Sunteți pe pagina 1din 45

NOŢIUNI FUNDAMENTALE PRIVIND SISTEMELE

AVANSATE DE PRODUCŢIE
OBIECTIVE:

I. Conceptele noi privind sistemele avansate de producţie:

Sisteme flexibile de fabricaţie (FMS – Flexible Manufacturing


Systems)
Systems) – Fabricaţia flexibilă

Conceptul CIM (Computer Integrated Manufacturing


Manufacturing)
).
Integrarea calculatoarelor în sistemele de fabricaţie

II. Conceptele moderne de organizare a sistemelor avansate


de producţie:
LEAN Production, Sistemul JIT, KANBAN, principiile KAIZEN
NOŢIUNI GENERALE DESPRE SISTEM

• In limba greacă “to systema” înseamnă


“un ansamblu de componente”.

• Aristotel - “întregul este mai mult decât suma părţilor”

• Teoria sistemelor - teorie modernă: conceptul de sistem


constituie elementul central al acestei teorii.

• Definiție:
– Sistemul (S) - mulţimea componentelor, grupate după reguli de
organizare / aranjare şi între care există relaţii funcţionale, de
interdependenţă, funcţionând în scopul realizării unui obiectiv comun.
Teoria sistemelor → viziune
tridimensională (SF):

1. Aspect funcţional - descrie sistemul într-o formă cauzală, în


sensul dependenţelor dintre ieşirile şi intrările în
sistem.
SF → viziunea tehnologică

2. Aspect structural - componenţa sistemului şi relaţiile dintre


elementele acestuia.
SF → proiectarea constructivă

3. Aspect ierarhic - conturează limitele sistemului, oferind


posibilitatea de compozare / decompozare a unui sistem
într-un sistem mai mare sau în subsisteme.
SF → aspectul managerial (organizatoric)
Clasificarea sistemelor

A. În funcţie de cantitatea schimbului de informaţii

• Sisteme deschise când schimbul de informaţii este total şi diversificat;


• Sisteme parţial deschise, când schimbul este mic şi puţin diversificat;
• Sisteme închise, când nu există schimb de informaţii între sistem (S)
şi exomediu (EM).

B. În funcţie de predictibilitatea comportamentului sistemului:

• Sistem determinist - unei stări a sistemului îi corespunde o


stare unică a lui;
• Sistem aleator (nedeterminist) - unei stări a sistemului îi
corespunde o mulţime aleatoare de stări a lui;
Legaturile sistemului cu exomediul

S = USk ,k =1,2

ek−1 = ik
Studiul unui sistem
→ cunoaşterea în timp a evoluţiei şi a transferului informaţiei.
→ cu ajutorul modelelor matematice.

Elaborarea unui model matematic

a) elaborarea schemei bloc de reprezentare a sistemului (partea grafică);

b) definirea părţii analitice:


- vectorului de intrare (excitaţia S): x= x(x1, x2,...,xp ,...xm)

- vectorului de ieşire: y = y(y1, y2,...,yq ,...yn )

- funcţiei de transfer a S , care se exprimă prin:

T – operator de transfer
Schema bloc a sistemului

Sistem deschis Sistem închis cu reacție

z1 z2 zr zs

x1 y1
x2 y2
xp yq
xm yn

p = 1,m
q = 1,n
r = 1,s

Fig. a Fig. b
Noţiuni generale. SP

Sistemul de producţie (SP) reprezintă totalitatea


componentelor naturale şi artificiale (materii prime,
materiale, energie, scule, dispozitive, utilaje
tehnologice, clădiri), forţă de muncă şi relaţii de
producţie, concepte, organizarea muncii şi
conducerea fabricaţiei, având ca scop obţinerea
de produse finite şi servicii, vandabile pe piaţă.
Structura simplificată a unui sistem de producţie

Fig. 1.4
Sistemul de fabricaţie (SF) SF) execută sarcinile de realizare fizică (directă) a
produsului, prin transformări fizico - chimice şi de formă asupra fluxului material
(FM) cu ajutorul fluxului energetic (FE), prin care informaţiile tehnologice (fluxul
informaţional - FI) se transferă asupra produsului, în condiţii economice impuse.

Fluxul material - include materia primă ( Sf, subansambluri de la terţi), materiale


(lichid de răcire, uleiuri, chituri, diluant, vopsele, ş.a.), produse finite şi intermediare,
scule, dispozitive, verificatoare.

Fluxul informaţional - este constituit din totalitatea datelor tehnico - economice iniţiale
şi a informaţiilor tehnologice referitoare la procesul de fabricaţie, precum şi din
informaţiile organizatorice şi economice.
Schema simplificată a sistemului de fabricaţie

• Subsistemul de prelucrare (Sb Pre) defineşte condiţia de


existenţă a SF.

 În SF interacţionează cele trei fluxuri FM, FI, FE şi se


transferă informaţiile asupra produsului.

 SbPre - totalitatea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor


tehnologice, subsistemelor de manipulare materială,
controlul prelucrărilor, depozitare/stocare.

 Sb Pre este cel care produce transformările fizico - chimice


şi de formă a FM, numite prelucrări sau execută compuneri
de obiecte numită asamblări / montaj (transformări de
compoziţie a FM, alipire, inserţionare). Atât prelucrarea cât
şi asamblarea/montajul nu sunt posibile fără FE.
Sistemul flexibil de Fabricaţie (SFF)

Def.
Sistemul flexibil de fabricaţie constă într-o colecţie de posturi de
lucru, staţii de lucru, de prelucrare /control /asamblare şi auxiliare,
predominant maşini cu comandă NC, dar şi maşini/utilaje speciale şi
specializate, legate între ele cu mijloace de manipulare şi stocare
/depozitare, automate şi conduse ierarhizat la nivel de proces şi
control /manipulare /stocare, programare, gestionare şi monitorizare,
printr-un sistem integrat de calculatoare cu rol de conducere a
fabricaţiei.
Sistemul flexibil de producţie (SFP)

Flexibilitatea este capacitatea sistemului de a răspunde


eficient tehnico - economic la condiţii variabile:

a) tehnologice
tehnologice:: modificarea tipului şi ordinii operaţiilor,
diversitatea traseelor tehnologice, serii de fabricaţie variabile;

b) funcţionale
funcţionale:: modificarea regimurilor de aşchiere, modificarea
itinerariilor de transport, modificarea configuraţiei
utilajelor/echipamentelor, necesitatea unui număr variabil de
scule, diverse, grade de încărcare cât mai mari;

c) economice: cost cât mai mic, timp de livrare negociat,


economice:
calitatea impusă.
[%]

[nivel]

SFRA – sistem de fabricaţie rigid automatizat (linii de transfer);


SFAN – sistem de fabricaţie cu adaptabilitate naturală (fabricaţia manuală);
SFF – sistem flexibil de fabricaţie.
Organizarea ierarhică a construcţiei sistemelor flexibile
de fabricaţie
Maşina-unealtă cu comandă numerică
Maşina-
(MUCN) şi centrul de prelucrare (CP
(CP))
sunt componentele de bază ale oricărei
structuri de SFF.

 Maşinile
Maşinile--unelte cu comandă numerică
sunt maşini-unelte universale echipate cu
echipament de comandă numerică (ECN)
de tip CNC (Computer Numerical Control)
şi DNC (Distributed Numerical Control).

 Centrele de prelucrare sunt de tip


CNC cu disponibilităţi DNC, incluzând
înmagazinarea şi schimbarea automată a
sculelor de alezat şi frezat (orizontale sau
verticale), de frezat sau găurit, fiind dotate
cu depozite locale de scule de diferite
tipuri.
Domeniile de utilizare a structurilor flexibile

MUCN - maşini cu comandă numerică

CP centre de prelucrare
CP-

MUAg - maşini-unelte agregat

LATf - linii automate de transfer

SFF - sisteme flexibile de fabricaţie

SFR - sisteme de fabricaţie rigide


(convenţionale)
CONCLUZIE
SFF se utilizează în cazul producţiei de serie mica,
mijlocie si unicat, în condiţii de eficienţă economică şi
productivitate ridicată, asigurând:

 flexibilitate;
 diversitate tipologică;
 timpi şi costuri de adaptare minime;
 fabricaţia simultană a câtorva repere aleatoare din familie,
cu respectarea ritmului de fabricaţie;
 intrarea aleatoare în sistem a reperelor, nu neapărat pe
loturi ca în fabricaţia clasică;
 creşterea ritmului mediu de fabricaţie;
 organizarea producţiei conform principiilor JIT, LEAN…;
 reducerea producţiei neterminate şi a stocurilor.

SFF sunt singurele care rezolvă contradicţia dintre


flexibilitate – adaptabilitate – productivitate.
STRUCTURAREA SISTEMELOR FLEXIBILE
DE FABRICAŢIE
Tipuri de sisteme flexibile de fabricaţie

A. Din punct de vedere al clasei reperelor prelucrate există:


• SFF pentru prelucrarea: arborilor circulari, discurilor, bucşelor; carcaselor şi
plăcilor; arborilor necirculari; pieselor mici şi mărunte.

B. Din punct de vedere al proceselor executate:

SFF specializate, execută un număr redus de procese (tipo-dimensiuni de repere)


şi are caracteristicile următoare: secvenţele de procesare sunt asemănătoare;
deosebirile geometrice sunt mici şi producţia este stabilă min 4 – 5 ani; fluxul
de fabricaţie are configuraţie liniară; maşinile utilizate sunt universale şi
specializate / speciale; forma sub care se proiectează este linia flexibilă de
fabricaţie (LFF).

SFF aleatoare, prelucrează o familie completă de repere sau mai multe familii
incomplete, cu diferenţe mari morfogeometrice şi morfotehnologice şi are
caracteristicile: permite modificări compatibile geometrice şi tehnologice ale
reperului şi procesului; permite modificări în capacitatea de producţie, în
sistemul de procesare şi în reconfigurări ale sistemului; se compozează din
maşini universale şi specializate, cu şi fără NC, SbLI automate, mecanizate şi
manuale; conducerea este cu ECN sau automat programabil (AP), la nivel de
proces şi cu reţea de calculatoare (LAN), la nivel global de sistem.
Structurarea SFF

– structura pe verticală presupune conducerea şi


coordonarea SFF pe nivele ierarhice de tip piramidal;

– structura pe orizontală evidenţiază subsistemele


componente fizice ale acestora şi permite
identificarea subsistemelor pe baza rolului lor
funcţional.
Din punct de vedere structural,
SFF are trei componente de bază:

A. Postul de lucru, staţia de lucru (subsistemul de prelucrare):

• Posturile de lucru (PLi) şi staţiile de lucru (Sti) sunt de


prelucrare/asamblare (pentru activităţi direct productive) şi
sunt formate din: maşini-unelte cu comandă numerică, maşini,
utilaje, instalaţii speciale/specializate (agregate, strunguri
automate/secvenţiale, prese şi instalaţii de sudare), maşini şi
echipamente de asamblare/montaj.

• Staţiile de lucru complementare (pentru activităţi indirect


productive) sunt: de control, paletizare, strângere, setare a
sculelor/portsculelor, prereglare a sculelor, etc.
B. Subsistemul de manipulare şi stocare materială (susistemul
logistic):
• subsistemul de manipulare, de transport-transfer şi
încărcare/decsărcare materiale (ATT);
• subsistemul de stocare/depozitare, destinat stocării/livrării şi
depozitării materiale.

C. Subsistemul de conducere integrată (subsistemul


informaţional), având funcţia de planificare, programare,
monitorizare şi coordonare automată a celorlalte subsisteme
componente ale SFF.

• Subsistemul de deservire prin forţa de muncă reprezintă


componenta adiţională a SFF. Sarcinile acestuia sunt :
supravegherea şi conducerea procesului/producţiei ;
întreţinerea şi repararea maşinilor/utilajelor ; programarea NC
a proceselor, schimbarea programelor ; programarea şi
operarea pe calculator ; pregătirea semifabricatelor şi a
sculelor ; controlul prelucrărilor ; operarea în staţiile de lucru
cu deservire manuală, ş. a.
Schema SFR (Sistem de Fabricatie Rigida)
sincron / ciclic
Graful fluxului material al unui Sistem Flexibil de Fabricatie
(SFF) generalizat (asincron / aciclic)

Fig. 1.11
Sistemele flexibile de fabricaţie se diferenţiază radical faţă
de sistemele clasice (rigide) de fabricaţie prin:
 flexibilitate;
flexibilitate;
 eficienţă în realizarea produselor în producţia de
serie mică şi mijlocie, precum şi unicat
unicat;;
 diversitate tipologică a reperelor prelucrate,
precum şi capacitatea de acceptare a
semifabricatelor într
într--o ordine aleatoare)
aleatoare);;
 posibilitatea de implementare etapizată
etapizată;;
 autonomie funcţională pentru trei schimburi;
schimburi;
 asigurarea unui grad de încărcare ridicat a
utilajelor, etc.
etc.
Scheme de amplasare a Sistemelor Flexibile de
Fabricatie (SFF)
Flexible Manufacturing Systems (FMS) - layout FMS

1. in line
2. bucla
3. scara
4. sisteme deschise
5. in arc de cerc / celula deservita de robot
Layout FMS in linie

• Flux intr-o singura directie


Layout FMS –in linie

• Sistem de transfer liniar


• Flux in doua directii
Layout FMS - bucla

• Circulatie intr-un sens variatie a prelucrarii in


functie de tehnologie
• SbMan la fiecare statie de lucru
Layout FMS
- aspect dreptunghiular

• Recirculare paleti inapoi la prima statie


Layout FMS - scara

• Bucla cu traverse

permite o mai mare


variatie in secventa de
prelucrare
Layout FMS –
sistem deschis

• Bucle multiple si
scari

pentru familii
mari de repere
Layout FMS - in arc de cerc
Celula flexibila
– deservita de un robot
Configuraţii de layout ale sistemelor flexibile
de fabricaţie

• în linie dreaptă (deschise)

• în buclă (închise), în scară

• pe întinderi mari deschise

• celule centrate pe robot


Amplasarea în buclă (închise), în scară
Amplasarea pe întinderi mari deschise
Layout-ul unui SFF, un sistem de fabricaţie
integrat
Configuraţii de layout - SFF
Configuraţii de layout - SFF
II. Noua generație de sisteme de producție - SAP
Cerinţe
• Integrarea întreprinderii: pentru a crește competitivitatea globala
și capacitatea de răspuns la cerințele pieței;

• Mediu ambiant eterogen: noile sisteme de producție vor trebui


să-și adapteze componentele hardware și software la mediul
industrial și informațional;

• Interoperabilitate: un mediu informațional eterogen poate utiliza


limbaje de programare diferite, reprezintă date cu limbaje și
modele reprezentative și operează pe platforme de calcul diferite;

• Structura dinamică și deschisă: Trebuie să fie posibil să se


poată integra rapid noi subsisteme sau să se elimine o parte din
subsistemele existente din sistem, fară a se opri munca;

• Cooperare: Întreprinderile producătoare vor trebui să coopereze


complet cu furnizorii, partenerii și clienții pentru asigurarea
materialelor, subansamblelor, comercializarea produsului final;
Cerinţe pentru noile SP

• Integrarea angajaților împreună cu componentele soft și


hard ale sistemelor de producție: oamenii și calculatoarele
trebuie să fie integrate pentru a lucra împreună pe diferite
niveluri ale dezvoltării produsului și chiar la întreaga durată de
viață a unui produs;

• Agilitate: Fabricația agilă reprezintă capacitatea de a se


adapta rapid la un mediu în care au loc schimbari continue și
care nu pot fi anticipate și, astfel, este o componentă vitală în
strategia de producție pentru o concurență globală;

• Gradarea: exprimarea resurselor trebuie să fie posibilă fără


pierderea relațiilor inițiale din interiorul întreprinderii;

• Toleranța la greșeli: Sistemul trebuie să fie tolerant la greșelile


ce pot apare la nivelul sistemului și subsistemului, să detecteze
și să redreseze erorile sistemului la orice nivel, să minimizeze
impactul asupra mediului de lucru.
O parte din aceste cerinţe nu pot fi
îndeplinite fară implementarea conceptelor
moderne de producţie:
LEAN
KANBAN
KAIZEN
JIT
Cerinţe impuse producţiei
Etapele procesului de dezvoltare a conceptelor şi sistemelor de producţie
Etapele procesului de dezvoltare a conceptelor şi sistemelor de
producţie

• Etapele procesului de dezvoltare a conceptelor şi sistemelor de


producţie, de evoluţie spre sistemele avansate de producţie sunt
prezentate în tabelul 1.

– După cum se observă din tabelul sistemul flexibil de producţie este o etapă
intermediară în evoluţia sistemelor clasice de producţie spre sistemele avansate
de producţie.

• Experienţa firmelor arată că, odată început, procesul de îmbunătăţire


a fabricaţiei este fără sfârşit.
– De asemenea, experienţa acestor firme a arătat că s-a ajuns treptat la sistemele
avansate de producţie, parcurgând o serie de etape (simplificare, integrare,
automatizarea) care au dus la dezvoltarea sistemelor flexibile de producţie.