Deliberând asupra actiunii civile de fata, constata:

La 18 noiembrie 2005, reclamantul TCP a chemat în judecata civila pe pârâtii

ND si NA si PRIMARUL MUNICIPIULUI B solicitând obligarea acestora la demolarea
partiala a imobilului casa de locuit edificat, pe latura dinspre proprietatea acestuia, pâna
la nivelul de înaltime legal, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea în fapt a actiunii, reclamantul a învederat ca, , prin sentinta
pronuntata de Tribunalul Buzau, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia Curtii de
Apel Ploiesti a fost anulata autorizatia de construire emisa de PRIMARIA
MUNICIPIULUI B pe numele pârâtului ND, constatându-se ca, amplasarea edificiului
s-a facut cu încalcarea dispozitiilor art. 2 din Ordinul Ministrului Sanatatii nr.
536/23.06.1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind modul
de viata al populatiei si a dispozitiilor Legii nr.50/1991, republicata.
Astfel, pentru a se asigura însorirea locuintei, conform prevederilor legale
susmentionate, ”distanta dintre cladiri trebuie sa fie mai mare sau cel putin egala cu
înaltimea cladirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc”, conditie pe care,
imobilul în discutie, nu o respecta.
În mod repetat - se arata, în continuare – a facut demersuri pentru a se lua masuri
prin care sa i se asigure folosinta normala a locuintei sale însa, cum acestea au ramas
fara rezultat, a promovat cererea de fata pe care, în drept, si-a întemeiat-o pe prevederile
legii nr. 50/1991, republicata; ale Ordinului Ministrului Sanatatii nr. 536/1997, ale
art.1076 si urmatoarele Cod civil si pe cele ale art. 274 Cod procedura civila.
În probatiune, reclamantul a depus xerocopie de pe sentinta pronuntata de
Tribunalul Buzau – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si decizia, data de
Curtea de Apel Ploiesti în dosarul si a solicitat atasarea dosarului al Tribunalului Buzau.
Pârâtii au formulat întâmpinare, conform prevederilor art. 115 si urmatoarele
Cod procedura civila prin care au solicitat motivat respingerea pretentiilor reclamantului.
Astfel, Primarul Municipiului B, a apreciat ca, cererea de fata, ”este ea însasi un
abuz, întrucât se încalca un drept esential – cel de proprietate si, implicit,
desmembramintele sale – în conditiile în care imobilul ocupat de reclamant depaseste
înaltimea constructiei învecinate, de la nr.8” .
Constructia pârâtilor este finalizata, edificata pe un teren ce l-au dobândit în
proprietate iar asa – zisele norme încalcate, nu îsi au aplicabilitate atâta vreme cât
prevaleaza obiceiul locului, casele fiind construite la alte standarde decât acele care se
impun în mod obligatoriu în zonele libere de constructii.
De altfel, instanta de recurs s-a pronuntat în sensul gasirii unei solutii care sa nu
împieteze asupra raporturilor de vecinatate iar nu în sensul demolarii constructiei.
Prin întâmpinarea consemnata si atasata la dosar, pârâtii ND si NA au sustinut
urmatoarele:
Edificarea imobilului – casa de locuit s-a facut cu respectarea actelor
administrative în vigoare la data constructiei casei, procesul verbal de constatare s
contraventiei, întocmit de Primaria Municipiului B, prin care s-a dispus sistarea
constructiei si încadrarea în prevederile autorizatiei de constructie fiind anulat pentru
retinerea unei situatii de fapt contrare realitatii.
Au mai sustinut pârâtii ca, în cauza de fata, nu sunt incidente dispozitiile art.
1076 Cod civil.
La solicitarea partilor, a fost efectuata o cercetare locala, în conformitate cu
prevederile art. 215 si urmatoarele Cod procedura civila, constatându-se ca, la ora la care
s-a efectuat cercetarea (10:10), doua din ferestrele amplasate pe peretele care se
învecineaza cu proprietatea familiei N, sunt însorite iar, celelalte doua ferestre, în
proportie de 75%.
S-a mai constatat ca, imobilul a carei demolare partiala se solicita, se încadreaza
în ansamblul arhitectonic al imobilelor construite în ultimii doi ani pe strada M din
Municipiul B, însasi imobilul proprietatea reclamantului depasind înaltimea constructiei
învecinate.
La cercetarea efectuata a participat din partea reclamantului, domnul SI – socrul
celui în cauza – care a confirmat ca, pârâtii au respectat autorizatiile de construire însa,
ulterior, acestea au fost anulate pentru încalcarea normelor de igiena si a recomandarilor
privind mediul de viata al populatiei.
În sedinta publica din 24.03.2006, în vederea aflarii adevarului obiectiv,
judecatoria conform art. 208 si urmat. Cod procedura civila a încuviintat cererea
reclamantului referitoare la administrarea probei cu expertiza tehnica de specialitate
constructii – arhitectura, pentru a se stabili daca, la edificarea imobilului situat în strada
M, s-au respectat planurile de constructie care au stat la baza autorizatiilor emise de
Primaria municipiului Buzau; daca, în raport de configuratia si dimensiunile terenului
era posibila respectarea dispozitiilor Ordinului Ministrului Sanatatii nr.536/1997si ale
Legii nr.50/1991 republicata; daca, amplasamentul constructiei în discutie permite
însorirea imobilului proprietatea reclamantilor, respectiv a tuturor încaperilor de locuit,
pe durata minima de o ora si jumatate, la solstitiul de iarna; daca, acest edificiu se
încadreaza în ansamblul arhitectonic al imobilelor construite în ultimii ani pe strada M
(care este obiceiul locului) si sa determine nivelul legal de înaltime al constructiei
proprietatea familiei N.
Lucrarea a fost întocmita de expert tehnic RN concluzionându-se ca, edificarea
imobilului în litigiu s-a facut cu respectarea planurilor de constructie care au stat la baza
autorizatiilor de construire, constructia încadrându-se armonios în ansamblul imobilelor
construite în ultimii ani, pe strada M, atât ca regim de înaltime cât si ca stil arhitectonic.
De asemenea, expertul a mai constatat ca, ”prin amplasamentul constructiei de la
numarul .. se asigura însorirea imobilului proprietatea reclamantului pe durata minima
de o ora si jumatate la solstitiul de iarna a tuturor încaperilor de locuit deoarece
amplasamentul constructiei în cauza respecta distantele minime obligatorii fata de
limitele laterale si posterioare ale parcelei” distanta între cele doua constructii, masurata
în teren fiind de 3,70 m si respectiv 3,90 m.
În acelasi raport de expertiza s-a mai concluzionat ca, fata de configuratia si
dimensiunile terenului, nu se pot respecta dispozitiile articolului 2 din Ordinul
Ministrului Sanatatii nr. 536/1997, nivelul legal de înaltime al constructiei proprietatea
pârâtilor fiind de 7,80 m adica dublul distantei dintre locuinte 2x3,90 (fila 51).
La data de 04.09.2006, prin serviciul registratura, reclamantul a depus obiectiuni
la raportul de expertiza întocmit de ing. RN apreciindu-se ca, este „o lucrare pro causa,
în favoarea pârâtilor” atâta vreme cât expertul face „aparari de fond în favoarea
pârâtilor”, ”adauga la lege sau interpreteaza omisiv dispozitia legala a O.M.S
nr.536/1977”, încearca sa schimbe situatia de fapt si ”face o adevarata motivare a
hotarârii”, solicitându-se a se face aplicarea dispozitiilor art. 212 alin. 2 Cod procedura
civila.
Având în vedere ca, problema în litigiu, este de mare complexitate si de stricta
specialitate, judecatoria a încuviintat efectuarea unei contraexpertize , apreciata ca fiind
necesara cu aceleasi obiective.
De aceasta data, lucrarea a fost întocmita de expert tehnic ing. AM care a
constatat urmatoarele:
Constructia imobilului proprietatea pârâtilor a fost executata conform proiectelor
de executie întocmite, semnate si avizate în conformitate cu prevederile Legii nr.50/1991
si nr. 10/1995.
 Configuratia terenului nu permite respectarea, în totalitate, a cerintelor Ordinului
Ministrului Sanatatii nr.536/1997 si ale Legii nr.50/1991 însa, prin amplasarea
constructiei, se asigura însorirea treptata a încaperilor imobilului proprietatea
reclamantului timp de o ora si jumatate.
Nivelul de înaltime al constructiei este de +8,10 si se încadreaza în ansamblul
arhitectonic al imobilelor construite în ultimii ani.
Reclamantul, din nou, s-a declarat nemultumit de raportul de expertiza efectuat
solicitându-se refacerea lucrarii de catre un expert care „sa raspunda profesional si
echidistant obiectivelor fixate prin încheiere”, sustinându-se, în esenta ca, raportul de
expertiza avantajeaza pe pârâti, fiind întocmit „pro causa”.
Criticile formulate au fost respinse de instanta, fiind apreciate ca neîntemeiate,
prin atitudinea sa reclamantul nefacând altceva decât sa tergiverseze solutionarea cauzei
de fata.
De observat ca, prin încheierea din 26.01.2007, în temeiul dispozitiilor art.1551
Cod procedura civila, judecata a fost suspendata, desfasurarea normala a procesului fiind
împiedicata din vina partilor care, desi au fost convocate de expert prin scrisoare
recomandata cu confirmare de primire, nu au dat curs, în mod repetat, invitatiilor
expertul aflându-se în imposibilitatea efectuarii masuratorilor si, pe cale de consecinta,
finalizarii expertizei.
La data de 14.01.2008, prin serviciul registratura, a fost înregistrata cererea
reclamantului de repunere pe rol a cauzei ce se constituie în obiectul material al
dosarului de fata, fixându-i-se termen de judecata la 08.02.2008.
Analizând cererea pendinte judecatii prin prisma actelor si lucrarilor dosarului si
a dispozitiilor legale în materie în vigoare, judecatoria retine urmatoarea situatie de fapt
si de drept:
Reclamantul este proprietarul imobilului situat pe strada M din municipiul B, în
proxima vecinatate a imobilului cu nr. …, proprietatea pârâtilor ND si NA.
Apreciind ca, constructia pârâtilor , îi cauzeaza prejudicii, a solicitat instantei
demolarea partiala a acesteia, pâna la limita de înaltime legala.
De necontestat, o astfel de actiune nu se poate întemeia pe dispozitiile dreptului
comun (art.1076 si urmatoarele Cod Civil) care sunt prevederi cu caracter general, în
cauza existând norme speciale, prevazute de Legea nr.50/1991, care au prioritate fata de
cele de drept comun.
 Acest act normativ stabileste regimul juridic al autorizarii constructiilor,
impunând deopotriva pentru persoanele fizice si juridice, în calitatea lor de constructori,
anumite obligatii si, în acelasi timp, impunând autoritatii administrative atributii de
control pentru respectarea disciplinei în constructii.
Dispozitiile art. 2 si 3 din Legea nr.50/1991, prevad obligativitatea executarii
unor lucrari de constructii numai pe baza de autorizatie iar, în conformitate cu art. 28 din
lege, odata cu aplicarea amenzii pentru sanctiunile constatate ca urmare a construirii fara
autorizatie se dispune oprirea executarii lucrarii sau desfiintarea lucrarii executate.
Potrivit art. 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor
si unele masuri pentru realizarea locuintelor, ”În cazul în care persoanele sanctionate
contraventional nu s-au conformat în termen dispozitiilor din procesul verbal de
contraventie , primariile vor sesiza instanta judecatoreasca pentru a dispune, dupa caz;
(…), desfiintarea constructiilor, când acestea au fost executate fara autorizatie (…)”.
Din cele ce preced rezulta neîndoielnic ca, actiunea în justitie având ca obiect
obligarea la demolarea constructiilor executate fara autorizatie are un regim special
pentru ca, instanta poate impune obligatia demolarii ori autoriza autoritatea
administrativa sa demoleze constructia în caz de neîndeplinire a obligatiilor impuse
numai dupa ce autoritatea administrativa, prin inspectori de specialitate, a constatat
savârsirea contraventiei, a aplicat sanctiunea contraventionala prevazuta de lege si a
stabilit un termen pentru demolarea constructiei, termen nerespectat de contravenient.
Asadar, temei al actiunii judecatoresti de desfiintare a constructiei executate fara
autorizatie sau cu nerespectarea prevederilor acestora îl constituie procesul verbal de
contraventie încheiat de organul constatator.
Se observa ca, prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor
incheiat de Primaria Municipiului Buzau, pârâtul ND a fost amendat cu suma de 5000
lei si totodata obligat sa sisteze lucrarile de constructii, pentru pretins savârsirea
contraventiei prevazute de art. 23 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 50/1991, retinându-se ca,
imobilul proprietatea celui în cauza depaseste înaltimea prevazuta în proiectul tehnic
aprobat prin autorizatia de construire.
Prin sentinta civila pronuntata în dosarul, judecatoria Buzau a dispus anularea
procesului verbal atacat, solutie confirmata de Sectia Comerciala si de contencios
administrativ din cadrul Tribunalului prin decizia .
Asadar, ca urmare a folosirii procedurii prevazute de OG nr.2/2001 privind
regimul al contraventiilor – legea cadru în materie contraventionala la care face trimitere
art. 35 alin. 3 din Legea nr.50/1991 – procesul verbal a fost anulat pe cale
judecatoreasca, astfel ca, ceea ce este nul produce efecte nule.
În contextul expus, cererea reclamantului de demolare partiala a constructiei
proprietatea pârâtilor ND si NA nu poate fi primita, Legea nr.50/1991, modificata si
republicata , impunând obligativitatea aplicarii, în prealabil, a sanctiunii
contraventionale.
Or, în cauza de fata aceasta conditie impusa pentru promovarea actiunii, nu a
fost respectata.
De altfel, nici pe fond pricina nu este întemeiata, din continutul celor doua
rapoarte de expertiza, întocmite de expertii RN si AM rezultând ca, la edificarea
imobilului proprietatea pârâtilor , situat pe strada M din municipiul B, au fost respectate
proiectele de executie care au stat la baza emiterii autorizatiilor de construire,
amplasamentul constructiei asigurând însorirea imobilului proprietatea reclamantului pe
durata de o ora si jumatate la solstitiu de iarna a tuturor încaperilor de locuit.
Expertul tehnic judiciar, ing. RN a precizat ca, pentru asigurarea respectarii
normelor de însorire si de prevenire a incendiilor, în practica urbanistica, se admite o
distanta minima între constructiile de pe aceeasi parcela, egala cu jumatatea înaltimii
constructiei celei mai înalte, dar nu mai mica de 3 m, conditie îndeplinita.
Din probatoriul administrat rezulta ca, imobilul a carei demolare partiala se
solicita, se încadreaza în ansamblul arhitectonic al constructiilor edificate în ultimii ani
pe strada M din Municipiul B.
Imobilul este edificat pe un teren în suprafata totala de 221 mp, suprafata
construita fiind de 144,60 mp iar dimensiunea si configuratia acestuia nu permit
respectarea întocmai a prevederilor Ordinului Ministrului Sanatatii nr.536/1997 si nici
pe cele ale Legii nr. 50/1991 republicata.
Evident, pe lânga respectarea Nomelor de igiena se impune si respectarea
dreptului de dispozitie al pârâtilor privind proprietatea, care au achizitionat terenul
tocmai pentru a-si edifica un imobil – casa de locuit dotat cu un anumit confort, drept
ocrotit si garantat prin art. 44 din Constitutia României, revizuita si de Protocolul nr.1 la
Actul aditional nr.1 al Conventiei europene a drepturilor omului.
Neîntelegerile dintre parti însa au facut ca, pâna în prezent, sa nu fie discutata si
gasita o solutie acceptata de acestea, în concordanta cu prevederile legale în vigoare.
Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, judecatoria urmeaza sa
respinga actiunea civila pendinte astazi judecatii.