Definirea conceptului capacitate de performanţă

DEFINIREA CONCEPTULUI
CAPACITATE DE PERFORMANŢĂ

Prof. Doru OPREA1

Abstract
Within the training theory the capacity of performance concept rises as a result of the
sports performance specialist’s interest in singling out the defining elements that constitute
the basis of a sports result. The aforementioned notion is composed by combining of two
terms:”capacity“ and “performance”. For each one of them there are numerous
definitions, depending on the specialist’s field. What links those definitions is the sports
performance that is realized thanks to some quality as well as quantity accumulations in the
bio-psychometric plan of the individual.
From my personal point of view, the performance capacity defines the motor skills
performance that an individual demonstrates after an evaluation / competition and it
represents the result of interaction of the internal factors (hereditary) with the external
factors (environment).
Keywords: capacity, performance, motor skills performance, capacity of performance

Întrecerea are rădăcini adânci în istoria umanităţii. Încă din Antichitate,

odată cu prima Olimpiadă, 776 î.H., au fost declaraţi eroi primii câştigători ai
acestei competiţii, recunoscându-se oficial performanţele obţinute datorită
calităţilor personale. Apariţia palestrelor a demonstrat importanţa pregătirii şi rolul
profesorului în drumul spre câştigarea laurilor olimpici.
Epoca modernă nu numai că a continuat spiritul anticilor de a se întrece,
dar a făcut paşi importanţi în teoria şi metodica antrenamentului sportiv. Materii de
studiu strict legate de ramurile sportive au fost completate de noi domenii:
biologia, anatomia, psihologia, biochimia, biomecanica etc. Evoluţia
performanţelor sportive a impus apariţia de noţiuni noi, care încearcă să
structureze, din punct de vedere al terminologiei sportive, corelarea activităţii
practice cu teoria şi rezultatul acestora, performanţa.
Unul din termenii mai noi apăruţi în terminologia sportivă este acela de
capacitate de performanţă. Această noţiune a apărut prin compunerea a doi
termeni, ,,capacitate” şi „performanţă”. Termenul de ,,performanţă” a fost definit
de foarte mulţi specialişti din diferite domenii de activitate.
P. Popescu Neveanu (1978) defineşte performanţa ca fiind „acţiunea ce
depăşeşte nivelul comun, este superior, poate constitui chiar un record. În

1
Doru OPREA, Şcoala nr. 190 „Marcela Peneş”, sect. 4, Bucureşti, e-mail dorupr213@yahoo.com

Vol III • Nr. 1 • 2011

Marathon

psihologie se apreciază ca performanţă toate rezultatele activităţii ce deţin un rang

maxim şi aceasta fie în ordinea individuală, fie în cea colectivă. Performanţa
sportivă, rezultat valoros individual sau colectiv, obţinut într-o competiţie sportivă
şi exprimat în cifre absolute, după sistemul baremurilor oficiale sau prin locul
ocupat în clasament. Realizarea unei anumite performanţe sportive poate constitui
motivul fundamental al întregii activităţi de pregătire şi participare la competiţie”.
Mihai Epuran (1977): „noţiunea de performanţă are ca notă distinctivă
rezultatul deosebit, remarcabil, obţinut de un om într-o probă, încercare sau
întrecere… rezultat măsurat al unei prestaţii, activităţi sau aptitudini”.
Silvia Teodorescu (2009): ,,performanţa sportivă reprezintă o performanţă
motrică realizată într-un context instituţionalizat de comparare socială, ce implică
inegalitate în repartizarea recompenselor”.
Micul Dicţionar Enciclopedic (1972): ,,rezultat prestigios obţinut de un
sportiv sau de o echipă; realizare deosebită într-un domeniu de activitate; rezultatul
cel mai bun dat de un sistem tehnic, de o maşină, de un aparat etc.”
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (2009): ,,rezultat (deosebit de
bun) obţinut de cineva într-o întrecere sportivă; realizare deosebită într-un domeniu
de activitate; cel mai bun rezultat obţinut de un sistem tehnic, de o maşină, de un
aparat etc.”
Din definiţii, cât şi din activitatea practică, se pot desprinde câteva
elemente definitorii ale performanţei:
 performanţa nu este specifică numai activităţii sportive;
 reprezintă evaluarea unui om, proces, maşină, fenomen, stare a materiei
într-un spaţiu şi timp bine determinate;
 performanţa este egală cu cel mai bun rezultat obţinut în cadrul unei
competiţii/concurs, o ierarhizare a valorilor după determinări calitative
sau cantitative;
 performanţa poate fi individuală sau colectivă;
 performanţa sportivă are un regulament bine precizat;
 performanţa are o valoare cifrică (secunde, minute, ore, metri, kilograme,
puncte, victorii) indicând poziţia/locul ocupat pe o scară valorică în
raport cu anumite caracteristici fizice sau chimice sau alte criterii
stabilite în prealabil;
 se poate cataloga drept performanţă rezultatul obţinut în raport cu un
sistem de referinţă;
 performanţa sportivă este determinată în mare măsură de performanţa
motrică;
 există un raport permanent între performanţa motrică şi componenta
cognitivă şi cea intelectuală; în cazul performanţelor sportive,
componenta motrică este dominantă faţă de componenta cognitivă şi
intelectuală;

Vol III • Nr. 1 • 2011

 Definirea conceptului capacitate de performanţă

 există în activitatea sportivă de performanţă şi contraperformanţe,

rezultate slabe faţă de posibilităţile personale sau faţă de ceilalţi
competitori;
 performanţa sportivă poate fi un record: personal, colectiv, municipal,
naţional, continental, mondial sau olimpic.
În opinia mea, performanţa sportivă este nivelul maxim de moment la
care poate accede un individ prin redimensionarea potenţialului bio-psihomotric, ca
rezultantă a unui exersări direcţionate.

În ceea ce priveşte noţiunea de capacitate, se cunosc mai multe opinii, cum

ar fi:
P. Popescu Neveanu (1978): ,,Sistem de însuşiri funcţionale şi
operaţionale în uniune cu deprinderile, cunoştinţele şi experienţa necesară, care duc
la acţiuni eficiente şi de performanţă. Capacitatea este întotdeauna demonstrată şi
demonstrabilă prin fapte, spre deosebire de aptitudini, care, după un sens mai
vechi, reprezintă numai un segment al capacităţii, respectiv însuşirile potenţiale ce
urmează să fie puse în valoare”; ,,Un sistem de însuşiri funcţionale şi operaţionale
în uniune cu deprinderile, cunoştinţele şi experienţa necesară, care duc la acţiuni
eficiente şi de performanţă”.
H. Pieron (1968): ,,Putinţa de a obţine o reuşită în executarea unei sarcini
sau executarea unei profesii. Ea poate fi obiectul unei evaluări directe, sub rezerva
de a-l pune la încercare pe cel a cărui capacitate vrem să o cunoaştem; ea este
condiţionată de o aptitudine pe care o relevă indirect, dar depinde de condiţii
prealabile între care gradul de maturaţie sau, în sens invers, de involuţie al
formaţiei educative sau al învăţării şi exerciţiului”.
Adrian Dragnea (2002): ,,Capacitatea este o rezultantă plurifactorială,
determinată de aptitudini, de gradul de maturizare al personalităţii, de învăţare şi de
exerciţiu”.
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (2009): „Mărime care
reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care poate acumula un
corp, sistem etc.; posibilitatea de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva;
persoană capabilă”.
Silvia Teodorescu (2009): ,,Capacitatea în domeniul sportului, ca şi în alte
domenii, nu se reduce numai la rezolvarea unor situaţii standard, ci, de cele mai
multe ori, se referă la rezolvarea unor situaţii variate, unicate prin restructurări şi
recombinări ale comportamentelor, manifestându-se ca răspuns original, determinat
de creativitatea individului. În aceste condiţii se evidenţiază capacitatea creativă ca
posibilitate de elaborare a unor răspunsuri ce valorifică aptitudinile, achiziţiile de
învăţare, personalitatea, interesul, condiţiile ambientale etc.”
Definitorii pentru capacitate sunt următoarele caracteristici:
 însuşire funcţională şi operaţională;
 se defineşte prin eficienţă şi potenţial;

Vol III • Nr. 1 • 2011

Marathon

 este o acumulare de materii sau energie;

 este o rezultantă plurifactorială;
 depinde de gradul de maturizare al personalităţii de învăţare şi de
exerciţiu;
 reprezintă reuşita în executarea unei sarcini;
 poate fi evaluată în mod direct;
 este cantitatea maximă ce o poate acumula un corp;
 reprezintă nu numai situaţii standard;
 este o restructurare şi recombinare a comportamentului;
 capacitatea creativă – componentă a capacităţii în domeniul sportului.
Din punctul meu de vedere, capacitatea este valoarea cantitativă şi
calitativă pe care o poate demonstra un individ sau un corp material în urma unei
evaluări, ca urmare a calităţilor personale intrinseci sau a unei noi restructurări prin
exersare.

Numeroşi autori au propus diferite definiţii pe baza unor factori consideraţi

determinanţi, ce stau la baza capacităţii de performanţă:
M. Epuran (1990): ,,capacitatea de performanţă este determinată de patru
factori globali sintetici: aptitudinile, atitudinile, antrenamentul şi ambianţa,
concepuţi într-o interrelaţie funcţională”.
A. Dragnea (1996): ,,capacitatea de performanţă poate fi considerată
rezultatul interacţiunii operaţionale a unor sisteme bio-psiho-educogene,
concretizate în valori recunoscute şi clasificate pe baza unor criterii elaborate
social-istoric. Este manifestarea complexă a disponibilităţilor individului,
materializate în valori obiective sau obiectivate în puncte, goluri marcate,
kilograme ridicate, locuri clasamente, drepturi câştigate etc.”
Din părerea mea, capacitatea de performanţă defineşte performanţa
motrică de moment pe care un individ o demonstrează în urma unei
evaluări/concurs şi este rezultanta interacţiunii factorilor interni (ereditari) cu
factorii externi (mediu).
Diversitatea definiţiilor, cât şi a conţinutului, este justificată de
aprofundarea acestei noţiuni din perspectiva atât a teoriei antrenamentului sportiv,
cât şi a domeniilor conexe sportului de performanţă.
Definirea din mai multe perspective are rolul de a îndrepta atenţia
specialiştilor spre cunoaşterea şi importanţa factorilor care contribuie la obţinerea
rezultatelor de valoare în toate ramurile sportive.

Vol III • Nr. 1 • 2011

 Definirea conceptului capacitate de performanţă

BIBLIOGRAFIE

1. Dragnea, A., şi colab., Teoria educaţiei fizice şi sportului, Editura Fest,

Bucureşti, 2002.
2. Florescu, Corneliu, Sportul de performanţă, Editura Sport-Turism, Bucureşti,
1985.
3. Şerban, Maria, Umbra campionului, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1982.
4. Şerban, Maria, Mici secrete ale marii performanţe, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1982.
5. Şiclovan, Ion, Teoria antrenamentului sportiv, Editura Sport-Turism, Bucureşti,
1977.
6. Teodorescu, Silvia, Antrenament şi competiţie, Editura Alpha MDM, Bucureşti,
2009.
7. Teodorescu, Silvia, Periodizare şi planificare în sportul de performanţă,
Editura Alpha MDM, Bucureşti, 2009.
8. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Editura Gold, Bucureşti, 1972, 2009.

Vol III • Nr. 1 • 2011