1.Medicina calamităților.Noțiuni generale. Clasificarea calamităților.

Medicina calamităților- este un ansamblu de acțiuni și

măsuri sanitare acordate pacienților în cazul calamităților.
Calamitate.-sit. except.aparută ca rezultat al dezastrelor
naturale sau tehnogene, sociale si ecologice, însoțită de
pierderi generale umane cu patologia specifică, scoaterea din
funcțiune a instituțiilor sanitare și cadrelor medic, iar pentru
lichidarea consecințelor cărora, de obicei sunt necesare forțe și
mijloace medicinale din afara focarului accidentat.

Clasificarea calamitatilor
Dupa origine
1)C. Naturala: cutremur, erupție de vulcan, inundații,
avalanșe, alunecări de teren
2)C. Tehnogene: explozii, distrugeri,accidente de transport,
scurgeri de s. toxice,radioactive, socul cladirilor.
3)C.Speciale(sociale): razboi, terorism,foamete, dezordine,
boli in masa (epi-, pandemii), epizootii.
Dupa OMS:
1)C. meteorologice
:tsunami, tornado etc
2)C.topologice: inundatii catastrofale,avalanse, alunecari de
teren
3)C.telurice si tectonice: eruptii de vulcan, cutremur
4) Accidente: transport,miniere
5) Ecologice (inca nu sunt incluse) -schimbarea climei,
eroziunea solului,micsorarea strat. de ozon, poluarea
med.ambiant.
Dupa amploare:
1)C. minore-nr.lezatilor 10-100 (din ei pina la 50 pers.necesita
spitalizare)
2)C.medii- nr. lez. 100-1000(spitalizare-51-250 pers.)
3)C.majore-nr. lez e mai mare de 1000de pers. (spitaliz
m.mult de 250)#
 Dupa amploarea raspindirii consecintelor:
1.Cu caracter local
-consecintele se raspindesc in limitele unei hale, laborator
2. Cu caracter de obiect/obiectiv-uzina, fabrica, istit. de
invatamint, unit. economica
3. Cu car.Municipal
4. Cu car.raional
5. Cu car.Regional (ex.explozia de la Cernobîl)
6. Cu aspect global (schimarea climei, gauri deozon, asteroid)

2. Legea RM cu privire la Protecția Civilă în Situații

excepționale
Protecția civilă în RM reprezintă un sistem de măsuri și
acțiuni întreprinse la nivel de stat pe timp de pace și război,
pentru asigurarea protecției populației, proprietății în
condițiile calamităților naturale și ecologice, avariilor și
catastrofelor, epifitotiilor, epizotiilor, incendiilor, precum și în
cazul aplecării armelor de nimicire în masă.

Conducerea a protecției civile în RM o exercită

Departamentul pentru Situații Excepționale care include
militari și persoane civile ce poartă răspundere pentru
pregătirea generală la îndeplinirea sarcinilor ce le revin.

Atribuțiile protecției civile:

. Prevenirea populației asupra declanșării dezastrelor sau
atacurilor inamicului
.Protecția populației împotriva efectelor armelor de nimicire
în masă și conveționale sau a dezastrelor
.Asigurarea protecției bunurilor materiale și a valorilor
culturale
.Participarea la acțiunile de limitare și de lichidare a
consecințelor dezastrelor sau atacurilor inamicului
.Asanarea teritoriului de muniția rămasă neexplodată
.Participarea cu forțe și mijloace specifice la pregătirea
economiei naționale și a teritoriului în cazul declanșării
dezastrelor sau conflictului armat
.Pregătirea și efectuarea lucrărilor de salvare și a lucrărilor de
urgență în condițiile situațiilor excepționale pentru lichidarea
efectelor acestora
. Organizarea pregătirii multilaterale a populației, a obiectelor
economiei naționale, a forțelor protecției civile
Protecția civilă organizează, realizază măsuri:
. Organizează forțele necesare capabile să asigure protecția
populației a proprietății de stat în situații extreme, realizează
dotarea tehnico materială și pregătirea specială, menținerea în
stare permanentă de pregătire pentru a acționa în condițiile
situațiilor excepționale.
.Creează și menține în stare permanentă de pregătire sistemele
de comandă și comunicații, organizează controlul situației
radioactive , chimice, bacteriologice, antiincediare pe
teritoriul republicii
.Acumulează fondul necesar de edeficii de protecție și îl
menține în stare permanentă de pregătire pentru adăpostirea
populației
.Acumulează și păstrează în siguranță mijloacele de protecție
individuală
.Asigură protecția surselor de apă, produsele alimentare,
furajelor, animalelor, plantelor de contaminare radioactivă,
chimică, bacteriologică
.Pregătește din timp modul de evacuare a populației și
proprietății din zonele periculoase.
3.Măsurile preventive de protecție a populației.Semnalele
de avertizare a populației.

Înştiinţarea, alarmarea şi avertizarea are ca principale scopuri:

● Evitarea surprinderii şi realizarea măsurilor de protecţie a populaţiei şi

bunurilor materiale;
● Limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer şi acţiunilor militare.

Reprezentanţii administraţiei publice locale cu atribuţii în gestionarea situaţiilor

de urgenţă au următoarele obligaţii:
● să întocmească Schema de avertizare alarmare a populaţiei astfel încât să

fie viabilă;
● să asigure permanent legătura de comunicaţii şi să confirme primirea

mesajelor de înştiinţare;
● să realizeze transmiterea oportună a avertizărilor către populaţie, în

vederea luării măsurilor de protecţie înaintea manifestării factorilor de

risc;
● să asigure instruirea personalului pentru perfecţionarea deprinderilor în

utilizarea echipamentelor şi să verifice funcţionarea acestora, precum şi

să stabilească accesul către locurile de dispunere a cofretelor şi panourilor
de comandă pentru acţionarea manuală a sirenelor electrice şi electronice,
cât şi modul de transmitere a mesajelor vocale;
 ● să încheie contracte de cooperare cu media pentru difuzarea pe posturile
locale de radio şi televiziune a avertizărilor precum şi a mesajelor cu
reguli de comportare în funcţie de situaţie.
Activitatea de evacuare a populaţiei vizează protejarea vieţii cetăţenilor în cazul
producerii situaţiilor de urgenţã prin evacuarea acestora în spaţii identificate din
timp sau în tabere de sinistraţi, unde le pot fi asigurate condiţiile necesare de
subzistenţă. În acest domeniu inspecţiile de prevenire desfăşoară următoarele
activităţi:
● identificarea posibilităţilor de cooperare la nivelul fiecărei localităţi între

administraţie, instituţii publice şi societăţi comerciale pentru asigurarea

acţiunilor de evacuare;
● coordonarea autorităţilor administraţiei publice în vederea stabilirii

numărului de cetăţeni, instituţii publice şi operatori economici care se

evacuează în raport de amploarea şi intensitatea situaţiei de urgenţă
precum şi pentru identificarea spaţiilor necesare primirii evacuaţilor;
● sporirea exigenţei în cazul verificării viabilităţii planurilor de evacuare în

situaţii de urgenţă şi în mod deosebit pentru stabilirea măsurilor de

actualizare a acestora;
● cooperarea cu specialiştii Ministerului Apărării Naţionale în vederea

întocmirii documentelor în situaţii de urgenţă/conflict armat şi stabilirii

direcţiilor de acţiune privind evacuarea persoanelor şi bunurilor
materiale.
Adăpostirea populaţiei
Protecţia prin adăpostire a populaţiei se asigurã în adăposturi construite din timp
de pace în subsolul clădirilor, în galerii edilitare şi de termoficare, în tuneluri
tehnologice etc.

4.Drepturile și obligațiile cetățenilor în caz de stări

excepționale
au dreptul la protecţia vieţii şi sănătăţii lor, la ajutor material şi financiar, la
folosirea fără plată a mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă.
(2) Persoanelor care participă nemijlocit la salvarea populaţiei şi
lichidarea efectelor situaţiiilor excepţionale li se acordă drepturi şi înlesniri
suplimentare:
 a) asigurare gratuită cu hrană, îmbrăcăminte, mijloace speciale de
protecţie, locuinţe şi transport în perioada executării lucrărilor de salvare şi altor
lucrări de neamînat în condiţiile situaţiilor excepţionale;
b) asistenţa medicală şi tratament fără plată;
c) compensaţie bănească, în cazul decedării în timpul îndeplinirii
sarcinilor protecţiei civile, care este achitată de stat sau de patron în
conformitate cu legislaţia;
d) asigurare cu pensie, în conformitate cu legislaţia, în cazul încadrării în
grad de dizabilitate ca urmare a rănirii, contuzionării, schilodirii în timpul
îndeplinirii sarcinilor protecţiei civile;
e) decorare cu ordine, medalii, diplome, acordare de premii băneşti şi
cadouri de preţ pentru bărbăţie şi vitejie manifestate în condiţiile situaţiilor
excepţionale.
(3) Persoanelor, care participă la lichidarea efectelor situaţiilor
excepţionale, pentru perioada de executare a lucrărilor de salvare şi a altor
lucrări de neamînat, li se păstrează salariul mediu lunar, locul de muncă şi
vechimea în muncă, iar în cazul îndeplinirii acestor lucrări peste programul
normal de lucru şi în condiţii deosibit de complicate remunerarea se efectuează
în conformitate cu legislaţia.
(4) Persoanele, care în timpul îndeplinirii sarcinilor protecţiei civile au
fost rănite, contuzioanate, schilodite sau au devenit persoane cu dizabilităţi şi au
fost trimise la examen sau tratament medical de dispensar, de ambulatoriu sau
clinic, li se păstrează, pentru timpul aflării în instituţia medicală, locul de
muncă, de studii, funcţia scriptică şi salariul mediu lunar, precum şi li se
restituie cheltuielile de deplasare la şi de la locul de examen, tratament.

(5) Funcționarii publici cu statut special din cadrul Protecţiei Civile şi

membrii familiilor lor beneficiază de drepturile şi înlesnirile prevăzute de Legea
Serviciului Protecţiei Sociale şi Situaţiilor Excepţionale nr.93-XVI din 5 aprilie
2007.
(6) Cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii care
locuiesc pe teritoriul republicii sînt obligaţi:
a) să respecte cu stricteţe actele legislative şi alte acte normative privind
protecţia civilă;
b) să cunoască semnalele Protecţiei Civile, regulile de comportare şi
ordinea acţiunilor în condiţiile situaţiilor excepţionale;
 c) să îndeplinească cerinţele Protecţiei Civile în viaţa cotidiană, în
activitatea de producţie şi socială;
d) să înştiinţeze conducătorii obiectivelor economiei naţionale şi
autorităţile administraţiei publice locale despre semnele depistate ale pericolului
capabil să conducă la apariţia situaţiei excepţionale;
e) să participe activ la lichidarea efectelor situaţiilor excepţionale, să
acorde ajutor multilateral sinistraţilor;
f) să manifeste atitudine grijulie faţă de obiectivele şi mijloacele
Protecţiei Civile.
Articolul 14. Asigurarea drepturilor cetăţenilor
(1) Autorităţile publice de toate nivelurile, organele de conducere ale
Protecţiei Civile, unităţile economice asigură realizarea drepturilor şi înlesnirilor
stabilite de legislaţie pentru persoanele antrenate la îndeplinirea sarcinilor
Protecţiei Civile.
[Art.14 al.(1) modificat prin LP146-XVI din 27.06.08, MO134-137/25.07.08
art.529]
(2) Mărimea ajutorului şi modul de acordare al acestuia sinistraţilor în
condiţiile situaţiilor excepţionale şi la lichidarea efectelor lor sînt stabilite de
Guvern.

Denumirea semnalului Metodele şi mijloacele de Acţiunile populaţiei

înştiinţare
Sirenele electrice şi manuale,
„ATENŢIA fluerături întrerupte ale sirenelor
Includ aparate radio, televizoare, ascult
anunţul urgent, acţionez conform
TUTUROR !” întreprinderilor şi claxonule
mijloacelor de transport, informaţii
indicaţiilor organelor administrative
(semnalul se transmite înaintea locale, sau a protecţiei civile. Aparate
orale despre întâmplare şi ce trebuie
tuturor semnalelor) radio şi televizoare rămân incluse
de întreprins.
permanent.
Prin televiziunea şi radio se transmite
„ALARMĂ semnalul „ALARMĂ ARIEANĂ” şi
Deconectez gazul, apa, electricitatea,
stâng focul în sobe, eu mijloacele de
AERIEANĂ !” modul de acţionare. protecţie individuale, documente, rezerve
de produce alimentare şi apă, se
adăpostesc în edificiile de protecţie.
Prin televiziunea şi radio se transmite Reîncep acţiunile întrerupte de transmite
„ÎNCETAREA semnalul „ÎNCETAREA ALARMEI semnalul „ALARMĂ ARIEANĂ”, sau
ARIEANE” şi modul de acţionare.
ALARMEI particip la lichidarea urmărilor atacului
aerian.
AEREIANE !”
Prin televiziunea şi radio se transmite Pregătesc mijloacele de protecţie
„PERICOL semnalul „PERICOL individuale, confecţionez mijloacele
RADIOACTIV !” RADIOACTIV” şi modul de
acţionare.
simple de protecţie a organelor de
respirare (în cazul dacă ei nu ajung),
ermetizăz încăperile, asigur protecţia apei,
produselor alimentare, a nutreţurilor şi a
animalelor, aduc în stare de pregătire
 încăperile subterane, beciurile. În cazul
extremal îmbrac mijloacele de protecţie
individuale, iau documente, rezerve de
produce alimentare şi apă, se adăpostesc
în edificiile de protecţie. Respect regimul
de protecţie radioactivă.
Prin televiziunea şi radio se transmite Îmbrac mijloacele de protecţie
„ALARMĂ semnalul „PERICOL CHIMIC” şi individuale, ermetizăz încăperile, asigur
CHIMICĂ !” modul de acţionare. protecţia apei, produselor alimentare, a
nutreţurilor şi a animalelor. În cazul
extremal îmbrac mijloacele de protecţie
individuale, iau documente, rezerve de
produce alimentare şi apă, se adăpostesc
în edificiile de protecţie. Respect regimul
de protecţie chimică.

5.Triajul medical. Noțiune,scopul și

tipurile.Grupele de triaj. Modul de
efectuare a triajului medical.
Triajul medical-modalitate de stabilire a priorităților de evacuare și de
tratament pentru diverse categorii de victime.
Scop: asigurarea acordării în termene optime a unui volum maximal posibil
de asistență medicală. Trebuie să fie un proces continuu, succesiv, concret și
efectuat concomitent cu acordarea asistenței medicale și evacuarea.
În fucție de locul, etapa, unde se efectuează ,triajul se divizează:
t.prespitalicesc, t.spitalicesc.
T. prespitalicesc se efectuează în zona dezastrului și pe parcursul căilor de
evacuare pînă la instanța medico-sanitară, avînd ca scop de bază aprecierea
gradului de prioritate și volumului asistenței medicale de urgență, care ar
asigura menținerea funcțiilor victimelor în termene optime și conform
destinației.
T.spitalicesc se efectuează în cadrul instituției medico sanitare în care sunt
evacuate victimele dezastrului cu scopul determinării oportunității tratamentului
în instituția respectivă, iar în cazul deciziei pozitive cu scopul stabilirii ordinii
gradul de urgență și subdiviziunii instituției.
Grupele de triaj: roșu, galben, verde, sur, negru
God roșu este o urgență absolută în care victimele au leziuni grave și foarte
grave, care necesită măsuri de stabilizare imediată a funcțiilor vitale a căilor
respiratorii, a hemodinamicii. Pînă la stabilizarea lor aceste victime sunt
netransportabile.
 Evacuarea se face cu transportul medical specializat:
-comoție cerebrală gravă, foarte gravă
-TCC închis/ deschis
-traumatisme masive ale feței cu obturarea căilor respiratorii și hemoragii
masive
-traumatism închis/deschis a CT cu pneumotorax
-traumatism închise/deschise a abdomenului cu lezarea organelor interne pînă la
eventrație
-șoc hemoragic
-amputarea unei extremități
-arsuri gr I-IV cu suprafața mai mult de 60%, unde leziunile de gr III-IV au 30-
40%
-hipotermia cu indici minimi vitali

Cod galben
Reprezintă urgențele relative. Sunt victimele cu leziuni grave și medii care au
funcțiile vitale păstrate, însă există riscul dezvoltării complicațiilor în timpul
apropiat. Necesită AM urgentă, dar nu imediată. Evacuarea se face în rândul 2
cu transport specializat
-comoție cerebrală fără schimbările indicilor hemodinamicii
-contuzia plămânilor și cordului
-hemothorax mediu
-fracturi deschise/închise a oaselor mari
-luxatiile articulatiilor mari
-compresia extremităților pînă la 4 ore
-arsuri ge I-IV 30% din suprafață și grIII-IV pînă la 100% din suprafață
-despicăturile în perioada prereactivă

Cod verde
Sunt victimele cu leziuni care nu prezintă pericol pentru sănătate. Pot fi tratate
mai tîrziu în condiții de ambulator.
Pot fi trasportați cu transportul nespecificat sau de sinestătător
-luxațiile articulațiilor mici
-plăgi superficiale cu hemoragii neînsemnate
-arsuri gr I-III A cu suprafață pînă la 100%
-hipotermie ușoară

Cod sur
Reprezintă persoanle muribunde în stare de agonie cu leziuni incompatibile cu
viața, se efectuează terapia simptomatică și alinarea suferințelor.
 Evacuarea se efectuează în rîndul 2 sau 1 dacă e posibil în transportul
specializat
-coma cerebrală
-plagă penetrată a creierului cu distrugirea masivă a encefalului
-traume a abdomenului cu lezarea tuturor organelor interne
-compresia extremităților mai mult de 8 ore
-arsuri gr I-IV 80% din suprafață
-hipotermia fără indici vitali

6.Principiile de bază privind acordarea

asistenței medicale populației în cazul
producerii incidentelor soldate cu victime
multiple și dezastre.
procesul de acordare a asistenţei medicale populaţiei în cazul producerii
incidentelor soldate cu victime multiple sau dezastrelor (în continuare dezastre)
se divizează în 2 etape (fig. 1):
etapa prespitalicească, care reprezintă asistenţa medicală acordată în focarul şi
zona dezastrului, precum şi pe parcursul căilor de evacuare pînă la instituţiile
medicosanitare, în care sunt direcţionate victimele, şi etapa spitalicească, care
reprezintă asistenţa medicală acordată în instituţiile medico-sanitare (de regulă,
spitale), care primesc victimele evacuate din zona dezastrului.
În focarul dezastrului asistenţa medicală victimelor se acordă în formă de prim
ajutor de către efectivul echipelor de salvatori şi pompieri, echipele sanitare,
personalul instituţiilor medico-sanitare care sunt amplasate în zona dezastrului
şi şi-au păstrat capacitatea de a activa, precum şi de însăşi victimele în formă de
auto-ajutor sau ajutor reciproc. În caz de necesitate (focar de contaminare
chimică sau radioactivă), se întreprind măsuri speciale de protejare a victimelor
(îmbrăcarea măştii antigaz, înlăturarea şi neutralizarea substanţelor chimice de
pe piele şi mucoase, introducerea antidoturilor etc.). Concomitent, echipele de
salvatori şi pompieri organizează evacuarea victimelor în afara zonei focarului
şi concentrarea acestora în punctele de concentrare a lezaţilor (PCL),
desfăşurate de către echipele AMU şi formaţiunile medico-sanitare (echipele de
asistenţă premedicală şi medicală şi, după caz, echipele de asistenţă medicală
specializată), care sosesc primele în zona dezastrului.
Punctele de concentrare a lezaţilor reprezintă terenuri relativ libere sau
adăposturi improvizate, care se află în apropiere nemijlocită de hotarele
focarului, în locuri maximal protejate de pericol şi accesibile pentru transportul
sanitar, unde sunt concentrate victimele imediat după salvare şi unde acestora li
se acordă primul ajutor medical cu o primă examinare în scopul stabilirii
priorităţilor pentru tratament şi evacuarea ulterioară din zona dezastrului.
Evacuarea victimelor din focarele dezastrului şi din PCL se efectuează în
instituţiile medico-sanitare (de regulă, în spitale) din apropiere atît cu
transportul sanitar, cît şi cu transportul disponibil de altă destinaţie
(autovehicule, microbuze, autobuze, autocamioane etc.). Transportul sanitar se 6
foloseşte în primul rînd pentru evacuarea persoanelor cu leziuni grave şi de
gravitate medie. În dependenţă de situaţie, evacuarea poate fi efectuată într-o
singură instituţie medico-sanitară sau concomitent în cîteva instituţii.
n cazul unui aflux excesiv de victime care urmează a fi evacuate sau cînd
distanţa de la focarul dezastrului pînă la cel mai apropiat spital funcţional este
mare, la decizia organelor de dirijare respective, pe căile de evacuare se
desfăşoară puncte medicale avansate (PMA), destinate pentru acordarea
asistenţei medicale victimelor a căror stare prezintă pericol de agravare, precum
pentru efectuarea unui triaj intermediar în scopul neadmiterii supraaglomerării
spitalelor în care are loc evacuarea. PMA sunt desfăşurate prin conjugarea
eforturilor a mai multor formaţiuni medico-sanitare (echipe de asistenţă
premedicală şi medicală) sau de către detaşamente medicale. De regulă, PMA se
desfăşoară în clădiri şi încăperi adaptate, care au rezistat la impact şi şi-au
păstrat funcţionalitatea, dar, în funcţie de caz, pot fi desfăşurate şi în corturi.
Schema principială de desfăşurare a PMA include: postul de triaj, terenul de
triaj, terenul pentru victimele cu leziuni uşoare, sala de pansament şi/sau sala de
reanimare pentru victimele cu leziuni grave şi medii, sala de pansament pentru
victimele cu leziuni uşoare, terenul (încăperea) de aşteptare a evacuării, terenul
(încăperea) pentru tratamentul muribunzilor şi morga improvizată. În caz de
necesitate, suplimentar se desfăşoară terenul pentru tratare sanitară, izolatorul
pentru bolnavi infecţioşi şi pentru persoanele cu dereglări psihice acute. În
punctele medicale avansate se concretizează şi se precizează deciziile de triaj
luate la etapa anterioară, se evidenţiază şi se direcţionează primordial spre
spitale (inclusiv nemijlocit în cele specializate) victimele care necesită asistenţă
medicală imediată, separîndu-i în acelaşi timp pe cei, care temporar pot fi
reţinuţi la PMA: victimele cu leziuni minore şi/sau de gravitate medie,
muribunzii, decedaţii etc. Concomitent în PMA se acordă asistenţa medicală în
scopul stabilizării şi pregătirii lezaţilor pentru evacuarea ulterioară, al prevenirii
eventualelor complicaţii, alinării suferinţelor etc. În caz de necesitate, se
precizează şi se completează suplimentar datele în fişa medicală de triaj.
Spitalele în care se efectuează evacuarea victimelor din zona dezastrului
organizează primirea şi triajul medical intraspitalicesc al acestora, stabilizarea,
spitalizarea, acordarea asistenţei medicale calificate, tratamentul şi/sau
evacuarea ulterioară a celor care necesită tratament în instituţiile medico-
sanitare specializate. De regulă, iniţial evacuarea se efectuează în spitale de
profil general, care se întăresc cu echipe medicale specializate; totodată
evacuarea poate avea loc direct în spitale specializate. Asistenţa medicală a
victimelor cu leziuni minore, care nu necesită spitalizare, se acordă în instituţiile
de medicină primară.

7.Suport Vital Bazal-noțiunea

scopurile.Lanțul supraviețuirii la maturi.

Suportul vital de bază (SVB) este reprezentat de un ansamblu de

manevre și proceduri de resuscitare efecuate asupra unui pacient
inconștient aflat în stop cardio-respirator ce pot fi efectuate de către
orice persoană (instruită în prealabil), pentru menținerea libertății căilor
aeriene, suportul ventilației și circulației fără ajutorul vreunui echipament
specific (defibrilator) cu excepția dispozitivelor de protecție.

Lantul supravietuirii este alcatuit din verigile de baza necesare pentru a salva cel mai
mare numar posibil de pacienti aflati in stop cardio-respirator (SCR) in faza
prespitaliceasca.

Scopul suportului vital de bază este menţinerea unei circulaţii şi a unei ventilaţii
adecvate nepermiţând instalarea stării de moarte biologică până la sosirea
personalului medical calificat. Cu alte cuvinte resuscitarea cardio – pulmonara de
bază este un ansamblu de manevre care încearcă să menţină perfuzia şi oxigenarea
organelor vitale (creier, cord).

Conceptul „Lanţului supravieţuirii” reprezintă paşii vitali care trebuiesc urmaţi

pentru o resuscitare reuşită:

1. Recunoaşterea imediată a urgenţei si apel pentru ajutor calificat (telefonează la

112)
2. Începerea manevrelor de resuscitare cât mai rapid; resuscitarea imediată poate
dubla sau tripla supravieţuirea după un episod de fibrilaţie ventriculară (10-13)
3. Defibrilarea cât mai rapidă: resuscitarea imediată şi defibrilarea poate determina o
rată de supravieţuire de 49- 75% (14-21). Fiecare minut de întârziere duce la scăderea
supravieţuirii cu 10-15% (10-13). 4. Asigurarea unui suport vital avansat adecvat.

Avem urmatorii pasi:

ADULT
1. Siguranţa salvatorului.

2. Stabilirea nivelului de conştientă (verbal, tactil).

3. Strigam dupa ajutor.

4. Eliberarea, verificarea şi asigurarea cailor aeriene:

Eliberarea cailor aeriene → hiperextensia capului sau subluxaţia mandibulei unde

se suspicionează lezarea coloanei cervicale;

Verificarea cailor aeriene → cercetarea şi curăţarea cavităţii bucale de corpuri

străine.

– dacă persoana respira şi este inconştientă se aşează în poziţia laterală de

siguranţă ( PLS ). Evaluare continua.

Asigurarea → mentinerea in hiperextensie pe durata ventilatiei sau folosisrea caii

orofaringiene ori pozitia laterala de siguranta cand victima respira.

5. Verificarea respiraţiei timp de 5 – 10 sec se face prin:

– ascultare → sunetul respiraţiei;

– privire → ridicarea toracelui;

– simţire → aerul expirat pe obraz.

6. Accesul la 112.

! Verificarea circulatiei se face prin palparea arterei carotide. Se plaseaza indexul si

mediusul pe laringe (marul lui Adam), alunecati apoi in santul dintre laringe, trahee
si muschii laterali ai gâtului. Se verifica timp de 5 – 10 secunde pentru a fi siguri de
prezenta sau absenta pulsului.

! In noile proceduri in cadrul SVB, nu este nevoie verificarea pulsului de

catre persoanele fara calificare medicala, deoarece este mai greu de
stabilit, important fiind prezenta sau absenta respiratiei!

7. Dacă nu respira se trece la resuscitarea cardio – pulmonara ( RCP ).

Se execută 30 compresiuni/2 ventilaţii în 5 cicluri (maxim 2 minute într-un

ritm de 100/minut. Se apasa pe stern încât să se înfunde 5-6 cm.
– se pensează nasul;

– bărbia ridicată;

– se expiră 2 ventilatii a cate 1 secunda fiecare, verificându-se dacă se ridică toracele

dupa care trebuie asteptata iesirea aerului (expirul).

Se efectuează respiraţie artificială gură la nas atunci când gura este lezată, din motive
estetice ori când resuscitarea e făcută de un copil (nu poate astupa etanş gura
victimei).

8. După 5 cicluri se verifică semnele vitale :

– dacă prezintă funcţii vitale şi este inconştient se aşează în PLS şi se reevaluează

periodic. Daca pulsul e prezent dar nu respira se continua ventilatia.

– dacă nu prezintă funcţii vitale se continua RCP până când soseşte ambulanţa,
salvatorul oboseşte sauvictima respira.

În cazul în care cei doi salvatori nu sunt egal instruiţi, cel mai
competent dintre cei doi îşi va asuma efectuarea ventilaţiilor, care
pretinde o tehnică mai complicată, corelată cu menţinerea si păstrarea
libertăţii cailor aeriene.

8.Resuscitarea cardiorespiratorie și cerebrală.Protocolul

ABC la maturi.
Pentru mentinerea organismului în conditii bazale si asigurarea oxigenarii
creierului trei lucruri sunt esentiale:
A: AIRWAY - libertatea cailor aeriene.
B: BREATHING - asigurarea ventilatiei care sa suplineasca mecanica
respiratorie si sa permita realizarea schimburilor alveolocapilare.
C: CIRCULATION - mentinerea functiei de pompa a inimii astfel încât sa se
realizeze o circulatie eficienta si oxigenarea tesuturilor, în special a creierului

Suportul vital de bază la adult

1. Verifică siguranţa mediului/locului
2. Verifică daca victima răspunde:
scuturare umeri
“sunteţi bine / totul e în regulă?”
3. a) Dacă pacientul răspunde:
se lasă pacientul în poziţia găsită
ƒse reevaluează starea pacientului periodic
 b) Dacă pacientul nu răspunde:
strigă după ajutor
poziţionare în decubit dorsal şi se eliberează căile aeriene (o mână se
poziţionează pe fruntea pacientului şi se pune 8 capul în hiperextensie, în timp
ce cu cealaltă mână se ridică madibula)
4. Verifică dacă pacientul respiră:
priveşte (se urmăresc mişcările toracelui)
ascultă (se ascultă cu urechea poziţionată în dreptul gurii pacientului)
simte
În primele minute după un stop cardiac, victima poate să respire foarte
superficial sau foarte neregulat. Nu trebuie confundat acest mod de respiraţie cu
cel normal, de aceea pacientul nu trebuie evaluat mai mult de 10 secunde iar
dacă există dubii asupra modului în care respiră pacientul trebuie luată o
atitudine conformă cu cea din cazul în care pacientul nu respiră.
5. a) Dacă respiră normal:
se aşează în poziţia de siguranţă
apel pentru ambulanţă
evaluare continuă
b) Dacă nu respiră normal:
trimite după sau cheamă ambulanţa
masaj cardiac extern
se poziţionează mâinile în centrul toracelui victimei
se comprimă sternul aproximativ 4-5 cm
frecvenţa compresiilor: 100/min
6. a) Se combină compresiile toracice cu ventilaţia artificială
după 30 de compresii toracice se eliberează căile respiratorii şi se pensează
nasul
se execută 2 respiraţii succesive
se continuă cu alternanţa compresii:respiraţii 30:2
se întrerupe resuscitarea numai dacă pacientul respiră normal
b) Numai masajul cardiac extern, fără ventilaţie artificială (gură la gură sau gură
la nas)
este considerat acceptabil, dacă salvatorul nu e capabil sau nu doreşte să
execute respiraţia gură la gură; studiile arată că MCE fără ventilaţie artificială
este net superior lipsei de resuscitare, unele sugerând chiar că procentul de
supravieţuire este comparabil cu cel din resuscitarea utilizând şi ventilaţia
artificială (48,49)
frecvenţa compresiilor trebuie să fie de 100/min 9
se întrerup compresiile numai dacă pacientul începe să respire normal
7. Se continuă resuscitarea
până când soseşte personalul calificat
victima începe să respire normal
salvatorul este epuizat
Ventilaţia În timpul RCR
scopul ventilaţiei este de a menţine oxigenarea adecvată a sângelui. Volumul
curent, frecvenţa respiratorie optimă şi concentraţia optimă de oxigen din aerul
inspirat pentru a obţine o oxigenare adecvată nu sunt cunoscute în totalitate. De
aceea recomandările se fac pe baza următoarelor observaţii:
1. Volumele curente trebuiesc sa fie mai mici decât normalul dar frecvenţa
respiratorie mai mare (25)
2. Hiperventilaţia este nocivă deoarece creşte presiunea intratoracică
determinând o scădere a reîntoarcerii venoase (26)
3. Când pacientul este ventilat fără protecţie, un volum curent de 1l produce o
distensie gastrică semnificativ mai mare decât unul de 500 ml (27
) 4. La adult ventilaţia cu volume mici 500-600ml este adecvată
5. Întreruperile frecvente din compresia toracelui au un efect negativ asupra
supravieţuirii Se recomandă:
1. Respiraţiile să dureze peste o secundă si cu volum suficient pentru a
determina mişcarea toracelui, dar să se evite respiraţiile prea puternice.
2. Respiraţia gură la nas este o alternativă eficientă în cazul în care cea gură la
gură nu este posibilă. Masajul cardiac extern(MCE) MCE determină apariţia
unui flux sanguin prin creşterea presiunii intratoracice şi prin compresia directă
a cordului. Chiar dacă MCE poate produce o TAS de 60-80 mmHg, TAD este
foarte mică iar tensiunea arterială medie la nivelul carotidei rareori depăşeşte 40
mmHg (28). MCE 11 generează un flux sangvin mic, dar critic pentru cord şi
creier, crescând probabilitatea unei defibrilări reuşite. Acesta este deosebit de
important dacă primul şoc este administrat la mai mult de 5 minute după colaps
(29). Recomandări:
1. De fiecare dată când se reia MCE mâinile salvatorului trebuie sa fie aşezate
în centrul toracelui (30)
2. Frecvenţa compresiilor trebuie să fie 100/min (31-33)
3. Toracele trebuie comprimat 4-5cm (34-35)
4. După fiecare compresie toracele trebuie lăsat sa revină în poziţia iniţială
5. Durata compresiei toracelui trebuie sa fie egală cu cea a decompresiei
6. Întreruperi cât mai puţine
7. Puls palpapil la carotidă sau femurală nu înseamnă întotdeauna flux arterial
eficient

9.Resuscitarea cardio respiratorie și

cerebrală la copil.Protocolul ABC.
Pentru mentinerea organismului în conditii bazale si asigurarea oxigenarii
creierului trei lucruri sunt esentiale:
A: AIRWAY - libertatea cailor aeriene.
 B: BREATHING - asigurarea ventilatiei care sa suplineasca mecanica
respiratorie si sa permita realizarea schimburilor alveolocapilare.
C: CIRCULATION - mentinerea functiei de pompa a inimiiastfel încât sa se
realizeze o circulație eficienta și oxigenarea țesuturilor, în special a creierului

1. Asigurati-vă că atât copilul cât si salvatorul sunt în sigurantă.

2. Verificati dacă copilul este constient:
● Scuturati usor copilul si întrebati cu voce tare: Esti bine?
3.Dacă copilul raspunde verbal sau printr-o miscare:
● Lăsati copilul în pozitia în care l-ati găsit (dacă nu cumva este mai departe
în pericol);
● Verificati în ce stare e si chemati ajutor dacă este necesar;
● Verificati starea copilului cu regularitate.
3B. Dacă copilul nu răspunde:
● Strigati după ajutor
● Întoarceti cu grijă copilul pe spate
● Deschideti căile respiratorii ale copilului prin extensia capului si ridicarea
bărbiei:
● --Plasati-vă mâna pe fruntea victimei si aduceti cu blândete capul în
extensie;
● În acelasi timp cu vârful degetului (degetelor) ridicati-i bărbia. Nu apăsati
tesuturile moi care se găsesc sub bărbie deoarece aceasta ar putea
obstructiona caile respiratorii;
● Dacă aveti dificultăti la deschiderea căilor aeriene, încercati ridicarea
mandibulei: plasati primele 2 degete de la fiecare mână de fiecare parte a
mandibulei copilului si împingeti mandibula înainte.
Aduceti-vă aminte să suspicionati o leziune a gâtului; dacă este asa încercati să
deschideti căile aeriene doar prin subluxatia mandibulei. Dacă subluxația mandibulei
singură nu permite eliberarea căilor respiratorii, adăugaţi o uşoară extensie a capului
până când căile respiratorii sunt libere.

4. Mentinând căile aeriene deschise, priviti, ascultati si simtiti pentru a vă

da seama dacă există respiratii normale apropiindu-vă fata de cea a copilului si
privind spre toracele acestuia:

● Priviti ca să observati miscări ale troracelui;

● Ascultati zgomote respiratorii la nivelul nasului si gurii copilului;
● Simtiti miscările aerului pe obraz.
În primele câteva minute după un stop cardiac copilul ar putea prezenta o respiratie
gâfâită, lentă, neregulată. Priviti, ascultati si simtiti pentru nu mai mult de 10 sec.
Înainte de a decide dacă aveti un dubiu cât de mic asupra faptului dacă respiră
normal sau nu, actionati ca si când nu ar respira normal.

5A. Dacă copilul respiră normal:

● Întorceti copilul pe o parte în pozitie laterală de securitate;

 ● Trimiteti sau mergeti după ajutor apelati numărul local de urgentă pentru
o ambulantă;
● Verificati dacă respiratia este continuă.
5B. Dacă respiratia nu este normală sau absentă:

● Îndepărtati cu grijă orice obstacol evident din căile respiratorii;

● Administrati 5 ventilatii de salvare initiale;
În timp ce administrati ventilatiile de salvare incercati sa vă dati seama dacă există
vreo obstructie sau dacă pacientul tuseste ca răspuns la actiunea dumneavoastră.
Aceste răspunsuri sau absenta lor vor fi parte integrantă din verificarea “semenlor de
viată”despre care vom vorbi mai departe.

Ventilatie artificială pentru un copil mai mare de un an:

● Asigurativă că victima are capul în extensie si barbia ridicată.

● Pensati partea moale a nasului închizând nările cu ajutorul indexului si
policelui mâinii de pe fruntea victimei.
● Permiteti gurii victimei să se de deschidă dar mentineti-i bărbia ridicată.
● Inspirati si plasati-vă buzele în jurul gurii copilului asigurând o bună
etanseitate.
● Insuflati constant în gura victimei pentru 1-1,5 sec urmărind ridicarea
toracelui.
● Mentineti capul în extensie îndepărtati-vă gura de victimă si priviti cum
toracele revine la dimensiunile de repaus în timp ce expiră.
● Inspirati din nou si repetati această secventă de 5 ori. Verificati eficacitatea
ventilatiei privind miscările de expansiune si revenire toracică, miscări care
trebuie să fie similare cu cele produse de o respiratie normală.

Ventilatia artificială la sugar

● Asigurati-vă ca copilul are capul în pozitie neutră (la sugar capul este
usor flectat când acesta se află în decubit dorsal asa că o extensie usoară ar
putea fi necesară) si că bărbia este ridicată.
● Inspirati si acoperiti nasul si gura sugarului cu gura dumneavoastră,
asigurându-vă că aveti o bună etanseitate. Dacă gura si nasul nu pot fi
acoperite în cazul sugarului mai mare, salvatorul poate încerca să etanseze
cu gura lui doar nasul sau gura copilului (dacă este folosit nasul apropiati
buzele pentru a preveni pierderea aerului).
● Insuflati constant în gura si nasul copilului pentru o perioadă de 1-1,5 sec,
suficient pentru a face toracele să se ridice vizibil.
● Mentinându-i capul în pozitie si bărbia ridicată, îndepărtati-vă gura de
victimă si observati cum toracele revine la dimensiunile de repaus în timp
ce aerul iese.
● Inspirati din nou si repetati această secventă de 5 ori.
Dacă aveti dificultăti în a obtine o ventilatie eficientă atât în cazul sugarilor cât si al
copiilor este posibil să avem de-a face cu obstructia căilor aeriene.
 ● Deschideti gura copilului si îndepărtati orice obstacol vizibil. Nu curătati
„în orb” cu degetul.
● Asigurati-vă că extensia este adecvată si că bărbia este ridicată evitând ca
gâtul să fie suprasolicitat de extensie.
● Dacă extensia si ridicarea bărbiei nu au deschis căile aeriene utilizati
subluxarea mandibulei.
● Încercati să administrati cinci ventilatii eficiente dacă nu aveti succes
treceti la compresiile toracice.

6A. Dacă sunteti sigur că puteti detecta semne de viată într-un interval de
10 sec:

A căuta semne de viată: acestea includ orice miscare, tusea sau respiratia normală
(nu si nu respiratiile gâfâite, anormale sau respiratiile neregulate):

● Continuati ventilatia artificială dacă este necesar până când copilul începe
să respire eficient;
● Dacă copilul rămâne inconstient întoarceti-l pe o parte (în pozitie laterală
de sigurantă);
● Reevaluati frecvent starea copilului.
6B. Dacă nu există semne de viată, într-un interval de 10 sec:

● Începeti compresiile toracice;

● Combinati ventilatia artificială cu compresiile toracice.

Compresiile toracice

În cazul tuturor copiilor, comprimati jumătatea inferioară a sternului.

Se deprimă toracele 1/3 din grosimea acestuia; pentru a realiza o

deprimare corespunzatoare a toracelui se folosesc, după caz, 2 degete
pentru copilul sub un an si o mână sau două mâini pentru copilul peste
un an.

Pentru a evita comprimarea abdomenului inferior, identificati apendicele xifoid

găsind unghiul unde coastele inferioare se întâlnesc pe linia mediană. Comprimati
sternul la o lătime de deget deasupra acestuia;

Compresia trebuie să fie suficient de puternică pentru a comprima sternul pe o

distantă cel putin o treime din diametrul antero-posterior al toracelui. Nu vă fie frică
să apăsati prea tare: „apasă tare si repede”.

Relaxati complet presiunea si repetati la o rată de cel putin 100 min (fără a depăsi
însă 120 min).
După 15 compresii, aduceti capul în extensie, ridicati bărbia, si administrati 2
ventilatii eficiente.

Continuati cu compresiile si ventilatiile într-un raport de 15:2. Cea mai bună

metodă de compresie variază usor la copil fată de sugar.

Compresiile toracice la sugari

Salvatorul singur comprimă sternul cu vârful a două degete. Dacă sunt prezenti doi
sau mai multi salvatori, folositi tehnica incercuirii sau alternantei. Plasati ambele
police unul lângă altul pe jumătatea inferioară a sternului cu vârfurile îndreptate în
directia capului copilului. Întindem restul ambelor mâini cu degetele împreunate
pentru a cuprinde partea inferioară a cutiei toracice a copilului sustinând spatele
copilului cu vârfurile degetelor. Pentru ambele metode comprimati sternul pe o
distantă egală cu cel putin o treime din diametrul antero-posterior al toracelui
sugarului (aproximativ 4 cm).

Compresiile toracice la copiii peste 1 an

Plasați podul unei palme pe jumătatea inferioară a sternului. Ridicați degetele pentru
a fi siguri că presiunea nu este aplicată pe coastele copilului. Poziționați-vă vertical
deasupra toracelui victimei, cu coatele întinse, și comprimați sternul cu cel puțin o
treime din grosimea toracelui (aproximativ 5 cm). La copiii mai mari sau la
salvatorii mici, aceasta se obține cel mai ușor prin utilizarea ambelor mâini cu
degetele întrepătrunse.

7. Nu intrerupeti resuscitarea până când:

● Copilul nu prezintă semne de viată (se ridică, se miscă, deschide ochi,

respiră normal sau este palpat un puls bine definit cu o frecventă mai mare
de 60 min);
● Ajutorul calificat soseste si preia cazul;
● Sunteti epuizat.

Când să chemati ajutor

Obtinerea ajutorului calificat cât mai repede atunci când un copil are un colaps are o
importantă vitală pentru savatori.
 ● Atunci când numărul salvatorilor este mai mare de unu, un salvator va
începe resuscitarea în timp ce alt salvator va pleca după ajutor.
● Dacă este prezent un singur salvator se resuscitează pentru aproximativ
1 minutînainte de a se pleca după ajutor. Pentru a reduce la minim
perioadele de întrerupere a RCR sugarul sau copilul mic pot fi purtati de
către salvator în timp ce acesta merge după ajutor.
● Singura exceptie de la resuscitarea timp de 1 minut înainte de a merge
după ajutor este în cazul în care salvatorul este martor la instalarea
colapsului si este singur. În acest caz este posibil ca stopul să fie cauzat de o
aritmie si copilul va avea nevoie de defibrilare. Plecati imediat după ajutor
dacă nu este nimeni care să facă asta pentru dumneavoastră.
Pozitia laterală de sigurantă

Un copil inconstient cu calea aeriana libera, si care respiră normal, trebuie să fie
intors pe o parte in pozitia de sigurantă.

● Există câteva pozitii de sigurantă; acestea au toate ca scop sa prevină

obstructia căilor respiratorii si să reducă probabilitatea ca lichide cum ar fi:
saliva, secretiile sau lichidul de vărsătură să pătrundă în căile aeriene
superioare.
● In ceea ce priveste pozitia laterală de sigurantă există câteva principii
impotante de urmat:
● Plasati copilul într-o pozitie cât mai apropiată de pozitia laterală ideală, cu
gura îndreptată in jos, fapt care ar trebui să favorizeze drenarea liberă a
fluidelor.
● Pozitia trebuie să fie stabilă. În cazul unui sugar, pentru a se obtine
stabilitatea poate fi nevoie de plasarea unei perne mici sau a unei pături
rulate de-a lungul spatelui pentru a mentine pozitia si a preîntâmpina ca
prin intoarcere copilul să ajungă in decubit dorsal sau ventral.
● Evitati orice presiune asupra pieptului copilului, presiune care ar putea
îngreuna respiratia.
● Trebuie să fie posibil să intoarceti copilul în lateral si pe spate si înapoi în
pozitia de sigurantă usor si sigur tinând cont de posibilitatea existentei
unor leziuni ale coloanei vertebrale cervicale prin tehnici de stabilizare a
coloanei.
● Schimbati cu regularitate părtile pe care este întors copilul (de ex. tot la 30
de minute) pentru a evita aparitia leziunilor datorate punctelor de
presiune.
● Pozitia laterală de sigurantă utilizată la adult poate fi utilizată si la copil.
Poziţia laterală de siguranţă la sugar → semidecubit lateral cu sprijin
lateral şi poziţia neutră a capului
Despre verificarea circulatiei

!! Cadrele medicale nu pot stabili cu certitudine prezenţa sau absenţa pulsului în

cazul copiilor sau sugarilor în mai puţin de 10 secunde. De aceea palparea pulsului
nu poate fi folosită ca singura metoda de a pune diagnosticul de stop cardiac şi a
nevoii de compresii toracice. Dacă victima este inconştientă, nu respiră normal, şi
deci nu există semne de viaţă, salvatorii laici trebuie să înceapă RCP. Decizia de a
începe RCP trebuie luată în mai puţin de 10 secunde.

Dacă verificati pulsul asigurati-vă că nu vă ia mai mult de 10 secunde.

În cazul unui copil în vârstă de peste 1 an → verificati pulsul la nivelul gâtului la

carotidă.

La sugar → căutati pulsul la nivelul arterei brahiale la nivelul fetei mediale a

bratului.

Pulsul femural se palpează la nivelul plicii inghinale la jumătate distantei dintre

spina iliacă antero-superioară si simfiza pubiană. Acest punct de palpare poate fi
folosit atât la sugar cât si la copilul mai mare.

Ca si in cazul SVB adult, verificarea circulatiei sanguine nu constituie

un factor pentru inceperea sau neinceperea RCP. Astfel, singurul factor
este prezenta/absenta respiratiei!

Pe scurt avem urmatorii pasi:

 A. SVB COPIL ( 1 an → pubertate) :

1. Siguranţa salvatorului.
2. Stabilirea nivelului de constienta ( verbal si tactil ).
3. Strigam dupa ajutor.
4. Eliberarea, verificarea si asigurarea cailor aeriene prin extensia capului
(spre deosebire de adult unde avem hiperextensie) şi verificarea cavitatii
bucale.
● Verificarea respiraţiei timp de 5-10 secunde (privim, ascultam, simtim).
1. Daca respira normal se aseaza in PLS si se anunta la 112. Daca NU respira:
● Daca e un singur salvator se incep imediat 5 ventilatii gura la gura
(de 1 – 1,5secunde).
● Daca sunt doi salvatori, unul din ei realizeaza accesul la 112, in timp
ce al doilea realizeaza cele 5 insuflatii; In ambele situatii, dupa
administrarea celor 5 insuflatii se trece la urmatorul pas.
1. Se verifica functiile vitale. Daca nu si-a recapatat respiratia se trece la
urmatorul pas.
2. Se efectueaza compresiile toracice.
● La copii mai mari de 1 an compresiunea se efectuează cu eminenţa
tenara şi hipotenara (podul palmei), de la o singura mână, sub linia
intermamelonara sau cu ambele maini ca la adult cand copilul este
mai mare.
● Presiune toracică de maxim 5 cm, astfel incat sa se comprime sternul cel
putin 1/3.Pentru a evita comprimarea abdomenului inferior, identificati
apendicele xifoid găsind unghiul unde coastele inferioare se întâlnesc pe
linia mediană. Comprimati sternul la o lătime de deget deasupra acestuia,
adica in jumatate inferioara a sternului.
● Raportul compresii/ventilatii este de 30:2 in situatie de unic salvator si
de 15:2 in situatia de doi salvatori.
1. După 5 cicluri se verifică semnele vitale :
● dacă prezintă funcţii vitale şi este inconştient se aşează în PLS şi se
reevaluează periodic.
● dacă nu prezintă funcţii vitale se continua RCP până când soseşte
ambulanţa, salvatorul oboseşte, victima respira.
B. SUGAR ( 28 zile – 1 an )

1. Siguranta salvatorului.
2. SNC → tactil prin scuturare uşoară. Un sugar neresponsiv este moale, fără
tonus.
3. Strigam dupa ajutor.
4. Eliberarea, verificarea şi asigurarea cailor aeriene
● sugarul se aşează în decubit dorsal pe o suprafaţă tare. Se înclină capul
sugarului pentru a-l aduce într-o poziţie neutră. Se poate fixa un prosop
sau scutec sub umeri pentru a menţine poziţia capului (la copiii mici capul
este proeminent la nivelul occipitului ceea ce favorizează pozita de flexie
atunci când tonusul muscular scade, copilul fiind găsit cu bărbia în piept).
● verificarea respiratiei timp de 5-10 sec. Totodată se priveşte în cavitatea
bucală după corpi străini. Daca se observa nu se baga degetul in „orb”, caci
se poate face mai rau, impingand obiectul mai jos de cavitatea bucala, de
aceea e indicat sa se foloseasca o penseta.
 Eliberarea cailor aeriene Subluxatia mandibulei la
sugar

1. Daca respira normal se aseaza in PLS si se anunta la 112. Daca NU respira:

● Daca e un singur salvator se incep imediat 5 ventilatii (ventilaţie timp
de 1 – 1,5 seceunde).
● Daca sunt doi salvatori, unul din ei realizeaza accesul la 112, in timp ce
al doilea realizeaza cele 5 insuflatii. Ventilarea se face gură la gură şi
nas. Dupa administrarea celor 5 insuflatii se trece la urmatorul pas.
!! Accesul in situatia de unic salvator se realizează după 1 min de RCP →
acest lucru se face deoarce nu trebuie sa pierdem timp cu anuntarea la 112 si sa lasam
copilul fara ventilatiile salvatoare.

1. Se verifica functiile vitale. Se cauta semne de viata timp de maxim 10

secunde:
– orice mişcare spontană, tuse ori reluarea respiraţiilor normale. Daca nu respira:

1. Se incep compresiile toracice:

● Inima sugarului este plasată ceva mai sus în torace, în comparaţie cu
adultul, de aceea compresiunile vor fi efectuate pe mijlocul sternului, la un
deget sub o linie imaginară ce uneşte cele două mameloane, la o adâncime
ce corespunde la 1/3 din diametrul antero-posterior al toracelui. Raportul
de compresii-ventilatii va fi de 15/2, cu frecventa de 100-120 min.
● Compresiiile se efectuează cu doua degete (medius şi inelar) cu
adâncime de maxim 4 cm.

10.Hemoragia.Definiție,
cauzele.Clasificarea
hemoragiilor.Manifestările clinice
în diverse tipuri de hemoragii.
Hemoragia-revărsarea sîngelui din patul vascular în mediul extern , în
cavități ori în țesuturi.
Cauzele:
-Lezarea vasului în diverse traumatisme
-Erodarea vasului în procese purulente
-TA ridicată brusc
-Coborîrea bruscă a presiunii atmosferice
-Dereglarea chimismului sîngelui

Clasificarea hemoragiilor:
-venoasă
-arterială
-capilară
-parenchimatoasă
După sediul sîngerării:
-interne
-externe
-exteriorizată

Hemoragia arterială- sîngele de culoare roșie aprinsă, țîșnește în jet

pulsatil.Compresiunea vasului mai central de palgă duce la oprirea
hemoragiei.

Venoasă-scurgere lentă, uniformă, culoare roșu-închis, sîngerează

segmentul periferic.

Capilară-sîngerează întregi suprafețe a plăgii. Sîngele este de culoare

intermediară.
Se face:
-ridicarea regiunii lezate
-toaleta primară a plăgii
-pansament compresiv
-punga cu gheață

parenchimatoasă- lezarea organului parenchim(ficat, plămîni). Se

lezează vasele. Hemostaza se efectuează greu, duce la anemie acută (șoc
hemoragic hipovolemic)

Sîngerare:
externă- sîngele se revarsă in exterior
internă- sîngele serevarsă în cavități/ țesuturi
exteriorizată- hemoragie care se produce într-un organ cavitar care are
comunicare cu exteriorul, ter, plîmîni, vezica urinară, stomac, nas.

11.Hemostază.Definiție,
tipurile.Metodele de hemostază
provizorie.
Hemostaza reprezinta oprirea curgerii sângelui, fie spontan, prin reactie
locala a organismului (hemostaza spontana), fie provocata, prin diferite
gesturi terapeutice (hemostaza terapeutica).
Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva.
Hemostaza provizorie:
• compresia digitala
• pansamentul compresiv
 • garoul
Puncte de compresie:
• Pentru plagile superficiale de la nivelul fetei se comprima artera
temporala superficiala, anterior de tragus.

• Pentru hemoragiile din teritoriul arterei faciale, compresie la nivelul

mandibulei.
• Pentru plagile umarului, se comprima artera subclavie, pe prima
coasta, prin plasarea degetelor în fosa supraclaviculara, înapoia
claviculei.

• Pentru hemoragiile faciale sau ale calotei craniene, se face compresie

pe carotida primitiva, situata între marginea anterioara a muschiului
sternocleidomastoidian si linia mediana a gâtului.
NU SE FACE COMPRESIE SIMULTANA PE AMBELE CAROTIDE SI
NU SE APLICA GAROU!
• Pentru membrul superior se comprima artera axilara, prin apasare în
axila, sau artera brahiala, pe fata interna a bratului, în santul bicipital
intern.

• Pentru leziunile aortei si arterelor iliace, se face compresia cu pumnul a

peretelui abdominal, pâna la coloana.
• Pentru plagile arterei femurale se comprima artera în triunghiul
Scarpa, cu cele doua police suprapuse si cu palmele cuprinzând grosimea
coapsei sau se procedeaza ca pentru artera iliaca.
• Pentru hemoragiile de la nivelul gambei sau piciorului se comprima
artera în fosa poplitee. Membrul inferior lezat se va mentine pe un plan
mai ridicat fata de restul corpului.
Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite
pentru a realiza o hemostaza provizorie; se utilizează pansamente sterile
puse direct pe rana si comprimate ferm cu podul palmei.
Aplicarea garoului se foloseste doar în cazuri extreme si în situatia în
care hemoragia nu se poate controla prin alte metode. Garoul poate fi
improvizat folosind curea, cravata etc. Garoul, odata cu oprirea
sângerarii, produce oprirea circulatiei sângelui în portiunea de membru
situata dedesubtul lui. Din aceasta cauza mentinerea sa mai mult de 2
ore poate duce la complicatii deosebit de grave. Totdeauna la montarea
unui garou trebuie atasat un bilet, care însoteste bolnavul, si pe care se
noteaza obligatoriu urmatoarele date: nume, prenume, ora exacta a
aplicarii garoului. Dupa fiecare 20 – 30 minute se slabeste putin garoul
pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent. Ridicarea
garoului se face doar în conditii de spital sau de personal competente.
12.Traumatismele închise ale
țesuturilor moi.contuzia,entorsa,
luxația.Cauzele, semnele clinice,
asistența de urgență.
Entorsa este o afecţiune traumatică a unei articulaţii, produsă printr-o
mişcare forţată peste limitele fiziologice.
Prin entorsă se înțelege deplasarea temporară a epifizelor dincolo de limita
fiziologică a mișcării.
Entorsele sunt adesea apanajul traumatismelor de joasă energie:
- accidente casnice, sportive;
- mai rar ca urmare a accidentelor de circulaţie;
- uneori pot însoţi alte leziuni, în cazul politraumalizaţilor.
- Durere → intern sau extern la nivelul inserțiilor ligamentare;

- tumefacţie;

- impotenţă funcţională relativă;

- hemohidartroză;

- hipertermie; reacţiile circulatorii reflexe se pot prezenta clinic sub forme

variate:
-tipul palid;
-tipul congestiv;
-tipul cianotic.
Primul ajutor in cazul unei entorse consta in repausul fizic al articulatiei si
aplicarea unei pungi cu gheata sau comprese reci. Acestea au un dublu efect:
reduc durerea si determina vasoconstrictie locala, reducînd fluxul sangvin local
si prin aceasta limitînd tumefacția si inflamația locală.

Prin luxație se întelege o deplasare permanentă a extremităților articulare

antrenând o modificare a raporturilor anatomice. Sensul deplasării este
determinat de direcția de mișcare a epifizei distale în raport cu cea proximală.
Luxațiile sunt mai frecvente la adulți, rare la copii și bătrâni, fiind produse
frecvent prin mecanism indirect (mai rar direct).
Semnele clinice sunt zgomotoase şi tipice:
• durere: violentă la început, apoi difuză;
• impotență funcțională totală la debut, se reduce progresiv pe măsura
atenuării durerii;
• atitudine vicioasă a membrului, caracteristică fiecarui tip de luxație, care
în general se insoțește de o scurtare;
• deformarea regiunii, particulară fiecărei varietăți de luxație și
caracteristică articulației interesate;
Primul ajutor in caz de luxatie consta in imobilizarea membrului afectat si
transportul ulterior intr-o unitate spitaliceasca unde se va realiza reducerea
luxatiei (repunerea in pozitie normala a oaselor).

Contuzia reprezinta modificarea structurala si functionala a tesuturilor

produsa in urma unui traumatism inchis, care nu compromite integritatea
tegumentelor si mucoaselor. In urma unei contuzii poate apare:

- o echimoza (vanataie): cand o contuzie superficiala determina lezarea vselor

sangvine subcutanate, determinand modificarea culorii pielii: la inceput este
rosie, apoi devine bruna, albastra, verde, galbena si apoi isi recapata culoarea in
14-21 de zile

- un hematom: o acumulare de sange intr-un spatiu ca urmare a lezarii unor vase

de sange mai mari.

In cazul unei contuzii, aplicarea unei pungi cu gheata (sau o sticla cu apa rece)
pe zona afectata, poate reduce intinderea leziunii.

13.Plăgile.Definiție,clasificarea,
semiologia plăgilor. Toaleta primară a
plăgii accidentale.
Plăga reprezintă o discontinuitate a integrităţii pielii, mucoaselor sau ale
ţesuturilor situate în profunzime şi organelor interne cu pierderea simultană a
integrităţii tegumentelor.
 Clasificarea plăgilor
Conform acţiunii factorului etiologic: chirurgicale (aseptice) şi accidentale
(contaminate).
În funcţie de caracterul agentului traumatic deosebim plăgi:
a. Apărute drept consecinţă a acţiunii agentului vulnerabil de origine mecanică:
Eroziuni Excoriaţii
Prin injunghiere (înţepate) - (vulnus punctum)
7 Prin tăiere - (vulnus incisum)
Contuze- (vulnus contusum)
Zdrobite (tocată); (vulnus caesum)
Scalpante
Muşcate -(vulnus morsum) Otrăvite
Prin armă de foc- (vulnus sclopetarium)
Mixtă - (vulnus mixtum)
b) Agent termic
1. plăgi prin acţiunea temperaturilor joase (degeraturi de gradul II, III):
2. plăgi prin acţiunea temperaturilor înalte (combustii de gradul II, III):
3. plăgi prin electrocutare (combustii electrice).
Agent chimic
1.plăgi produse de acizi
2.plăgi produse de baze
3.plăgi produse de săruri
C. În funcţie de rapotul lor cu cavităţile organismului:
Nepenetrante
Penetrante în cavităţi:
1.Cu lezarea organelor şi structurilor situate în cavităţile organismului.
2.Fără lezarea organelor şi structurilor situate în cavităţile organismului.
B.Penetrante în ţesuturile moi cu:
1. Cu leziunea oaselor, vaselor, nervilor. ( Figura 7.)
În funcţie de prezenţa infecţiei în plagă
Sterile
Sterile contaminate
Contaminate
Purulente E.
În funcţie
G.În funcţie de mărime plăgile se divizează în plăgi:
mici - cu lungimea pînă la 2 - 3 cm.
 medii - cu lungimea între 3 -10 cm.
mari - cu lungimea mai mare de 10 cm
În funcţie de număr şi adăncimea plăgilor: unice şi multiple; superficiale şi
adânci
Semnele de bază ale plăgilor sunt:
• Doloritate;
• Hemoragie;
• Dehiscenţa marginilor plăgii.

14.Fracturile.Definiție, clasificare, semnele

clinice, asistența de urgență.
Definiție: întrerupere DE CONTINUITATE LA NIVELUL OSULUI
APARUTA IN URMA UNUI TRAUMATISM
CLASIFICARE
• FRACTURI COMPLETE
• FRACTURI INCOMPLETE (IN “LEMN VERDE”)
• SEDIU: – DIAFIZARE – METAFIZARE – EPIFIZARE
NUMAR: – UNICE – MULTIPLE
• TRAIECT: – TRANSVERSALE – OBLICE :LUNGI, SCURTE – SPIROIDE
– COMINUTIVE
DEPLASARE: CU SAU FARA DEPLASARE
• MOBILITATE: – ANGRENATE – DEZANGRENATE
• TRAIECT ARTICULAR SAU EXTRAARTICULAR

SEMNE DE PROBABILITATE:
– DURERE VIE IN PUNCT FIX
– DEFORMARE –
SCURTARE –
ECHIMOZA
– IMPOTENTA FUNCTIONALA
SEMNE DE CERTITUDINE:
– MOBILITATE OSOASA ANORMALA
– CREPITATII OSOASE
– INTRERUPEREA CONTINUITATII OSOASE –
NETRANSMISIBILITATEA MISCARII
15.Noțiune de traumatism termic.Arsurile,
cauzele,clasificarea, semnele clinice în
funcție de gradul leziunii.
Arsurile termice: Leziunea locala de arsură apare ca rezultat al actiunii caldurii
asupra tesuturilor. Caldura devine lezantă pentru tesuturile vii in momentul in
care depaseste 46°C.
Majoritatea factorilor etiologici ai arsurii sunt agenti termici, fizici ce pot
descarcă in tesuturi cantitati diferite de energie lezanta in unitatea de timp:
lichide fierbinti, aburi supraincalziti, flacari, gaze inflamabile, solidele, corpuri
vascoase topite (bitum, ceara) etc.

Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara, lichide cu
temperatura înalta, metale încalzite, gaze sau vapori supraîncalziti, corpi solizi
incandescenti. Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic,
clorhidric, sulfuric, oxalic, etc sau de substante alcaline: hidroxid de sodiu, de
potasiu, de calciu, amonia gazos, etc. Arsurile electrice se datoresc contactului
cu un conductor electric aflat sub tensiune. Arsurile prin radiatii - produse de
razele solare, raze ultraviolete, etc.
In functie de profunzime, arsurile se clasifica astfel:
� gradul 1 - se caracterizeaza prin eritem si edem
� gradul 2 - se caracterizeaza prin flictena cu lichid clar
� gradul 3 - flictena hemoragica
� gradul 4 - escara, uscata, fara durere
Arsura de grad I intereseaza numai stratul superficial al pielii,
epidermul. Se manifesta prin roseata pielii, edem local, durere,
frisoane. Arsura tipica de gradul I este eritemul solar, produs
prin expunerea îndelungata si nerationala la soare. Dureaza 3-
4 zile, dupa care roseata scade fiind înlocuita de o pigmentatie
bruna urmata de descoamatie.
Arsura de grad II intereseaza epidermul pe care-l decoleaza de
derm provocând aparitia flictenelor, vezicule (basici) pline cu
lichid galbui, care nu este altceva decât plasma sangvina
extravazata. Acest tip de arsura este provocat de lichide
fierbinti sau metale incandescente, care au actionat o durata
scurta asupra pielii. Este cea mai dureroasa pentru ca sunt
atinse terminatiile nervoase de la acest nivel.
Arsura de grad III intereseaza dermul în totalitatea lui.
Flictenele au continut sangvinolent. Durerea nu mai este atât
de intensa, poate sa si lipseasca deoarece terminatiile nervoase
pot fi sau sunt distruse complet.
Arsura de grad IV intereseaza toate straturile pielii, apare
necroza (moartea celulelor).
16.Metodele de determinare a
suprafeței arse.Asistența de
urgență în arsuri.
Pentru calcularea suprafetei arse se foloseste regula lui Wallace
numita si regula lui 9.

Prin aceasta regula se poate exprima în procente suprafata

arsa a fiecarui segment de corp, care sunt exprimate cu cifra 9
sau multiplu de noua. De exemplu: arsura unui brat reprezinta
9% iar a întregului membru inferior este de 18%. Total arsura
a afectat 27% din suprafata corpului. Evaluarea suprafetei arse
la nou-nascuti si copii este mult diferit deoarece la aceasta
categorie de pacienti capul reprezinta suprafata cea mai mare
si anume 18%, iar membrele inferioare sunt reprezentate de
un procentaj mai mic comparativ cu adultul. Localizari
periculoase si arsuri grave sunt: • fata, gâtul pentru ca arsurile
la acest nivel pot fi urmate de complicatii la nivelul aparatului
respirator • toate arsurile care sunt în apropierea fetei
(pleoape), mâinii, peroneului, zonele de flexie ale membrelor,
leziuni circulare la nivelul membrelor. • arsurile care depasesc
mai mult de 30% din suprafata arsa indiferent de gradul de
arsura • arsurile de gradul III si care depasesc 10 % din
suprafata corpului • arsurile complicate cu fracturi si cu
distrugeri masive de tesuturi moi • arsuri profunde cauzate de
substante acide sau de curent electric
Primul ajutor în cazul pacientilor care au suferit o arsura
respecta princiipiile deja discutate. Siguranta salvatorului este
primul lucru de care trebuie sa ne asiguram. Controlul nivelului
de constienta si evaluarea functiilor vitale conform protocolului
ABC sunt si ele valabile. Caracteristici: În cazul arsurilor
provocate de flacara. Important în aceste situatii este oprirea
cât mai rapida a arderii cu jet de apa. Acest lucru este valabil si
pentru situatiile când flacara este deja stinsa, deoarece în acest
moment arsura se poate propaga în continuare în profunzime.
Se îndeparteaza hainele pacientului cu conditia ca acestea sa
nu fie lipite de piele iar manevra de dezbracare sa produca
distrugeri tisulare. Odata cu dezbracarea pacientului se va
asigura protectia acestuia de hipotermie.
În cazul arsurilor provocate de substante chimice. Spalarea
suprafetei arse cu jet de apa în aceste situatii trebuie sa fie de
o durata mai mare, pentru a fi siguri ca se îndeparteaza orice
urma de substanta cauzatoare. Profunzimea arsurii este direct
proportionala cu timpul de contact, de concentratia substantei
si proprietatile substantei. În cazul arsurilor provocate de
curentul electric important este îndepartarea pacientului de
sursa de curent (sau invers). Totdeauna se are în vedere
posibilitaea leziunii la nivel de coloana cervicala (datorita
mecanismului actiunii). Arsurile electrice produc leziuni atât la
suprafata cât si în profunzimea organismului. Tesuturile sunt
distruse prin mecanism termic. Se cauta poarta de intrare si
poarta de iesire a curentului electric. Acest lucru este important
pentru ca ne furnizeaza informatii privind traseul urmat de
curent prin organism. Distrugerea tisulara este maxima la
punctul de intrare. Daca sunt interesate vase importante apar
gangrene iar daca traseul intersecteaza inima pot aparea
tulburari în activitatea inimii deosebit de grave chiar moartea.
Generalitati: • Jetul de apa trebuie folosit numai pentru
regiunile afectate • Este interzisa folosirea cremelor,
ungventelor, substantelor uleioase • se folosesc pe cât posibil
pansamente sterile sau cârpe foarte curate, umezite. Nu se
pune gheata în contact direct cu tegumentul. • Se acopera
pacientul pentru a preveni pierderea de caldura.

17.Degerăturile.Factori
favorizanți, manifestările clinice,
asistența de urgență.
Ce favorizează degerăturile:
îmbrăcămintea inadecvată;
consumul excesiv de alcool - alcoolul dilată vasele de sânge,
astfel organismul pierde căldură mai repede;
staţionarea în frig pe o perioadă lungă de timp.
Degeratura de gradul I
se caracterizeaza initial prin tegumente palide, reci si dureroase, iar apoi prin
eritem (roseata) edematos persistent.
Degeratura de gradul II
se manifesta prin aparitia de bule (basici) cu continut seros sau hemoragic pe
fond rosu-vinetiu; bulele se rup, ducand la aparitia de ulceratii.
Degeratura de gradul III
este expresia distructiei tisulare si se manifesta prin aparitia unei colorații
albastrui-negricioase; zonele afectate sunt dure, uscate, lipsite de sensibilitate

Primul ajutor în caz de degerături:

scoateţi hainele ude şi încălţămintea;
acoperiţi persoana degerată cu pături;
în caz de degerături severe nu mişcaţi membrele victimei;
zonele degerate trebuie acoperite cu pansamente sterile;
administraţi victimei băuturi calde, dulci, dar nu alcool;
în caz de degerături severe, contactaţi imediat medicul sau
ambulanţ
Atenţie! Atunci când încălziţi victima, nu trebuie: să scufundaţi
victima în apă fierbinte să faceţi masaj sau să frecaţi parte
degerată deoarece aceasta determină răspândirea sângelui
rece şi în alte părţi ale corpului şi determină deteriorarea pielii
degerate
să administraţi băuturi alcoolice victimei
să expuneţi victima la căldura emisă de radiatoare, cuptoare
etc.
nu rupeţi veziculele
o persoană cu degerături avansate nu trebuie deplasată (chiar
şi pasiv).

18.Electrocutarea. Cauzele, manifestări

clinice,asistența de urgență.
Accidentele datorate curentului electric apar în urma trecerii acestuia prin
corpul uman sau ca urmare a producerii unui arc electric. În raport cu
intensitatea curentului pot apare urmatoarele manifestari:
• senzatie de tremuratura a corpului
• contracturi musculare generalizate
• pierderea constientei si chiar moartea.
La locul de contact al curentului, victima prezinta arsura, a carei întindere ,
profunzime si gravitate se datoresc transformarii la exteriorul sau interiorul
corpului a energiei electrice în energie calorica. Voltajul arde si intensitatea
omoara.
Conduita de urmat: Siguranta salvatorului. Nu atingeti victima înainte de a
întrerupe curentul electric. Se întrerupe sursa de curent. Se îndeparteaza victima
de sursa de curent utilizând un obiect uscat ca de exemplu o coada de matura,
haine uscate, având grija sa va plasati pe o zona uscata. Evaluarea nivelului de
constienta si a functiilor vitale (ABC) este pasul urmator cu mentiunea ca se
considera posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala. Daca victima nu
respira si nu are puls se încep imediat manevrele de resuscitare cardio-
pulmonara dupa ce a fost solicitat ajutorul unui echipaj calificat. Toti pacientii
electrocutati se transporta la spital.

19.Contaminarea
radioactivă.Noțiune, sursele de
contaminare
radioactivă.Asistența medicală în
accidentele cu contaminare
radioactivă.
definită ca o creştere a radiaţiilor, ca urmare a utilizării de
către om a substanţelor radioactive.

Sursele artificiale de poluare radioactivă sunt de două

categorii: controlate şi necontrolate. Cele controlate se referă
la: acceleratorii de particule în scopul cercetărilor,
generatoarele de raze X, aparate şi instalaţii de uz casnic
(radioterapeutică, aparate de televiziune), surse legate de
reacţii nucleare (reactori nucleari bazaţi pe fisiune nucleară),
radioizotopi utilizaţi în diverse laboratoare. Sursele
necontrolate se referă la: căderi radioactive rezultate din
experienţele nucleare, deşeuri radioactive rezultate din
activităţile economice şi din cercetare.
20. Conduita și măsurile de protecție civilă
a populației în focarele contaminate.

21.Noțiuni de armă
biologică.Tipurile.Mijloace și procedee de
răspîndire a agenților patogeni.
Prima arma biologica se intelege intrebuintarea agentilor patogeni in scopuri
agresive sau acte de terorism care in urma raspandirii prin diferite mijloace
tehnice sau manuale , pot determina imbolnaviri cu caracter transmisibil (in
masa), in randul populatiei sau animalelor, precum si distrugerea fondului agro-
forestier.
Declansarea efectelor vatamatoare ale armei biologice se bazeaza pe activitatea
specifica provocata de agentii patogeni (bacterii, rickettsii, virusuri, ciuperci,
paraziti etc.) si toxinele microbiene, asupra oamenilor, animalelor si culturilor
vegetale.
Printre bolile care pot fi transmise bacteriile folosite cu arma biologica
figureaza : CIUMA, HOLERA, VARIOLA, MORVA, ANTRAXUL, FEBRA
TIFOIDA, etc.
Printre boilile care pot fi transmise de rickettsi se numara: TIFOSUL
EXANTEMATIC, FEBRA AFTOASA, etc
Mijloace si procedee de raspandire a agentilor patogeni
In functie de caracteristicile lor biologice si scopul urmarit agentii patogeni pot
fi raspanditi prin urmatoarele mijloace si procedee:
a. Prin lansarea din avion sau cu ajutorul rachetelor, bombei biologice incarcate
cu suspensii lichide, pulverulente sau gazoase de germeni sau toxine patogene.
In aer sau la atingerea pamantului, bombele se desfac si difuzeaza continutul
biologic. Aceste proiectile functioneaza prin raspandirea continutului patogen
cu ajutorul unui exploziv sau prin raspandirea incarcaturii patogene la
pulverizarea ei cu ajutorul aerului comprimat aflat intr-un rezervor situat in
corpul bombei. In acest mod germenii sau toxinele patogene din interiorul
bombei sunt antrenate cu curentii de aer pe diferite directii si distante.
b. Prin pulverizarea din avion, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a
unor mase de germeni patogeni sau toxine microbiene sub forma de pulberi,
lichide sau aerosoli.
Astfel pot fi contaminate mari suprafete de teritoriu cuprinzind orase,
noduri de cale ferata, porturi navale si aeriene, etc.
 c. Prin lansarea din avion cu ajutorul parasutelor a unor containere (lazi
sau cutii confectionate din lemn, plastic, cosuri, recipiente din portelan, etc.)
incarcate cu insecte sau rozatoare infectate sau parazitate. Aceste containere se
deschid pe sol si lasa sa se raspandeasca continutul lor biopatalogic.
d. Prin agenti diversionisti dotati cu flacoane , fiole pulverizatoare sau
grenade, incarcate cu germeni patogeni sau toxine microbiologice. Ei urmaresc
contaminarea surselor de apa, alimentelor si furajelor din depozitele mari si a
punctelor de obicei aglomerate: piete, hale alimentare, sali de spectacole,
marketinguri etc.

22.Indicii de recunoaștere a armei

biologice.Caracteristicele armei
biologice.Protecția împotriva armei
biologice prin mijloace individuale și
colective.
Indicii de recunoastere a armei biologice
Pentru a putea descoperi la timp, folosirea armelor biologice de catre agresor
(terorist) si a lua masurile corespunzatoare de protectie, fiecare cetatean trebuie
sa cunoasca bine semnele folosirii acestor arme.
Asemenea semne sunt :
- exploziile infundate ale bombelor de aviatie si proiectilelor de artilerie;
- zborul avioanelor la inaltimi joase si aparitia unor nori de fum sau ceata in
urma lor;
- aruncarea din avioane a diferitelor obiecte – lazi, cutii, urmata de aparitia
la locul de cadere a unui numar mare de insecte, capuse, rozatoare, care nu se
intilnesc in mod obisnuit in zona si care nu se deplaseaza departe in locul
lansarii (roiesc in jur);
- prezenta unui numar mare de cazuri de boli molipsitoare pentru oameni;
- imbolnavirea in masa a animalelor domestice si salbatice.
In cazul descoperirii (observarii) unor asemenea indicii trebuie imediat anuntate
organele de protectie civila, de politie, sau organele sanitare locale si sa cautam
sa nu venim in contact cu aceste obiecte si continutul lor.

Caracteristicile armei biologice

Arma biologica ca si arma nucleara este considerata o arma de nimicire in masa.
Ea poate fi utilizata fara a fi insotita de alti factori de distrugere, putand ramane
neobservata pana la aparitia primelor cazuri de boala. Arma biologica nu
distruge bunurile materiale de aceea este considerata ca fiind o arma „muta”.
Ca urmare a diverselor forme de intrebuintare, efectul ei se poate extinde foarte
mult, producand epidemii, epizotii si epifizii.
De la contaminare si pana la aparitia primelor semne de boala pot trece cateva
ore sau zile.
Principalele semne intalnite la majoritatea acestor boli sunt temperatura ridicata,
tulburari digestive (greturi, varsaturi, diaree), tulburari respiratorii (tuse),
tulburari nervoase (dureri de cap, ameteli, agitatie), precum si aparitia unor pete
pe corp.
Pe langa aceste semne de ordin general, bolnavul mai poate prezenta si alte
tulburari specifice unei anumite boli.
Dintre bolile grave, rezultate in cadrul razboiului biologic cele mai importante
sunt urmatoarele : ciuma, holera, variola, febra galbena, bruceloza, antraxul.

Ciuma (Pesta): agentii patogeni pestasi, patrund in organism prin caile

respiratorii sau prin piele. Dupa o incubatie care dureaza de la cateva ore pana
la 9 zile , apar primele semne ale bolii : febra, dureri de cap, greturi, varsaturi,
agitatie, delir, etc. Ciuma poate sa se manifeste prin trei forme:
- forma bubonica (cu buboaie care apar in urma muscaturilor de purici
infectati);
- forma pulmonara (care apare dupa patrunderea agentului patogen pe
caile respiratorii);
- forma septicemica (care apare in urma raspandirii infectiei in intregul
organism, dupa ciuma bubonica sau ciuma pulmonara).
Ciuma bubonica are o evolutie mai usoara. Formele grave care pun in pericol
viata bolnavilor sub forma pulmonara si septicemica.
Holera : infestarea cu germenii holerei se produce pe cale digestiva, in urma
consumarii apei sau alimentelor infectate. Dupa 1-6 zile de la infectie apar
urmatoarele semne de boala : febra, varsaturi, dureri abdominale, diaree, stare
generala alterata.
Variola (Varsatul) : este o boala produsa de un virus care patrunde in organism
prin caile respiratorii, pe cale digestiva sau prin pielea vatamata. Boala incepe
cu febra ridicata, dureri de cap, varsaturi si stare generala rea. Dupa 3-4 zile
starea generala se inrautateste iar pe piele apar pete rosii , care incep sa se
umfle, iar dupa cateva zile se transforma in vezicule cu lichid limpede care in
scurt timp devin purulente. Odata cu aparitia puroiului, starea generala se
agraveaza din nou pentru 10-15 zile. Dupa acest interval pustulele grave de
variola se pot termina cu moartea bolnavului.
Morva (Rapciuga): este o maladie contagioasa, cu caracter acut a cabalinelor,
transmisibila la om, caracterizata prin febra, eruptii ale tegumentelor si ale
mucoaselor.
Bruceloza : provoaca la animale avortul epizootic. La om determina fenomene
septicemice cu alura acuta si atenuanta. Transmiterea bolii se face prin
contractul cu animalele infectate sau cu produsele acestora.
Antraxul : este o boala specifica in primul rand animalelor ierbivore, in special
vacilor, oilor si cailor, dar care poate apare si la om si care este cauzata de
bacteria Bacillus Anthracis. Aceasta bacterie se gaseste in mod obisnuit in probe
de sol din intreaga lume. Antraxul este in primul rand o boala care afecteaza
animalele domestice si salbatice, in mod particular animalele erbivore asa cum
s-a aratat mai sus. S-a observat ca pisicile si cainii au o rezistenta foarte buna,
posedand o imunitate naturala. De asemenea, o rezistenta buna au si porcinele.
Oamenii se infecteaza accidental, atunci cand intra in contact cu animalele
bolnave si este destul de rara , riscul infectiei fiind de l/100.000. Infectarea mare
a oamenilor cu antrax se poate produce insa in urma atacurilor teroriste si in
special in locurile aglomerate, magazine, sali de spectacole, piete, gari etc.
Dupa poarta de intrare, se disting trei forme de antrax : antraxul cutanat,
antraxul pulmonar si antraxul digestiv. Cea mai comuna forma la om este cea
cutanata care se contacteaza uzual prin rani ale pielii si mucoaselor. O mica
zgarietura in zonele expuse – fata, gat, membre – poate fi locul ideal pentru
sporii de antrax, proveniti din sursele de infectare. Sporii germineaza, celule
vegetative se multiplica si leziunile specifice antraxului se dezvolta in acel loc.
Semnele bolii sunt urmatoarele : in locurile lezate (taieturi, zgarieturi) ale pielii
incep sa apara niste umflaturi care produc mancarime( seamana cu o muscatura
de tantar) dar care in 1-2 zile se transforma in vezicule care evolueaza in cateva
zile spre rani ulceroase cu un diametru de 1-3 cm cu o zona caracteristica de
culoare neagra in centru. Ganglionii limfatici din zona sunt umflati.
Aproximativ 2o % din cazurile netratate pot duce la moarte. Moartea este foarte
rara, insa in conditiile in care se aplica tratament.
Periculoase sunt si celelalte forme de antrax pulmonar si digestiv; cel pulmonar
mai ales, dar contractarea lui se face mult mai greu, intrucat sporii de antrax,
imediat dupa imprastiere se depun pe sol si apoi sunt luati de animale, astfel ei
ajung la om.
Febra galbena : este o maladie infecto-contagioasa edemoepidemica, in unele
tari tropicale din Africa de Vest si America de Sud. La noi in tara apare mult
mai rar, este adusa de persoane care sosesc din aceste tari. Calea de raspandire
in organism este cea cutanata. Incubatia dureaza 2-6 zile. Debutul bolii este
dramatic, cu febra ridicata, frisoane, dureri de cap, greturi, varsaturi. Bolnavii
slabesc rapid si intre 6-10 zile, poate survenii vindecarea sau sfarsitul letal daca
nu este tratat.
Protectia impotriva armei biologice
Protectia impotriva armei biologice consta in luarea din timp a masurilor de
prevenire care pot scadea actiunea vatamatoare a acestora.
Una din cele mai importante masuri este cresterea rezistentei (imunitatii)
organismului fata de bolile molipsitoare prin executarea de vaccinuri si
anatoxine. Vaccinurile contin microbi (morti sau mult atenuati) care introdusi in
organism , fac sa creasca rezistenta organismului fata de boala impotriva careia
a fost introdus vaccinul.
In timp de pace populatia este vaccinata sistematic impotriva tuberculozei ,
febrei tifoide, poliomielitei ect.
Anatoxinele contin produse ale activitatii vitale ale microbilor facute
nepericuloase, dar pastrandu-si si proprietatea de a creste rezistenta
organismului fata de boala respectiva.
Intrucat vaccinurile si anatoxinele nu au putut fi preparate impotriva tuturor
bolilor molipsitoare, iar imunitatea data de acestea nu este absoluta, este necesar
sa fie luate din timp si alte masuri de protectie. O mare importanta in prevenirea
bolilor molipsitoare o au respectarea normelor de igiena individuala si colectiva
si in general respectarea cu strictete a conditiilor de igiena a surselor de apa,
combaterea insectelor si rozatoarelor. Aceste masuri se aplica in timp de pace si
se extind in timp de razboi.
Principalul pericol al armei biologice consta in faptul ca imbolnavirea se poate
produce nu numai daca s-au aflat in zona in care s-a produs atacul biologic, cat
si prin contactul cu oamenii si animalele provenite din zona infectata, in urma
nerespectarii regulilor de izolare sau prin consumarea apei sau alimentelor din
focarele biologice.
Caderea bombelor si a containerelor biologice poate sa treaca uneori
neobservata. La fel, actele de terorism, ca arma biologica , in foarte multe
cazuri, nu se observa nimic, in momentul atacului. Singurele indicii care ne pot
orienta de atac cu arma biologica sunt cele constatate (observate) de noi la locul
faptei si anume : bucati de diferite marimi de bombe biologice aruncate din
avion, resturi de cutii, pachete, saci, precum si grupuri neobservate de insecte,
rozatoare, pasari mici in cutii, etc. toate acestea existente in locuri nepotrivite si
anotimp.
Pana la sosirea in terenul contaminat a echipelor antiepidemice speciale
(singurele care pot stabili situatia reala), se interzice cu desavarsire atingerea
obiectelor suspecte. Populatia, in special copii (elevii), va ramane in adaposturi,
case de locuit, pana la executarea masurilor de curatire si decontaminare a
stazilor, terenurilor, etc. contaminate. In nici un caz nu vor fi consumate
alimente si nu vor fi folosite obiecte gasite in pachetele aruncate din avion.
Daca insectele sau rozatoarele au tendinta de imprastiere se vor organiza pe loc
echipe de 3-4 oameni care, folosind diferite materiale aflate la indemana (sape,
lopeti etc.) vor cauta sa le distruga sau sa le prinda si sa le inchida in cutii,
sticle, borcane., etc. fara a le atinge direct cu mana. Se utilizeaza manusi
improvizate, incaltaminte cat mai inalta (cizme), ochelari, masti pentru
respiratie, etc. Daca este posibil se va trece imediat la decontaminarea locului
(zonei) unde au fost gasite insectele si rozatoarele, prin stropirea acestora cu
lapte de var, formol sau acid fenic. Unde nu este pericol de incendiu, locul
respectiv se stropeste cu petrol si se da foc.
Se considera contaminati oamenii si animalele aflate in focarul biologic care au
consumat alimente sau apa, suspecte a fi contaminate, au atins diferite obiecte
contaminate, sau au venit in contact direct cu oamenii si animalele imbolnavite
in urma atacului biologic.
Toti cei care au fost considerati contaminati biologic, vor fi supusi
decontaminarii la punctele de decontaminare a personalului, iar imbracamintea
in intregime va fi supusa decontaminarii la punctele de decontaminare
echipament, special amenajate si conduse de organele de protectie civila.
Pentru izolarea portiunii de teren, in vederea lichidarii focarului biologic, mai
ales cand au fost folositi microbi ai bolilor infectioase deosebit de periculoase
(ciuma, holera, variola, antrax) se aplica masuri de carantina , sau in functie de
situatie chiar paza armata a zonei, in care nimeni nu mai intra sau numai iese
decat in urma unui control riguros. In acest mod, se vor lua masuri ca nici o
persoana sau animal din zona care a fost supusa atacului biologic sa nu
paraseasca limitele ei si nici un obiect, aliment sau produs agricol sa nu fie scos
din zona contaminata. De asemenea, prin aplicarea carantinei, se interzice
patrunderea in zona contaminata a oricarei persoane din afara zonei.
Populatiei din focarul biologic i se face vaccinarea si i se dau medicamente
preventive impotriva bolii respective.
Cei banuiti a fi contaminati, vor fi tinuti sub supravegherea medicilor.
La primele semne ale bolii, fiecare cetatean este dator sa cheme medicul sau sa
se prezinte la cea mai apropiata unitate medicala.
Pana la venirea medicului, bolnavii vor fi izolati intr-o incapere separata, vor
manca din farfurii cu tacamuri care vor fi tinute separat de celelalte vase si vor
fi decontaminate foarte des prin fierbere cu lesie.
La aparitia semnelor de boala la animale va fi anuntat medicul sau agentul
veterinar.
Cazurile de boala infectioasa vor fi spitalizate si tratate in spitale de boli
infectocontagioase.
In timpul carantinei, persoanele din zona contaminata, vor trebui sa-si
decontamineze locuintele, locurile casnice si sa aplice cu strictete toate regulile
de igiena personala.
Daca in intervalul socotit ca perioada maxima de incubatie nu a aparut nici un
caz de boala, carantina se ridica.
Dintr- cunoastere temeinica si aplicarea stricta a masurilor de aparare
antibiologica, precum si a masurilor de igiena individuala si colectiva, efectele
vatamatoare ale armei biologice pot fi facute in mare masura inofensive.
Obligatiile care revin tuturor cetatenilor in cazul prevenirii si combaterii
efectelor armei biologice, pot fi grupate in urmatoarele masuri importante:

a. Masuri fata de sursa de infectie:

- anuntarea organelor medico-sanitare la aparitia oricarui caz febril si
respectarea masurilor de izolare pana la sosirea medicului;
- sprijinirea actiunilor de depistare activa pentru termometizare;
- respectarea indicatiilor difuzate de organele medico-sanitare referitoare la
depistarea purtatorilor de germeni;
- supravegherea si anuntarea organelor medico-veterinare in cazul aparitiei
unor semne de boala la animalele domestice.

b. Masuri fata de caile de transmitere a infectiei :

- protejarea cailor respiratorii, a pielii, a mucoaselor, cu ajutorul mijloacelor
speciale de protectie sau simple de protectie individuala;
- ermetizarea usilor, ferestrelor de la locuinte, scoli, agenti economici,
institutii, etc.;
- evitarea consumarii apei din sursele necontrolate de organele sanitare.
Pana la avizarea calitatii apei, se va consuma numai apa fiarta si racita, apa
minerala sau apa transportata in cisterne sub supraveghere medico-sanitara;
- protejarea rezervelor de la locul de munca si din gospodariile personale;
- executarea indicatiilor transmise de organele medico-sanitare privind
decontaminarea surselor de apa potabila din locuintele rurale;
- respectarea indicatiilor privind consumul legumelor, fructelor, produselor
de origine animala (carne, lapte, derivate etc.);
- colectarea igienica a rezidurilor menajere;
- mentinerea in conditii de salubritate a closetelor, in special a celor care nu
sunt prevazute cu apa curenta. Se recomanda decontaminarea acestora cu
clorura de var;
- indeplinirea indicatiilor organelor sanitare privind autocrontrolul
preventiv al corpului si imbracamintii, precum si decontaminarea locuintelor,
scolilor, magazinelor, etc.;
- anuntarea organelor locale ale protectiei civile in caz de observare a unor
aglomerari de insecte sau rozatoare, sau altor obiecte suspecte.
c. Masuri pentru masa receptiva, care au rolul sa creasca capacitatea de
rezistenta imunologica a populatiei fata de bolile infecto-contagioase de
extrema gravitate provocate de agentii patogeni utilizati ca arma biologica:
- populatia are obligatia sa se prezinte de urgenta la controale de vaccinare
anuntati de organele locale si sa respecte indicatiile organelor sanitare privind
administrarea in masa, in scop preventiv, a unor imunoglobuline umane;
- pe langa aceste masuri, organele de protectie civila si serviciile medico-
sanitare pot dispune executarea si altor activitati cu caracter antiepidemic
destinate sa neutralizeze urmarile raspandirii in scopuri agresive in randurile
populatiei civile a agentilor patogeni.

23.Noțiune de seism.Surse de pericol vital în

caz de seism.Trierea și evacuarea
accidentaților în caz de seism.
Cutremurul de pămînt reprezintă vibrații subterane, care provoacă oscilații a
suprafeței pămîntului, care conduc la deformarea scoarței terestre și deteriorarea
sau distrugerea construcțiilor.
Convențional, cutremurele se estimează pe o scară de 12 grade. Se consideră
cutremure periculoase, acelea care depășesc 5 grade. Semnele unui astfel de
cutremur:
cade tencuiala, se clatină lustrele, cad vasele de bucătărie. Din momentul în
care dvs. ați simțit primele vibrații pînă la oscilații periculoase pentru clădiri
dvs. aveți 15-20 sec.
Cel mai important este să nu intrați în panică și să vă protejați de dărîmături,
obiecte grele, sticlă, etc.

Cum acţionaţi dacă în timpul cutremurului dvs. vă aflaţi într-o încăpere

Dacă aveți posibilitate, ieșiți din clădire.
Asigurațivă că sunteți la o distanță sigură de toate clădirile.
Dacă este imposibili să ieșiți într-un spațiu deschis, ascundeți-vă într-un loc
sigur (tocuri de ușă în pereții principali de interior, colțuri, formate de acești
pereți), vă puteți ascunde sub pat sau masă.
Este periculos să vă aflați lîngă ferestre și în camerele unghiulare de la ultimele
etaje.
Deconectați gazul, curentul electric, orice sursă de încălzire și apa.
Stingeți focul, nu aprindeți chibriturile, nu utilizați ascensorul.
Opriți persoanele, care intenționează să sară de la balcoanele și ferestrele ale
etajelor mai sus de primul.
Nu ieșiți pe terasă sau balcon.
În școli copii trebuie să se ascundă sub bănci și să-și acopere capul cu mîinile.
Dacă dvs. vă aflați în clădiri publice: – păstrați-vă calmul; – stați departe de
mulțime; – evitați scările și ușile de intrare: acolo se produc multe accidente;
– țineți cont de faptul că declanșarea semnalului de alarmă poate duce la
deconectarea curentului electric.
Este bine să aveți mereu la îndemînă o lanternă și un radioreceptor cu baterii de
rezervă pentru a auzi anunțurile serviciilor speciale.
Dacă a izbucnit un incendiu încercați să-l stingeți și anunțați unitatea locală a
serviciului de salvatori şi pompieri. D
upă necesitate, alăturați-vă echipelor de salvare și ajutați la căutarea oamenilor
care au nimerit sub dărîmăturile clădirilor prăbușite.

După cutremur:
Nu aprindeți focul, acest lucru este periculos.
Inspectați imediat dărîmăturile, poate cineva are nevoie de ajutor.
Nu ocupați linia telefonică fără necesitate.
Nu porniți apa fără a verifica sistemul.
Avariile industriale și incendiile sunt sateliții ordinari ai dezastrelor naturale –
fiți pregătit.
Aveți grijă de copii: aceștia au nevoie de o supraveghere deosebit

Dacă în timpul cutremurului ne aflăm pe stradă

Îndepărtați-vă de felinarele stradale, cabluri și clădiri.
Feriți-vă de coșuri de fum, acoperișuri din țiglă, ferestre sparte, sticlă, etc.
Acoperiți capul cu mîinile sau geanta.
Nu intrați în trecerile subterane.
În cazul în care dezastrul natural v-a surprins în transportul public, așteptați pînă
vehiculul se oprește și ieșiți imediat

În timpul cutremurului în vehicul în mișcare

Opriți-vă, dacă acest lucru permite siguranţa rutieră.
Nu ieșiți pînă la încetarea vibrațiilor.
Nu vă opriți în apropierea clădirilor, copacilor, pasajelor rutiere și a cablurilor
electrice.
Fiți atenți după încetarea cutremurului.
Evitați șoselele, podurile sau drumurile înclinate, care se puteau avaria în
rezultatul cutremurului.
Dacă am nimerit sub dărîmături
Dacă ați rămas blocat, și aceasta se referă la toate cazurile surpări, alunecări,
cutremure de pămînt – țineți minte, nu pierdeți prezența de spirit pentru a
menține claritatea gîndirii. Fără hrană și apă puteți rezista suficient de mult
timp!
Păstrați-vă calmul și încercați să vă orientați.
Nu aprindeți focul.
Nu vă mișcați.
Acoperiți gura cu o batistă sau o haină.
Încercați să stabiliți unde vă aflați, dacă este ieșire, sunt alte persoane alături.
Bateți într-o conductă sau un perete pentru ca salvatorii să poată să vă găsească.
Folosiți fluierul, dacă aveți unul. Strigați doar dacă nu aveți altă soluție pentru a
inhala o cantitate periculoasă de praf. Dacă sunteți blocat de dărîmături,
începeți să le mutați încet ca să păstrați puterile și să nu vă răniți cu obiecte
ascuțite.

Cum acționăm după prima vibrație:

Fiți pregătit de vibrații ulterioare. Cînd vibrațiile vor înceta, fără a pierde timp,
ieșiți afară. În mod liniștit, fără panică părăsiți edificiul în modul următor:
mamele cu copii, bătrînii, bolnavii, invalizii, etc. Nu stați sub cabluri,
conducte, cornișe. Îndepărtați-vă cît mai mult de clădiri, stîlpi, garduri. Cel mai
bine este să vă amplasați într-un scuar, loc pustiu, pe un teren deschis.
Verificați dacă sunt persoane rănite. Nu mișcați persoanele grav rănite. Urmați
instrucțiunile serviciilor competente. Folosiți telefonul doar după necesitate
pentru a evita supraîncărcarea liniilor telefonice. Nu vă folosiți de automobil ca
să nu împiedicați echipele de salvatori să-și facă datoria. Nu intrați în casă, în
special una avariată, dacă simțiți mirosul de gaz sau se văd cabluri rupte. Dacă
vă aflați într-o casă avariată, nu aprindeți focul.

24.Sindromul de strivire.Cauzele,
manifestările clinice, asistența de urgență.
Sindromul de strivire -constă în ansamblul tulburărilor generale grave, potenţial
letale, provocate pri ncomprimarea ischemiantă prelungită a maselor musculare.
Apare la traumatizaţii la care o parte a corpului (de obicei membrele inferioare)
sunt comprimate o perioadă îndelungată de timp (pacienţi prinşi sub darmaturi
în cazul prabuşirii unei clădiri, pacienţi prinşi sub maluri de pămînt alunecate;
pacienţi prinşi în autoturism înurma unui accident rutier etc.).
Primele descrieri clinice au fost făcute .n 1901 .n timpul cutremurelor de la
Sindromul de strivire evoluează .n doua etape: etapa de compresiune şi etapa de
decompresiune.
Înainte de elibera piciorul aplicăm garoul timp de 1h, după care trebuie
săl scoatem si să compesăm arteria a doua oară aplicăm garoul mai sus
punem o foiță cu timpul plasării garoului, sau cu sînge pe frunte scriem
ora
Ne interesăm cum se simte victima...dacă începe săși piardă conștiința îl
punem în poziție de siguranță

25.Principii de organizare și efectuare a

măsurilor de protecție a populației întreprinse
pînă, în timpul și după seism.
a) Pentru protecţia înainte de cutremur este necesar să se realizeze măsuri de
protecţie a locuinţei şi în afara acesteia.
În măsurile de protecţie a locuinţei este necesar :
- recunoaşterea locurilor în care ne putem proteja : grinda, tocul uşii, birou sau
sub masa rezistentă etc.;
- identificarea şi consolidarea unor obiecte care pot cădea sau deplasa în timpul
seismului;
- asigurarea măsurilor de înlăturare a pericolelor de incendiu : protecţia şi
evitarea distrugerilor la instalaţiile de alimentare cu electricitate, apă şi gaze; -
cunoaşterea locurilor de întrerupere a alimentării cu aceste surse;
- asigurarea stării de rezistenţă a locuinţei. La nevoie se consultă organele de
protecţie civilă locale sau alţi specialişti;
- asigurarea, în locuri cunoscute şi uşor accesibile, a îmbrăcămintei pentru timp
rece, a unei rezerve de alimente uscate şi conserve, a unor materiale şi obiecte
necesare realizării unei truse de prim ajutor familial;
- asigurarea unei lanterne, a unui aparat radio cu tranzistoare şi a bateriilor
necesare;
În măsurile de protecţie în afara locuinţei este necesar:
- cunoaşterea locurilor celor mai apropiate unităţi medicale, sediilor
inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, de poliţie, de cruce roşie, precum şi
alte adrese utile;
- buna cunoaştere a drumului pe care vă deplasaţi zilnic la şcoală, cumpărături
având în vedere pericolele care pot apărea (spargeri de geamuri, căderea unor
obiecte de pe balcoane, conducte de gaze, abur, apă etc.;

b) Pentru protecţia în timpul producerii unui cutremur puternic se iau

următoarele măsuri:
 - păstrarea calmului, să nu se intre în panică şi să liniştiţi pe ceilalţi membri ai
familiei: copii, femei, bătrâni;
- prevenirea tendinţelor de a părăsi locuinţa: putem fi surprinşi de faza puternică
a mişcării seismice în holuri, scări, etc. Nu se foloseşte în nici un caz
ascensorul;
- dacă suntem în interiorul unei locuinţe – rămânem acolo, departe de ferestre
care se pot sparge, să se stea înspre centrul locuinţei (clădirii), lângă un perete.
Protejarea se face sub o grindă, toc de uşă solidă, birou masă sau bancă din clasă
suficient de rezistente spre a ne feri de căderea unor lămpi, obiecte mobile
suprapuse, tencuieli ornamentale etc.;
- dacă suntem surprinşi în afara unei locuinţe (clădiri) rămânem departe de
aceasta, ne ferim de tencuieli, cărămizi, coşuri, parapete, cornişe, geamuri şi
care de obicei se pot prăbuşi pe stradă;
- dacă suntem la şcoală (serviciu) nu fugim pe uşi, nu sărim pe fereastră, nu se
aleargă pe scări, nu se utilizează liftul, nu alergaţi pe stradă.
Deplasarea se realizează cu calm spre un loc deschis şi sigur;
- dacă a trecut şocul puternic al seismului, se închid imediat sursele de foc cât
se poate de repede, iar dacă a luat foc ceva se intervine imediat;
- dacă seismul ne surprinde în autoturism, ne oprim cât se poate de repede într-
un loc deschis, se evită clădirile prea aproape de stradă, dincolo de poduri,
pasaje, linii electrice aeriene şi ne ferim de firele de curent electric căzute;
- dacă suntem într-un mijloc de transport în comun sau în tren, staţi pe locul
dumneavoastră până ce se termină mişcarea seismică. Conducătorul trebuie să
oprească şi să deschidă uşile, dar nu este indicat să vă îmbulziţi la coborâre sau
să spargeţi ferestrele;
- dacă vă aflaţi într-un loc public cu aglomerări de persoane nu alergaţi către
ieşire, îmbulzeala produce mai multe victime decât cutremurul. Staţi calm şi
liniştiţi-vă vecinii pe rând.

c) După producerea unui cutremur puternic este necesar să luăm următoarele

măsuri:
- nu plecaţi imediat din locuinţă. Acordaţi mai întâi primul ajutor celor afectaţi
de seism. Calmaţi persoanele speriate şi copiii;
- ajutaţi-i pe cei râniţi sau prinşi sub mobilier, obiecte sau elemente uşoare de
construcţii căzute, să se degajeze;
- îngrijiţi-vă de siguranţa copiilor, bolnavilor, bătrânilor, liniştiţi-i asigurându-le
îmbrăcăminte şi încălţăminte corespunzătoare sezonului în care ne aflăm;
- ascultaţi anunţurile posturilor de radio şi televiziune şi recomandările
acestora;
- verificaţi preliminar starea instalaţiilor de electricitate, gaz, apă, canal din
locuinţă;
- părăsiţi calm locuinţa după seism, fără a lua cu dumneavoastră lucruri inutile.
Verificaţi mai întâi scara şi drumul de ieşire;
- dacă la ieşire întâlniţi uşi blocate, acţionaţi fără panică pentru deblocare. Dacă
nu reuşiţi, procedaţi cu calm la spargerea geamurilor şi curăţaţi bine mâna şi
zona de cioburi, utilizând un scaun, o vază metalică (lemn) etc. Deplasaţi-vă
într-un loc deschis şi sigur;
- fiţi pregătiţi psihic şi fizic pentru eventualitatea unor şocuri (replici) ulterioare
primei mişcări seismice, care de regulă este mai redus decât cel iniţial. Nu daţi
crezare zvonurilor privind eventualele replici seismice şi urmările lor, utilizaţi
numai informaţiile şi recomandările oficiale, recepţionate direct de
dumneavoastră şi nu din auzite;
- nu ascultaţi sfaturile unor aşa-zişi specialişti necunoscuţi de dvs. care în
asemenea situaţii apar ad-hoc.

26.Principii de organizare și efectuare a

măsurilor de protecție a populației
întreprinse pînă, în timpul și după
inundații.
Prevenirea apariţiei inundaţiilor sau diminuarea – eliminarea acţiunilor
distructive se poate asigura prin :
- realizarea unor lucrări destinate să reţină şi să întârzie scurgerea apelor de pe
versanţi, din afluenţii mai mici ai bazinelor sau de torente care sar forma ca
urmare a unor ploi abundente sau prin topirea zăpezilor, etc. Aceste lucrări pot
fi acţiuni de împădurire sau reîmpădurire a versanţilor, crearea unor tipuri de
învelişuri care să favorizeze infiltraţia şi să reducă scurgerea apelor de pe
versanţi, construirea unor baraje de retenţie pe fundul văilor;
- modificarea cursului inferior al râurilor prin construirea unor diguri şi canale,
precum şi prin realizarea unor bazine temporare pe unele porţiuni de luncă
pentru a reţine apa revărsată;
- stabilirea luncilor inundabile în vederea stabilirii zonelor de interdicţie în care
se interzice orice construcţie în zona canalului de inundaţie, a zonelor de
restricţie în care sunt admise unele construcţii şi a zonelor de avertizare situate
în afara nivelului inundaţiei de proiectare;
- aplicarea unor măsuri de proiectare care permit clădirilor şi altor construcţii
civile ori industriale să reziste la creşterea nivelului apelor şi la viteza de
deplasare a acestora.
În vederea realizării protecţiei populaţiei, animalelor şi a bunurilor materiale,
aceste măsuri de prevenire se completează prin:
- organizarea, încadrarea şi dotarea formaţiunilor de protecţie civilă, pompieri,
etc., din aceste zone astfel încât acestea să poată participa la asigurarea
măsurilor de protecţie şi de ducere a acţiunilor de salvare;
- stabilirea locurilor şi condiţiilor în care urmează a se desfăşura acţiunile de
evacuare temporară din zonele inundabile;
- asigurarea înştiinţării şi alarmării despre pericolul inundaţiilor;
- organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de salvare;
- asigurarea asistenţei medicale şi aplicarea măsurilor de evitare a apariţiei unor
epidemii;
- asigurarea condiţiilor necesare pentru sinistraţi cu privire la cazare, apă,
hrană, asistenţă medicală, transport, etc.
În perioada cînd nu sunt inundații manifestați un comportament responsabil:
nu aruncați gunoiul și deșeurile în rîuri, pîraie și canale. Dacă deșeurile au
ajuns deja în albia rîurilor, anunțați despre acest fapt autorităților și serviciilor
comunale corespunzătoare.
În orașe, unde ploile abundente sporesc scurgerile de suprafață, nu aruncați
gunoiul în canalele de scurgere și nu astupați puţurile de drenaj.
Dacă este posibil, pregătiți saci cu nisip, care în caz de inundații se pot pune la
intrare pentru a acoperi toate găurile, prin care apa poate nimeri în casă.
Nu blocați sistemele de scurgere pentru acumularea apei în timpul verii.

În timpul inundației:
Luați lucrurile necesare (actele, lucrurile de valoare, hainele călduroase, cizme,
o sticlă cu apă potabilă, lanternă) și, dacă este posibil, părăsiți casa într-un mod
organizat.
Fiți pregătit să acordați ajutor, acționați de comun cu echipele de salvare.
Dacă locuiți în aval de baraj, întrebați care va fi semnalul de pericol, cît timp va
fi necesar pentru a ieși din casă și unde se află zona lipsită de pericol în caz de
distrugere a barajului.
Acționați după situație și urmăriți reportajele mass-media.
Dacă aveți timp, se recomandă: să închideți casa; să deconectați curentul
electric de la întrerupătorul general ,să scoateți din priză toate aparatele electrice

După inundații:
Ascultați mesajele privind alimentarea cu apă și siguranța apei potabile.
Evitați apele provenite din inundații – acestea pot fi poluate cu gunoi, ulei,
benzină și scurgeri din canalizare. De asemenea, apa poate fi încărcată electric
din firele de cabluri electrice subterane.
Evitați apele curgătoare.
 Fiți atenți la zonele unde apele din inundații s-au retras; drumurile pot fi
deteriorate și prezenta pericol.
Reveniți acasă numai cînd autoritățile competente vor indica faptul ca acest
lucru este sigur.
Nu utilizați aparatele electrice, pînă cînd nu le verificați.
Curățați și dezinfectați toate suprafețele.

27.Înecul .Noțiune, tipurile, manifestările

clinice, asistența de urgență.
înecul – este definit ca un proces ce constă în afectarea primară respiratorie
cauzată de submersia sau imersia intr-un mediu lichid.

Recuperarea victimei din apă

Salvatorul trebuie să ajungă cât mai repede la victimă, de preferat utilizând un
mijloc de transport (barcă sau oricare alt dispozitiv);
salvatorul trebuie să ia permanent în considerare siguranţa personală şi să
încerce minimalizarea pericolului atât pentru el cât şi pentru victimă.
Când suspectează o leziune spinală, salvatorul îşi va folosi mâinile pentru a
stabiliza gâtul victimei în poziţie neutră (fără flexie sau extensie);
înainte de scoaterea din apă victima este plasată, prin plutire, în poziţie
orizontală, pe un suport rigid.
Este important ca scoaterea din apă să se facă rapid pentru a putea începe
manevrele de resuscitare.
Dacă victima trebuie întoarsă, se aliniază şi se sprijină capul, gâtul, trunchiul şi
restul corpului, apoi, cu grijă, se rostogoleşte în decubit dorsal;
ventilaţiile sunt administrate cu capul în poziţie neutră, fără extensie, singura
manevră utilizată pentru eliberarea căilor respiratorii fiind subluxaţia
mandibulei.
Ventilaţia trebuie începută cât mai rapid posibil, compresiile sternale fiind
amânate până la scoaterea victimei din apă; ele pot fi efectuate în apă doar dacă
victima este de dimensiuni reduse şi poate fi sprijinită pe braţul salvatorului;
Prima măsură terapeutică pentru victimă este ventilaţia gură la gură;
Ea poate începe imediat ce siguranţa salvatorului este asigurată şi căile aeriene
ale victimei pot fi deschise; aceasta este de obicei posibil când victima este
adusă în apă cu 128 adâncime redusă sau este scoasă la ţărm;
ventilaţia gură la nas reprezintă o alternativă dacă pentru salvator este dificil să
penseze nasul şi să sprijine capul în acelaşi timp pentru deschiderea căilor
aeriene.
Dacă nu se reia respiraţia spontană după eliberarea căilor respiratorii, se
efectuează ventilaţie mecanică timp de aproximativ 1 minut.
În cazul în care nu se reia respiraţia spontană nici după aceasta, abordarea
ulterioara a pacientului depinde de distanţa până la malul apei. Dacă victima
poate fi scoasă pe uscat în mai puţin de 5 minute, se continuă ventilaţia în
timpul aducerii la mal. Dacă transportul până la mal durează mai mult de 5
minute, se ventilează victima timp de 1 minut, după care, se aduce victima la
mal cât mai repede posibil, fără a mai efectua alte ventilaţii.
Managementul căilor aeriene este similar cu cel aplicat oricărei victime în stop
cardiorespirator care a suferit o traumă; nu este necesară aspirarea apei din căile
respiratorii; unele victime nici nu au aspirat fluid datorită laringospasmului sau
a apneei voluntare. De obicei victimele aspiră o cantitate mică de apă care este
apoi rapid absorbită în circulaţie; orice încercare de a îndepărta apa din căile
respiratorii prin alte mijloace decât prin aspiraţie este inutilă şi periculoasă
(compresiile abdominale, de exemplu, produc regurgitarea conţinutului gastric
şi apoi aspirarea în căile respiratorii).
Compresiile sternale. Utilizarea DEA Imediat ce victima a fost scoasă din apă,
trebuie căutate semne de circulaţie sangvină prezentă; salvatorii laici vor căuta
semne generale de circulaţie - respiraţii, tuse sau mişcări ale victimei ca răspuns
la ventilare; personalul antrenat va căuta aceste semne de circulaţie incluzând şi
evaluarea pulsului central. Pulsul poate fi dificil de perceput mai ales dacă
victima este hipotermică; dacă semnele de circulaţie nu sunt prezente, se iniţiază
imediat compresiile sternale; nu trebuie încercată efectuarea compresiilor
sternale în apă.
Dacă nu sunt prezente semne de circulaţie sangvină, este utilă folosirea unui
DEA pentru evaluarea ritmului cardiac - la o victimă cu vârstă mai mare de 8
ani; se va aplica şoc electric extern dacă există indicaţie de defibrilare. Dacă FV
este asociată cu hipotermie, iar temperatura centrală este mai mică de 30°C, se
aplică maxim 3 şocuri electrice; dacă acestea nu cupează fibrilaţia se continuă
compresiile sternale şi ventilaţiile până la creşterea temperaturii centrale peste
30°C. Este contraindicată utilizarea defibrilatorului în mediu umed; aplicarea
şocurilor electrice poate fi făcută după uscarea tegumentelor victimei. Vărsătura
în timpul resuscitării Probabilitatea apariţiei vărsăturii în timpul compresiilor
sternale sau a ventilaţiilor este foarte mare şi îngreunează considerabil efortul de
a menţine patentă calea aeriană; un studiu australian, întins pe 10 ani, a
demonstrat că mai 129 mult de jumătate din victime, deşi nu au necesitat
tratament după scoaterea din apă, au prezentat vărsătură; vărsătura apare la 2/3
din victimele care primesc ventilaţii salvatoare şi la 86% din cele care necesită
compresii sternale. În această situaţie se recomandă aşezarea victimei în poziţie
de siguranţă şi îndepărtarea conţinutul cu degetul sau cu material textil; dacă
este posibil se aspiră lichidul de vărsătură; luând în calcul marea probabilitate
de asociere a unei leziuni vertebrale, întoarcerea victimei în lateral se face
mişcând solidar capul, gâtul şi trunchiul.
28.Alunecări de teren.Noțiune,
clasificare.Cauzele și efectele alunecărilor
de teren.
Alunecările de teren reprezintă deplasări ale rocilor care formează versanţii unor
munţi, dealuri, lucrări de hidroamelioraţii sau alte rambleuri construite de
oameni.
CLASIFICAREA ALUNECĂRILOR DE TEREN.
Se poate face:
a) după adâncimea suprafeţei de alunecare:
de suprafaţă < 1 m de mică adâncime = 1-5 m
adânci = 5-20 m
foarte adânci > 20 m
b) după viteza de manifestare a fenomenului:
( viteza de alunecare )
extrem de rapidă ( bruşte ) > 3 m/s
foarte rapidă = 3 m/s-0,3 m/min
rapidă = 0,3m /min – 1,5m/zi
moderată = 1,5m/zi – 1,5m/lună
lentă = 1,5m/lună – 1,5m/an
foarte lentă = 1,5m/an –0,06m/an
extrem de lentă < 0,06m/an
c) după distanţa de deplasare:
alunecări propriu-zise;
alunecări tip curgeri de teren;
d) după direcţia de evoluţie a alunecării pe versant:
alunecări deplasive de la baza versantului în direcţia opusă deplasării
acumulatului,- deci caracter regresiv.
Alunecări detrusive – evoluţie în direcţia acumulatului de alunecare – caracter
progresiv. ( detritus = material rezultat din fărâmiţarea rocilor prin acţiunea
agenţilor externi )
e) după cauza care le generează:
naturale: produse de ploi torenţiale, mişcări tectonice, eroziuni puternice,
prăbuşiri ale unor grote, etc.
artificiale: generate de acţiunea omului, excavaţii, explozii, lucrări
hidrotehnice sau de hidroamelioraţii, realizarea unor construcţii în vecinătatea
unor versanţi
. f) după modul de manifestare:
fără semne exterioare de manifestare – caracter brusc,
cu semne exterioare de manifestare – cu viteze medii sau lente şi se
caracterizează prin: căderi de stânci, crăpături şi fisuri, ejectări de apă şi nisip,
tasări de construcţii de diferite feluri.
3. CAUZELE ALUNECĂRILOR DE TEREN. Cauzele alunecările de teren pot
fi:
a) naturale: modificarea nivelului apelor subterane, ploi torenţiale. Mişcarea
seismică.
. b) generate de activitatea omului: realizarea unor lucrări de investiţii în
apropierea versanţilor. Despăduriri şi decopertări ale vegetaţiei. Aceste
activităţi duc la creşterea umidităţii versantului şi prăbuşirea acestuia prin
slăbirea forţelor de coeziune dintre particule
EFECTELE ALUNECĂRILOR.
Efectele manifestate ale alunecărilor de teren sunt:
Distrugerea parţială sau totală a construcţiilor de orice fel (tip),
Blocarea parţială sau totală a albiei unui râu şi formarea unor acumulări de apă
cu pericol de inundaţii,
Distrugerea parţială sau totală a reţelelor de edilitare (apă, gaze, canalizare,
etc.).
Blocarea unor căi de comunicaţii (feroviare, rutiere, fluviale, etc.).

29.Măsuri de prevenire, protecție,

intervenție,în cazul alunecărilor de teren.
Măsurile planificate pentru prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul
alunecărilor de teren sunt similare celor aplicate în caz de cutremur.
O particularitate o constituie faptul că evenimentul nu se desfăşoară chiar prin
surprindere. Alunecările de teren se pot desfăşura cu viteze foarte variate între 3
m/s şi 0,6 m/an. Poate fi presupusă deplasarea unor straturi de roci, în zonele de
risc, creându-se în acest fel posibilitatea realizării măsurilor de protecţie.
Deci, un rol însemnat revine acţiunilor de observare a condiţiilor de favorizare
a alunecărilor de teren şi alarmarea (avertizarea) populaţiei în timp util realizării
protecţiei.
Pentru prevenirea şi protecţia urmărilor dezastruoase ale alunecărilor de teren
sunt necesare următoarele măsuri:
realizarea din timp a intervenţiilor necesare stabilirii condiţiilor de apariţie şi
dezvoltare a lor,
aplicarea procedeelor adecvate de ţinere sub control,
preconizarea şi planificarea din timp a măsurilor corespunzătoare de protecţie:
asigurarea unui sistem de drenare a apei din masivul versantului printr-un sistem
de drenuri,
împădurirea şi înierbarea versanţilor (se pot folosi şi plase geotextile sau
geosintetice).
evitarea amplasării unor obiective industriale sau a altor construcţii în zonele în
care asigurarea stabilităţii stratului nu se mai poate realiza sau este foarte
costisitoare.
4 Informarea curentă a populaţiei din zona de risc. În acţiunile de intervenţie în
afara cazurilor particulare se va urmări recuperarea bunurilor materiale şi
refacerea avariilor. Salvarea supravieţuitorilor din clădirile acoperite se
realizează în condiţii similare acţiunilor preconizate intervenţiei în cazul
cutremurelor de pământ.

30.Incendiile.Noțiunea, tipurile,
cauzele.Principii de organizare, și efectuare
a măsurilor de Protecție Civilă în incendii.
INCENDIU: ardere autoîntreţinută, care se desfăşoara fara control în timp şi
spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care
necesită o intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere.
Incendiile se împart în următoarele 5 clase :
1.Sunt incendiile de materiale solide a căror combustie are loc cu formare de jar,
precum lemn, bumbac, hârtie, ţesături etc. Ele sunt caracerizate a avea două
modalităţi de ardere: ardere rapidă însoţită de flăcări; ardere lentă, fără flăcări
vizibile, dar cu formare de jăratic incandescent.
2.Sunt incendii de lichide sau solide lichefiate, precum hidrocarburile, gudronul,
smoala, grăsimea, uleiurile, vopselurile, lacul, alcoolul, cetonele, solvenţii şi alţi
diverşi produşi chimici.
3.Sunt reprezentate de incendii de produse combustibile care sunt în stare
gazoasă la o temperatură ambiantă de peste 15 0C. Pentru ca arderea să fie
posibilă, amestecul gazos trebuie să se situeze în „intervalul de explozie”.
Aprinderea lor este în general însoţită de explozie, care este mai violentă cu cât
amestecul aer-gaz este în proporţii optime, adică între limitele inferioare şi
superioare de explozie.
4.Sunt reperezentate de incendii de metale precum aluminiu, zinc, magneziu.
Toxice prin inhalare, înghiţire sau prin simplu contact, arderea lor este, în
general, violentă şi foarte luminoasă.
5.Sunt incendii de uleiuri şi grăsimi vegetale sau animale ce se manifestă în
aparatura pentru gătit
Articolul 1. Sistemul de apărare împotriva incendiilor
(1) Sistemul de apărare împotriva incendiilor reprezintă ansamblul de activităţi
specifice juridice, organizatorice, economice, sociale, tehnico-ştiinţifice şi de informare
publică, planificate, organizate şi realizate în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de
producere a incendiilor, precum şi al asigurării unei intervenţii operative pentru evacuarea şi
salvarea persoanelor, stingerea incendiilor, protejarea bunurilor şi a mediului împotriva
efectelor acestora, şi include:
a) norme şi standarde în domeniul apărării împotriva incendiilor;
b) supravegherea de stat în domeniul asigurării apărării împotriva incendiilor;
c) asigurarea stingerii incendiilor, a executării acţiunilor de intervenţie și de salvare-
deblocare în caz de incendii;
d) certificarea produselor şi mărfurilor în domeniul apărării împotriva incendiilor;
e) agrementele tehnice pentru produse, procedee şi echipamente noi în domeniul
apărării împotriva incendiilor;
f) evaluarea riscurilor de incendiu la obiective aflate la etapele de proiectare,
construcţie, exploatare şi postutilizare;
g) atestarea specialiştilor care desfăşoară activităţi în domeniul apărării împotriva
incendiilor;
h) participarea la recepţia finală a construcţiilor şi instalaţiilor aferente finanţate din
bugetul de stat sau bugetele locale;
i) emiterea avizelor pentru unele genuri de activitate;
j) instruirea persoanelor fizice şi juridice în domeniul apărării împotriva incendiilor;
k) informarea populaţiei cu privire la apărarea împotriva incendiilor.
(2) Apărarea împotriva incendiilor este o activitate de interes public şi cu caracter
permanent, la care sînt obligate să participe, în condiţiile prezentei legi, autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi persoanele fizice şi juridice aflate pe
teritoriul Republicii Moldova.”
3. La articolul 2, textul „şi a protecţiei contra incendiilor se constituie” se substituie cu
textul „este constituit”.
4. La articolul 5, litera c) va avea următorul cuprins:
„c) serviciul (postul) teritorial de salvatori şi pompieri.”
5. Articolul 10 va avea următorul cuprins:
„Articolul 10. Domeniul de asigurare a securităţii antiincendiare
al autorităţilor administraţiei publice locale de
nivelul întîi
(1) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi:
a) au dreptul să organizeze, în conlucrare cu Inspectoratul General pentru Situații de
Urgență din subordinea Ministerului Afacerilor Interne (în continuare – Inspectoratul General
pentru Situații de Urgență), servicii (posturi) teritoriale de salvatori și pompieri conform
regulamentului de organizare și funcționare a acestora elaborat în baza unui regulament-tip
aprobat de Guvern;
 b) au dreptul să stabilească resursele financiare și volumul mijloacelor financiare
necesare pentru organizarea şi întreţinerea serviciilor (posturilor) teritoriale de salvatori şi
pompieri în conformitate cu legislaţia privind administraţia publică locală şi descentralizarea
administrativă;
c) asigură îndeplinirea măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe teritoriul din
subordine;
d) verifică gradul de siguranţă la incendiu, capacitatea de prevenire şi stingere a
incendiilor în localităţi şi la obiective, implică unităţile economice în îndeplinirea măsurilor
de apărare împotriva incendiilor;
e) mobilizează cetăţenii la prevenirea şi stingerea incendiilor, contribuind la
dezvoltarea voluntariatului în situaţii excepţionale, și le asigură dotarea tehnico-materială;
f) asigură instituirea şi întreţinerea surselor de alimentare cu apă pentru stingerea
incendiilor.
(2) Consiliul local de nivelul întîi pe al cărui teritoriu este situat serviciul (postul)
teritorial de salvatori și pompieri numește, pe bază de concurs, şi eliberează din funcţie pe
şeful serviciului (postului) teritorial de salvatori şi pompieri, cu participarea reprezentanţilor
Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.
(3) Autoritățile administrației publice locale de nivelul întîi şi doi din zona de
competență a serviciului (postului) teritorial de salvatori și pompieri au dreptul să prevadă în
bugetul local volumul mijloacelor financiare necesare pentru întreținerea acestui serviciu
(post) teritorial de salvatori și pompieri proporțional cu numărul de locuitori ai unității
administrativ-teritoriale și să aloce aceste mijloace financiare unității administrative pe
teritoriul căreia este situat serviciul (postul) respectiv.”
6. Articolul 11 va avea următorul cuprins:
Obligaţiile cetăţenilor
(1) Fiecare cetăţean este obligat să cunoască şi să îndeplinească reglementările de
apărare împotriva incendiilor la locul de muncă şi la domiciliu, să acorde ajutorul posibil la
prevenirea incendiilor, de asemenea să anunţe, prin orice mijloc, serviciile de urgenţă,
primarul sau poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea răspîndirii şi
stingerea incendiului în faza iniţială.
(2) În cazul în care anunţul cu privire la incendiu s-a făcut cu rea-credinţă și fără
motiv întemeiat, autorul anunțului răspunde contravenţional sau penal, potrivit legii, şi
suportă cheltuielile ocazionate de deplasarea forţelor şi mijloacelor de intervenţie.
(3) În cazul constatării oricărei încălcări a normelor de apărare împotriva incendiilor
la o unitate economică, a oricărei situaţii stabilite ca fiind un pericol de incendiu, precum şi a
oricărei defecţiuni sesizate la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor ale unei
unităţi economice, fiecare cetăţean este obligat să comunice imediat acest fapt conducătorului
unităţii economice.
(4) Proprietarul locuinţei şi/sau locatarii acesteia sînt obligaţi:
a) să ofere factorilor de decizie din serviciul de salvatori și pompieri atestați
posibilitatea de a efectua, în modul stabilit de lege, evaluarea riscurilor de incendiu în
locuință și construcțiile auxiliare;
b) să asigure buna funcţionare a instalaţiilor şi aparatelor de încălzire, precum şi
evaluarea anuală a coşurilor de fum şi/sau a canalelor de ventilare înainte de începerea
sezonului rece, conform reglementărilor tehnice, condiţiilor tehnice şi normativelor în
vigoare, obţinînd actul corespunzător de la specialistul atestat în domeniu;
c) să nu efectueze lucrări sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de
apărare împotriva incendiilor;
d) să exploateze recipiente cu gaz lichefiat în strictă conformitate cu actele normative
în vigoare şi să nu admită utilizarea acestora în stare defectă sau fără testare.”
9. Legea se completează cu articolul 121 cu următorul cuprins:

31.Asistența medicală în dezastre

sociale.Războiul.Noțiune,
clasificare.Principii ale acțiunilor post-
război.
Războiul este un conflict militar sau nu, scurt sau de durată, între două sau mai multe grupuri,
categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese financiare, etnice, teritoriale,
economice și politice.
● Război civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări
diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice și de stat sau
pentru menținerea celei existente.
● Război de independență' = este un conflict miltar de creare a unui stat suveran
● Război rece = stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, provocată de
politica de ostilitate a unor state față de altele, care nu ia totuși forma unui conflict
armat.
● Război psihologic = stare de tensiune, de hărțuială nervoasă, psihică, inițiată și
întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza
populația.
● Stare de război = beligeranță.

32.Psihoze în masă în caz de dezastre.

Aceste tulburări psihice sunt numite sindrom de stres post-traumatic.
Acestea sunt caracterizate, în special, anxietate și depresie cu sentimente de teamă pentru
viețile, tearfulness, visele lor teribile; Reacțiile depresive cu tulburari de conversie; reacții de tip
euforic al multilingvismului subestimează brusc gravitatea stării lor fizice; Tulburări obsesiv-fobice
(amintiri de imagini înfricoșătoare). Durata acestor state este în perioada acută de câteva
săptămâni la câteva luni.
Deosebit de rezistent depresive, tulburări obsesiv-fobice și tulburări de somn.

În cele mai multe cazuri, mai ales într-un mediu familial suportiv și condiții sociale bune, există o
recuperare.
Poate prelungite curs cu psihopatizatsii crescătoare, episoade de comportament antisocial,
alcool și droguri.