See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/280921662

Cap. 14. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN ORGANIZATIILE DIN

ROMÂNIA

Chapter · January 2014

DOI: 10.13140/RG.2.1.4301.4889

CITATIONS READS

0 763

10 authors, including:

Panaite Nica Maria Viorica Bedrule-Grigoruta

Universitatea Alexandru Ioan Cuza Universitatea Alexandru Ioan Cuza
46 PUBLICATIONS   52 CITATIONS    88 PUBLICATIONS   28 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Irina TEODORA Manolescu Andrei Stefan Nestian

Universitatea Alexandru Ioan Cuza Universitatea Alexandru Ioan Cuza
22 PUBLICATIONS   10 CITATIONS    29 PUBLICATIONS   18 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Managementul performantelor resurselor umane View project

Managerial strategies for quality assurance in preuniversity education View project

All content following this page was uploaded by Panaite Nica on 12 August 2015.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 14
CAPITOLUL

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

ÎN ORGANIZAŢIILE DIN ROMÂNIA

Coordonator
Prof. univ. dr. Panaite NICA

Autori:
Conf. univ. dr. Maria Madela ABRUDAN (14.8);
Prof. univ. dr. Viorica BEDRULE-GRIGORUŢĂ (14.7);
Conf. univ. dr. Irina MANOLESCU (14.4);
Conf. univ. dr. Andrei NEŞTIAN (14.1, 14.2.1);
Prof. univ. dr. Panaite NICA (14.3.2, 14.5.2);
Prof. univ. dr. Ioan PETRIŞOR (14.2.2);
Prof. univ. dr. Adriana PRODAN (14.2.3, 14.5.1);
Conf. univ. dr. Codruţa OSOIAN (14.3.1. colab., 14.3.3. colab.);
Prof. univ. dr. Mihai VĂRZARU (14.6);
Lect. univ. dr. Monica ZAHARIE (14.3.1. colab., 14.3.3. colab.)

674
 Cuprins
14.1. Introducere ................................................................................................................................676
14.1.1. Scopul şi obiectivele capitolului ...........................................................................................676
14.1.2. Stadiul actual al cunoaşterii în domeniul managementului resurselor umane în
organizaţiile din România .......................................................................................................676
14.1.3. Contribuţii teoretico-metodologice şi pragmatice în domeniul managementului
resurselor umane în organizaţiile din România......................................................................678
14.2. Activităţi ale managementului resurselor umane ...............................................................680
14.2.1. Principalele activităţi ale managementului resurselor umane şi factorii de influenţă ........680
14.2.2. Evoluţii ale activităţii şi forme de organizare ale managementului resurselor umane în
organizaţiile din România .......................................................................................................683
14.2.3. Implicaţii ale diversităţii şi interculturalităţii în managementul resurselor umane ale
organizaţiilor din România .....................................................................................................690
14. 3. Probleme privind fluxul resurselor umane .........................................................................692
14.3.1. Analiza pieţelor de muncă şi fluctuaţia resurselor umane ..................................................692
14.3.2. Analiza, proiectarea şi evaluarea complexităţii posturilor...................................................696
14.3.3. Recrutarea şi selecţia resurselor umane în organizaţiile din România................................701
14.4. Dezvoltarea vocaţională şi complementară a angajaţilor organizaţiilor din România ..703
14.4.1. Categorii de competenţe, abilităţi şi cunoştinţe în contextul actual economic ....................705
14.4.2. Orientarea şi integrarea noilor angajaţi ..............................................................................706
14.4.3. Formarea vocaţională şi managerială...................................................................................707
14.5. Motivarea şi satisfacţia angajaţilor în organizaţiile din România .....................................709
14.5.1. Strategii de motivare a angajaţilor.......................................................................................709
14.5.2. Satisfacţia angajaţilor ..........................................................................................................711
14.6. Evaluarea performanţelor şi recompensarea angajaţilor în organizaţiile din
România .........................................................................................................................................713
14.6.1. Evaluarea performanţelor, o activitate cu relaţii şi influenţe multiple ................................714
14.6.2. Recompensarea personalului................................................................................................716
14.7. Managementul conflictelor de muncă în organizaţiile din România................................720
14.7.1. Contextul actual al conflictelor de muncă ...........................................................................720
14.7.2. Natura şi tipologia conflictelor de muncă............................................................................721
14.7.3. Modelul românesc al managementului conflictelor de muncă ............................................722
14.8. Echitate şi discriminări în managementul resurselor umane din România.....................724
14.8.1. Echitate în managementul resurselor umane ......................................................................724
14.8.2. Categorii de discriminări şi modalităţi de soluţionare în organizaţiile din România..........724
14.9. Concluzii....................................................................................................................................728
Referinţe..............................................................................................................................................729

675
 14.1. Introducere

14.1.1. Scopul şi obiectivele capitolului

În România, practicile actuale de management al resurselor umane sunt marcate în
principal de transformarea contextului naţional în anul 1989 şi de pătrunderea teoriilor şi
practicilor internaţionale în anii care au urmat. Acest capitol are ca scop conturarea unei
imagini cât mai clare a concepţiilor şi practicilor de management al resurselor umane în
organizaţiile care îşi desfăşoară activitatea în România, reliefând conexiunile dintre acestea şi
sintezele teoretice ale autorilor români în domeniu. La nivelul componentelor capitolului,
obiectivele avute în vedere sunt descrierea particularităţilor pe care le prezintă în România
practicile privitoare la activităţile managementului resurselor umane, investigarea originilor
teoretice sau contextuale ale acestor particularităţi şi evidenţierea contribuţiilor teoretice şi
pragmatice ale autorilor români care au intrat în contact atât cu aceste practici, cât şi cu
literatura internaţională din domeniu.

14.1.2. Stadiul actual al cunoaşterii în domeniul managementului resurselor umane

în organizaţiile din România
Cunoştinţele şi practicile de management al resurselor umane în organizaţiile din
România sunt influenţate de contactul cu fluxul mondial de cunoştinţe în domeniu, dar şi de
contextul naţional, de experienţa practică în domeniul organizării muncii şi al ergonomiei.
Analiza literaturii de specialitate publicate în limba română ne conduce la concluzia că
aceasta este compusă, pe de o parte, din contribuţii ale autorilor români şi, pe de altă parte,
din traduceri ale unor publicaţii de succes din alte ţări. Un rol important în dezvoltarea
literaturii de specialitate l-au avut manualele de management al resurselor umane, predate în
universităţile din România, care au contribuit în mod esenţial la formarea unor abilităţi
specifice atât la absolvenţii din învăţământul economic, cât şi la unele specializări din
domeniul tehnic. Dintre primele manuale de management al resurselor umane, care au fost
publicate până în anul 2000, menţionăm următoarele:
Tabelul 14.1
Manuale de management al resurselor umane tipărite în România până în anul 2000
Anul Denumirea
Autorii Afilierea autorilor Editura
apariţiei manualului
1995 Petrescu, I. Universitatea Braşov Managementul Lux Libris, Braşov
resurselor umane
1995 Lefter, V., Academia de Studii Managementul Didactică şi
Manolescu, A. Economice Bucureşti resurselor umane Pedagogică,
Bucureşti
1997 Mathis, R.L. Univ. Nebraska (SUA) Managementul Economică,

676
 Anul Denumirea
Autorii Afilierea autorilor Editura
apariţiei manualului
Nica, P., Rusu, Univ. “Al.I.Cuza” Iaşi resurselor umane Bucureşti
C. (coord.) Univ. Tehnică “Gh.
Asachi” Iaşi
1997 Vărzaru, M. Universitatea Craiova Gestiunea resurselor Scrisul Românesc,
Dragomir, Gh. umane Craiova

După anul 2000, continuă apariţia şi a altor manuale de management al resurselor

umane, asigurându-se materialele didactice proprii, puse la dispoziţia studenţilor în tot mai
multe universităţi din România. Dintre autorii care au continuat şirul de manuale în
domeniul resurselor umane, menţionăm: V.A. Chişu (2001), L. Ilieş, C. Osoian, A. Petelean
(2002), I. Petrescu (2003), A. Manolescu (2004), O. Nicolescu (2004), C. Roşca, M. Vărzaru, I.
Roşca (2005), A. Rotaru, A. Prodan (2005), A. Deaconu, A. Manolescu, V. Lefter (2007), G.
Pânişoară, I. Pânişoară (2007), E. Novac, D. Abrudan (2008), I. Petrescu (2008), A. Prodan
(2008), N. Popescu (2009).
Fără a efectua o analiză de conţinut, din parcurgerea sumarelor acestor manuale, se
constată o mare varietate de abordări ale problematicii managementului resurselor umane,
incluzând preluarea cu un minimum de adaptări de termeni a problematicii organizării
muncii şi ergonomiei, adaptarea unor concepte şi modele de management al resurselor
umane la specificul economiei româneşti şi dezvoltarea unor noi concepte sau modele.
Luând în consideraţie şi alte categorii de lucrări ştiinţifice, apreciem că, în mare parte,
contribuţiile autorilor români sunt puternic influenţate de contactul acestora cu literatura
engleză, americană, franceză sau germană şi mai puţin influenţate de evoluţia practicilor
româneşti în domeniu. Accesul la literatura internaţională din ultimele două decenii şi
posibilitatea consultării în ultimii ani a bazelor de date on-line cu publicaţii ştiinţifice de
valoare au condus la o actualizare a conceptelor şi modelelor folosite de autorii români. Ca o
consecinţă naturală, publicaţiile ştiinţifice sub formă de articole ale autorilor români în
domeniu sunt din ce în ce mai prezente în bazele de date ştiinţifice internaţionale, ceea ce
marchează o înscriere necesară în fluxul mondial de cunoaştere a contribuţiilor româneşti în
acest domeniu. Difuzarea acestor cunoştinţe de actualitate pe plan mondial în organizaţiile
româneşti a condus la modificări semnificative ale practicilor acestora în ultimele două decenii.
În organizaţiile din România, fie ele societăţi comerciale sau instituţii publice, cunoştin-
ţele în domeniul managementului resurselor umane au fost conturate în principal prin
aportul absolvenţilor care au studiat discipline din acest domeniu, prin importul de practici
manageriale internaţionale din companiile multinaţionale (Dalton și Drucker, 2012), prin
contactul direct cu literatura de specialitate disponibilă în limba română şi, nu în ultimul
rând, prin obiceiurile şi procedurile de lucru impuse de legislaţia muncii sau de legislaţia
specifică instituţiilor publice.
Practicile de management al resurselor umane ale organizaţiilor din România reflectă
acest acces la cunoştinţele actuale pe plan mondial, în cadrul lor putând fi regăsite multe

677
elemente de modernitate, dar pe alocuri şi cu practici desuete, conturate în jurul conceptelor
şi teoriilor fundamentale din domeniu.
Diferenţe semnificative în privinţa cunoştinţelor aplicate sunt marcante între compa-
niile mari şi micile afaceri, primele beneficiind de efectele complexităţii superioare a acti-
vităţii derulate. Între punctele slabe ale managementului agenţilor economici din România,
se remarcă pe primele locuri capacitatea redusă de a motiva salariaţii, insuficienta
preocupare de a valorifica cunoştinţele şi resursele umane, precum şi accentul redus pe
trainingul salariaţilor (Nicolescu, Verboncu și Profiroiu (coord.), 2010). Difuzarea bunelor
practici între organizaţii s-a realizat cel mai adesea pe căi informale, dar o serie de publicaţii
cu largă difuzare publică – ca, de exemplu, suplimentul anual al revistei Capital, Top 100 cele
mai bune companii pentru care să lucrezi – au avut un impact major în modificarea percepţiei
angajaţilor asupra relaţiei lor cu angajatorul şi, ulterior, a standardelor şi politicilor de
management al resurselor umane ale organizaţiilor din România.
Managementul resurselor umane în instituţiile publice este caracterizat de o utilizare
mai redusă a cunoştinţelor de actualitate în domeniu, din cauza rigidităţilor legislative, a
lipsei presiunilor adaptative, dar mai ales din cauza modului de numire în posturi de
conducere a unor persoane pe criterii pur politice, fără un minimum de cunoştinţe şi abilităţi
în domeniul managementului.

14.1.3. Contribuţii teoretico-metodologice şi pragmatice în domeniul

managementului resurselor umane în organizaţiile din România
Abordarea pragmatică a managementului resurselor umane în organizaţiile din
România are drept principale caracteristici importul de concepte şi modele din alte surse: din
literatura străină şi din practicile companiilor străine implantate în România. Acest import de
modele nu a fost însă unul mecanic, sub forma preluării şi reproducerii perfecte a modelelor,
ci a fost unul care a inclus importante adaptări la contextul social şi cultural românesc. Drept
urmare, în ultimii 5-6 ani, prezenţa cu lucrări ştiinţifice originale a cercetătorilor români în
reviste de specialitate prestigioase, cotate în baze de date internaţionale, este tot mai
evidentă. Din păcate, din dorinţa de a fi cotate în bazele de date internaţionale, revistele de
specialitate în limba română aproape că au dispărut, iar accesul practicienilor români la
revistele cotate, cei care ar putea să aplice conceptele, modelele şi strategiile, este limitat.
Costurile foarte mari de acces la bazele de date, dar şi cheltuielile ridicate de achiziţie a
lucrărilor ştiinţifice fac dificilă şi improbabilă accesarea rezultatelor cercetătorilor români în
domeniul managementului resurselor umane de către companiile româneşti.
Dincolo de studiile publicate în revistele ştiinţifice de specialitate şi la care accesul
specialiştilor din practică este limitat, putem remarca apariţia unor cărţi ştiinţifice elaborate
de autori români, pe diferite probleme specifice ale managementului resurselor umane,
unele dintre acestea cu orientare directă spre implicaţiile concrete din cadrul organizaţiilor
româneşti. Luând în considerare doar trei dintre domeniile managementului resurselor
umane, în tabelul 14.2 sunt redate unele apariţii editoriale.

678
 Tabelul 14.2
Exemple de lucrări de specialitate ale autorilor români în trei domenii
ale managementului resurselor umane

Denumirea Autorul, denumirea cărţii, anul, Ed. şi localitatea

domeniului
Managementul - Prodan, A. (1999), Managementul de succes, Ed. Polirom, Iaşi
performanţelor - Pitaru, D.H. (2000), Managementul resurselor umane: evaluarea
resurselor umane performanţelor profesionale, Ed. All Beck, Bucureşti
- Petrescu, I. (2002), Managementul performanţei, Ed. Lux Libris, Braşov
- Pitaru, D.H. (2003), Proiectarea fişelor de post, evaluarea posturilor de muncă
şi a personalului, IRECSON, Bucureşti
- Nica, P. (2010), Managementul performanţelor resurselor umane: analiza,
proiectarea şi evaluarea posturilor, Ed. Sedcom Libris, Iaşi
Relaţii de muncă: - Grigoruţă, M.V. (2001), Conflict şi putere în management, Ed. Tehnopress,
cooperare, conflicte, Iaşi
echitate - Dimitriu, R. (2006), Conflictele de muncă şi soluţionarea lor, Ed. Tribuna
şi discriminări Economică, Bucureşti
- Neagu, N. (2008), Relaţiile de muncă în Uniunea Europeană, Ed. Bren,
Bucureşti
- Abrudan, M.M.; Deaconu, Al.; Lukacs, E. (2010), Echitate şi discriminare
în managementul resurselor umane, Ed. ASE, Bucureşti
Ocuparea forţei - Osoian, C. (2005), Piaţa forţei de muncă: restructurare, şomaj, ocupare.
de muncă Teorii, politici şi propuneri pentru România, Ed. Dacia, Cluj-Napoca
- Osoian, C.; Zaharie, M. (2012), Ocuparea forţei de muncă cu studii
superioare – ghid de orientare în carieră, Ed. Accent, Cluj Napoca

Practicile organizaţiilor din România sunt marcate de orientarea spre utilizarea

particularizată a cunoştinţelor din literatura de specialitate, ceea ce se traduce în dezvoltarea
şi utilizarea unui număr mare de metode şi instrumente cu funcţionalitate specifică în
diferite aspecte ale managementului resurselor umane, precum: analiza, evaluarea, normarea
şi designul posturilor; evaluarea satisfacţiei, a motivării angajaţilor, a climatului organi-
zaţional şi a culturii organizaţionale; planificarea şi evaluarea performanţei resurselor
umane; recrutarea şi selecţia; derularea programelor de formare, acomodare, ucenicie şi
mentorizare etc.
Acestea sunt de cele mai multe ori dezvoltate de specialişti în cadrul organizaţiei, în
eforturi a căror creativitate este uneori puţin apreciată intern. Din păcate, această abordare
extrem de pragmatic focalizată face ca instrumentele să nu aibă caracteristici de validitate
care să le permită difuzarea şi utilizarea în alte contexte organizaţionale. Doar companiile de
consultanţă în domeniul resurselor umane sunt în posesia unor instrumente cu un grad mai
mare de validitate contextuală, dar valorificarea comercială a acestora nu permite şi
difuzarea lor drept cunoştinţe disponibile pentru un public larg.

679
contribuie la reuşita organizaţiei, la preţuirea deosebirilor dintre oameni şi a aptitudinilor lor,
ceea ce contribuie la crearea unui climat de muncă mai productiv şi mai stimulativ.
Practica a demonstrat faptul că auditul social, în măsura în care tratează indicatorii
performanţei sociale care se referă la diversitate, şi anume: existenţa unor oportunităţi egale
ale politicilor sau programelor sociale, ponderea femeilor în ansamblul cadrelor de
conducere din organizaţie, ponderea minorităţilor în ansamblul cadrelor de conducere din
organizaţie şi ponderea persoanelor cu dizabilităţi în ansamblul cadrelor de conducere din
organizaţie, reprezintă una dintre modalităţile prin care se pot exprima opinii şi formula
recomandări capabile să contribuie la prevenirea şi combaterea unor tipuri specifice de
discriminări în managementul resurselor umane din cadrul organizaţiilor.
În măsura în care organizaţiile se angajează să revizuiască şi să actualizeze practicile de
management al resurselor umane, trebuie totuşi să fim conştienţi de faptul că existenţa
acestor acţiuni nu garantează şi aplicarea lor, devenind imperativă monitorizarea gradului
de implementare acestora. Responsabilitatea pentru elaborarea, revizuirea, actualizarea şi
monitorizarea respectării politicilor nondiscriminatorii în cadrul organizaţiilor revine în mod
cert departamentului de resurse umane.

14.9. Concluzii

Întreaga paletă de activităţi specifice managementului resurselor umane analizate mai

sus este prezentă în organizaţiile din România. Privind situaţia la nivel naţional, putem
constata existenţa unor culturi organizaţionale în care angajaţii şi angajatorii români au
progresat împreună în direcţia adoptării unor valori şi practici de management al resurselor
umane bazate pe cele mai relevante experienţe la nivel mondial.
Aşa cum rezultă din cele opt părţi ale capitolului, managementul resurselor umane a
urmat o dezvoltare de tip evantai. Alături de rafinarea şi ameliorarea practicilor curente, în
organizaţii au fost periodic adăugate noi direcţii ale politicilor de resurse umane. Aceste
evoluţii s-au produs, pe de o parte, ca rezultat al eforturilor academice de sintetizare şi
difuzare a celor mai bune experienţe regăsite în literatura internaţională, pe de altă parte, ca
urmare a practicilor unora dintre companiile străine implantate în România care au devenit
referinţe pentru managerii şi angajaţii români care au intrat în contact cu aceste proceduri.
Accesul la literatura internaţională din ultimele două decenii a condus la o actualizare
a conceptelor şi modelelor folosite de autorii români. Ca o consecinţă naturală, publicaţiile
ştiinţifice sub formă de articole ale autorilor români în domeniu sunt din ce în ce mai
prezente în bazele de date ştiinţifice internaţionale. Difuzarea acestor cunoştinţe de
actualitate pe plan mondial în organizaţiile româneşti a condus la modificări semnificative
ale practicilor de management al resurselor umane.

728
 Se constată totuşi diferenţe semnificative în privinţa cunoştinţelor aplicate în
companiile mari şi în cazul micilor afaceri, primele beneficiind de efectele complexităţii
superioare ale activităţii derulate. Între punctele slabe ale managementului agenţilor
economici din România, se remarcă pe primele locuri capacitatea redusă de a motiva
salariaţii, insuficienta preocupare de a valorifica cunoştinţele şi resursele umane, precum şi
accentul redus pus pe trainingul salariaţilor.
Pe de altă parte, managementul resurselor umane în instituţiile publice este
caracterizat de o utilizare relativ redusă a cunoştinţelor de actualitate în domeniu, din cauza
rigidităţilor legislative, a lipsei presiunilor adaptative, dar, mai ales, din cauza modului de
numire în posturi de conducere a unor persoane pe criterii pur politice, fără un minimum de
cunoştinţe şi abilităţi în domeniul managementului.

Referinţe

(1991-2011), Anuarul statistic al României, INS.

(1996-2012), Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), INS.
(2001), Asigurarea calităţii formării profesionale a adulţilor în România, disponibil la: http://www. cnfpa.ro,
accesat în mai 2013.
(2007), Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi, cu
modificările şi completările ulterioare (republicată în M. Of. nr.150 din 01.03.2007).
(2007), Measuring job satisfaction in surveys – Comparative analytical report, European Foundation for the
Improvement of Living and Working Conditions, 2007, Dublin, www.eurofound.europa.eu
(2007), Measuring job satisfaction in surveys: Romania, Comparative analytical report.
www.eurofound.europa.eu/ewco/reports/TN0608TR01/RO0608TR01.
(2010), PayWell, Studiul salarial şi de beneficii. România 2008, 2009, 2010, http://media.hotnews.ro/
media_server1/document-2008-09-11-4314062-0-prezentarea-studiului-pwc.pdf;
www.pwc.com/en_RO/ro/Services.
(2013), Ordonanţa nr. 137/31.08.2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare – cu modificările şi completările ulterioare (republicată în M. Of. nr. 157 din
25.03.2013).
(2005), Cele mai bune 50 companii pentru care să lucrezi, în Supliment Capital, Ringier România.
(2005), Strategia naţională pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap în
perioada 2006-2013, publicată în Hotărârea de Guvern nr. 1175 din 29.09.2005 (online), disponibil
la: <http://www.anph.ro> (accesat la 10.09.2012).
(2009), Raport privind Legea salarizării unitare: asistenţa acordată Guvernului României în evaluarea
posturilor, B2E Consulting, London, http://www.fortalegii.ro/uploads/212-doc%20RAPORT.pdf.
(2008), EuropaBarometru, Discriminare în Uniunea Europeană (online), 3 iulie, disponibil la:
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2008/07/080702_discriminare_romania.shtml-
(Accesat la 02.08.2010).

729
(2009), Fenomenul discriminării în România – percepţii şi atitudini, Sondaj de opinie INSOMAR, Consiliul
Naţional pentru Combaterea Discriminării (online), disponibil la: http://www.cncd.
org.ro/files/file/Fenomenul%20discriminarii%202009.pdf (Accesat la 10.09.2012).
Abrudan, M.M.; Deaconu, Al.; Lukacs, E. (2010), Echitate şi discriminare în managementul resurselor
umane, Ed. ASE Bucureşti.
Allouche, J. (2012), Encyclopédie des Ressources Humaines, Edition Vuibert, Paris.
Aninoşanu, L.; Marţiş, D.; Sorescu, I. (2008), Managementul diversităţii în relaţiile de muncă. Cum gestio-
năm eficient cazurile de discriminare la locul de muncă, Ghid practic pentru sindicate şi organizaţii
neguvernamentale, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, (online), disponibil la: http://www.
managementuldiversitatii.ro/ informatie_ong_sindicate/temp/19_Brosura_Matra.pdf (accesat la
23.04.2013).
Bergeron, P. (2006), La gestion dynamique, Gaëtan Morin Editeur.
Brynjolfsson, E.; McAfee, Andrew (2012), Jobs, Productivity and Great Decoupling, New York Times,
Cambridge Mass.
Buchanan, D.; Huczynski, A. (2004), Organizational Behaviour: An Introductory Text, 5th Edition,
Financial Times, Prentice Hall.
Cascio, W.F. (1989), Managing Human Resources. Productivity, Quality of Work Life, Profits, 2nd Edition,
McGraw-Hill Series in Management.
Cedric, D. (2012), Labored Relations: Corporate Citizenship, Labor Unions, and Freedom of Association, in
Business Ethics Quarterly.
Chişu, V.A. (2001), Manualul specialistului de resurse umane, Bucureşti, Irecson.
Chivu, I. (2009), Învăţarea organizaţională şi dezvoltarea resurselor umane, Bucureşti, ASE.
Cornelius, H.; Faire, S. (1996), Ştiinţa rezolvării conflictelor, Ed. Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti.
Cornescu, V.; Marinescu, P.; Curteanu, D.; Toma, S. (2004), Management: de la teorie la practică, Ed.
Universităţii, Bucureşti.
Deaconu, A.; Manolescu, A.; Lefter, V. (2007), Managementul resurselor umane, Ed. Economică,
Bucureşti.
Dimitriu, R. (2006), Conflictele de muncă şi soluţionarea lor, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti.
Dumitrescu, M. et al. (1981), Enciclopedia conducerii întreprinderii, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti.
Dumitru, M. (2010), Cooperare şi conflict în relaţiile industriale: rolul dialogului social, în Revista Calitatea
vieţii, XXI, nr. 1–2.
Emilian, R.; Ţigu, G.; State, O.; Tuclea, C. (2012), Managementul resurselor umane, disponibil la:
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro, accesat în mai 2013.
Gheondea, Al.; Ilie, S.; Lambru, M.; Mihăilescu, A.; Neguţ, A.; Stanciu, M.; Tomescu, C. (2010),
Fenomene specifice de discriminare la locul de muncă, în Revista Calitatea vieţii (online), disponibil la:
<http://www.revistacalitateavietii.ro/2010/CV-1-2-2010/07> (accesat la 08.05.2013).
Goldring, I.; Guidoum,Y. (2011), Inclusion through employability from the project works association on behalf
of the SALTO Inclusion Resource Centre.
Greenberg, J.; Baron, R.A. (2003), Behavior in Organizations: Understanding and Managing the Human Side
of Work (8th ed.). Englewood Cliffs, NJ, Prentice-Hall.

730
Grigoruţă, M.V. (2001), Conflict şi putere în management, Ed. Tehnopress, Iaşi.
Ilieş, L.; Osoian, C.; Petelean, A. (2002), Managementul resurselor umane, Cluj- Napoca, Dacia.
Lapra, J-P. (2006), L’Evaluation du personnel: pour une nouvelle approche, Editions Liaisons, Paris.
Lefter, V.; Manolescu, A. (1995), Managementul resurselor umane, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Madgearu, N.V. (1944), Curs de economie politică, Institutul de Cercetări Economice “Profesor Virgil N.
Madgearu”.
Madgearu, N.V. (1944), Lecţia de deschidere a cursului ˝Studiul practic al întreprinderilor comerciale şi
industriale˝, în Curs de economie politică, Institutul de Cercetări Economice “Profesor Virgil N.
Madgearu”, p. 417-438, p. 439-457.
Manolescu, A., (2004), Managementul resurselor umane, Ed. Economică, Bucureşti.
Manolescu, A.; Lefter, V.; Deaconu, A. et al. (2013), Ergonomie, Ed. Economică, Bucureşti.
Mathis, R.L.; Nica, P.; Rusu, C. (coord.) (1997), Managementul resurselor umane, Bucureşti, Ed.
Economică.
Maxim, E.; Jijie, T.; Roman, T. (coord.) (2012), Studiu privind competenţele absolvenţilor, în cadrul
proiectului POSDRU/86/1.2/S/61959, Comunitate universitară pentru managementul calităţii în
învăţământul superior.
Mihăescu, C. (2001), Populaţie-Ocupare, Trecut-Prezent-Viitor, Ed. Economică, Bucureşti.
Milliken, F.J.; Bartel, C.; Kurtzberg, T. (2003), Diversity and creativity in work groups: A dynamic
perspective on the affective and cognitive processes that link diversity and performance, Chapter in
Group Creativity (Paul B. Paulus and Bernard Nijstad, editors), Oxford University Press.
Neagu, N. (2008), Relaţiile de muncă în Uniunea Europeană, Ed. Bren, Bucureşti.
Nica, P. (2008), Intensitatea promovării valorilor şi identificarea unor noi dimensiuni ale culturii organi-
zaţionale în firmele româneşti, International Conference “Leadership and Organizational Cul-
ture”, 9-10 mai, Cluj-Napoca.
Nica, P. (2010), Managementul performanţelor resurselor umane: analiza, proiectarea şi evaluarea posturilor, Iaşi,
Sedcom Libris.
Nica, P. (coord.) (2002), Calitate şi adaptabilitate în managementul facultăţilor cu profil economic, Iaşi,
Sedcom Libris.
Nica, P.; Iftimescu, A. (2004), Management. Concepte şi aplicaţii, Sedcom Libris, Iaşi.
Nicolescu, O. (2004), Abordare nouă, de tip holistic, a managementului resurselor organizaţii, în O.
Nicolescu (coordonator), Managerii şi managementul resurselor umane, Ed. Economică, Bucureşti.
Nicolescu, O. (coord.) (2004), Managerii şi managementul resurselor umane, Ed. Economică, Bucureşti.
Novac, E.; Abrudan, D. (2008), Managementul resurselor umane, Timişoara, Eurobit.
Osoian, C. (2005), Piaţa forţei de muncă: restructurare, şomaj, ocupare. Teorii, politici şi propuneri pentru
România, Ed. Dacia, Cluj Napoca.
Osoian, C.; Zaharie, M. (2012), Ocuparea forţei de muncă cu studii superioare – ghid de orientare în carieră,
Ed. Accent, Cluj Napoca.
Osoian, C.; Zaharie, M. (2013), Recruitment for competencies in public and private sectors (sub tipar).
Pânişoară, G.; Pânişoară, I. (2007), Managementul resurselor umane. Ghid practic, ed. a II-a, Iaşi, Polirom.
Petrescu, I. (1991), Management, Ed. Holding Reporter, Bucureşti.

731
 Petrescu, I. (1995), Managementul resurselor umane, Ed. Lux Libris, Braşov.
Petrescu, I. (2002), Managementul performanţei, Ed. Lux Libris, Braşov.
Petrescu, I. (2003), Managementul personalului organizaţiei, Ed. Expert, Bucureşti.
Petrescu, I. (2006), Dimensiunea europeană a managementului organizaţiei, Ed. Alma Mater, Sibiu.
Petrescu, I. (2008), Managementul capitalului uman, Ed. Expert, Bucureşti.
Petrişor, I. (2006), Îmbunătăţirea demersului strategic al organizaţiilor din România prin inovare (grant 2004-
2006), Cod CNCSIS 944/2004, MEC, Bucureşti.
Petrişor, I. (2011), Elemente de logică managerială în opera lui Virgil Madgearu, în O. Nicolescu, Roşca, I.
Gh. (2011), Mari personalităţi ale ASE, Monografie, Ed. ASE, Bucureşti.
Pfeffer, J. (1998), Six Dangerous Myths About Pay, în Harvard Business Review, mai, iunei, p. 109-119.
Pitaru, D.H. (2000), Managementul resurselor umane: evaluarea performanţelor profesionale, Ed. All Beck,
Bucureşti.
Pitaru, D.H. (2003), Proiectarea fişelor de post, evaluarea posturilor de muncă şi a personalului, IRECSON,
Bucureşti.
Polak, T. (1935), Raţionalizarea în administraţia întreprinderilor industriale din România. Studiu de economie
privată, Bucureşti.
Popescu, N. (2009), Tendinţe în managementul resurselor umane, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti.
Prodan, A. (1999), Managementul de succes, Ed. Polirom, Iaşi.
Prodan, A. (2008), Managementul resurselor umane, Iaşi, Princeps Edit.
Roman, M. (2012), Resursele umane în Romania. Evaluare şi eficienţă, disponibil la: http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro, accesat în mai 2013.
Romelaer, P. (1993), Gestion des ressources humaines, Edition Armand Colin, Paris.
Roşca, C.; Vărzaru, M.; Roşca, I. (2005), Resurse umane. Management şi gestiune, Ed. Economică,
Bucureşti.
Rotaru, A.; Prodan, A. (2005), Managementul resurselor umane, Iaşi, Sedcom Libris.
Saba, T.; Dolan, S.; Jackson, S.; Schuler, R. (2008), La gestion des ressources humaines, Edition ERPI,
Québec.
Schermerhorn, J.; Hunt, J.; Osborn, R.; de Billy, C. (2010), Comportement humain et organisation, Edition
ERPI, Québec.
Spector, P.E. (1985), Job satisfaction: Application, assessment, causes, and consequences, Thousand Oaks,
CA, Sage.
Stewart, G.; Brown, K. (2010), Human Resource Management, Ed. John Wiley & Sons, Oxford.
Vărzaru, M.; Dragomir, Gh. (1997), Gestiunea resurselor umane, Ed. Scrisul Românesc, Craiova.
Weiss, D. (2004), Les ressources humaines, Les Editions d’Organisation, Paris.

732

View publication stats