­
nant. Regiunea nord-balcanică na populară (vulgară). Este greu Este vorba despre un stadiu tale, care a fost definitiv izolată
romanizată a fost delimitată de de precizat când latina a ajuns de limbă precedent limbilor de Italia şi de Occidentul latin
cea sudică de cultură greacă, de romanice din zona orientală a (mai ales începând cu secolul
către C. Jirecek, pe baza răs­ romanităţii. Alţi autori au numit al VIII-lea, când slavii s-au
pândirii inscripţiilor, deşi există această etapă „latina dunărea­ instalat în Dalmaţia). Din acest
Stelă funerară
numeroase abateri de la această din Dacia Romană nă”. Unul dintre argumentele moment, romanitatea orienta­
regulă. Marea majoritate a aces­ lingvistice ale acestei concluzii lă a fost „închisă” în limitele
tor teritorii au continuat să facă este expresia „torna, torna fratre”, Peninsulei Balcanice, devenind
parte din Imperiul Roman de dintr-un episod transmis de romanitate balcanică.
Apus, până în ultimele decenii O altă consecinţă a sosirii
Theophylactus Simocatta101, iar
ale secolului al V-lea p.Chr., mai târziu de cronicarul bizan­ slavilor la sudul Dunării va fi
când acesta a dispărut ca struc­ separarea trunchiului daco-
tin Theophanes Confessor102.
tură politică. Populaţia latino- moeso-roman comun în două
„Epihorios glossa” şi „patrios fone”,
fonă a continuat să trăiască în arii, prin împingerea spre sudul
adică „limba locului’, „limba
regiune, în ciuda numeroaselor Peninsulei Balcanice a unor
părintească", cum caracterizează
năvăliri, războaie şi distrugeri, grupuri romanice dunărene,
autorii greci expresia „torna,
care au determinat reducerea ei din care vor evolua în secolele
torna fratre” (ce nu este
numerică, dislocări şi refugieri VII—X dialectele aromâne.
evident în greacă), era limba
în locuri mai ferite. vorbită de populaţia romanică
Menţinerea romanităţii orientale din Balcani la sfârşitul secolu­ 101. Theophylactus Simocatta,
lui al VI-lea p.Chr. Latina se Hist., II, 15,6-9
poate fi cel mai corect înţeleasă 102. Theophanis, Chronographia,
urmărind evoluţia limbii latine. menţine încă, până la începutul I, Anno 6079 (587), 14-19
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

■ Limba română, moş­ tipuri de romanitate: „Romania continuitate mobilă, într-un


tenitoarea romanităţii antiqua” şi „Romania nova”. spaţiu compus din „Romania
orientale Prima dintre acestea a fost pla­ antiqua” şi „Romania nova”.
Trei probleme esenţiale au sată în special în Transilvania, Această imagine generală oferă,
preocupat pe istorici şi ling­ centrul fostei Dacii traiane, printre altele, măsura dificultăţii
vişti: teritoriul de formare al şi definită prin comparaţia cu identificării acestor procese pe
limbii române, perioada istorică „pielea de leopard”; cu alte cale arheologică.
când procesul se definitivase cuvinte, ea consta dintr-o serie
Medalion de aur cu În privinţa momentului în care
şi mecanismele care au dus la imaginea împăratului de „leagăne” diferite, neunifor­
Constantin cel Mare se poate vorbi despre o limbă
individualitatea limbii române me şi discontinue, unde s-au
română deja individualizată,
în raport cu celelalte limbi perpetuat moşteniri lingvistice
lipsa documentelor scrise din
romanice. Reconstituirile aces­ latine din epoca provinci­
altor dialecte şi limbi cu care perioada medievală timpurie
tor procese propuse de istorici ei Dacia. Pe lângă această
ea a avut contacte. Ultimele face extrem de dificilă preciza­
s-au bazat, în mare măsură, pe romanitate veche, mai există
rezultate la care a ajuns această rea acestuia. Metoda cea mai
„teoria continuităţii”, văzută ca cale de investigare a istoriei însă şi zone secundare, dar mai
un proces liniar, un lanţ etno- limbii române (mai apropiată extinse teritorial, care constituie
cultural şi lingvistic ale cărui „Romania nova”. Comunităţile
ca domeniu de problema
verigi continuă din antichitatea transformării latinei în română acestei romanităţi noi erau
latină a Daciei traiane până compuse din daco-romani şi
decât sunt istoria şi arheologia)
la naşterea limbii române şi a din alogeni, ce vorbeau o limbă
constau într-un nou concept,
poporului român. Izvoarele cel de „continuitate mobilă” în curs de a deveni română.
principale utilizate erau cele (Al. Niculescu). Prin urmare, Ele s-au extins pe teritorii
arheologice şi numismatice. este o nuanţare necesară adusă vaste, fără nicio legătură cu cele
Această viziune se baza însă conglomeratului ce se numea care au aparţinut Imperiului
şi pe numeroase supoziţii şi simplu „continuitate” şi care Roman sau provinciei Dacia.
ipoteze, care completau unele prin ideea uniliniarităţii părea Cercetările lingvistice au
verigi lipsite de bază docu­ destinat pietrificării şi stagnării. demonstrat că între „Romania
mentară. Lingviştii au folosit Ideea „continuităţii mobile” a antiqua” şi „Romania nova” au
ca principală sursă documen­ limbii se bazează pe deosebirea, existat o circulaţie şi o comu­
tară limba română şi studiul în perioade diferite, a două nicare directă şi neîntreruptă.
Concluzia ce se poate desprin­
de este că limba română nu are
o singură „patrie primitivă”,
Catedrala Hagia Sofia din Constantinopol
ci mai multe. Continuitatea
„României antiqua” nu trebuie Împăratul lustinian I sau Anastasiu I
înţeleasă, aşadar, ca o rămânere triumfând asupra barbarilor

în nemişcare în aceleaşi locuri,


vreme de secole. Ea însemna
conservarea şi rezistenţa unei frecvent utilizată este compara­
limbi şi transmiterea ei în timp ţia cu perioada apariţiei celorlal­
şi spaţiu, în „Romania nova”. te limbi romanice din Occident.
Nici Carpaţii, nici Dunărea Câteva documente scrise aduc
n-au separat niciodată comuni­ precizări importante. Astfel,
tăţile româneşti, favorizând în anul 813 p.Chr., un edict al
contactul dintre zone aparţi­ Conciliului de la Tours vorbea
nând „României antiqua” şi despre necesitatea de a traduce
„României nova”. În regiunile predicile din latină, „in rusticani
carpato-dunărene şi dunărea- Romanam linguam". Din anul 842
no-balcanice românii au reuşit p.Chr. datează celebrele jură­
să creeze, prin concentrări şi minte de la Strasbourg, ale fiilor
dispersări succesive şi frec­ lui Carol cel Mare, cel mai vechi
vente ale comunităţilor lor, o text scris în „franceză veche”.
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

În aceeaşi perioadă, creşterea teşte în secolul al X-lea, pentru o insulă romanofonă izolată. VI-VII-VIII şi localnicii
deosebirilor dintre vorbitorii de zona balcanică, pe „romanoi Dacă în Occident a existat o romanofoni trebuie să fi existat
romanică şi vorbitorii de ger­ adică romanofonii, în contrast „Romania continua" româna s-a o primă etapă de bilingvism.
manică în Occidentul european cu „romaioi", cei care vorbeau dezvoltat într-un mediu cultural Prezenţa statornică a slavilor la
a făcut ca Haimo de Auxerre să greaca în Imperiul Bizantin. nelatin. Putem admite că nu nordul Dunării este demons­
ateste şi el o „lingua Romana". Aceste similitudini justifică se poate vorbi despre o nouă trată nu doar de arheologie, ci
Pentru regiunea romanităţii presupunerea unei evoluţii limbă romanică, limba română, şi de toponimia românească, în
orientale, un izvor din secolul paralele a limbilor romanice din în regiunile carpato-dunărene, mare majoritate slavă. Contactul
al XII-lea, letopiseţul anonim Occident cu limba română şi cu decât începând cu secolele dintre cele două comunităţi
de la Dioklea, atestă o realitate dialectele balcanice. VIII—IX, adică după sosirea a fost favorizat şi de un nivel
similară, în secolele IX—X, slavilor. Tocmai de aceea sunt al organizării sociale oarecum
Prin urmare, în secolele IX—X,
în această regiune: „Bulgari importante mecanismele acestui asemănător. Jupele slave erau
în Occident, limbile romanice
proces, atât cât pot fi ele înţele­ asemănătoare cu obştile roma­
... ceperunt... totam provinciam sunt bine atestate. În regiunea
se astăzi. nicilor, grupate în „romanii”.
Latinorum, qui illo tempore Romani dunăreană, latina a devenit
vocabantur, modo vero Morovlachi, română după ce romanitatea Între primele valuri slave sosite Slavii au început să înveţe limba
boc est nigri Ratini vocantur". balcanică s-a separat de Italia şi în Dacia nord-dunăreană şi localnicilor, iar aceştia slava de
Constantin Porfirogenetul amin­ de Occidentul latin, rămânând la sud de fluviu în secolele tip meridional. Motivele pentru

EUROPA Şl IMPERIUL BIZANTIN PE LA 1000


C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )

care s-a impus una sau alta O ipoteză care încerca să populaţie”, cea slavă. Populaţia
dintre cele două limbi sunt de explice acelaşi proces istoric şi romanică nord-dunăreană a reu­
natură demografică şi culturală. care are tangenţe apropiate cu şit să-i asimileze pe slavi, câtă
La nordul Dunării, datorită ideile exprimate mai sus a fost vreme cea din sudul Dunării nu
raportului numeric, slavii au formulată cu mulţi ani în urmă a reuşit să se impună şi să rezis­
învăţat romanica, iar la sudul şi din rândurile istoricilor. Este te celei slave, mai numeroase.
Dunării procesul a fost invers. vorba despre teoria „pânzelor Aşa cum arătam, vorbitorii
Între culturile materiale ale de populaţie” concepută de de „lingua Romana" în zona
celor două comunităţi, deose­ P. P. Panaitescu. Conform aces­ balcanică erau numiţi „Romani".
birile s-au estompat repede, de tei teorii, populaţia romanică Este posibil ca acest nume
unde rezultă dificultatea extre­ se întindea, ca o „pânză”, din să se fi extins, la un moment
mă a arheologiei de a identifica nordul Dunării până în Munţii dat, în toată zona „României”,
etnicul comunităţilor rurale pe
Pindului şi Salonic, fiind într-o fie că era vorba despre „cea
care le află în această epocă. Inscripţie pe o placă de lut
simbioză cu o altă „pânză de veche”, fie că era „cea nouă”. în slavona veche
Acolo unde s-a impus roma­
nica, „slavii au învăţat limba
romanică, transformând-o în
limbă română”, cum spunea „Romanus", devenit „român”,
Al. Niculescu, într-o formulare a ajuns să fie apelativul etnic
inspirată. Conform aceluiaşi unic al comunităţilor romanice
autor, aici trebuie căutată esenţa din Carpaţi şi de pe ambele
„individualităţii limbii române maluri ale Dunării. Momentul
între limbile romanice”. Aportul trebuie să fi fost acelaşi, seco­
slav se documentează în numă­ lele VIII—IX, atunci când s-au
rul mare de cuvinte de origine produs şi modificările lingvisti­
slavă din lexicul românei şi de ce care au dus la transformarea
unele influenţe în morfologie şi limbii „romane” (= romanice)
în fonetism, în toponimie şi o în limbă română. Populaţiile
parte a hidronimiei, precum şi străine din jurul românilor au
în antroponimie. În comparaţie folosit pentru aceştia o altă
cu ponderea elementelor vechi denumire, cea de „vlah” (cu
germanice în cadrul limbilor variante ca „voloh”, „blac”).
romanice occidentale, elemen­ Este un termen utilizat iniţial de
tele slave din limba română germanici, apoi de slavi, pentru
sunt cu mult mai numeroase, a denumi popoarele romanice.
chiar dacă unele au pătruns Cu acest nume sunt atestaţi
abia în evul mediu pe calea cul- romanicii din Balcani de către
tural-religioasă a slavonismului istoricii bizantini, începând cu
ortodox medio-bulgar. secolele X—XI.

Ostrogoţi, negociind cu un vlah (reconstituire)


Tudor Sălăgean

Societatea
românească
la începuturile
Evului Mediu
(sec. IX-XIV)
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Români şi slavi în secolele IX-X


upă încheierea perioadei de perturbaţii demografice a secolelor IV-VII - ale
cărei consecinţe au continuat să fie resimţite, în Transilvania şi în Părţile Vestice,
şi pe parcursul veacului al VIII-lea - secolele IX-X au reprezentat pentru
Carol
teritoriile dintre Tisa, Nistru, Dunărea inferioară şi Carpaţii Nordici o epocă de stabilitate cel Mare
politică, de relativ progres economic, de evidentă şi constantă creştere demografică.

Această schimbare a rezultat, în contribuţie la dezvoltarea ţioneze faţă de această excesivă şi praedenecenti), care locuiau „în
primul rând, dintr-o simplificare economică a localităţilor de la consolidare a foştilor săi fede- vecinătatea bulgarilor, în Dacia
a peisajului politic: epoca ten­ Dunărea de Jos. Noua conjunc­ raţi. Bizanţul s-a văzut nevoit de lângă Dunăre” (contermini
sionată, marcată de frecvente tură politică creată la Dunărea să bată în retragere în faţa Bulgaris Daciam Danubio adiacen-
confruntări, a coexistenţei celor mijlocie în preajma anului 800, furtunoasei riposte militare a tem incolunt), ai căror soli s-au
trei chaganate (avar, bulgar şi îmbinată cu absenţa, vreme de acestora: cuceritor al importan­ prezentat la curtea de la Aachen
chazar) a luat sfârşit odată cu aproape un secol, a oricărei tei cetăţi bizantine Serdica (809), pentru a solicita protecţia lui
prăbuşirea puterii avare sub Krum l-a învins şi ucis, în anul Carol cel Mare. Într-adevăr, cel
ameninţări semnificative venite
loviturile francilor lui Carol cel 811, pe Nikephoros I, cel dintâi de-al treilea deceniu al seco­
din direcţia stepei, a creat con­
Mare (791-796). Traversând o împărat căzut pe câmpul de lului al IX-lea a înregistrat, în
diţiile unei viguroase afirmări
perioadă de consolidare în veci­ luptă din istoria imperiului răsă­ Pannonia, desfăşurarea unor
politice a statului bulgar, care
nătatea răsăriteană a spaţiului ritean. Doi ani mai târziu, asedi­ confruntări franco-bulgare,
şi-a instaurat hegemonia asupra
românesc, Chaganatul Chazar ind Adrianopolul (813), Krum a în cursul uneia dintre acestea
unei mari părţi a arealului balca-
a filtrat, timp de aproape două ridicat din împrejurimile acestui pierzându-şi viaţa, în Tisa,
no-carpatic.
secole, pătrunderile generatoare oraş un important număr de conducătorul de oaste (tarka-
de instabilitate din direcţia ste­ locuitori (între 10.000 şi 40.000, nul) bulgar Oneganov (829).
■ Cadrul general al epocii: Consecinţa acestor confruntări a
pelor euroasiatice, atenuându-le după aprecierile izvoarelor), pe
hegemonia bulgară şi fost extinderea hegemoniei bul­
forţa de impact. Imperiu de care i-a deportat în „Bulgaria
influenţa Moraviei Mari gare asupra Banatului, până la
negustori, chazarii au reactivat, de dincolo de Dunăre”. Exilul la
de asemenea, traseele nord- Victoriile repurtate de franci nord de Dunăre al locuitorilor linia Mureşului, importantă cale
pontice ale comerţului euroasi- asupra avarilor au constituit din regiunea Adrianopolului a de acces către exploatările de
atic, aducându-şi astfel propria pentru bulgari momentul înde­ durat până în timpul împăratului sare din Transilvania. În timpul
lung aşteptat pentru eliminarea bizantin Teofil (829-842), care, aceleiaşi domnii a lui Omurtag,
de pe scena politică central- la rugămintea celor surghiu­ a fost respinsă o primă tentativă
est-europeană a unor adversari niţi, a trimis o flotă pentru a-i
Hanul Krum care le împiedicaseră, până în recupera. Omurtag (814-831),
Luptă
acel moment, expansiunea către fiul şi succesorul lui Krum, a franco-bulgară
apus. Campaniile războinicului (reconstituire)
fost acela care a reuşit, prin
han Krum (circa 803-814) au cucerirea cetăţii Singidunum
administrat rămăşiţelor puterii (azi Belgrad), eliminarea celei
avare, în curs de regrupare în mai redutabile baze a domina­
regiunea Tisei inferioare, o ţiei bizantine din nord-vestul
lovitură decisivă. Ele au avut Peninsulei Balcanice. în timpul
drept consecinţă extinderea domniei acestuia, în anul 818,
relativ durabilă a influenţei triburile timocenilor au încercat
bulgare asupra sudului şi răsări­ să scuture dominaţia bulga­
tului Câmpiei Pannonice şi, în ră printr-un apel la protecţia
acelaşi timp, asupra exploatări­ Imperiului Carolingian. O
lor de sare din sudul şi centrul tentativă similară a venit, în 824,
Transilvaniei. încercând să reac­ din partea abodriţilor (numiţi
TUDOR SĂLĂGEAN • SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ LA ÎNCEPUTURILE EVULUI MEDIU (SECOLELE IX-XIV)

a maghiarilor de infiltrare în sale existenţe, o confederaţie Mare, Imperiul Carolingian lumea mişcătoare a stepei, cât
interiorul zonei de dominaţie lipsită de omogenitate, alcătuită (sau Regatul Franc răsăritean), şi de teritoriile subordonate
bulgară. Împotriva lor a fost din entităţi dispunând de un cnezatele ruseşti. Odată cu dis­ administraţiei birocratizate a
trimisă o oaste care i-a urmărit grad larg de autonomie, ale pariţia nucleului politic al pri­ Imperiului Bizantin, cultura
până la Nipru, unde şi-a pierdut căror elite erau, de multe ori, mului ţarat în urma campaniilor Dridu poate fi considerată un
viaţa comandantul protobulgar mai curând slavofone decât lui Ioan Tzimiskes (968—971), rezultat al îmbinării tradiţiilor
Ocorses. Implicat, în a doua propriu-zis slave. Relativ mari aceste membre autonome ale populaţiilor romanice şi slave
jumătate a veacului al IX-lea, ca întindere şi dezvoltate, în fostului imperiu au continuat prezente în acest areal.
în confruntările franco- să evolueze pe cont
Cea mai mare parte a terito­
moraviene din regiunea propriu, perpetuând
riului Transilvaniei a rămas
Dunării mijlocii, ţarul existenţa instituţiilor
în afara zonei de dominaţie
Boris (852-889) l-a spri­ slave pe care le asimila­
a ţaratului sud-dunărean.
jinit, în 853, pe cneazul seră în secolele anterioa­
Regiunile centrale şi nordice
morav Rostislav împo­ re. Slavizarea accelerată
ale teritoriului intracarpatic
triva francilor răsăriteni, a elitei conducătoare
au fost, în schimb, supuse
pentru ca, un deceniu protobulgare (finalizată
influenţei Moraviei Mari. Domi­
mai târziu, să reapară ca deja la sfârşitul secolului
naţia moraviană se extindea,
aliat al acestora din urmă al IX-lea), caracterul
cu certitudine, în regiunea
împotriva Moraviei Mari. necentralizat şi, în con­
bazinului superior al Tisei. Ea
La începutul ultimului secinţă, puţin constrân­
pare să fi coborât, în anumite
deceniu al secolului al gător al sistemului de
perioade, până în apropierea
IX-lea, bulgarii continu­ guvernare şi, fără îndo­
cursului inferior al Mureşului,
au să deţină poziţii solide ială, adoptarea creştinis­
incluzând, aşadar, teritoriul în
la limitele apusene ale mului de către ţarul
care va fi atestată, la sfârşitul
zonei lor de dominaţie. Boris-Mihail (864-865)
secolului al IX-lea, stăpânirea
În 892, regele german şi-au adus partea lor de
lui Menumorout. Statul moravi-
Arnulf se adresa ţarului contribuţie la realizarea
Ostaşi din cavaleria bulgară (reconstituire) an avea, de asemenea, interese
Vladimir, cerându-i să unei coeziuni culturale
legate de controlul exploată­
împiedice exportul către care şi-a găsit reflectarea
rilor de sare din Transilvania
Moravia al sării extrase, fără general, în jurul unor centre în domeniul civilizaţiei materi-
îndoială, din Transilvania1. Cu fortificate, jupanatele (< sud-sl. ale. În teritoriile balcano-dună-
o zonă de acţiune militară şi o ыupa) dezvoltate în epoca pri­ rene s-a dezvoltat, de-a lungul Ţarul
Boris-Mihail
influenţă politică care se extin­ mului ţarat puteau fi regăsite de secolelor VIII-X, o cultură
deau de la Dunărea mijlocie la ţărmurile Mării Negre până în materială comună, cu trăsă­
până în stepele nord-pontice, îndepărtata Pannonie. Ispáán, turi unitare, denumită Dridu
statul bulgar îşi trăia, în acea termenul prin care maghiarii de către arheologii români,
perioadă, una dintre perioadele îi vor desemna mai târziu pe după numele unuia dintre cele
sale de maximă glorie. funcţionarii regali însărcinaţi cu mai semnificative complexe
administrarea comitatelor (comi- arheologice investigate în
Realizarea unei coeziuni în
tes), reprezintă, fără îndoială, o regiunea Dunării de Jos. Aria
vastul conglomerat de populaţii
consecinţă a asimilării acestei de iradiere a acestei civilizaţii
intrate sub dominaţia bulgară,
demnităţi. Gradul de autono­ materiale cuprindea nordul
cu diversele lor structuri sociale
mie al acestor formaţiuni faţă Bulgariei, Dobrogea, teritoriile
şi forme de organizare internă,
de suveranii bulgari creştea, în dintre Carpaţi şi Dunăre, sudul
nu a fost un proces lipsit de
general, proporţional cu distan­ şi centrul Moldovei. În ceea ce
asperităţi. Insuficienta dezvol­
ţa la care erau ele situate faţă priveşte Transilvania, elemente
tare a unui aparat administrativ
de centrele politice ale primului ale culturii Dridu au putut fi
controlat cu stricteţe de o
ţarat, cu ponderea componentei identificate doar în sud-estul
autoritate centrală puternică şi
etnice nonslave a populaţi­ acestei provincii şi în apropiere
caracterul natural al economiei
ei lor şi cu forţa de atracţie de Alba-Iulia. Dezvoltată de o
au făcut ca primul Ţarat Bulgar
exercitată de diferitele puteri populaţie sedentară, prepon­
să rămână, de-a lungul întregii
concurente: Bizanţul, Moravia derent agricolă, diferită atât de 1. Annales Fuldenses, în MGH, SS, I, p. 403
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

propriu-zisă. Războaiele purtate au contribuit la intensificarea ţărănimea dependentă. Exerci­ o accelerare a procesului de
împotriva Bulgariei pe parcur­ legăturilor dintre aceste comu­ tată într-o perioadă de definire asimilare a diverselor grupuri de
sul veacului al IX-lea au fost nităţi. Într-adevăr, contactele a structurilor vieţii medievale populaţie aşezate, în
provocate, fără îndoială, şi de lingvistice româno-slave au atins din spaţiul carpato-dunărean, cursul secolului al VIII-lea,
existenţa unei competiţii pentru amploarea lor maximă în seco­ influenta slavă a lăsat urme în nordul şi centrul teritoriu­
controlul acestora. Dovezile lele IX—XI, când s-a produs asi­ adânci în evoluţia instituţională, lui intracarpatic. Mai puţin
arheologice ale prezenţei milarea în limba română a unui religioasă şi culturală a româ­ afectate de schimbări politice
vest-slave, relativ bine atestate număr semnificativ de termeni nilor de-a lungul întregii lor şi demografice, teritoriile de
pentru bazinul Someşului (sec. de origine slavă. Scrierea chiri­ istorii medievale. Suprastructura la est şi sud de Carpaţi cunos­
VIII—IX), sunt completate, în lică slavonă, apărută în mediile politică şi religioasă, justiţia, cuseră deja, începând din
orizontul cronologic al seco­ culturale de pe lângă marele liturghia slavă, slavona ca limbă secolul al VIII-lea, o lungă
lelor IX-X, de descoperirile centru ecleziastic al Ohridei, a de cult şi de cancelarie, orienta­ perioadă de relativă linişte şi
efectuate în necropolele de cunoscut o amplă şi durabilă rea consecventă către preluarea prosperitate, prelungită până în
la Ciumbrud şi Orăştie, care răspândire în întreg spaţiul diferitelor producţii literare prin a doua jumătate a veacului al
mărturisesc apariţia unor nuclee românesc, cele mai timpurii mediere bulgară, în locul apelu­ X-lea. Înmulţirea considerabilă
moraviene izolate în zona de exemple ale utilizării acesteia lui la originalul bizantin, sunt tot a aşezărilor, demonstrată de
evidentă importanţă strategică a cercetările arheologice efectuate
Mureşului mijlociu. în ultimele decenii, reprezintă
o evidentă şi semnificativă
caracteristică a acestui inter­
■ Convieţuirea
româno-slavă val cronologic. Tentativele de
cartare a numeroaselor aşezări
O importantă caracteristică a
datând din această epocă suge­
acestei perioade a fost adânci­
rează existenţa unor complexe
rea convieţuirii româno-slave,
teritoriale de diferite întinderi,
sinteza culturală astfel realizată
reflectând transformările struc­
făcând posibilă, până la sfârşitul
turale ale societăţii locale din
secolului al XI-lea, asimilarea
Pisanie gravată în slavona veche perspectiva duratei lungi2.
slavilor nord-dunăreni în masa
populaţiei româneşti. Căile Trei asemenea grupări teri­
de apropiere dintre cele două toriale au fost identificate în
„pânze” de populaţie au cunos­ fiind grafitele de pe pereţii atâtea dovezi ale unor legături spaţiul est-carpatic, în regiunea
cut, de-a lungul acestei perioade, bisericilor rupestre din com­ pe care nu am putea decât să deluroasă delimitată de râurile
o semnificativă diversificare. plexul de la Basarabi-Murfatlar greşim privindu-le ca rezultat al Siret şi Prut. Cea mai intere­
Adoptarea creştinismului şi inscripţia de la Mircea-Vodă unei influente exterioare. Bazele santă dintre acestea, situată în
de către slavi şi constituirea (sec. al X-lea). Omogenizarea acestei puternice amprente cultu­ nordul Moldovei, este alcătuită
unei suprastructuri religioase culturală realizată în urma rale au fost puse într-o epocă dintr-un număr de peste 15 aşe­
subordonate bisericii bulgare creştinării a constituit un pas de convieţuire, de împărtăşire a zări fortificate cu şanţ şi val de
important în direcţia înlăturării unor valori şi idealuri comune, pământ, a căror datare relativă,
clivajului dintre pătura hege- de constituire a structurilor unei realizată pe baza materialului
monică slavă (sau slavofonă) şi noi societăţi, la care românii şi arheologic, se situează în ori­
Model de aşezare slavă
(reconstituire) masa populaţiei româneşti. Cu slavii nord-dunăreni şi-au adus zontul cronologic al secolelor
toate acestea, reminiscenţe ale împreună contribuţia. VIII-XI. Una dintre aceste
raporturilor stabilite în această aşezări, cea de la Fundu Herţii
perioadă s-au păstrat, mai ales ■ Structuri teritoriale. (jud. Botoşani), a fost fortifi­
în regiunile extracarpatice, de-a Transformări sociale cată, în trei etape succesive, cu
lungul întregului ev mediu, ele şi economice trei valuri şi şanţuri de apărare
fiind reflectate, de exemplu, prin Prăbuşirea dominaţiei avare a
antiteza semantică dintre boieri adus, şi în Transilvania, o creş­ 2. Şt. Olteanu, Societatea românească la
cumpănă de milenii (secolele VIII-XI),
(termen de origine bulgară), care tere a stabilităţii demografice, Bucureşti, 1983; idem, Societatea
alcătuiau clasa feudală, şi rumâni, rezultat al limitării deplasărilor carpato-danubiano-pontică în secolele
VI-XI. Structuri demo-economice şi
nume sub care era cunoscută de populaţie, şi, foarte probabil, social-politice, Bucureşti, 1997
TUDOR SĂLĂGEAN • SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ LA ÎNCEPUTURILE EVULUI MEDIU (SECOLELE IX-XIV)

corespunzătoare, fapt care evi­ oraş Craiova. Regiunile subcar­ consistenţă cu începere din iconoclaste, spaţiul nord-dună-
denţiază, o perioadă de funcţi­ patice ale Moldovei, Munteniei secolele VIII—IX. Apariţia lor rean a continuat să fie antrenat
onare îndelungată. A doua gru­ şi Olteniei par să fi fost, în a fost impulsionată de evolu­ în marile trasee ale schimbului
pare teritorială, cuprinzând un schimb, ceva mai slab popu­ ţiile specifice unei economii de mărfuri. Pătrunderea mone­
număr de peste 30 de aşezări, late, aşezările descoperite aici, de transformare, caracterizate delor emise de califii abbasizi în
în general nefortificate, a putut relativ dispersate, fiind situate printr-un început de speciali­ centrul Moldovei (sec.VIII-IX)
fi identificată în zona delimita­ pe văile principalelor râuri. În zare a activităţilor economice, mărturiseşte prelungirea, până
tă de râul Prut şi de cursurile Dobrogea, zonele intens popu­ prin diversificarea schimburilor în această regiune, a marelui
inferioare ale Jijiei şi Bahluiului. late erau situate de-a lungul comerciale şi prin prefigurarea drum de caravane care străbătea
Ea se prelungea către nord-vest Dunării şi pe litoralul pontic; în unor structuri de tip urban. Un stepele nord-pontice, în vreme
până la linia Siretului, incluzând ceea ce priveşte platoul dobro­ rol important l-au avut, în acest ce exporturile de sare ale Transil­
o grupare secundară, mai redu­ gean, cu excepţia aglomerării context, fortificaţiile apărute, pe vaniei ajungeau până în regiunile
să ca întindere, din care au fost de aşezări situate de-a lungul parcursul veacurilor VIII-X, Moraviei Mari. Zona cu cea mai
identificate un număr de 10 aşe­ văii Carasu, între Cernavodă şi pe întreaga suprafaţă a terito­ intensă activitate comercială
zări. Cel de-al treilea complex Constanţa, aşezările aveau aici o riului României, cea mai mare a continuat să rămână, fireş­
teritorial semnificativ, cu peste distribuţie mai rarefiată. parte a acestora fiind realizate te, aceea a Dunării maritime:
40 de aşezări identificate, era din pământ şi lemn: Biharea, potrivit mărturiei oferite, în anii
Pe teritoriul Transilvaniei, o
situat în sudul Podişului Central Dăbâca, Moreşti, Şirioara, 968—969, de principele kievean
densitate sporită a aşezări­
Moldovenesc, între râurile Prut Moigrad, Zalău-Ortelec - în Sviatoslav, în cele peste 80 de
lor exista, cu certitudine, în
şi Bârlad. În ceea ce priveşte nordul şi centrul Transilvaniei; „goroduri” (oraşe) existente aici
regiunea Alba-Iulia, pe cursul
teritoriul dintre Prut şi Nistru, Fundu Herţii, Dersca, Tudora, erau aduse aur, ţesături, vin şi
mijlociu al Mureşului. Spre
sporul demografic caracteristic Orofteana - în nordul felurite fructe de la bizantini;
nord, în bazinele celor două
acestei perioade este ilustrat Moldovei; Alcedar şi Calfa - în argint şi cai de la cehi şi unguri;
Someşuri, numărul aşezărilor
de concentrările de populaţie Basarabia; Mircea-Vodă - în blănuri, ceară, miere şi robi de
pare să fi fost ceva mai scăzut,
din sudul acestui spaţiu (cu Dobrogea; Orşova, Pescari - în la ruşi. În secolele X—XI, ca
densitatea acestora crescând pe
peste 160 de aşezări descope­ Banat. Nu au lipsit cetăţile sau reflex al intensificării schim­
măsura apropierii de Câmpia
rite) şi de pe cursul inferior al cetăţuile din piatră, categorie burilor cu Imperiul Bizantin,
de Vest. În estul şi sud-estul
Răutului (zona Orheiul Vechi). din care făceau parte cetăţile de moneda bizantină a dominat
Transilvaniei, un număr de
Teritoriilor dintre Carpaţi şi la Slon şi Breaza - în Muntenia; cu autoritate piaţa economică
nuclee teritoriale au putut fi
Dunăre le este caracteristică o Pescari - în Banat; Capidava, locală. Către sfârşitul secolului
identificate pe cursurile superi­
densitate sporită a aşezărilor în Păcuiul lui Soare, Dinogetia - al XI-lea ea a început să fie însă
oare ale Târnavelor, Mureşului
regiunile de câmpie. Un număr pe linia Dunării de Jos. concurată, în regiunile din vestul
şi Oltului şi, de asemenea, în
de grupări teritoriale, inegale Transilvaniei, de emisiunile
zona Braşovului şi a împrejuri­ Fortificaţiile cu şanţ şi val
ca dimensiuni, au fost identi­ de dinari ungureşti, bătuţi din
milor sale. În ceea ce priveşte de pământ cu palisadă aveau
ficate de-a lungul Dunării, în argint, după sistemul monetar
Banatul, mai importante sub caracterul unor aşezări întări­
regiunile cursurilor inferioare occidental.
aspect demografic erau regiu­ te. În interiorul acestora erau
ale Buzăului şi Călmăţuiului,
nile situate de-a lungul Dunării, situate locuinţe (bordeie sau
Ialomiţei, Argeşului, Vedei şi Inscripţie cu litere chirilice
între Orşova şi Moldova Nouă; locuinţe de suprafaţă), anexe, de la Orheiul Vechi
Teleormanului. O importantă
au fost identificate însă câteva ateliere meşteşugăreşti, obiective
concentrare de populaţie era
nuclee teritoriale pe cursurile cu caracter economic (cuptoare
situată în plină câmpie muntea-
râurilor Bega şi Timiş şi în
nă, în zona Bucureştiului şi a de pâine, cuptoare de redus
regiunea minieră a Ocnei de minereul, ateliere de ceramică,
împrejurimilor sale, fiind deli­
Fier. În sfârşit, concentrări sem­
mitată de cursurile Colentinei gropi-depozite de cereale).
nificative de populaţie au fost şi
şi Dâmboviţei. Sudul Olteniei Centre de polarizare a activi­
în regiunile nord-vestice, între
este acoperit, aproape uniform, tăţii economice, aceste aşezări
Crişul Repede, Someş şi Porţile
de un număr semnificativ de concentrau elementele cele mai
Meseşului, şi în zona Aradului,
aşezări identificate. Densitatea dinamice din domeniile comer­
între Crişul Alb şi Mureş.
acestora este mai mare în apro­ ţului şi activităţilor meşteşugă­
pierea Dunării; o concentrare Procesul de diferenţiere a reşti. În pofida unei restrângeri
teritorială pare să fi existat, de acestor structuri teritoriale a a circulaţiei monedei bizantine,
asemenea, în zona actualului început să capete o anumită datorată crizei generale a epocii
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Primele cristalizări statale


econstituirea ipotetică a structurilor politice din
spaţiul carpato-danubian, realizată prin sintetizarea
datelor arheologice referitoare la amplasamentele
aşezărilor şi la gruparea acestora, este completată de
informaţiile oferite de izvoarele scrise.

Una dintre cele mai vechi izvoare scrise şi cu datele ofe­ şi fortificaţiile identificate pe
atestări ale românilor nord- rite de cercetările arheologice, teren, completează tabloul Gesta Hungarorum

dunăreni o datorăm aşa-numi- oferă un tablou veridic asupra unei statalităţi aflate într-un
tei Cronici a lui Nestor (Povest' realităţilor politice din teritoriile neîndoielnic proces de maturi­ tant segment al comerţului cu
vremennykh let), care se referă, de la răsărit de Tisa din ultimul zare. Situată în plină câmpie a sare, Menumorout îşi cucerise
sumar, la „volohii” din Câmpia deceniu al veacului al IX-lea şi Tisei, ţara lui Menumorout era însă, către sfârşitul secolului al
Pannonică şi la luptele purtate de la începutul celui următor. locuită de diferite populaţii, fapt IX-lea, o poziţie care nu trădea­
de aceştia, împreună cu slavii, pentru care Anonymus arată ză existenţa niciunui raport de
Un organism statal cu o
împotriva ungurilor invadatori. că armata acestuia era alcătuită subordonare fată de cele două
organizare complexă, avându-
Informaţii mult mai comple­ din „soldaţi adunaţi din diferite puteri slave care îşi disputau
l drept conducător (dux) pe
te asupra realităţilor politice neamuri”4. Alături de români controlul Câmpiei Pannonice.
Menu Morout, care îşi moştenea
întâlnite de unguri în Bazinul şi de slavi, acest teritoriu era În acest fel pot fi explicate
stăpânirea de la bunicul său
Dunărean la sfârşitul secolului populat, în epocă, de chazari, referirile legitimizatoare făcute
Morut, era delimitat de râurile
al IX-lea şi la începutul celui de secui şi, probabil, de rămă­ de acesta la onorabila, înde­
Tisa, Mureş şi Someş, hotarul
următor ne sunt însă oferite de şiţe ale avarilor. Determinarea părtata şi, în consecinţă, foarte
său răsăritean fiind pădurea
opera, excepţională ca valoare apartenenţei etnice a lui puţin angajanta suzeranitate a
Igfon, care îl despărţea de „ţara
istorică şi literară, a lui Anony­ Menumorout devine, în aceste împăratului din Constantinopol.
ultrasilvană”. Reşedinţa
•> 7 lui
mus (P. dictus magister), Gesta condiţii, o aventură inutilă şi La sud de ducatul bihorean, în
Menumorout se afla în cetatea
Hungarorum. Anonymus a studi­ riscantă: purtând un nume deri­ teritoriul delimitat de Mureş,
Biharea (castrum Byhor), a cărei
at, se pare, la schola episcopală vat dintr-un termen (marót) care Tisa, Dunăre şi Carpaţi,
existenţă în această epocă a
din Vercelli (Lombardia), care în maghiara veche îi desemna Anonymus consemnează
fost confirmată fără echivoc
pregătea funcţionari pentru pe moravi, „ducele” se adresa existenţa unei entităţi statale
de cercetările arheologice.
cancelaria imperială germană, şi solilor lui Arpád „cu inimă aflate sub conducerea lui Glad,
În afara acesteia, Anonymus
a devenit ulterior notar al unuia bulgară, cu trufie” (Bulgarico dux illius patrie („ducele acelei
menţionează şi alte asemenea
dintre regii Ungariei pe care, corde, superbe)5. În plus, deşi patrii”). Numărul relativ mare
cetăţi (castrum Zotmar, castrum
prin analiza operei sale şi a con­ supus declarat al împăratului de aşezări fortificate menţionate
Zyloc) care, alături de aşezările
textului istoric în care aceasta a de la Constantinopol - şi deci în acest spaţiu - Urbs Morisena
fost realizată, îl putem identifica probabil creştin - Menumorout (Cenad), castrum Keuee/Kewe
cu Belal (1060-1063)3. El Cronicarul rus
pare să fi rămas totuşi, potrivit (Cuvin), Horom (probabil
şi-a redactat, aşadar, opera în Nestor, sculptură afirmaţiei oarecum neclare a Palanca sau Pescari), castrum
de M. O. Mikeşin
ultimele decenii ale secolului lui Anonymus, un poligam. Vrscia (Orşova sau, după alte
al XI-lea, perioadă în care este Afilierea politică a acestei opinii, Vârşeţ) - nu îngăduie
posibil să se fi aflat din nou în formaţiuni statale pare să fi formularea unei soluţii certe în
exil, ca urmare a încetării din fost iniţial una promoraviană. privinţa identificării reşedinţei
viaţă a protectorului său şi a Situat în zona de contact dintre
preluării tronului ungar de către ariile de influenţă ale Bulgariei
3. T. Sălăgean, Beiträge zur
Solomon, conducătorul partidei şi Moraviei Mari, avantajat de Datierungsfrage der Gesta des
Anonymen Notars von König Bela
adverse (1063-1074). Relatările redutabila forţă militară de I, in Forschungen zur Volks- und
lui Anonymus, coroborate cu care dispunea şi de controlul Landeskunde, Band 50,2007, p. 7-30
4. Anonymus, cap. LI
informaţiile cuprinse în alte exercitat asupra unui impor­ 5. Ibidem, cap. XX
TUDOR SĂLĂGEAN • SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ LA ÎNCEPUTURILE EVULUI MEDIU (SECOLELE IX-XIV)

sale. Cea mai mare parte a La răsărit de ducatul bihorean, claritate, pe cale arheologică, ungară timpurie realizată de un
acestor aşezări sunt situate in dincolo de pădurea Igfon, existenţa unei faze timpurii singur şef din cadrul confedera­
apropierea Dunării, regiune asu­ se afla, potrivit mărturiei lui care să sugereze exercitarea ţiei tribale conduse de Árpád, şi
pra căreia se exercitase, timp de Anonymus, o terra Ultrasilvana unui asemenea rol pe parcursul aceasta dintr-o singură lovitură.
mai multe secole după abando­ „în care ţinea domnia Gelou, secolului al IX-lea. Reşedinţa lui
Aceste realităţi, corobora­
narea Daciei de către Aurelian, un anume român” (ubi Gelou, Gelou trebuie căutată, cel mai
te cu indiciile obţinute din
un control militar roman şi quidam Blacus, dominium tenebat). probabil, undeva în zona locali­
analiza îndelungatului proces
romano-bizantin. Pe de altă Locuitorii acestei ţări erau tăţii Gilău, care pare să îşi deri­
al cuceririi de către maghiari
parte, cercetările arheologice românii şi slavii (Blasii et Sclavi), ve numele de la acela al „duce­
a spaţiului intracarpatic, fac
de la Vladimirescu (Glogovăţ)- consideraţi de notarul regelui lui” menţionat în Gesta şi care
inevitabilă ipoteza existen­
Arad au permis identificarea, pe Béla ca fiind cei mai neînsem­ constituia în orice caz, în epocă,
ţei, în celelalte regiuni ale
lângă aşezarea civilă din secolele naţi (viliores) oameni din toată un punct nodal al drumurilor
Transilvaniei, a unui număr încă
VIII—IX, a unei mari fortificaţii lumea. Înarmaţi doar cu arcuri care legau exploatările salifere şi
nedeterminat de formaţiuni
de pământ şi lemn, de formă şi săgeţi, ei sufereau multe aurifere de pe valea Arieşului şi
statale asemănătoare aceleia
trapezoidală, a cărei primă neajunsuri din partea „cuma­
din bazinul Someşului. O parte
fază de evoluţie este datată cu nilor şi pecenegilor”. Ducele
a acestora - Ţara Haţegului,
certitudine în secolele IX-X şi lor, Gelou, era puţin puternic
Ţara Oltului (Făgăraşului), Ţara
care a fost distrusă de un puter­ (minus tenax) şi nu dispunea de
Maramureşului - au supravie­
nic incendiu într-un context oşteni buni. Cu toate acestea,
ţuit, de altminteri, în regiunile
care poate fi pus în legătură pământul ţării lui Gelou era
limitrofe, reuşind să îşi păstreze
cu invazia ungară. Această udat de cele mai bune râuri, iar
autonomia instituţională de-a
aşezare fortificată, fără îndoială aurul din acea ţară era cel mai
lungul unei mari părţi a evului
importantă, a fost pusă şi ea în curat; de acolo se extrăgeau, de
mediu. Altele, situate în regiuni
legătură cu stăpânirea lui Glad, asemenea, sare şi materii sărate.
mai atractive şi mai expuse, au
cu atât mai mult cu cât numele Spre deosebire de entităţile sta­
fost cucerite de către maghiari
acestui „duce” a fost păstrat de tale conduse de Menumorout
şi absorbite, pe parcursul seco­
o serie de toponime de la nord şi Glad, limitele teritoriale ale
lelor XI—XIV, în cadrul struc­
de cursul Mureşului. Nu mai „ţării ultrasilvane” rămân, în
turilor administrative instituite
puţin amestecată decât aceea a ansamblul lor, neprecizate, cu
de aceştia. Cea mai importantă
ţării lui Menumorout, compozi­ excepţia hotarului ei apusean,
dintre aceste entităţi politice a
ţia etnică a populaţiei ducatului reprezentat de pădurea Igfon
fost, cu certitudine, aşa-numi-
lui Glad este reflectată de alcă­ şi de Porţile Meseşului. Faţă
tul „voievodat al Bălgradului”,
tuirea numeroasei sale armate, de ipotezele mai vechi — unele
situat în centrul Transilvaniei,
din rândurile căreia făceau parte excesiv de generoase - relu­
Familie de ţărani în regiunea Mureşului mijlociu.
bulgari şi români, alături de area datelor problemei face din secolele VIII—IX
Reşedinţa acestuia - situată la
o populaţie turcică (probabil evident faptul că această „ţară”
Bălgrad (Alba-Iulia), în vechea
pecenegi, cabari sau avari târzii) avea o întindere relativ redusă, din zona Cojocna - Sic de cen­
incintă fortificată a oraşului
desemnată de Anonymus prin ea cuprinzând doar bazinul trul ducatului lui Menumorout.
roman Apulum — constituia, în
etnonimul, mai mult sau mai Someşului Mic, împreună cu Faptul că întinderea ţării lui
secolul al IX-lea, centrul unui
puţin anacronic, de „cumani”. văile Almaşului şi Agrijului. În Gelou era una modestă este, de
nucleu teritorial caracterizat
În ceea ce priveşte poziţia aceeaşi regiune trebuie locali­ altfel, sugerat şi de desfăşura­
prin prezenţa unor elemente
statului bănăţean în contextul zată, fără îndoială, şi cetatea sa rea conflictului său cu ungurii,
specifice culturii materiale
politic regional, informaţiile de reşedinţă (castrum suum iuxta potrivit relatării lui Anonymus:
vest-slave (moraviene) şi a celor
oferite de Anonymus sunt des­ fluvium Zomus positum)6, pe care Gelou este singurul dintre
de tip Dridu, acestea din urmă
tul de sugestive: „ieşit (egressus) Anonymus o aminteşte, fără a-i numeroşii „duci” menţionaţi în
fiind o prezenţă insolită în
din cetatea Vidin (Bundyn), cu preciza însă numele. În cadrul Gesta care îi întâmpină personal
spaţiul intracarpatic. Subliniind
ajutorul cumanilor”, sprijinit de aşezărilor fortificate de la Cluj- pe invadatori, imediat după
importanţa economică a zonei,
cnejii bulgari în confruntările Mănăştur şi Dăbâca - aşezări încălcarea hotarelor sale, indiciu
legată de existenţa exploatărilor
sale cu ungurii, Glad era, foarte care au fost, în deceniile ante­ al faptului că stăpânirea sa nu
de sare şi de activităţile legate
probabil, în epoca lui Simeon, rioare, principalele candidate la depăşise încă un nivel de orga­
afiliat sistemului politic al puter­ deţinerea acestui statut - nu a nizare rudimentar. În plus, ţara
nicului ţarat sud-dunărean. putut fi identificată cu destulă lui Gelou va fi singura cucerire 6. Ibidem, cap. XXVII
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

de extragerea aurului, aceste de o puternică fortificaţie de În ceea ce priveşte teritoriul


trăsături par să ateste prezenţa piatră, dispunând de întărituri Dobrogei, o inscripţie descope­
succesivă în această regiune a complementare şi completată rită pe valea Carasu, la Mircea-
moravienilor şi bulgarilor, în printr-un zid care controla Vodă (jud. Constanţa), datată în
împrejurările confruntărilor accesul pe firul văii. Funcţia anul „6451” (ad 943), menţi­
înregistrate între cele două iniţială a acestei cetăţi era, neîn­ onează existenţa unui „jupan
puteri slave pe parcursul veacu­ doielnic, una legată de protecţia Dimitrie”, personaj a cărui stă­
lui al IX-lea. drumului comercial care traver­ pânire s-a afirmat în contextul
sa Carpaţii prin pasul Boncuţa, confruntărilor bulgaro-bizantine Împăratul Nicefor al III-lea
În spaţiul extracarpatic, cele
a cărui principală menire, după şi al crizei pe care o traversa
aproximativ 12 fortificaţii datate
cum o arată şi numele aşezării, ţaratul sud-dunărean. Inscripţia,
în secolele VIII-X (aşezările Botaniates, acest Tatous, numit
realizată pe un bloc
fortificate de la Fundu Herţii şi Chalis, va reapărea în anul
de calcar, provine
şi Dersca, cetăţuile de la 1086, în calitatea de căpetenie
dintr-un context
Tudora, Orofteana, Baranga, a Dristrei, de această dată în
constructiv, cu
Alba-Hudeşti, Horodiştea, asociere cu alte două căpete­
probabilitate o
Ibăneşti, Cobâla ş.a.), situate nii locale, Sesthlav şi Satzas,
fortăreaţă în care se
în regiunea nord-estică a care stăpâneau Vicina şi alte
afla centrul politic
Moldovei româneşti şi în localităţi din Dobrogea şi din
şi militar al unei
interfluviul Prut-Nistru de pe nord-estul Bulgariei. Aceşti
formaţiuni politice
teritoriul Ucrainei, conturea­ stăpânitori locali, despre a căror
care îşi avea nucleul
ză existenţa unei formaţiuni Inscripţia descoperită pe valea Carasu origine etnică nu se pot face
în zona de mijloc
statale al cărei centru politic decât supoziţii, se alăturaseră
a spaţiului dintre
era, probabil, aşezarea fortifi­ pecenegilor şi se aflau, potrivit
era legată de transportul către Dunăre şi Marea Neagră. Din
cată de la Fundu Herţii. Situată
regiunile dunărene a sării extra­ acelaşi interval cronologic mărturiei Annei Comnena7, în
într-un cadru natural-geografic stare de rebeliune faţă de împă­
se din Transilvania. Edificiile datează o altă inscripţie chirilică
cunoscut sub numele de Codrii
descoperite pe platoul pe care identificată în apropiere de ratul Alexios I Comnenul.
Herţii, această entitate politică
au fost ridicate fortificaţiile pot Mircea-Vodă, în comple­
avea o populaţie creştină, fapt
fi considerate reşedinţe ale unor xul monastic rupestru de la
dovedit de crucile-pandantiv şi Împăratul Alexios I Comnenul
potentaţi locali subordonaţi, Basarabi-Murfatlar, ce pare să
de obiectele având incizat sem­
foarte probabil, până la mijlocul conţină - dacă această variantă
nul crucii descoperite în acest
secolului al X-lea, structurilor de descifrare se va dovedi cea
areal. Denumirea de „codri”,
politice şi militare ale Ţaratului corectă - numele unui „jupan
care se regăseşte şi în vecinăta­
Bulgar. În perioada care a urmat Gheorghe”. Noi formaţiuni
tea nordică a acestei formaţiuni
dispariţiei acestui stat sud-dună- politice cu caracter local s-au
(Codrii Cosminului), pare să fie,
rean, fortificaţia de la Slon a afirmat la Dunărea de Jos în
în aceste cazuri, o expresie de
continuat să funcţioneze pe epoca de criză a dominaţiei
conţinut istoric, desemnând o
parcursul veacului al XI-lea, ea bizantine din ultimele dece­
arie de locuire cu un anumit tip
putând juca rolul de reşedinţă nii ale secolului al XI-lea.
de organizare politică. O struc­
a unui cnez sau voievod local Răscoala populaţiei paristriene
tură teritorial-politică bine orga­
aflat, neîndoielnic, în legături cu din 1072-1074, provocată de
nizată a putut fi, de asemenea,
Bizanţul. instituirea unui monopol asupra
identificată la sud de Carpaţi,
grâului de către Nikiphoritzes,
în regiunea Prahovei. Nucleul
consilierul împăratului Mihail al
acesteia era cetatea de piatră
VII-lea Ducas, şi de suspenda­
de la Slon, prezenţă singulară
rea subvenţiilor acordate pentru
în întreg spaţiul situat între
apărarea frontierei, a dus la
Carpaţii Meridionali şi Dunăre.
ridicarea din mijlocul localnici­
O primă fază, din cărămidă, a Monedă
cu chipul lor a unui comandant pe nume
acestei fortificaţii, databilă în Teodorei II,
mama lui Mihail III Tatrys (Tatous). Supunându-se
secolul al IX-lea, a fost succe­ şi adevărata
guvernatoare
din proprie iniţiativă noului 7. Anna Comnena, VI, 14,1, p. 81-82;
dată, la sfârşitul aceluiaşi secol,
a imperiului împărat Nicephor al III-lea FHDR, III, p. 89
TUDOR SĂLĂGEAN • SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ LA ÎNCEPUTURILE EVULUI MEDIU (SECOLELE IX-XIV)

Secolele X-XI:
invaziile răsăritene
oborând dinspre Volga şi consecinţele lor
mijlocie, ungurii şi-au
făcut apariţia, pe parcur­
sul secolului al VIII-lea, în stepele
de la nordul Mării Negre.

■ Aşezarea ungurilor cu precădere împotriva ţinu­ lalt, purtător al titlului de kündü


în Pannonia. Primele turilor slave, au devenit mereu (kende), pare să fi exercitat cu
expediţii în teritoriile mai numeroase, sclavii capturaţi precădere prerogative de ordin
româneşti cu aceste ocazii ajungând să fie confesional.
Integraţi iniţial în sistemul o importantă sursă de venit. Către mijlocul secolului al
politic al Chaganatului Chazar, Potrivit izvoarelor orientale, IX-lea, ungurii au intrat în
ungurii au stabilit contacte în perioada staţionării lor în conflict cu pecenegii, care,
statornice şi îndelungate cu arealul meridional al Europei venind dinspre răsărit, exerci­
chazarii, bulgarii şi alte comuni­ Răsăritene ungurii dispuneau tau o presiune din ce in ce mai
tăţi turanice din această regiune, de efective alcătuite din 20.000 mare asupra lor. Ca urmare
resimţind o puternică influenţă de războinici. Ei se aflau sub a înfrângerii suferite, ei s-au
din partea acestora. Limba comanda a doi regi, în cadrul desprins de sub dominaţia Cha­
maghiară a preluat în această unui sistem al dublei hegemonii ganatului Chazar şi s-au divizat
epocă numeroşi termeni refe­ preluat, probabil, de la chazari: în două grupuri, doar unul
Unguri, devastând o localitate
ritori la creşterea animalelor, unul dintre aceştia, purtând dintre acestea continuându-şi, (reconstituire)
lucrările agricole şi alte ocupaţii, titlul de jula (gyula), avea atribu­ sub conducerea lui Levedias,
iar înrâuririle marcante resim­ ţii preponderent militare; celă­ migraţia către vest. Ei s-au sta­ bilit în regiunea cunoscută sub
ţite în sfera antroponimici au numele de Atelkuzu/Etelkuzu,
condus la formularea ipotezei încă neidentificată cu precizie,
încorporării, de către pătura Nomazi chazari şi unguri confruntându-se cu slavii dar situată, în orice caz, undeva
(reconstituire)
conducătoare a societăţii unga­ în arealul cuprins între fluviile
re, a unei însemnate componen­ Don şi Nistru. Manifestându-
te turcice. Odată cu stabilirea se activ în spaţiul nord-pontic,
lor în zonele de stepă, ungurii potenţialul lor militar a început
şi-au abandonat vechiul mod de să fie remarcat de către suve­
viaţă, bazat prioritar pe cules şi ranii din Europa Centrală şi
vânătoare, şi au trecut la prac­ Sud-Orientală. În 837, prezenţa
ticarea extensivă a păşunatului lor a fost pentru prima oară
nomad. Sub influenţa diferitelor atestată în regiunea Dunării de
popoare cu care au intrat în Jos, unde, cointeresaţi de către
contact (chazari, bulgari, alani bulgari, ungurii au acţionat
etc.), ei par să fi adoptat, în cele împotriva bizantinilor. În 862
din urmă, şi unele îndeletniciri ei au întreprins, probabil la soli­
agricole. Dominaţia chazară citarea moravienilor, cea dintâi
şi rolul mereu mai important incursiune în spaţiul Europei
al nomadismului ecvestru în Centrale, împotriva teritoriilor
cadrul economiei au obligat aflate sub controlul lui Ludovic
societatea tribală ungară să se al II-lea Germanicul. Asemenea
militarizeze. Expediţiile armate intervenţii au devenit mereu
ale ungurilor, organizate mai frecvente în deceniile care
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

Preslav, ungurii s-au achitat de dere a unor grupuri ungare prin


această misiune cu un succes trecătorile Carpaţilor Orientali
care i-a îngrijorat până şi pe este puţin probabilă. Nebuloasa
aliaţii lor de moment. Bizantinii informaţie oferită de Cronica
au acceptat, în consecinţă, să pictată de la Viena (Chronicon pic-
încheie un armistiţiu cu ţarul tum Vindobonense), potrivit căreia
Simeon, oferindu-i acestuia Álmos, tatăl lui Árpád, ar fi fost
posibilitatea de a-şi întoarce omorât în Erdelw, regiune în care
furia răzbunătoare împotriva ungurii s-ar fi oprit, o vreme,
ungurilor. Aliaţi cu pecenegii, înainte de a intra în Pannonia,
mai vechii duşmani ai acestora, nu este confirmată de niciunul
bulgarii i-au înfrânt pe unguri dintre izvoarele apropiate acestei
şi le-au distrus sălaşele. În faţa epoci sau de rezultatele cercetă­
acestei presiuni conjugate, rilor arheologice.
Ţarul Simeon al bulgarilor
ungurilor nu le-a mai rămas
Instalaţi iniţial în nord-estul
altă soluţie decât abandonarea
Bazinului Carpatic, într-o
stepelor nord-pontice şi stabi­
zonă situată la periferia ariilor Potrivit informaţiilor oferite de
lirea lor în Câmpia Pannonică,
de influenţă ale Bulgariei şi Anonymus, una dintre primele
eveniment produs în cursul
Cneazul moravian Svatopluk
Moraviei Mari, ungurii au reuşit preocupări ale ungurilor, după
anului 896.
primind soli unguri (reconstituire) să speculeze disputele dintre obţinerea spaţiilor de păşunat
Deplasarea ungurilor către noul acestea pentru a-şi consolida necesare turmelor lor, a fost
lor spaţiu de aşezare s-a realizat prezenţa în regiune. Ei şi-au legată de obţinerea controlului
au urmat. În 881, la cererea prin traversarea pasului Verecke, impus destul de rapid autori­ asupra resurselor de sare ale
cneazului moravian Svatopluk, cea mai importantă dintre tre- tatea asupra slavilor, bulgarilor Transilvaniei. În acest context
detaşamentele lor au devas­ cătorile Carpaţilor Nordici, fapt şi românilor (Sclavi, Bulgarii et par să fi avut loc expediţiile,
tat regiunile din apropierea confirmat atât de tradiţia istorică Blachii), care, potrivit informa­ limitate ca amploare, care au
Vienei. În 892, în calitate de ungară, consemnată în cronicile ţiilor oferite de Anonymus, dus la cucerirea părţii nor­
aliaţi ai regelui german Arnulf, secolelor XII—XIV, cât şi de populau Câmpia Pannonică, dice a ţării lui Menumorout
ungurii au acţionat împotriva izvoarele externe. Acest itinerar după care au început să îşi şi la achiziţionarea de către
moravienilor, pentru ca doi ani le era foarte bine cunoscut subordoneze, pe rând, forma­ Tuhutum, pentru sine şi urmaşii
mai târziu, de această dată la ungurilor încă din deceniile ante­ ţiunile statale mai mult sau mai săi, a „ţării ultrasilvane” de
cererea acestora din urmă, să rioare; în plus, era singurul care puţin puternice din regiunile sub conducerea lui Gelou.
atace teritoriile din Pannonia se afla, cu certitudine, în afara învecinate. Cronologia celor Regiunile centrale ale ţării lui
stăpânite de germani. Aşadar, în razei de acţiune a trupelor ţaru­ dintâi etape ale acestei extinderi Menumorout au fost invadate
momentul stabilirii lor definiti­ lui Simeon. O eventuală pătrun­ nu este uşor de reconstituit. şi, în cele din urmă, subordo­
ve în Pannonia, în 896, ungurii nate confederaţiei tribale din
cunoşteau deja potenţialul Câmpia Pannonică în perioada
Ostaşi bizantini, asediaţi
acestei regiuni şi forţa militară a în cetate (reconstituire) care a urmat prăbuşirii statului
viitorilor lor adversari. morav sub loviturile unguri­
Traversarea Carpaţilor de către lor. Potrivit datelor oferite de
unguri, împreună cu aliaţii Notarul Anonim, subordonarea
lor cabari, a fost o consecinţă de către unguri a acestor teri­
a antrenării lor în conflictul torii a fost realizată ca rezultat
bizantino-bulgar din 895—896, al unei înţelegeri încheiate
ca urmare a manevrelor împăra­ între Árpád şi Menumorout,
tului Leon al VI-lea cel Înţelept acesta din urmă consimţind la
(886-912). Convinşi de către căsătoria fiicei sale cu Zulta,
Niketas Skleros, comandantul fiul conducătorului ungurilor.
flotei bizantine de pe Dunăre, Informaţiile oferite de Gesta
să întreprindă o expediţie sunt confirmate de existenţa în
împotriva capitalei bulgare această regiune, până în secolul
TUDOR SĂLĂGEAN • SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ LA ÎNCEPUTURILE EVULUI MEDIU (SECOLELE IX-XIV)

al XII-lea, a unei structuri care în campaniile lor apusene Mare la Lechfeld, în apropie­ ocazie, episcop al Tourkiei
teritoriale autonome (ducatul începuseră să-şi facă apariţia re de Augsburg (955), asupra (Ungariei). Stăpânirea acestui
Bihorului) al cărei conducă­ primele sincope. Încurajată de trupelor conduse de Bulcsu şi gyula era situată, după cum au
tor nominal era moştenitorul criza pe care o traversa Ţaratul Lel a fost evenimentul care a dovedit recentele cercetări ale
coroanei regale a Ungariei. În Bulgar în anii care au urmat pus capăt incursiunilor maghia­ lui A. Madgearu8, în teritoriile
ceea ce priveşte „ducatul” lui dispariţiei lui Simeon, chiar pro­ re către Occident. Sfârşitul din zona confluenţei Mureşului
Glad, expediţiile împotriva ducerea acţiunii din 934 poate catastrofal al raidului din 955 cu Tisa, în care s-a descoperit
acestuia au fost realizate, fără fi considerată o consecinţă a a dat semnalul unui proces o concentrare impresionantă
îndoială, în anii care au urmat înfrângerii suferite de unguri în de reorganizare a societăţii de monede de aur emise în
morţii ţarului Simeon (927), Germania, la Merseburg, în faţa maghiare, care se va încheia, timpul domniei împăratu­
perioadă în care Ţaratul Bulgar împăratului Henric I Păsărarul către sfârşitul secolului al X-lea, lui bizantin Constantin al
şi-a văzut considerabil diminu­ VII-lea Porfirogenetul. Centrul
ată autoritatea asupra teritori­ probabil al acestei formaţiuni,
ilor de la nord de Dunăre. În care cuprindea nord-vestul
aceeaşi perioadă s-a produs, de Banatului, Câmpia Aradului şi
altfel, şi extinderea autorităţii actualele comitate Csongrád
nucleului maghiar din nordul şi Békés din Ungaria, se afla,
Transilvaniei asupra aşa-numi- probabil, în localitatea Gyula
tului „voievodat al Bălgradului”, (Giula). În apropierea acesteia,
care şi-a încetat, după această la Fövényes, s-a descoperit o
dată, existenţa. biserică ce ar putea data din
Ritmul expediţiilor organizate secolul al X-lea; alte biserici
de unguri la răsărit de Tisa care ar putea fi puse în legătură
nu a fost unul foarte susţinut, cu misiunea lui Hierotheos -
dovadă a interesului lor scăzut sub rezerva clarificărilor
pentru aceste regiuni. Principala suplimentare aduse de cerce­
direcţie de acţiune a ungurilor tările arheologice - sunt cele
a fost, până la mijlocul seco­
Scenă de luptă între germani şi unguri (reconstituire) de la Cenad şi Kis-Zombor.
lului al X-lea, Europa Centrală Intrând în legături cu Bizanţul,
şi Occidentală, unde ei au adoptând creştinismul într-un
organizat o lungă serie de expe­ (933). Către mijlocul secolului prin consolidarea autorităţii moment în care celelalte triburi
diţii devastatoare. Cea dintâi al X-lea, odată cu progrese­ regale în detrimentul elemen­ ungare rămăseseră încă păgâne
expediţie ungară de amploare le sedentarizării, cu uzarea telor tribale celor mai anarhice şi instalând, în localitatea sa de
îndreptată spre Europa Sud- elementelor războinice din şi turbulente, prin accelerarea reşedinţă, un scaun episcopal
Estică s-a desfăşurat abia în cadrul confederaţiei tribale din procesului de sedentarizare şi care îşi propunea să îşi extindă
anul 934, într-o perioadă în Câmpia Pannonică şi cu dimi­ prin adoptarea creştinismului. autoritatea spirituală şi activi­
nuarea constantă a profiturilor Această evoluţie a fost însă una tatea misionară asupra întregii
rezultate de pe urma incursiu­ graduală, primele sale etape Ungarii, acest conducător tribal
Împăratul Henric I
nilor de jaf, avântul expediţiilor fiind caracterizate printr-o din regiunea Mureşului inferior
maghiare către Europa Centrală evidentă criză de autoritate dădea curs unor aspiraţii politi­
a început să scadă. În plus, a urmaşilor lui Árpád, care a ce aflate, fără îndoială, în con­
înfrângerile din Saxonia (938) permis entităţilor politice din tradicţie cu acelea ale urmaşilor
teritoriile de la răsărit de Tisa să lui Árpád. Dispariţia sa trebuie
şi Bavaria (948) au fost urmate,
se desprindă din legăturile, mai pusă, probabil, în legătură cu
în 950, de cea dintâi expediţie
mult sau mai puţin fragile, care intensificarea eforturilor de cen­
de represalii a germanilor în
le uneau cu confederaţia tribală tralizare statală desfăşurate, în
Pannonia, încheiată cu devas­
din Pannonia. Ungaria, de către ducele Géza.
tarea teritoriului până la Tisa
şi cu luarea unui mare număr În 953, un Gylas din Ungaria s-a
de prizonieri. Precedată de 8. A. Madgearu, Misiunea episcopului
creştinat la Constantinopol şi Hierotheos. Contribuţii la istoria
asemenea semne prevestitoare, l-a adus în ţara lui pe Hiero- Transilvaniei şi Ungariei în secolul al
X-lea, în Rl, serie nouă, V, 1994,1-2,
victoria obţinută de Otto I cel theos, devenit, cu această p.147-154
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

■ Formaţiuni politice în ţii Carpaţi. Gesta Hungarorum dinţa unui mare număr de oşteni Numărul mare de oşteni şi
Banat şi Transilvania în nu menţionează prinderea şi nobili, avea un mare număr bogăţiile sale îi ofereau lui
preajma anului 1000. sau uciderea lui Glad de către de cai neîmblânziţi, cărora li se Ahtum forţa necesară pentru
Ducatele lui Ahtum unguri, nici instalarea în fruntea adăugau caii ţinuţi în grajdurile a se opune tentativelor regelui
(Ohtum) şi Geula acestei ţări a unui alt condu­ sale, avea turme fără număr, ungar Ştefan I (997-1038)
cător. Dimpotrivă, Notarul numeroase moşii şi curţi (allodia de a-şi impune autoritatea
În vecinătatea teritoriului et curias). Vameşii şi străjerii insta­ asupra ţării pe care o conducea.
Anonim îl desemnează în mod
stăpânit de acest Gyula creştin consecvent pe Ohtum (Ahtum), laţi de el în porturile Mureşului Politicii de centralizare statală
şi-a continuat existenţa de-a conducătorul acestei formaţiuni vămuiau sarea transportată pe promovate cu consecvenţă de
lungul întregului secol al X-lea în preajma anului 1000, ca fiind acest râu din Transilvania până la către Ştefan i se adăugau, în
statul bănăţean, care, aflat descendentul lui Glad şi urma­ Tisa, aducându-i venituri însem­ urmărirea acestui scop, nevoile
sub conducerea urmaşilor lui şul acestuia la conducerea duca­ nate. În cetatea sa de reşedinţă, economice stringente care îl
Glad, îşi reluase legăturile cu tului, afirmaţiile sale fiind sus­ Ahtum ridicase o mănăstire de făceau să urmărească insistent
cele două puteri sud-dunărene: ţinute şi de alte izvoare scrise. rit grec, având hramul Sf. loan preluarea controlului asupra
Imperiul Bizantin şi Ţaratul Legenda Sf. Gerard (Vita Sancti Botezătorul. Teritoriul stăpânit cursului inferior al Mureşului,
Bulgar. Incursiunile maghiare Gerardi) ne arată că Ahtum, care de Ahtum se întindea de la râul importantă arteră de transport
din al doilea sfert al veacului fusese botezat după ritul grec Criş, în nord, până la Dunăre, al sării extrase din Transilvania.
al X-lea nu puseseră capăt în cetatea Vidinului, îşi avea în sud, şi de la râul Tisa până Nu trebuie pierdute, de ase­
existenţei entităţii statale dintre reşedinţa în urbs Morisena şi avea în părţile Transilvaniei (ad partes menea, din vedere motivele de
Mureş, Tisa, Dunăre şi mun­ şapte soţii. El se baza pe cre­ Transilvanas). ordin confesional: cel dintâi

SPAŢIUL ROMÂNESC ÎN SEC. IX-XI


TUDOR SĂLĂGEAN • SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ LA ÎNCEPUTURILE EVULUI MEDIU (SECOLELE IX-XIV)

locul secolului al XIII-lea, un guvernare specifice, întemeiată


număr de cel puţin 13 mănăstiri pe colaborarea cu pătura con­
de rit oriental. Acestora li se ducătoare româno-slavă locală.
adăugau aşezămintele ortodoxe Obligaţi să apeleze la formula
din centrul şi sudul Banatului, alegerii lor de către localnici şi
regiune în care diplomele la consacrarea acestei alegeri
din 1019-1020 ale împăra­ printr-un iuramentum - însăşi
tului bizantin Vasile al II-lea utilizarea de către Anonymus
Macedoneanul atestă existenţa, a acestui termen, specific
la Dibiscos (Tibiscos), a unui relaţiilor vasalice, constituind
centru religios aflat în subor- un argument al existenţei unei
dinea episcopiei de Branicevo, clase locale de stăpânitori de
care depindea, la rândul ei, de pământuri — Tuhutum şi urma­
Voievodul Gelu (Geula), făcut prizonier
de regele maghiar Ştefan arhiepiscopia Ohridei. şii săi au sfârşit prin a adopta
titulatura autohtonă, specifică
În ceea ce priveşte terra ultra-
rege creştin al Ungariei - înco­ Contribuţia sa esenţială la silvana, cucerită în primii ani
ronat cu o coroană trimisă înfrângerea lui Ahtum l-a făcut ai secolului al X-lea de către
de papa Silvestru al II-lea, în pe regele Ştefan să îi acorde lui conducătorul tribal Tuhutum şi
ziua de 25 decembrie a anului Chanadinus, odată cu titlul de transformată într-un dominium
1000 - era un susţinător al comite, şi stăpânirea efectivă rezervat sieşi şi urmaşilor săi,
creştinismului de rit occidental, asupra unei importante părţi aceasta s-a înscris, cel târziu de
interesat în eliminarea concu­ a fostei ţări a stăpânului său. la mijlocul veacului al X-lea,
renţei aceluia de rit grecesc care Devenită cetatea de reşedinţă a pe o traiectorie politică diferită
predomina în regiunile răsărite­ lui Chanadinus, urbs Morisena a de aceea a confederaţiei tribale
ne şi meridionale ale regatului. luat numele acestuia (Chanad, aflate sub conducerea urmaşi­
Dificultăţile ridicate de o expe­ astăzi Cenad). Urmaşii acestui lor lui Árpád. Timp de câteva Împăratul bizantin
decenii, cuceritorii ţării lui Vasile al II-lea
diţie armată împotriva ducelui personaj, nobilii din neamul
de pe Mureş trebuie să îi fi fost Chanad, au continuat să stăpâ­ Gelou şi-au păstrat legăturile cu
însă evidente lui Ştefan, din nească, în secolele următoare, triburile din Câmpia Pannonică, formaţiunilor politice româno-
moment ce acesta a considerat imensele proprietăţi dobândite legături explicabile atât prin slave, de voievod, pe care forţa
necesar ca, înainte de declanşa­ de strămoşul lor în regiunea specificul modului de viaţă tradiţiei o va permanentiza în
rea ei, să îşi asigure colaborarea Mureşului inferior. În anul nomad (pendulările ritmice Transilvania de-a lungul întregii
lui Chanadinus, conducătorul 1030, Ştefan I a înfiinţat, la pentru păşunatul turmelor şi epoci medievale.
armatei lui Ahtum. Fugind în Cenad, o episcopie de rit cato­ hergheliilor), cât şi prin atracţia Restrânsă iniţial la o arie terito-
taină la curtea lui Ştefan, acest lic, în fruntea căreia a fost insta­ exercitată de incursiunile de rială nu foarte importantă din
Chanadinus a fost, se pare, lat italianul Gerard (canonizat pradă în direcţia Europei nordul Transilvaniei, stăpânirea
rebotezat în ritul apusean, după ulterior, ca urmare a martiriului Occidentale. Criza pe care a urmaşilor lui Tuhutum a pro­
care i s-a încredinţat coman­ suferit în timpul rebeliunii traversat-o societatea ungară sperat către mijlocul secolului
da armatei pregătite de rege păgâne din 1046). Începută prin către mijlocul secolului al X-lea al X-lea, după moartea ţarului
împotriva fostului său stăpân. alungarea călugărilor orto­ şi accentuarea tendinţelor de Simeon. Cel de-al treilea şi cel
Confruntarea cu Ahtum s-a docşi din mănăstirea Sf. loan sedentarizare au contribuit însă mai important dintre condu­
dovedit însă dificilă chiar şi Botezătorul şi prin confiscarea la detaşarea completă a grupului cătorii acestui regnum transilvă­
pentru un bun cunoscător al proprietăţilor acestora, activi­ transilvănean, ai cărui conducă­ nean, Geula „cel Bătrân”, fiul
puterii acestuia: înfrânt şi pus tatea Sf. Gerard a continuat cu tori au extins teritoriul stăpânirii lui Horea, a fost autorul cuce­
pe fugă în prima dintre bătăliile rebotezarea populaţiei locale lor şi i-au consolidat caracterul ririi, după 930, a aşa-numitului
purtate după trecerea Tisei, după ritul latin şi impunerea ei de sine stătător. În acelaşi timp, „voievodat al Bălgradului”, care
Chanadinus a izbutit totuşi, la plata decimei ecleziastice. În potrivit tradiţiei consemnate de îşi păstrase, până în perioada
în cele din urmă, să întoarcă pofida consecventelor eforturi Gesta Notarului Anonim, numă­ respectivă, legăturile politice cu
soarta războiului, luându-l pe de catolicizare, în regiunea rul redus al cuceritorilor le-a Ţaratul Bulgar. Bălgradul, cen­
Ahtum prin surprindere şi Mureşului inferior au continuat impus acestora, din capul locu­ trul acestei formaţiuni statale, a
ucigându-l pe câmpul de luptă. să supravieţuiască, până la mij­ lui, adoptarea unei formule de luat, după această dată, numele
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI

păstreze însă, şi după această un an victoria acestuia. După


dată, statutul autonom, stăpâ­ respingerea lor, principele
nirea ei fiind atribuită de Ştefan kievean a reapărut la Dunăre în
rudei sale Zoltán (proavum suum 969, animat de această dată de
nomine Zoltan), probabil unul intenţia de a-şi stabili reşedinţa
dintre descendenţii lui Geula la Dunărea de Jos, a-şi asigura
cel Bătrân. subordonarea Ţaratului Bulgar
şi, în cele din urmă, de a porni
■ Prăbuşirea primului asupra Constantinopolului.
Ţarat Bulgar. Noul împărat Ioan Tzimiskes
Revenirea Bizanţului a fost nevoit să reacţioneze
la Dunărea de Jos împotriva ameninţării ruse
prin mobilizarea forţelor de
Fără să fi renunţat niciodată
elită ale provinciilor asiatice şi
în totalitate la influenta sa
prin declanşarea unei ofensive
politică în regiunile nord-
de anvergură împotriva lui
La curtea ţaratului Bulgar (reconstituire) dunărene, prezent în repetate
Sviatoslav. Flota imperială a
rânduri, prin flota sa, la gurile
pătruns pe Dunăre sub con­
Dunării, Bizanţul a recuperat ducerea protovestiarului Leon,
maghiar de (Gyula) fehérvár gră’), fapt care ar putea sugera integral vechiul său patrimoniu distrugând flota de monoxile a
sau pe acela latin de Alba Julae, fie originea turcică a acestei balcanic la sfârşitul secolului
denumiri care nu făceau decât familii, fie stabilirea unor relaţii al X-lea şi la începutul celui
să transpună în aceste limbi matrimoniale cu familiile con­ următor, ca rezultat al eforturi­
vechea denumire de origine ducătorilor pecenegi din estul lor consecvente desfăşurate în
slavă pe care românii vor con­ şi su