Sunteți pe pagina 1din 16

SOCIOLOGIA EDUCATIEI

24.02.2018 SAPTAMANA 1

Notiuni introductive
Sociologia
- stiinta care se ocupa cu studiul societatii ( relatiilor interumane si a relatiilor
intre societati, grupuri ).
“Sociologie” este un termen propus de Comte in secolul al XIX-lea, acesta fiind
considerat “parintele” sociologiei”. Comte - adept al spiritului iluminist.
Personalitati care s-au preocupat de aspecte sociologice: Democrit, Platon, J.J.
Rousseau, Emile Durkheim, Auguste Comte, Max Weber, etc.

Sociologia educatiei:
- studiaza procesele educationale spontane,neorganziate, precum si pe cele
intentionale, organizate in toate societatile si oranduirile, privindu-le sub aspectul
integralitatii si al functionalitatii lor sociale.
E corelata cu stiintele educatiei, dar foloseste metode de investigare si analiza din
domeniul sociologiei.
Sociologia educatiei presupune valorificarea tututor perspectivelor de abordare
sociologica a educatiei, atat cele conflictualiste, cat si cele functionaliste in context
macrosocial si in context microsocial ( observatie: macrosocial/macrostructural = la nivel de
societate in ansamblul ei; microsocial/microstructural= la nivel de grup, subsistem social cum
ar fi educatia ).

Sociologia educatiei poate fi definita in functie de urmatoarele coordonate:


- are obiect de studiu specific: - functionalitatea sistemului educational, ca
subsistem al celui social general, din punct d evedere macrostructural ( sistemul educational)
si microstructural (scoala, clasa de elevi);
- problematica domeniului: - integrarea sistemelor de invatamant in cel
social general; proiectarea si diversitatea sistemelor educationale; autoeducarea si educarea
permanenta; scoala privita ca o organiazatie sociala; functiile sociale ale educatiei;
- paradigmele soc. educatiei: - functionalismul, conflictualismul, interactionismul
simbolic, fenomenologia sociologica, etnometodologia, constructivismul structualist;
- metode specifice: - metode sociologice.

Domenii de interes ale sociologiei educatiei:


- socializarea personalitatii, ca proces psihosocial;
- functiile sociale ale educatiei;
- sistemul de invatamant ca subsistem social;
- familia si scoala ca mediu de socializare;
- scoala ca organiazatie sociala;
- analiza sociologica a sistemelor d einvatamant;
- analiza comparativa a sistemelor de invatamant;
- clasa ca microgrup social.

Metode sociologie de cercetare:


- observatia;
- experimentul;
- ancheta - convorbirea
- interviul
- chestionarul
- metoda biografica
- analizarea produselor activitatii
1
- testele sociologice
- testele socio-metrice si statistice.
(Descrierea acestor metode le gasiti si in cursul de pshihopedagogie -
saptamana 1).

Etapele cercetarii:
1. Alegerea temei de cercetare
2. Documentare si bibliografie
3. Identificarea problemei si formularea necesitatii cercetarii
4. Elaborarea ipotezei
5. Operationalizarea informatiei ( descrierea obiectivelor si a conceptelor )
6. Alegerea si descrierea metodei de cercetare.
7. Stabilirea esantionului
8. Aplicarea metodei
9. Prelucrarea datelor
10. Redactarea studiului si validarea ipotezei
11. Valorificarea cercetarii.

(Despre etapele cercetarii si structura proiectelor de cercetare gasiti si in cursul de


Metodologia Cercetarii Educationale ).

***

Observatii

Doamna profesoara pune foarte mult accent pe aplicatiile de la seminar, avand o


preferinta speciala pentru dezbateri si formularea de opinii personale pe diverse teme predate
la curs. Unul din subiectele de examen va fi o aplicatie de acest tip, deaceea voi insista mai
mult pe acestea.

2
SOCIOLOGIA EDUCATIEI
3.03.2018 SAPTAMANA 2

Paradigma - conceptul de paradigma

Este un concept introdus in limbajul sociologic de catre Thomas Kuhn.


Kuhn defineste paradigma astfel: “un ansamblu de reguli, norme si metode
utilizate de catre o comunitate stiintifica in procesul de cercetare”.
Paradigma - este o constructie mentala care ofera unei comunitati stiintifice baza
necesara pentru crearea unei identitati de sine sau pentru rezolvarea unei situatii
problematice. Fiecare stiinta are, asadar propriul set de paradigme dupa care isi ghideaza si
structureaza cercetarile si rezultatele.

In sociologia pedagogica au existat si exista o serie de paradigme, dintre care cele mai
importante se pot grupa in:
- paradigme magistro-centriste;
- paradigme psiho-centriste;
- paradigme socio-centriste.
Paradigmele sociologiei educatiei pot fi grupate si in:
- paradigme macrostructurale - sociologia sistemului educational;
- paradigme microstructurale - clasa de elevi;
- paradigme mixte (macrostructurale si microstructurale).

Intre sistem l educational si sistemul social general exista o serie de intrepatrunderi:


- finalitatile educatiei - idealul educational, scopul educational;
- sistemice - sistemul d einvatamant este subsistem al sistemului
social general;
- continuturile educatiei - reflecta prin disciplinele de invatamant evolutia culturala
si sociala in ansamblu a societatii;
- produsele sist. de inv. - influenteaza direct sau indirect evolutia societatii.

Ca decizii principale de dezvoltare a invatamantului, din perspectiva sociologiei


pedagogice putem amintii:
- coexistenta curriculumului comun (TC) cu cel la dispozitia scolii (DSC);
- facilitarea accesului la educatie pentru toate categoriile sociale;
- imbunatatirea relatiilor pedagogice;
- instruire permanenta a cadrelor didactice;
- proiectarea curriculara a instruirii.

***

Aplicatii - dezbateri

“Educatia, din perspectiva sociologica, pedagogica si personala”


S-au prezentat referate pe aceasta tema. Principalele idei care s-au desprins din
discutii:
- educatia, ca obiect al pedagogiei, este o actiune socio-umana specifica si un proces
dinamic de umanziare a individului din punct de vedere social, psihologic, axiologic, cognitiv,
profesional si estetic.
- din perspectiva sociologica, educatia are rolul de a forma la individ competente,
abilitati, cunostinte si un set de valori care sa-i permita acestuia integrarea in grupuri sociale;
- s-au reamintit cele 3 forme ale educatiei - formala, nonformala si informala - si modul
in care elevul se raporteaza la fiecare; s-a accentuat faptul ca educatia informala este cea mai
tentanta forma de educatie fata de care copilul are deschidere, intrucat nu impune reguli,
3
norme, evaluari; dar aceasta educatie poate fi si cea mai daunatoare, intrucat ceea ce se
invata din aceasta nu este selectat si contine cele mai multe trasaturi daunatoare copilului;
- s-au formulat opinii personale cu privire la educatie si la sistemul de invatamant
actual, cu accent pe cel romanesc; majoritatea opiniilor a condus spre ideea ca scoala
romaneasca este o oglinda a societatii actuale, cu plusuri si minusuri, lipsuri si neajunsuri, cu
transformari si instabilitate ce afecteaza procesul de invatamant.
- s-a accentuat faptul ca o educatie gresita se vede in timp, nu imediat si afecteaza
viata individului pentru totdeauna.
- fiecare student a fost solicitat sa exemplifice o disciplina sau o tema care lipseste din
actualul curriculum scolar romanesc, si sa-si argumenteze important a si utilitatea unei astfel
de discpline/teme; printre cele mai importante exemple au fost: teme/discipline de educatie
sexuala si sanitara la clasele de gimnaziu, dar si la liceu; teme cu accent pe valori si educatie
morala; teme concrete pe educatie tolernatei si nonviolentei, etc;
- s-a pus accent pe nevoia de mai multe ore alocate disciplinelor la dispozitia scolii.

4
SOCIOLOGIA EDUCATIEI
10.03.2018 SAPTAMANA 3

Teorii functionaliste. Paradigma normativa. Paradigma interpretativa

Cunoasterea noastra se poate realiza într-o maniera nesistematica siiîntamplătoare.


Avem o cunoaştere cotidiană, o cunoaştere generată de faptul că omul trebuie să rezolve
anumite situaţii cu care se confruntă. Aceasta este o cunoaştere comună.
Cunoaşterea ştiinţifică este foarte diferită de la un individ la altul, este o cunoaştere
validată prin intermediul cercetărilor, investigaţiilor, fie empiric (prin contactul cu realitatea), fie
prin raţionamente de tip ipotetico-deductive (pe plan raţional).
Acest tip de raţionament îşi are originea în teoria lui Descartes care a introdus teoria
cunoaşterii raţionamentul deductiv („mă îndoiesc, deci gândesc, gândesc deci exist”). Astfel,
Descartes ne atrăgea atenţia că întotdeauna trebuie să avem rezerve în legătură cu adevărul
căci acesta are caracter relativ.
Cunoaşterea ştiinţifică se structurează sub formă de teorii şi este o cunoaştere
conceptualizată. Cunoaşterea ştiinţifică şi cunoaşterea comună se află în relaţie de
continuitate.
Cunoaşterea ştiinţifică porneşte de la cunoaşterea comună, deci, aceasta din urmă
constituie premisa în sensul că provoacă cercetarea. (Există epistemologi care consideră că
există o ruptură între cele 2 tipuri de cunoaştere: vezi Gaston Bachelard şi Karl Popper.
Popper consideră că ruptura este radicală - ruptură paradigmatică).

Funcţionăm ca nişte actori sociali pe baza unui raţionament sociologic practic.

Orice stil explicativ se legitimează prin 3 aspecte:


a). obiectul de cercetare;
b). tipul de explicaţie;
c). metodele de cercetare.

În sociologie s-au dezvoltat 2 mari stiluri explicative:


1. stilul empirist - care îl are ca teoretician pe Emile Durkheim;
2. stilul comprehensiv - formulat de Max Webber.

- stilul empirist promovat de Durkheim consideră că realitatea socială are un


caracter obiectiv şi independent de om, este o realitate externă. Societatea e formată dintr-un
ansamblu de fapte sociale. Un fapt social este şi trebuie tratat ca un lucru. Această poziţie
ignoră individul, omul ca membru al societăţii. Mai importantă este societatea decât individul.
În relaţia dintre individ şi societate, cel mai important lucru îl constituie societatea.
-stilul comprehensiv al lui Webber consideră că obiectul sociologiei îl constituie
activitatea omului în societate.
Durkheim consideră că obiectul sociologiei îl constituie societatea. Max Webber spune
că obiectul de studiu al sociologiei îl constituie individul şi acţiunile lui în societate care produc
societatea. Deci, societatea este un fapt construit de individ, ea nu e un dat.

Tipul de explicaţie:
1. Emile Durkheim propune aşa numita explicaţie cauzală de tip determinist
(explicatia externa):
- a explica înseamnă a pune în relaţie 2 situaţii, evenimente, acţiuni, în care una o
explică pe cealaltă, o influenţează. Acţiunile omului, gesturile, motivele, scopurile lui sunt
influentate determinant de societate. Există o influenţă aproape covârşitoare a societăţii
asupra individului şi supra subiectivităţii sale.
5
Ea răspunde unui proiect social.
- educaţia este un proiect social prin care îl socializăm pe copil în raport cu nevoile
societăţii (Emile Durkheim Educaţie şi sociologie).
- educaţia este socializarea metodică a tinerei generaţii.-
educaţia este un fel de raport monarhic, deci în relaţia dintre profesor şi elev există un
raport de putere, statutul profesorului fiind conferit de societate.

2. Pentru modelul lui Webber tipul de explicaţie este explicaţia internă (bazată pe
cauzalitatea internă):
- stilul comprehensiv introduce conceptul de înţelegere şi interpretare subiectiv.
Adesea acţiunile omului, fiind supuse acestei subiectivităţi, se bazează pe modul în care un
individ sau grup sau altul, interpretează situaţia în care se află.

Pe baza acestor stiluri s-au structurat cele 2 mari paradigme (normativă şi


interpretativă).

1. Paradigma normativă (stil empirist - explicatie determinista, externa - Durkheim):


- toate acţiunile şi comportamentele individului pot fi explicate prin acţiuni de tip social;
- accentuează caracterul obiectiv al societăţii independent de individ;
- işi propune ca obiectiv major să formuleze teorii cu caracter general, teorii explicative.
Ele folosesc raţionamente de tip ipotetico-deductiv care menţionează că orice cercetare
trebuie să pornească de la anumite ipoteze, acestea urmând să fie confirmate sau nu de
cercetare. Odată confirmate ipotezele, cercetarea trebuie să se soldeze cu o teorie;
- utilizează metode de tip cantitativ - chestionare;
- utilizează macroconcepte - societate, structuri sociale, clase, categorii sociale.
Îşi propune să explice.
- il consideră pe individ un agent în cadrul societăţii care funcţionează în raport cu
determinismul social.

2. Paradigma interpretativă (stil comprehensiv - explicatie interna - Webber):


- rolul central îl ocupă individul şi acţiunile sale, deci, societatea poate fi privită ca un fel
de rezultat al acţiunilor oamenilor;
- rolul central îl are subiectivitatea, deci societatea este rezultatul interpretărilor pe care
oamenii le conferă;
- consideră că raţionamentul de bază este cel de tip inductiv, deci este nevoie să
urmărim faptele aşa cum se desfăşoară în mod cotidian. Acest raţionament este denumit
raţionament sociologic practic, adică rolul cercetătorului este să urmărească acţiunile
individului în mod cotidian;
- utilizează metode de ordin calitativ;
- utilizează microconcepte viaţă cotidiană, sens, semnificaţie, interpretare, înţelegere.
Îşi propune să înţeleagă ce se întâmplă;
- individul: actor, cineva care intervine, schimbă, construieşte conceptele sociale.

***
Aplicatii - dezbateri

1. “Ce este societatea?”


S-au prezentat referate pe aceasta tema, din perspectiva stiintifica, dar si personala.
Principalele idei care s-au desprins din discutii:
- societatea este un ansamblu de grupuri de indivizi care interactioneaza intre ele in
baza unor afinitati si interese comune; principalele trasaturi comune care unesc o serie de
grupuri intr-o societate sunt limba, etnia, religia, cultura, legaturile de rudenie care se
stabilesc intre grupuri, teritoriul, etc;
- societatea, ca sistem de ansamblu, dezvolta o cultura si o civilizatie comuna tuturor
membrilor sai si care se afla in permanenta dinamica;
6
- exista culturi ale grupurilor, care din perspectiva societatii generale se numesc
“subculturi” si o cultura generala a grupului, la care se revendica toti membrii acesteia.

2. “Cum am proiecta si desfasura o lectie cu tema: personalitati romanesti”


Fiecare student a fost invitat sa aleaga doua personalitati ale caror vieti personale si
cariere ar face subiectul unei lectii scolare.
-s-au enumerat o serie de personalitati istorice, culturale, sportive, din show business,
media, etc. Din discutii s-au conturat ideea ca o lectie eficienta pe aceasta tema trebuie sa tina
cont de preferintele elevilor de azi, de ce i-ar atrage si capta pe ei mai mult, considerandu-se
ca prezentarea unor personalitati contemporane cu care acestia se identifica si le cunosc
carierele (din sport, showbusiness, media) ar fi cea mai potrivita alegere.
- in plus, s-a apreciat ca o lectie despre personalitati contemporane ar putea beneficia
inclusiv de prezenta acelei personalitati, care ar putea fi invitata la clasa, crescand astfel
impactul lectiei si interesul copiilor; s-a prezentat in acest sens un model de lectie despre
personalitati, avand ca invitat pe realizatorul radio Mihai Dobrovolschi, cunoscut elevilor si
avand o cariera reusita in domeniu.

7
SOCIOLOGIA EDUCATIEI
17.03.2018 SAPTAMANA 4

Paradigme conflictualiste
1. Teoria reproducerii socio-culturale

Principalul Teoretician al acestei paradigme a fost sociologul francez Pierre Bourdieu


(n. 1930 - d. 2002); aceasta paradigma este una mixta (macrostructurala-microstructurala) ce
foloseste elemente de analiza microstructurala pentru a ajunge la concluzii macrostructurale.

Bourdieu considera ca, in general, clasa dominanta este cea care impune toate
regulile sociale; conform acestei teorii, sistemul aflat la putere este preocupat sa o
pastreze, folosind in acest scop parghiile socio-culturale si educationale pe care le
controleaza prin pozitia sa pentru a impune acele valori si norme care sa-i conserve
statusquo-ul.

Aceasta realitate, spune Bourdieu, determina o inegalitate de sanse in educatia


sociala: un sistem de valori este impus si avantajat in raport cu celelalte, avand ca efect
marginalizarea celor care nu imbratiseaza sistemul de valori privilegiat. Efectul ine ducatie
consta in dezavantajarea celor care provin din alte sisteme de valori sau nu imbratiseaza
sistemul dominant. Nu s epoate vorbi de egalitate de sanse cand un sistem este favorizat.

Boudieur considera ca sistemul de invatamant nu poate fi analizat decat prin raportare


la sistemul social general; toate institutiile de invatamant sunt o oglinda a fenomenului
reproducerii socio-culturale. Consrrvarea puterii de catre sistemul dominant prin intermediul
scolii se realizeaza prin toate formele posibile: de la dezavantajarea celor care provin din alte
sisteme de valori, promovarea unui curriculum care sa reflecte optiunile socio-culturale
dominante, pana la organizarea sistemului educational si posibilitatile de insertie pe piata
muncii si in grupuri sociale.

2. Teoria transmiterii educationale

Promotorul acestei teorii este sociologul Basil Bernstein ( 1924 - 2000). Este o teorie
constructivista ( constructivismul sociologic: teorie a cunoasterii stiintifice, aplicata in
educatie, si care pune accent pe rolul cognitiv in formarea individului. Constructivismul se
fundamenteaza pe studiile lui J. Piaget privind dezvoltarea psihologica a individuluivazutaca
o constructie, pe baza de cunostinte, si cu cele doua procese esentiale: asimilarea de
cunostinte sia comodarea, fixarea lor).
Teoria transmiterii educationale pune accent pe comunicare. Si aceasta teorie scoate
in evidenta inegalitatile de sanse, inegalitate ce se regaseste inca din scoala, din faza de
educare. Bernstein vorbeste de cele doua coduri utilizate in comunicare: cel restrans si cel
elaborat. Codul restrans este deseori unul regional, local sau de grup (gen jargon de
gasti/bande). Codul elaborat este cel utilizat de scoala, este “vocabularul literar”, focial, mai
pe inteles simplist.

Bernstein afirma ca elevii provenind din clase sociale izolate, ori sarace, care nu au de
unde asimila un limbaj/cod elaborat au din start mai putine sanse de a se afirma si educa
corespunzator fata de cei care provin din medii unde codul elaborat se utilizeaza frecvent sau
care au resurse pentru a-si perfectiona acest cod. Din aceasta cauza, sistemul scolar educa
inechitabil elevii, cei care nu stapanesc foarte bine codul elaborat neavand sanse sa evolueze
pe scara sociala si profesionala. Scoala, prin faptul ca foloseste codul elaborat produce o
selectie inechitabila a viitorilor adulti. Aceasta inechitate sociala se realizeaza prin
comunicarea scolara, asadar.
8
Aplicatii - dezbateri:

“Fericirea, ca tema de lectie”


S-a prezentat un proiect de lectie avand ca tema “fericirea”.
Din discutii s-au evidentiat urmatoarele idei:
-fericirea este vazuta atat ca stare de moment, cat si ca ideal, pe care uneori il atingem,
alteori nu; nu toate starile de bine pot fi considerate stari de fericire;
- fiecare individ are modul sau de a se simtii fericit si de a gasi fericirea: pentru unii
fericirea inseamna a-i ajuta pe ceilalti, ori comuniunea sufleteasca cu Divinitatea, pentru altii
inseamna implinirea scopurilor, ori satisfacerea nevoilor;
- fericirea este si un “efect” al constructiei noastre biologice, cu referire la “hormonul
fericirii”.
- fericirea este deseori raportata la existenta noastra in grup, este influentata de ceilalti
si ne-o manifestam alaturi de ceilalti.

“Cultura romaneasca: valorificarea patrimoniului cultural din perspectiva


educatiei scolare”
Fiecare student a fost rugat sa prezinte un obietciv sau zona turistica unde ar duce
elevii intr-o excursie si care ar fi utilitatea cogniotiva pentru elevi a excursiei respective.
Principalele idei care s-au desprins din acest exercitiu:
- Romania detine un patrimoniu cultural imens; scoala ar putea exploata acest
potential pentru cat mai multe lectii practice si de dobandire de valori si atasamente;
- in ciuda prejudecatilor, elevii, chiar si cei de liceu sunt foarte interesati in excursii sa
viziteze obiective culturale si sunt receptivi la informatiile pe care le dobandesc cu acest prilej;

9
SOCIOLOGIA EDUCATIEI
24.03.2018 SAPTAMANA 5

Teorii microstructurale
1. Interactionismul simbolic - teorie interpretativa

Vede individul ca actor social. Teoreticienii acestei teorii sunt sociologii H.Blumer,
E. Goffman si H. Garfinkel.

Principalele caracteristici ale acestei teorii sunt:


- analiza faptelor sociale din perspectiva subiectiva, interpretativa;
- raportarea la lumea sociala ca la un fapt genmeral si regenerat, nu ca la o structura
preexistenta ( asa cum gasim in teoria normativa);
Cel mai important instrument al comportamentului social este limbajul, astfel ca
principiul fundamental in organizarea social-umana este comunicarea. Actorul social este
vazut ca o personalitate constienta de sine, care adopta diverse posturi si intepreteaza roluri
pentru a se autocunoaste si dezvolta cultural si social: “noi suntem capabil s arealizam cu
inteligenta schimbarea sistemului nostru social” (H. Blumer).

Din perspectiva educatiei, Blumer prezinta urmatoarele repere ale teoriei


interactionista:
- educatia este un proces ce presupune interactiunea intre actorii sociali (cadre
didactice, profesori, parinti, minister) care intepreteaza roluri diferite stabilite pe criterii si
valori formale si informale;
- se face o raportare la un status ce se impune prin modul de exercitare a rolurilor
fiecaruia ( in relatiile din clasa de elevi).

2. Etnometodologia

Principalul teoretician al acestei paradgmie este H. Garfinkel. Acesta defineste


sociologia ca stiinta a etnoproceselor pe care individul le foloseste in mod obisnuit,
cotidian, transormandu-le apoi in “codul grupurilor sociale”: deprinderi pe care le foloseste
individul, fara a reflecta stiintific asupra lor.

Principalele caracteristici ale acestei teorii sunt:


- faptele sociale sunt construite prin indeplinirea sarcinilor de catre membri societatii;
- realitatea sociala nu este un dat, ea e creata in mod permanent de actorii sociali;
- teoria etnometodoligiei introduce conceptul de “indexicalitate”, care inseamna
analiza vietii sociale din perspectiva limbajului; se refera la biografia celui care emite mesajul,
la intentia imediata a emitatorului, la relatia unica pe care o are cu auditoriul si la istoricul
conversatiilor anterioare.
Din aceasta perspectiva limbajul profesorilor este util numai in masura in care
prin toate conditiile de comunicare create (verbale, nonverbale, afective) este
inteligibil si valorificabil pedagogic.

Un alt aspect important al acestei teorii il constituie identificarea principiilor aplicate


in studiul educatiei; aceste principii sunt:
- inteligenta elevilor;
- preferintele scolare ale acestora;
- bazele comportamentului scolar;
- organziarea clasei de elevi;
- relatiile dintre elevi si profesori;
- relatiile dintre elevi;
10
Din perspectiva etnometodologiei, educatia este o forma de socializare, de dobandire
progresiva a procedeelor intepretative si a regulilor de comportare;l educatia joaca un rol
estential in transformarea valorilor sociale. Aceste valori urmeaza mecanismele proceselor
educative prin care elevul poate dobandi - odata cu structurile psihice si lingvistice - si
procedeele intepretative ale valorilor care genereaza societatea si socializarea.

***

Aplicatii - dezbateri

1. “Romania Culturala” - lectie


S-a prezentat o lectie - prelegere pe tema “Romania Centenara - Romania culturala”,
cu accent pe evolutia culturala din ultimul secol.
Lectia a cuprins aspecte teoretice:
- definitia culturii (totalitatea bunurilor de valoare, patrimoniale si nepatrimoniale
produse de civilizatii succesive pe un teritoriu definit);
- componentele culturii patrimoniale (arte; religie; tehnologii; etc);
- component. culturii nepatrimoniale (folclor, valori, obiceiuri, moravuri, norme sociale);
S-a descris ultimul secol de cultura romaneasca, cu accent pe cele 4 etape principale:
- cultura interbelica - “epoca de aur” a culturii romanesti - cu accent pe polemica
“cultura traditionala vs cultura de sinteza, europeana”;
- cultura stalinista - (1945 - 1965 ) - cu accent pe influentele sovietice in creatiile
culturale autohtone si cultul “clasei muncitoare”;
- cultura nationalist - socialista - (1965 - 1989) - cu accent pe promovarea culturii
autohtone, traditionala, exarcebrarea nationalismul pozitiv si a patriotismului eaxgerat in
creatiile culturale si accent pe “cultul personalitatii” - elogierea dicatorului Nicolae Ceausescu;
- cultura postdecembrista - (1989 - prezent) - caracterizata de o regasire a autorilor
consacrati si a oamenilor de cultura din Diaspora, interzisi in perioada comunista, precum si
de productii culturale in scadere, dar de calitate si cu deschidere si rezonanta internationala (
cum ar fi productiile cinematografice premiate international, dar si literare, arhitecturale -
Palatul Parlamentului - pictura, inovatie, software ).

2. Dirigintele: rol, status


S-au prezentat referate pe aceasta tema, urmate de discutii libere si evocarea
experientelor personale de la clasa, din care s-au evidentiat cateva concluzii principale:
- rolul dirigintelui este esential in mentinerea unei discipline pozitive si interesului
pentru invatatura;
- activitatea de diriginte este mult mai solicitanta decat pare la prima vedere, implicand
valente manageriale, activitati de mediere, mentinerea permanenta a contactelor cu elevii,
parintii, profesorii de la clasa, etc;
- fiind si colegii italieni prezenti s-au evocat o serie de experiente din Italia legate de
rolurile dirigintelui; s-a accentuat faptul ca si in Italia a crescut nivelul de violenta in scoli.

3. “Toleranta - valoare promovata in scoli”


O alta tema de discutie a constituit-o nevoia de a promova in scoli valorile de toleranta
si acceptare a diversitatii.
S-au desprins cateva idei principale:
- valorile, in general, si cele de toleranta si acceptare a diversitatii in special sunt putin
promovate in scoli, si foarte putin in lectii;
- totusi, mijloacele de comunicare moderne si retelele de socializare reprezinta pentru
copii surse de familiarizare cu diversitatea culturala, sexuala, etnica si reprezinta o forma de
educatie informala care are impact;
- colegii italieni au prezentat un film in care se descriu principalele stereotipuri si reactii
refractare ale italienilor - specifice tuturor tarilor vestice - fata de emigranti: teama ca le vor
lua locurile de munca, vor crea dezordine sociala, etc.
11
SOCIOLOGIA EDUCATIEI
31.03.2018 SAPTAMANA 6

Paradigme alternative
1. Constructivismul fenomenologic

Pleaca de la premisa ca realitatea sociala este construita de actori.


Introduce termenul de “fenomenologie sociologica” - un “mixt’ intre sociologia
normativa a lui Durkheim si cea intepretativa a lui Webber; tine cont atat de aspectele
generale date ale societii, dar si de actiunile individului si modul in care el percepe, modeleaza
societatea si se raporteaza la aceasta.
Introduce sintagma “metoda filosofica de reductie”: “lumea e cea care e
cunoscuta de mine”, accentuand ideea ca fiecare din noi percep realitatea si societatea
dupa gradul de cunostinte, valori, roluri, relatii si interese personale.
Pune accent pe constructivism - individul evoleaza si se integreaza asimiland ca intr-
o constructie, pas cu pas valori, roluri, norme, scopuri, relatii sociale.

In aceasta paradigma educatia este vazuta ca o socializare metodica. Este


evidentiata autoritatea educatorului - cel care detine controlul si care transfera la elev
principalele valori, norme, cunostinte, coduri de comunicare pe care acesta le va utiliza pentru
a evolua si a se integra in societate, a cunoaste societatea si a se raporta la aceasta.

2. Modelul dramaturgic

Principalul teoretician al acestei teorii este E. Goffman. Pentru a-si explica teoria,
acesta introduce termenul de “vizualitate sociala” si apreciaza ca intr-o societate exista
doua repere/straturi importante:
- subslolul social (in culise);
- varful societatii (pe scena).
Hoffman este mai preocupat in studiile sale de subsolul social, familiar majoritatii
oamenilor.
Si aceasta teorie vede individul ca un actor social.
Exista diferente intre drama teatrala si cea sociala, dar in ambele actorii interpeteaza
dupa o partitura data (au un rol, chiar si atunci cand improvizeaza reguli-rutele activitatiii lor).
“Societatea este organziata in baza principiului ca orice individ care poseda anumite
caracteristici sociale are un drept moral de a se astepta ca ceilalti sa il evalueze si sa il trateze
intr-un mod apropiat ... Conectat acestui principiu este un al doilea, acela ca un individ care
indica intr-un mod explicit/implicit ca are anumite caracteristici sociale trebuie sa fie in fapt
ceea ce el pretinde ca este” (E. Hoffman).

Teoria lui Hoffman propune practic un discurs si o reflectie despre moralitate,


sinceritate, cinste, in care aparentele pare ca sunt mai importante.

Educatia si teoria modelului dramaturgic:


- educatia este o dobandire treptata de catre individ - mai intai in calitate de copil, apoi
in ipostaze adulte - a unor deprinderi de socializare; acestea se dobandesc odata cu
ipostazele structurilor psihologice si lingvistice.
- astfel, educatul (copilul/adultul) deprinde o serie de procedee interpretative care ii
organizeaza activitatea de cunoastere; el devine capabil sa reproduca modele si sa transmita
informatii.

***

12
Aplicatii - dezbateri

1. “Romania centenara” - lectie


S-a prezentat un proiect de lectie pe tema “Centenarului” cu accent pe personalitatile
marcante ale procesului de unificare teritoriala a Romaniei in 1918: Ion Inculet, Iuliu Hossu,
Iancu Flondor, I.I.C. Bratianu, Iuliu Maniu.
In continuarea lectiei teoretice au fost aduse completari de ordin metodic, evidentiindu-
se unanim utilitatea si eficienta unor lectii practice despre Centenar, constand in vizitarea
Muzeului National si a Arhivelor Nationale, unde pot fi studiate pe viu documentele Unirii si
alte materiale reprezentative, fata de care elevii prezinta un interes net superior in raport cu
lectiile teoretice despre acest subiect.

2. Diverse teme
S-au prezentat referate, continuate de dezbateri libere pe teme precum: respectul si
toleranta, promovarea valorilor in scoli, valorile in familie, etc, aspecte despre care am
mentionat deja in alte cursuri.

13
SOCIOLOGIA EDUCATIEI
14.04.2018 SAPTAMANA 8
(In saptamana 7 nu s-au tinut cursuri, fiind liber de Paste)

Interculturalitate. Multiculturalitate

Multiculturalitatea:
- este educatia ce implica intelegere afaptului ca se poate gasi in acelasi orizont
spatial/temporal o multitudine de persoane provenite sau raportate la mai multe culturi
care isi afirma specificitatea in mod regulat.

Interculturalitatea:
- este programul educativ ce implica doua sau mai multe grupuri culturale, creat
pentru a ajuta participantii sa isi identifice propria identitate culturala si pentru a putea
aprecia cultura celorlalti.
Scopurile multiculturalitatii si interculturalitatii sunt reducerea prejudecatilor si a
stereotipurilor si promovarea pluralismului cultural.

Termenul de interculturalitate este constituit din:


- inter - interactiune, schimb, deschidere
- cultura - valori specifice
Defineste schimbul, deschiderea, dialogul si respectul intre culturi diferite.

Atitudinile si valorile promovate de interculturalitate si multiculturalitate, cu


precadere in mediul scolar:
1. Dezvolta la elevi interesul pentru grupuri umane de diverse caracteristici ( rasa,
religie, cultura) care traiesc in comunitatea din care fac parte si cucare intra in contact;
2. Dezvolta la elevi interesul pentru cunoasterea diverselor comunitati sau nationalitati
care fac parte din tara lor;
3. Dezvolta la elevi o atitudine pozitiva de apreciere a aporturilor aduse de minoritati
de-a lungul istoriei la cultura si civilizatia nationala.

Competenta culturala - care se dezvolta la elevi:


- cunostinte privind diverse grupuri culturale, si produsele specifice din propria cultura
sau a altora.

Cetatenia interculturala
- este o sintagma recenta, legata de “cetatenia activa” - o cetatenie critica de
recunoastere si acceptare a diversitatii culturale.
Cetateanul intercvulturale ste:
- comunicativ, deschis catre ceilalti;
- anocart in problematicile cotidiene;
- implicat in dezvoltarea personala si a societatii.

***

Aplicatii - dezbateri

1. “Interculturalitate si multiculturalitate in Romania”


Discutii libere pe marginea urmatoarelor subiecte:
- emisiuni si productii massmedia, filme si alte produse care promoveaza toleranta si
respectul intre culturi, precum si specificitatile minoritatilor din Romania;
14
- aportul cultural al minoritatilor din Roamnia: in gastronomie, folclor, dar si in productii
stiintifice , in sport, etc.
- s-a evidentiat faptul ca in Romania traiesc peste 70 de grupuri minoritare, din care 19
cu reprezentare parlamentara.
- s-a evidentiat faptul ca in Romania educatia interculturala si programele
multiculturale sunt in permanenta crestere si ca, in general, romanii sunt toleranti si deschisi
cu minoritatile nationale, etnice, culturale.

2. “Ora de dirigentie - lectie”


S-a prezentat o lectie deschisa si interactiva despre cum s-ar desfasura o lectie de
dirigentie, al carei scop este sa promoveze la elevi toleranta, iubirea, respectul.

_______________________________________________________________________

Informatii despre examen si portofoliu la disciplina Sociologia


Educatiei:

Pentru examen:
- o recenzie pe marginea cartii “Dimensiunea interculturala a predarii
limbii si literaturii romane in licee” - aceasta va reprezenta un punct din
nota la examen; se preda la examen.
- prezenta activa la seminar (minim un referat si o prezentare a unei
lectii) - aceasta va reprezenta 2 puncte din nota finala.

*Unul din cele doua subiecte de examen scris (acesta va reprezneta 7


puncte din nota finala) va fi: “descrierea unei lectii” - pe orice tema; nu va fi vorba
de realziarea unui proiect de lectie, ci un exercitiu de imaginatie.

Pentru portofoliu:
- 3 referate de 3-5 pagini pe orice tema discutata la curs sau seminar;
- se depune in portofoliu.

15
METODOLOGIA CERCETARII EDUCATIONALE
Prof: Camelia Brincoveanu

Informatii:
* exista suport de curs, vi l-am postat pe grup in data de 11 martie.
* s-au tinut cursuri putine pana acum; nu se preda teorie.
* pentru examen (si portofoliu din ce am inteles) doreste un Proiect de
cercetare educationala. Acest proiect va avea intre 10 si 20 pagini.
* va voi posta in luna mai un proiect exemplificativ, pentru o mai buna
intelegere a cerintelor.

***

1. Structura unui proiect


Cum construim un proiect educational:

1. Introducere - actualitatea temei de cercetare;


- identificarea problemei;
- acuitatea in tratarea temei.
- importanta temei de cercetare;
- interesul vis-a-vis de problema identificata;
- intentia explicita de a aduce contributii noi la
rezolvarea problemei.

2. Definirea conceptelor cheie cu care vom operationaliza.


3. Stabilirea cadrului teoretic si metodologic al cercetarii.
4. Formularea clara si corect a ce urmeaza sa se demonstreze in cercetare.
5. Precizarea ponderii aspectelor practic-aplicative si a importantei acesteia.
6. Formularea utilitatii cercetarii - “cu ce ajuta la imbunatatirea educatiei?”.
7. Tratarea subiectului - corecta si clara. Se va tine cont si de:
- structura logica a schemelor inserate in proiect;
- rigoare stiintifica - notele se recomanda a se introduce in subsolul
paginii, nu la sfarsit, pentru o mai clara intelegere de catre cititor a acestora.
8. Concluziile - aceasta trebuie sa rezulte logic si corect stiintific din analizarea datelor
si faptelor tratate in subiectul de cercetare.
9. Propuneri - proiectie de perspectiva
- solutii de imbunatarire a situatiei.

2. Formatul proiectului de cercetare:


- stil clar de prezentare;
- inlantuirea logica si constructivista a datelor;
- aspect estetic placut si aerisit - redactare cu corp 12;
- concordanta intre tema si continutul lucrarii.

Proiectul se poate prezenta in timpul cursurilor care au mai ramas, ori se aduce la
examen.
- poate fi un proiect de cercetare aplicativa sau de cercetare evaluativa.
3. La examen se va da grila. Grilele vor avea 1,2, 3 sau 0 raspunsuri corecte.

16