Instituțiile sociale și tipologia lor

În limbajul obișnuit, instituția este o organizație delimitată întotdeauna spațial și temporal.

Adeseori utilizăm termenul ca sinonim pentru oricare dintre organizațiile publice (primării,
ministere, oficii guvernamentale, organizații internaționale).
În sociologie, prin instituție se înțelege ceva mai mult. Familia este, spre exemplu, o
instituție, ca și Biserica sau statul. Dar și banii sunt o instituție socială, ei având funcția de a
reglementa circulația monedei într-o societate.
Orice tip de practică instituită, oriunde în societate, în anumite condiții, poate
reprezenta o instituție socială.
Orice organizație funcționează pe baza unei instituții sociale, însă nu orice instituție există
sub forma unei organizații.
Există câteva mari tipuri de instituții care, datorită importanței lor, sunt considerate
instituții sociale fundamentale: familia, religia, statul.
Cu siguranță însă putem clasifica în mai multe moduri instituțiile sociale. Spre exemplu, în
raport cu tipul de funcție socială pe care o îndeplinesc, instituțiile pot fi:
instituții politice – se referă la conducerea comunităților și a societăților (spre exemplu,
statul, partidele, consiliile locale etc.);
instituţii juridice - privesc administrarea controlului social şi asigurarea ordinii (spre
exemplu, tribunalele, baroul etc.);
instituţii economice - se ocupă cu producerea de bunuri şi servicii (orice organizaţie
economică etc.)
instituţii culturale - se îndeletnicesc cu producerea şi difuzarea culturii (de exemplu,
teatrele, filarmonicile, mass-media etc.);
instituţii religioase - administrează practicile și ideologiile religioase (spre exemplu,
Biserica, sectele etc.);
instituţii ale vieţii private - asigură desfăşurarea vieţii private a indivizilor (spre exemplu
familia, căsătoria, adulterul etc.).

Trebuie menţionat că instituţiile sociale, ca şi practicile instituite, nu sunt acceptate toate în

mod obligatoriu în societate. Unele, spre exemplu, pot fi considerate ilegale.
Din punct de vedere istoric, apariţia unor noi instituţii sociale s-a manifestat, în primul rând,
prin procesul de diferenţiere instituţională, care este procesul prin care dintr-o instituţie socială,
de regulă, fundamentală, ce îndeplineşte mai multe funcţii în societate, apar alte instituţii noi care
 preiau unele dintre funcţiile instituţiei de origine. Cazul instituţiei familiei care a îndeplinit la
origine, practic, toate funcţiile sociale vitale este cel mai potrivit pentru a exemplifica acest
proces. Astfel, la începuturile civilizaţiei umane, familia îndeplinea funcţii religioase, economice,
politice, de control social etc.
Un tip special de instituţie este instituția totală care încearcă să îşi controleze şi să îşi
influențeze membrii la un nivel maximal. Cel mai important exemplu de instituţie totală din
care oricare dintre noi a făcut parte este familia. Este vorba de propria familie, care pentru
orice copil mic (în primul an de viață) reprezintă o instituție totală, pentru că el nu o poate
părăsi, iar ea îi controlează total viața.
Foarte multe instituţii sociale pot îndeplini roluri de instituţii totale doar pentru anumiţi
membri, în anumite situaţii. Spre exemplu, un spital, pentru un bolnav cronic, care îşi petrece
o perioadă mare de timp în cadrul acestuia, va reprezenta o instituţie totală. Dar şi un vapor
pe perioada unei călătorii, armata, închisoarea sau mânăstirea pot reprezenta instituţii totale.
Aceste instituţii exclud, de regulă, posibilitatea ca indivizii să-şi păstreze alte statusuri în
afara celor oferite de ele și restricționează comunicarea cu exteriorul, precum şi posibilitatea de
a le părăsi.

Familia ca instituție socială

Familia reprezintă un grup de oameni care relaţionează datorită unor legături de

sânge, mariaj sau adopţie.
- Acestea sunt, în fapt, cele trei forme de relaţii pe baza cărora se pot întemeia familiile.
- Relaţiile dintre membrii familiei sunt relaţii de rudenie.
- Rudenia poate fi, la rândul ei,
biologică, bazată pe legături "de sânge", sau
socială, prin căsătorie.
- Putem însă vorbi şi de rudenie de tip spiritual: năşia, frăţia de cruce etc.
- Pot exista, totodată, şi grupuri de oameni care au relaţii afective puternice şi care nu
formeză totuşi o familie (bazată pe căsătorie sau relaţii de sânge). Acesta este un exemplu des
întâlnit în oraşul modern, unde vecinii pot avea relaţii mai puternice între ei decât cu propriile
familii. Atunci când rudenia nu se referă la relaţiile dintr-o familie bazate pe legături de
căsătorie sau de sânge vorbim de rude fictive.
Familia, ca institutie socială, deține în societate câteva funcţii principale. Acestea sunt:
 - funcţia de status se referă la faptul că, în mod uzual, cele mai importante statusuri ale
unei persoane sunt oferite de familie (fiu/fiică, soţ/soţie, mamă/tată etc.);
- funcția afectivă se referă la faptul că orice ființă umană își găsește echilibrul afectiv, în
primul rând, în cadrul familiei;
- funcția protectivă se referă la faptul că oamenii sunt protejați, în orice societate, în primul
rând, de instituția familiei, și mai apoi de alte instituții;
- funcția economică se referă la faptul că familia reprezintă o unittae economică, atât ca
producție, cât și ca registru de consum;
- funcția de socializare, prin care se asigură învățarea comportamentelor, abilităților,
informațiilor necesare fiecărei persoane pentru a putea să trăiască și să se dezvolte într-o societate;
- funcția de reproducere este una biologică și socială în același timp, presupunând
dezvoltarea demografică a unei societăți.

Tipologia familiei
În dimensiune istorică, există o tipologie variată a acestei instituţii. Tipul cel mai
răspândit astăzi îl reprezintă familia nucleară.
Aceasta este familia formată din membrii a cel mult două generaţii care trăiesc în aceeași
gospodărie.
Una dintre formele cele mai răspândite familiei nucleare o reprezintă familia conjugală,
singura care are şi funcţii de procreare. Aceasta este o familie nucleară formată din soţ, soţie
(eventual şi copii). Deosebirea faţă de cazul mai larg al familiei nucleaare este aceea că, în afară
de forma conjugală, pot să mai existe şi cazuri ale unor familii formate din alte tipuri de rude
(bunici-nepoţi, frate şi soră etc.) care, menţionăm din nou, trăiesc în aceeaşi gospodărie.
Un alt tip de familie nucleară este familia monoparentală, denumire utilizată pentru a
desemna familiile în care copiii sunt crescuţi doar de unul dintre părinţi.
Opusă familiei nucleare este familia extinsă. Aceasta este formată din membrii a mai
mult de două generaţii care trăiesc în aceeaşi gospodărie.
 Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova,
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Balți
Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Arte

Referat pe tema
” Instituțiile sociale și tipologia lor”

Realizat de: Doțac Ana

Specialitatea: Ped.în înv. primar şi ped. preşc.

Gr: PP21Z

Bălți, 2018