Sunteți pe pagina 1din 2

Casa bunicilor

De Valeriu Armeanu

Fiecare îşi aminteşte casa bunicilor,

caii cu ochii calzi

şi-acele capete de copii

ce încremeneau în poveşti,

aidoma frigului lângă astre.

Fiecare îşi aminteşte

acei oameni bătrâni,

ce vorbeau până noaptea târziu

despre viaţa lor,

toată ţărâna acestui veac

o purtau în spate

cu războaie cu tot,

toată ţărâna acestui veac

o aveau în cuvânt.

Fiecare îşi aminteşte casa bunicilor,

acel făiniş de eresuri

ce se strecura noapte de noapte

sub felinare,

acei bătrâni tăcuţi

ce veneau de departe
cu hainele bocnă de ger,

se scuturau de zăpadă la uşă

şi călcau prin casă atât de încet,

de teamă

să nu tulbure cu pasul

chipul vreunei zâne,

ce coborâse odată cu ei

din poveşti.