“Aci sosi pe vremuri”

Ion Pillat

“Aci sosi pe vremuri “ de Ion Pillat este o poezie de factura traditionalista,inclusa

in ciclul Trecutul viu-1923.Poezia apartine traditionalismului prin idilizarea
trecutului,prin cadrul rural,dar so prin tema timpului trecator.
Poezia este o meditatie nostalgica pe rema trecerii ireversibile a timpului,asociata
cu repetabilitatea destinului uman/ciclicitatea vietii.
Comunicarea poetica se realizeaza in doua register:lirismul obiectiv,cu elemente de
narativitate simbolica si meditatile cu character general-uman,si lirismul subiectiv cu
prezenta eului lyric si comunicarea directa a trairilor si a sentimentelor la persoana
I,singular.
Titlul fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii ce ca fi evocate (timp si spatiu
mitic,nedefinit_,prin indicii de spatiu (adverbul de loc”aci”) de timp(loc.adverb de timp
“pe vremuri”) si forma verbal ,de perfect simplu”sosi”.”Aci”este elemental semantic
definitor in raport cu eul liric vazut din perspective timpului : “ieri”- “acum”.
Compozitional,poezia este alcatuita din distihuri si un vers final,liber,avand rolul
de laimotiv al poeziei .Distihurile sunt organizare in mai multe secvente
poetice:incipitul,evocarea iubirii de “ieri” a bunicilor,meditatia asupra efemeritatii
conditiei umane,iubirea de “acum”,epilogul poemului.
Cele doua planuri ale poeziei,trecutul(distihurile III-IX) si prezentul (distihurile
XII-XIX) ,sunt redare succesiv ,ceea ce accentueaza idea de cilicitate a vietii si a
iubirii.Se utilizeaza elemente de simetrie si opozitie a planurilor construite pe relatia
“atunci”—“acum” .
Elementele de recurenta sunt ,de exemplu,motivul poetic ambivalent al
clopotului(insotind doua moment esentiale ale existentei umane—nunta si
moartea),symbol al trecerii laimotivul reprezentat de versul final.
Primele doua distihuri repr incipitul poeziei si fixeaza,prin intermediul unei
metafore-“casa amintirii:-spatiu rememorarii nostalgic a trectului.Metafora dobandeste
semnificaria unui spatiu mtic,elementele associate casei “obloane”,”privor:poarta etc si
versul “Painjenii zabrelira si poarta si zavor:” sugereaza trecerea
timpului,degradarea,starea de parasire a locuintei stramosilor,dar si idea de spatiu
privilegiat ,izolat,accesibil numai urmasului ,care poate reinvia trecutul in amintire.
Al treilea distih deschide planul trecutului ,al evocarii iubirii bunicilor.In poezia
lui I.Pillat ,natura devine solitara cu omul ,fiind marcata de semnele senectutii,ca si fiinta
umana.
In versul “Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi” este reluat titlul poeziei si este
evocate imaginea din tinerete a bunicii cu nume mitologic:Caluopi-
Caliope(Kalliope),muza poeziei epice si a elocintei in mitologia greaca.
Sugestia mitica a numelul ,faptul ca poetul este urmasul care eternizeaza in creatia sa
iubirea bunicilor si “copia”-oglindirea de “acum” a povestii de iubire de “ieri”sunt aspect
care ar putea sustine caracterul de arta poetica a textului liric.
Intalinirea bunicilor,indragostitii de altadata,respecta un ceremonial:bunicul
asteapta sosirea berlinei ,din care coboara o tanara imbracata dupa moda timpului “in
larga crinolina”.Atmosfera evocate ,peisajul selenar,sunt romantic”si totul ce romantic
ca-n basme se urzea”.Sunetul clopotului ,laimotiv al poeziei,insoteste protector cuplul de
indragostiti:”Si cum sedeau….departe,un clopot a sunat,/De nunta sau de moarte,in turnul
vechi din sat.”
Meditatia poetica ,tonul elegiatic evidentiaza idea ca eterizarea finite umane este
posibila doar prin iubire:”Dar ei,in clipa asta simteau ca-o sa ramana….”.Eternitatea
iubirii,clipa de fericire,este urmata,in versul urmator de revenirea brutal la realitatea
timpului care trece ireversibil-“De mult e mort bunicul,bunica e batrana…”--/portretele
fiind singurele care mai pastreaza imaginile de odinioara ale stramosilor.
In distihul al treisprezecelea,prin intermediul unei comparatii,se realizeaza o
paralele trecut—prezent si se produce trecerea la planul present:”Ca ieri sosi bunica…si
vii acuma tu:/Pe urmele berlinei trasura ta statu”. C a intr-un ritual,nepotii repeat gesturile
bunicilor peste timp.
Sunetul clopotului insoteste din nou momentul intalnirii indragostitilor si
sugereaza repetabilitatea existentei umane.
Versul final ,laimotiv al poeziei ,accentueaza trecerea iremediabila a timpului:”De nunta
sau de moarte,in turnul vechi din sat”.
Muzicalitatea usor desueta e conferita atat de elementele prozodiei clasice-rima
imperecheaza,ritmul iambic,masura de 13-14 silabe,cat si de numele cu sonoritati din
secolul al XIX-lea(Calyopi,Eliad,Le Lac,Sburatorul) si modern de inceputul sec XX .
La nivel morfosintactic ,timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut si
planul prezent evocate in poezie.
Caracteristicile prezentate sustin incadrarea poeziei „Aci sosi pe vremuri” de Ion
Pillat, in categoria operelor epice.