Subiecte rezolvate

1. Proprietatile razelor X ........................................................................................................................... 3

2. Legile formarii imaginii radiologice ....................................................................................................... 3
3. Leziuni elementare in investigatia aparatului respirator ...................................................................... 4
4. Opacitati pulmonare – caracteristici radiologice – enumerare, exemple ............................................. 5
5. Opacitati macronodulare – aspect radiologic, cauze ............................................................................ 6
6. Opacitati pulmonare triunghiulare – aspect radiologic, cauze ............................................................. 7
7. Hemitorace opac – diagnostic diferential radiologic............................................................................. 8
8. Hipertransparente toracice difuze – aspect radiologic, cauze, exemple .............................................. 8
9. Hipertransparente pulmonare circumscrise – aspect radiologic, cauze, exemple ............................... 9
10. Imagini hidro-aerice pulmonare si toracice – aspect radiologic, exemple........................................ 9
11. Sindrom alveolar – descriere, cauze................................................................................................ 10
12. Sindrom parietal – descriere, cauze ................................................................................................ 11
13. Pneumonie bacteriana – aspect radiologic dupa fazele anatomo-patologice ................................ 13
14. Pneumonie interstitiala – aspect radiologic .................................................................................... 14
15. Pleurezia – aspect radiologic ........................................................................................................... 14
16. Cancer bronsic – aspect radiologic (central si periferic) ................................................................. 16
17. Tuberculoza pulmonara primara – aspect radiologic al complexului primar.................................. 18
18. Tuberculoza pulmonara secundara – aspect radiologic .................................................................. 19
19. Aspectul radiologic al configuratiei mitrale..................................................................................... 19
20. Aspectul radiologic al configuratiei aortice ..................................................................................... 20
21. Aspectul radiologic al configuratiei pericarditice ............................................................................ 20
22. Aspect radiologic in anevrismul de aorta ........................................................................................ 21
23. Modificari vasculare pulmonare in stenoza mitrala ........................................................................ 21
24. Modificari morfologice ale cailor de excretie urinare evidentiate radiologic ................................. 23
25. Modificari morfologice ale rinichilor evidentiate radiologic ........................................................... 24
26. TBC renala – aspect radiologic ........................................................................................................ 25
27. Boala polichistica renala .................................................................................................................. 26
28. Mod de realizare a UIV .................................................................................................................... 26
29. Investigatiile radiologice ale aparatului reno-uretero-vezical ........................................................ 27
30. Investigatii radiologice in afectiunile tubului digestiv – enumerare si descriere ............................ 28

1
31. Tehnica de examinare in tranzitul baritat eso-gastro-duodenal ..................................................... 29
32. Tehnica de investigare prin irigografie ............................................................................................ 30
33. Modificari elementare morfologice (calibru / lungime, plusuri / minusuri de umplere) ale tubului
digestiv – enumerare, exemple ................................................................................................................... 31
34. Aspect radiologic in nisa benigna gastrica....................................................................................... 32
35. Aspect radiologic in nisa bulbara..................................................................................................... 33
36. Semne directe si indirecte de nisa benigna ..................................................................................... 34
37. Diagnosticul diferential intre nisa benigna si cea maligna .............................................................. 35
38. Diagnosticul diferential intre stenoza maligna si cea benigna ........................................................ 36
39. Diverticulii tubului digestiv – descriere radiologica, localizare, particularitati ............................... 36
40. Aspectul normal al structurii osoase (os spongios, os compact, corticala etc.) .............................. 37
41. Aspectul normal radiologic al osului lung ....................................................................................... 38
42. Leziuni elementare osteodistructive – enumerare, exemple ......................................................... 38
43. Leziuni elementare osteoconstructive – enumerare, exemple....................................................... 40
44. Periostoza – tipuri si caracteristici................................................................................................... 40
45. Consolidarea normala a focarului de fractura – aspect radiologic ................................................. 40
46. Tulburarile de consolidare a fracturilor........................................................................................... 41
47. Osteomielita – fazele evolutive functie de aspectul anatomo-patologic........................................ 41
48. Necroza aseptica de cap femural – aspect radiologic ..................................................................... 43
49. Caractere de benignitate/malignitate a tumorilor osoase osteolitice ............................................ 44
50. Tuberculoza vertebrala – aspect radiologic .................................................................................... 45

2
 1. Proprietatile razelor X
a) Propagare sub forma de fascicul conic
b) Luminiscenta (fluorescenta + fosforescenta): transformare in energie luminoasa la
interactiunea cu substante ca : sulfat de Zn si Cd, platicianura de Ba  aplicatii:
c) ecranul radioscopic, ecranele intaritoare
d) Absorbtia + difuziune = atenuare;
e) absorbtia ~ Z, λ, ρ, grosimea structurii strabatute  aplicatii:
f) contrastul in imagine, substante de contrast (Ba, I), protectie cu Pb
g) Divergenta: scaderea intensitatii fascicolului cu patratul distantei  aplicatii: radioterapie
h) Penetrabilitate : functie de lungimea de unda (raze dure / moi)
i) Efecte biologice (ionizare)  aplicatii: radioterapie
j) Efectul fotochimic asupra filmului

2. Legile formarii imaginii radiologice

a) Legea proiectiei conice: cu cât obiectul se află situat mai departe de film şi mai aproape de
sursă, proiecţia lui este mai mult mărită
b) Legea proiectiei oblice: un obiect al cărui plan este oblic faţă de film se proiectează deformat
c) Legea paralaxei

d) Legea sumatiei si sustractiei

e) Legea proiectiei tangentiale
f) Legea proiectiei ortograde

3
 3. Leziuni elementare in investigatia aparatului respirator
Cutia toracică poate prezenta modificări de formă, de dimensiune sau modificări mixte de
formă şi dimensiuni.
Modificările formei cutiei toracice ne pot da aspecte variate: torace cifotic, torace paralitic,
emfizematos, astenic, asimetric etc.
Modificările de dimensiuni pot fi simetrice şi asimetrice.
Mărirea cutiei toracice se caracterizează prin:
 coaste orizontale şi mai distanţate;
 hemidiafragmele mai coborâte.
Micşorarea cutiei toracice se caracterizează prin:
 coaste oblice sau apropiate;
 hemidiafragmele ridicate.
Mărirea sau micşorarea cutiei toracice poate fi localizată la un singur hemitorace.
Coastele pot prezenta diferite variante anatomice: mai multe la număr, lipsa unei coaste,
variate ca formă etc, pot prezenta diferite modificări patologice sau pot fi rezecate chirurgical,
modificări care se observă foarte uşor pe radiografii.

Plămânul
În funcţie de substratul anatomo-patologic, diferitele afecţiuni pulmonare pot produce absorbţia
unei cantităţi mai mari de raze X sau invers, absorbţia unei cantităţi mai mici decât la plămânul
normal.
În primul caz apar voalul şi opacităţile, iar în al doilea caz, hipertransparenţa care poate fi întinsă
sau circumscrisă, când apare sub forma de imagini transparente, rotunde, ovalare, liniare sau
neregulate.
1. Voalul este o opacitate fină care se observă ca o discretă umbrire uniformă a
transparenţei pulmonare pe o zonă mai extinsă, de diferite mărimi.
Substratul voalului poate fi dat de: afecţiuni ale plămânului, ale pleurei, sau falsul voal dat de
părţile moi toracice.
 Voalul real se observă în acele afecţiuni în care un număr redus de alveole sunt invadate de
o serozitate sau în cazul în care pleura îşi modifică aspectul normal. Afecţiunile care pot
produce voal sunt: atelectazia pulmonră în stadiul incipient, congestia pulmonară, congestia
pleurei la începutul unei pleurezii, îngroşarea pleurei după o pleurezie etc.
 Voalul extrapulmonar poate fi dat de: muşchii pectorali, opacităţile sânilor, tumori mari ale
peretelui toracic (lipoame, sarcoame) sau poziţionarea greşită a bolnavului.
2. Opacităţile pulmonare sunt date de afecţiuni pulmonare, pleurale sau toracice în care
substratul anatomo-patologic produce o absorbţie importantă de raze, comparativ cu
plămânul normal.
În plămânul normal alveolele şi vasele pulmonare nu absorb decât o cantitate foarte mică
de raze, de aceea imaginea radiologică ne apare ca o transparenţă uniformă. În cazul când aerul
din alveole este înlocuit de secreţii sau procese neoformative, acestea absorb o mare cantitate de

4
raze în funcţie de: grosimea procesului patologic, densitatea lui, întinderea şi iau naştere una sau
mai multe opacităţi.
Procesele patologice care radiologic apar ca opacităţi pot produce aspiraţia organelor
vecine, ceea ce arată că procesul patologic a produs o micşorare a teritoriului pulmonar invadat
sau invers, pot împinge organele din jur, ceea ce arată că procesul patologic produce mărirea
teritoriului pulmonar afectat.
Opacităţile liniare şi trabeculare apar sub forma unor benzi opace, unele cu aspect liniar,
iar altele mai groase cu aspect de trabecule. Ele pot fi produse de afecţiuni pulmonare şi pleurale.
Opacităţile liniare apar în afecţiunile pulmonare care interesează în special interstiţiul pulmonar
ca: pneumopatiile virotice, unele afecţiuni cardiace, unele forme de TBC pulmonar etc.
Îngroşările pleurale pot apărea pe filmul radiografic ca opacităţi liniare sau trabeculare, dacă
bolnavul este examinat în poziţia în care îngroşările pleurale sau scizura este ortogradă faţă de
fasciculul de raze, de aceea ele apar numai într-o anumită poziţie a bolnavului şi nu se văd în alte
poziţii.
3. Imaginile radiologice prin exces de transparenţă (hipertransparenţe pulmonare şi
imagini cavitare) apar atunci când fasciculul de raze întâlneşte regiuni în care
absorbţia este mai mică decât în ţesutul pulmonar normal (mai mult aer şi mai puţine
ţesuturi).
Excesul de transparenţă poate fi: generalizat ca în emfizemul pulmonar, localizat sub formă de
hipertransparenţe rotunde, ovalare sau tubulare.
 Hipertransparenţele rotunde pot fi unice sau multiple. Cele mai frecvente se întâlnesc în
TBC pulmonar, chisturile aerice, bronşiectazii etc.
 Hipertransparenţe rotunde şi tubulare pot fi observate şi la normal, în cazul în care o
bronhie este ortogradă faţă de fasciculul de raze. Acestea din urmă sunt situate în regiunea
hilară.
4. Imagini hipertransparente şi mixte
Imaginile mixte rezultă din asocierea opacităţilor cu transparenţele. Ele mai sunt
cunoscute şi sub denumirea de imagini hidro-aerice. Apar sub forma unei opacităţi cu limita
superioară orizontală, având deasupra o transparenţă.
Aceste imagini se observă în numeroase boli ca: abcesul pulmonar parţial golit, chistul
hidatic parţial golit, cancerul pulmonar excavat, caverna TBC parţial umplută,
hidropneumotoraxul

4. Opacitati pulmonare – caracteristici radiologice – enumerare,

exemple
a) Numar:unica/multipla. Cele 2 ipostaze orienteaza diagnosticul diferential si explorarea
ulterioara in directii diferite
b) Localizare: trebuie stabilitain functie de structurile limitrofe. Apartenenta la peretele
toracic, la pleura, la mediastin, la scizuri, la cord, la diaphragm este precizata cu ajutorul
unor semen specific. Apartenenta la parenchimul pulmonar propriu-zis trebuie fixata dupa

5
 lobi sau segmente pt a facilita explorarea ulterioara sau in ultima instant abordul
chirurgical
c) Forma; nodulare-rotund ovalare, in benzi- lineare de grosime variabila, massive- de forme
geometrice (triunghiulare) sau de forme nedefinite
d) Dimensiuni
a. punctiforme
b. micronodulare ( pana la 3mm)
c. nodulare ( : 3mm - 1cm)
d. macronodulare ( peste 1cm)
e. intinse
f. masive
e) Intensitate- legata de structura. Se apreciaza comparative cu alte structure de pe aceeasi
radiografie si anume coastele sau mediastinul. Rezulta opacitati hidrice, solide sau
calcificari
f) Structura
a. omogena
b. neomogena : calcificari, transparent
i. Neomogenitatile negative pot fi zone fluide intr-o masa solida(
necroze,abcedari) sau gazoase de cauza endogena(septic) sau exogena(
comunicari cu caile respiratorii). Neomogenitatile positive provin prin
aditiune de imagine si sunt cel mai frecvent calcificari. Semnificatia
semiologica a calcificarilor este stabilirea naturii benign, inflamatorii sau
tumorale
g) Contururi
a. netitate
b. forma
i. Forma boselata spre deosebire de cea regulate poate exprima multitudinea
unor leziuni confluente. Conturul net este specific unor leziuni vechi sau
cu caracter invaziv. Tumorile maligne prin capacitatea lor invaziva din
aproape in aproape sau contururi sterse si de forma neregulata
h) Relatii cu vecinii

5. Opacitati macronodulare – aspect radiologic, cauze

a. Tuberculoza
b. Metastaze
c. Pneumoconioze
d. Abcese pulmonare multiple
e. Hidatidoza
Macronoduli solitari intraparenchimatosi
unic multipli
Benign Sancru de inoculare Tuberculoame
Tuberculom Infiltrate tuberculoase
Infiltrat tuberculos Caverne neevacuate
Caverna neevacuata Chisturi hidatice
Chist hidatic Tumori pulmonare benigne

6
 Tumori pulmonare benigne - Adenomatoza
- Adenom Abcese pulmonare neevacuate
- Hamartom Aspergiloza
Abces pulmonar neevacuat Silicoza
Aspergiloza Infarcte pulmonare
Silicoza Noduli reumatoizi
Hematom posttraumatic Infiltrate fugace
Infarct pulmonar
Angiom pulmonar
Nodul reumatoid
Infiltrat fugace
Malign Cancer bronsic Cancer bronhiolo-alveolar
Metastaza pulmonara unica Metastaze pulmonare

6. Opacitati pulmonare triunghiulare – aspect radiologic, cauze

Sindromul alveolar traduce prezenta lichidului sau celulelor in interiorul alveolelor, fapt
ce se releva radiografic prin sapte semne elementare:
- opacitati de densitate hidrica cu margini flu datorita atingerii neregulate a unui grup de
alveole de catre procesul patologic (unele sunt pline, altele sunt aerate);
- confluenta opacitatilor este o caracteristica data de comunicarea prin porii Cohn si canalele
Lambert, procesul propagandu-se din aproape in aproape;
- sistematizarea apare sub forma unei opacitati triunghiulare cu varful catre hil si baza la
periferie, marginite de una sau doua scizuri; profilul este incidenta ce permite aprecierea
sistematizarii;
- aspectul in aripa de fluture: imagine situata de o parte si de alta a hilurilor, atingand bazele,
dar si respectand varfurile si periferia;

Pneumonia pneumococica antreneaza un sindrom alveolar sistematizat cu extindere

segmentara sau lobara (cand este descoperit tardiv), delimitat de o scizura. Topografia procesului
patologic este variata, practic orice segment putand fi afectat, dar exista o predilectie pentru
segmentele lobului inferior. Asadar prezenta exudatului inflamator in alveole este responsabil de
aparitia unei opacitati de intensitate medie, omogena cu bronhograma aerica, imprecis delimitata
(la periferie alterneaza alveole afectate in diferite grade cu alveole sanatoase), de forma
triunghiulara cu varful la hil, localizata cu predilectie in segmentele mai slab aerate. Atunci cand
procesul pneumonic ajunge la o scizura conturul sau apare net si regulat.

Abcesul pulmonar este o infectie supurativa a plamanului cu necroza asociata. In

perioada de constituire a pneumoniei supurative examenul radiologic constata o opacitate
rotunjita, cu contur imprecis, fara adenopatie satelita, omogena, cu mici leziuni nodulare in jur,
situata posterior, sau o opacitate sistematizata, cu topografie segmentara, de forma triunghiulara.
Tonalitatea acestor opacitati este mai crescuta in comparatie cu pneumonia franca.

Infarct - opacitate unica sau multipla rotund-ovalara de tip pneumonic, de obicei de

forma triunghiulara, cu intensitate mediastinala, structura omogena, contururi regulate, de obicei

7
nete. Aceasta imagine apare intre 10 ore si o saptamana de la debutul clinic, fiind produsa de
extravazarea sanguina si a lichidelor interstitiale in spatiile aeriene periferice. Cand hemoragia
este singura manifestare a tromboembolismului, imaginea radiologica dispare in 3-10 zile. Cand
tromboembolismul este urmat de infarct, imaginea radiologica persista aproximativ 2-4
saptamani. In 30% din cazuri ascensionarea cupolei diafragmatice de partea afectata, datorita
hipoventilatiei produse prin obstructia arteriala. Vindecarea infarctului pulmonar se poate face
prin “restitutio ad integrum” fie prin persistenta unei opacitati lineare cu substrat cicatriceal,
atelectatic, vascular sau pleural.

7. Hemitorace opac – diagnostic diferential radiologic

“Sindromul hemitoracelui opac” apare in urmatoarele afectiuni pulmonare:
-atelectazie pulmonara
-pleurezii masive
-pahipleurite masive
-plaman distrus
In cadrul atelectaziei pulmonare aspectul radiologic consta dintr-o opaciatate omogena
insotita de micsorarea volumului pulmonar si toracic. Opacitatea are caractere retractile. Este
atrasa trahea, mediastinul, cupola diafragmatica, peretele toracic, iar regiunea pulmonara
respectiva este mai mica. La radioscopie, se observa in timpul inspiratiei, pendularea medistinului
catre atelectazie
In pleurezia masiva, lichidul opacifiaza omogen toata cavitatea pleurala dar descreste in
intensitate spre varf. Hemitoracele este crescut in dimensiuni: peretele toracic este bombat,
spatiile intercostale largite, mediastinul impins spre partea sanatoasa.

8. Hipertransparente toracice difuze – aspect radiologic, cauze,

exemple
Imaginile apar mai transparente datorita cresterii continutului de aer de la nivelul
plamanilor sau scaderii continutului tisular al plamanului cu perturbarea echilibrului tesut
pulmonar/aer.
Tinand seama de localizarea si distributia procesului patologic, hipertransparentele pot fi
circumscrise sau difuze.
Hipertransparentele difuze reprezinta o crestere a transparentei campului pulmonar peste
limitele normale, pe un teritoriu oarecare, fara o limita bine definita. Ele pot apare in doua
circumstante: prin cresterea cantitatii de aer in spatiile aeriene distale, sau prin scaderea
diametrului patului vascular.
Exemple: emfizem pulmonar, pneumotorax
Hipertransparente au urmatoarele caracteristici:
 Contur: net ,fin
 Inconjurate de parenchim aerat
 Avasculare benzi reduse numeric in interior
Cel mai bine vizibile la CT pot avea continut mixt:hidroaeric

8
Hipertransparenta prin alterarea difuza a structurilor parenchimului pulmonar
1. Turtirea cupolelor diafragmatice
2. Reducerea amplitudinii miscarilor resiratorii
3. Largirea spatiilor intercostale
4. Orizontalizarea coastelor
5. Marirea de volum a toracelui
6. Largirea spatiilor transparente retrosternal si retrocardiac
7. Redistributia vasculara catre zonele parenchimatoase normale
8. Cord verticalizat mic

9. Hipertransparente pulmonare circumscrise – aspect radiologic,

cauze, exemple
Hipertransparentele pulmonare circumscrise recunosc procese ce contin aer si sunt bine
delimitate de un perete propriu, format din elemente tisulare normale sau din mase necrozate si
elemente reparatoare aparute in procese inflamatorii sau tumorale necrozate.
O astfel de imagine se va caracteriza printr-o transparenta propriu zisa (topografie,
dimensiune, forma, contur interior) si o opacitate ce o delimiteaza (forma, dimensiune, contur,
structura, intensitate).
Hipertransparente pulmonare circumscrise cu inel opac fin
- cavitati intrapulmonare cu pereti subtiri
 chist aeric
 plaman polichistic
 bule de emfizem
 pneumatocele
 bronsiectazii
 abcese , caverne vechi
Hipertransparente pulmonare circumscrise cu inel opac gros
-cavitati intrapulmonare cu pereti grosi
 abces pulmonar partial/total evacuat
 caverna tuberculoasa recenta
 cancer pulmonar I excavat
 metastaze excavate
 aspergilom pulmonar excavat
 chsit hidatic partial / total evacuat

10. Imagini hidro-aerice pulmonare si toracice – aspect radiologic,

exemple
Hidropneumotoraxul reprezinta o conditie prin care transparentei aerice i se asociaza
opacitatea fluidului provenit din leziuni pulmonare sau produs ca retractie locala , de obicei
inflamatorie, in pleura insasi. Gazul este adesea iatrogen, ca efect al punctiilor pleurale
evacuatorii sau diagnostice.

9
 Imginea radiologica este o imagine hidro-aerica. Partea lichida este libera si mobila in
interiorul cavitatii pleurale.Partea aerica este delimitata de un lizereu, care spre versantul spre
pulmon, unde este format de catre pleura viscerala, este fin si de intensitate subcostala.
Diagnosticul imaginilor hidro-aerice pleurale poate ridica unele dificultati generate de
topografia imaginilor:
 libere in marea cavitate: imaginile se intind de la un perete toracic la altul asemeni
opacitatilor lichidiene pure
 cloazonate scizural: pastreaza topografia pleureziilor interlobare simple
 cloazonate periferic: au o forma fuziforma, latimea suprafetei nivelului de lichid nu este
identica in cele doua incidente de fata si de profil.
Utilizand acete criterii de diagnostic se poate face diagnostic diferential intre imaginile
hidroaerice pleurale si cele intraparenchimatoase pulmonare, tangente la periferia imaginii.De
exemplu:
 in cazul chistului hidatic pulmonar poate aparea imagine hidro-aerica (cu imaginea de
membrana proligera decolata plutind la suprafata lichidului)
 abcesul pulmonar evacuat este reprezentat de o imagine hidro-aerica, rotund-ovalara, cu
perete gros al carei contur intern este regulat, iar conturul extern fluid
 caverna tuberculoasa este o transparenta sau o imagine hidro-aerica cu lichid putin, de
forma rotunjita, situata apical, de obicei cu bronsie de drenaj situata la polul inferior al
imaginii si cu pereti grosi.

11. Sindrom alveolar – descriere, cauze

Definitie: disparitia aerului din alveole si inlocuirea lui printr-un fluid (exudat,transudat,sange)
OPACITATE ALVEOLARA (“EXUDATIVA”):
 intensitate submediastinala, mai slaba spre periferie
 structura omogena
 prezenta bronhogramei si alveologramei aeriene
 contururi sterse / nete la scizuri
 evolutie rapida
 nu modifica “vecinii”
 sistematizate / nesistematizate
Cauze:
a) Infectii – pneumonii, bronhopneumonii
b) Edem pulmonar cardiogen / necardiogen
c) Neonatal: boala membranelor hialine, aspiratie
d) Hemoragia pulmonara, sdr. Good – Pasture, infarct pulmonar
e) Tumori :
o carcinom alveolar
o limfom
o leucemie
f) Altele:
o proteinoza alveolara
o pneumonita de iradiere
o Sarcoidoza
o plaman eozinofilic

10
INDICATII :
a. CT
 cautarea leziunilor excavate
 cautarea etiologiei / leziuni ascunse de sdr. alveolar
 ghidarea punctiei
b. IRM: interes teoretic in
 pneumopatiile de inhalare (cu uleiuri)
 proteinoze
 hemoragii intra-alveolare

12. Sindrom parietal – descriere, cauze

Sindrom parietal = grup de malformatii ce intereseaza peretele toracic: scheletul osos sau
partile moi.
I. LEZIUNI ALE PARTILOR MOI
A) Cresteri localizate ale grosimii peretelui toracic :
- radiologic, apar ca opacitati suprapuse campurilor pulmonare,
- aspectul opacitatilor e dens, omogen, de intensitate variabila,
- in incidenta din fata: - opacitatea apare proiectata in plin camp pulmonar,
- contururile opacitatii apar:
1. nete, pe marginile mulate pe structurile aerice (pulmon)
2. sterse, pe marginea care e baza de implantare pe torace
N.B. Este posibil sa apara si un contur complet sters sau
complet net.
- in incidenta tangentiala: - localizare periferica,
- aspect omogen, cu contur net,
- contactul cu toracele se face prin racord in panta lina,
- opacitatile intratoracice sunt marginite de un lizereu cu
aspect caracteristic, format din doua straturi concentrice:
1. un strat periferic, transparent, mulat pe tumora =
grasime extrapleurala (fascia endotoracica);
2. un alt strat medial, concentric pe primul, opac =
cele doua foite pleurale.
- punctul de plecare parietal se confirma in cazul in care apar
leziuni osoase.
B) Cresteri sau reduceri de grosime difuze ale peretelui toracic :
- se evalueaza numai prin comparatie cu peretele toracic opus,
- cresterea de grosime: - nepatologica, apare la persoanele care dezvolta exagerat unul
din muschii pectorali,
- reducerea de grosime: - aspect de hipertransparenta, fara modificari de hiperinflatie sau
de circulatie pulmonara.
- poate fi : congenitala (asimetrie toracica)

11
 agenezia marelui pectoral (sindr. Poland)
post mastectomie
atrofie musculara datorata afectiunilor neurologice.
C) Calcificari parietale :
- aspect nodular,
- forma, dimensiuni si structura variabile'
- reprezinta, de obicei: adenopatii axilare sau subclaviculare, parazitoze (trichineloza, filarioza),
hematoame vechi.
D) Hipertrasparente aerice :
- se datoreaza emfizemului subcutanat,
- caracteristici radiologice: - antecedente de traumatisme toracice sau de manevre
iatrogene (intubatie, endoscopie)
- concomitent, acumulare de aer in mediastin/pleura
- aerul este structurat in benzi alternative, opace si
transparente ce depasesc structurile pe care se muleaza.
benzile care se suprapun parenchimului pulmonar depasesc
fara intreruperi conturul extern al toracelui osos =
elementul cel mai sugestiv pentru o leziune extrapulmonara.
- existenta altor leziuni traumatice ale peretelui toracic,
II. LEZIUNI ALE SCHELETULUI OSOS TORACIC
= modificari ale coastelor si ale celorlalte elemente osoase (coloana, stern, clavicula, scapule)
A) Modificari costale :
- modificari de numar :
 coaste supranumerare ( coaste cervicale, uni/bilateral) ,
 absenta unui arc costal (congenitala - asociata cu malformatii ale corpilor vertebrali;
dobandita - rezultatul unui proces de osteoliza sau al unei rezectii chirurgicale)
- modificari de calibru: sunt asociate unor modificari de structura in talasemie,
hiperparatiroidism.
- modificari de pozitie si orientare: orizontalizare/ verticalizare;
- mdificari de contur: rezultatul unor compresiuni extrinseci asupra marginilor costale date de
arterele intercostale (coarctatia de aorta) sau de tumorete inserate pe nervii intercostali.Se
mentine conturul corticalei osoase.
- modificari de structura:
 adesea osteolitice,
*implica modificari de forma, dimensiuni, contur,
*difuze, nesistematizate in talasemii sau focalizate, multiple in mielom.
 leziuni osteocondensate si hipertrofice = calusuri, tumori de origine cartilaginoasa, in
metastaze de cancere de san sau prostata.
B) Modificari sternale :
- stern infundat: simuleaza pe radiografia de profil existenta unei tumori,
- stern bombat: duce la orizontalizarea coastelor.
12
C) Modificari ale cupolei diafragmatice :
- ridicari: - bilaterale in: inspirul incomplet, obezitate, sarcina, ascita, meteorism, tumori
abdominale mari, hepatosplenomegalie, abcese subfrenice.
- unilaterale in: scolioze vertebrale, reducerea volumului unui plaman, embolie pulmonara,
pareza de nerv frenic, atelectazie, tumora subfrenica.

13. Pneumonie bacteriana – aspect radiologic dupa fazele anatomo-

patologice
FAZA ANAPAT RADIOLOGIE DURATA
CLASICA
CONGESTIE  dilatarea capilarelor  opacitate de 24 ore
 exudat ce ocupa intensitate foarte
partial alveolele mica = voal Ziua 1
 ingrosarea peretilor
alveolari

HEPATIZATIE  alveolele ocupate Opacitate intinsa 4-5 zile

ROSIE in totalite de  sistematizata
hematii=bloc  intensitate Zilele 2-6
submediastinala
 contururi nete doar
la scizuri
 omogena
 bronhograma si
alveolograma
aeriana

HEPATIZATIE  continutul Opacitate in 2-5 zile

CENUSIE alveolar se “rezolutie”
elimina partial,  de la periferie spre Zilele 7-14  aspect
intrand si aer in centru normal dupa 3 sapt.
alveole  din centru spre
periferie
 in tabla de sah

CRONICIZARE  predomina Opacitate retractila

fibroblastii
bronsiectazii

HEPATIZATIE  Alveole pline de Abces In perioada febrila sau

GALBENA piocite dupa
 Perete alveolar

13
 distrus

14. Pneumonie interstitiala – aspect radiologic

 Etiologie:
o Mycoplasma pneumoniae
o virusuri (influenza, parainfluenza, VSR, virusul rujeolei, Coxsakie, adenovirusuri,
herpes virus, virusul varicelei, CMV)
 Anatomie patologica:
o edem, infiltrat histiocitar, monocitar si plasmocitar al interstitiului
peribronhovascular  alveole
 Rx:
 predomina in lobii inferiori, segmente posterioare
 accentuarea desenului pulmonar peribronhovascular si periacinar / perilobular
 imaginea radiologica se constituie de timpuriu in raport cu debutul clinic
 in 15 zile: resorbtie (initial atelectaziile lobulare, apoi componenta alveolara si in final cea
interstitiala)
 in 25 zile: normalizare radiologica
 pn. cu mycoplasme: mai grava, mai prelungita

15. Pleurezia – aspect radiologic

A) Pleurezii libere ale marii cavitati pleurale:
- pleurezii libere in cantitate medie = sindrom pleuretic radiologic standard.
 opacitate omogena,
 intensitate maxima in portiunea cea mai decliva,
 marginea superioara stearsa, urca spre peretele lateral toracic, posibil cu dublu contur
(curba Damoiseau),
 intinsa de la o margine a hemitoracelui la cealalta,
 sterge silueta contururilor cu care vine in contact: diafragm, cord,
 variaza cu pozitia bolnavului,
 efect de impingere pe structurile vecine.
- pleurezii libere masive :
 intereseaza direct un hemitorace intreg,
 intensitatea opacitatii e aceeasi pe toata suprafata de proiectie, supracostala si omogena,
 efect de impingere a mediastinului dincolo de corpii vertebrali, inversarea curburii cupolei
diafragmatice.
N.B. D.p.d.v. radiologic apar confuzii intre pleurezii si atelectazii. Diferenta se face pe baza
efectului asupra structurilor din jur: pleurezia impinge, atelectazia tractioneaza.
- pleurezii libere cu cantitate mica:
 pentru a putea fi vizualizat radiografic, lichidul trebuie sa fie minim 300-400 ml.

14
  cea mai buna metoda de diagnostic este CT,
 primele semne apar ca stergerea/rotunjirea unghiului costo-frenic posterior ce dispare la
schimbarea pozitiei.
B) Pleurezii inchistate sau cloazonate:
= acumulari de lichid in "pungi" realizate prin sudarea celor doua foite pleurale, in cazul marii
cavitati pleurale, sau a ceor doua foite viscerale in cazul scizurilor.
- pleurezii inchistate parietal= situate in contact cu grilajul costal sau cu coloana
- obligatorie este radiografia de profil.
 Colectii apicale
o localizate deasupra apexului pulmonar, cu aspect de "casca"
o forma semicirculara, de virgula,
o se ingroasa progresiv de jos in sus si din afara inspre inauntru.
o reprezinta adesea o imagine reziduala dupa pneumotoraxul terapeutic.
 Colectii axilare
o opacitati rotunjite sau fusiforme, cu limita mediana neta, racordata in panta lina,
fara lizereu de demarcatie
o intensitate costala
o structura omogena
o pe peretele toracic, neinfluentate de modificarile de pozitie.
 Colectii posterioare
o invizibile pe radiografia de fata, se face Rx de profil
o opacitati ovoide sau rotunjite, cu contur sters, proiectate in plin parenchim,
o proiectie in santul vertebral posterior, suprapusa peste coloana vertebrala.
 Colectii anterioare: - localizare in unghiul costo-frenic.
a. pleurezia diafragmatica:
 la emfizematosi,
 localizare intre fata diafragmatica a plamanului si diafragm,
 aspect de banda opaca cu concavitatea craniala,
 obstrueaza unghiurile de la extremele cupolei diafragmatice,
 creeaza o falsa imagine de ingrosare a diafragmului,
 imaginea se modifica cu pozitia bolnavului,
 diagnosticul se pune CT sau ecografic.
b. pleurezii mediastinale
 radiografia de fata nu e relevanta, se face de profil,
 doagnosticul se pune CT,
 aspect de largire unilaterala a mediastinului,
 opacitate rotund- ovalara/ fusiforma, convexa spre pulmon,
 margini netede de intensitate mare,
 sterge silueta cordului daca e localizata anterior.
c. pleurezii scizurale sau interlobare
 se face incidenta de profil,
 forma lenticulara, fusiforma,

15
  localizare pe traiectul unei scizuri,
 nu se modifica la schimbari de pozitie, ingroasa scizura afectata.
 Localizari pe scizura orizontala dreapta: opacitate rotunda, neteda, omogena pe radiografia de
fata, situata parahilar. Pe Rx de profil apare fusiforma.
 Localizare pe scizurile oblice: localizate suprahilar daca colectia e situata posterior si infrahilar
pentru colectiile anterioare.
 Localizari poliscizurale: pe Rx de profil are aspect caracteristic de frunza de trifoi cu centrul in
hil.
 Localizari paucilichidiene: scizurile devin vizibile prin ingrosarea lor.

16. Cancer bronsic – aspect radiologic (central si periferic)

Cea mai frecventa si mai importanta tumora primara a plaminului este CARCINOMUL
BRONSIC.
Cancerele pulmonare pot fi:
 carcinomul cu celule scuamoase (epidermoid)
 adenocarcinom (incluzind si carcinomul alveolar)
 carcinomul anaplastic cu celule mari
 carcinomul cu celule mici
 unele cancere pulmonare nu se pot incadra perfect in aceste categorii, avind componente ce
corespund mai multor tipuri, de ex. carcinom adenoscuamos
 alte tumori rare sunt clasificate separat, de ex. carcinom cu celule clare, carcinom cu celule
bazale si carcino-sarcomul.
1.Cancerul cu celule scuamoase
 central
2.Adenocarcinomul :
 periferic de ob.
3.Tumora cu celule mici :
 centrala de ob.
 asociaza tipic adenopatii mediastinale sau hilare
 Aprox. 50% din cancere apar central (in sau proximal de bronhiile segmentare)
 Tumorile periferice
 apar ca noduli de “parti moi” sau mase neregulate
 semne de colaps sau consolidare pot apare, dar sunt mai putin evidente fata de tumorile centrale

SEMNE RADIOLOGICE IN CARCINOMUL BRONSIC

1. Largirea hilului
o in tumora centrala = manifestarea insasi a tumorii +/- adenopatii
o in tumora periferica = adenopatii
o afectarea reala a hilului este apreciata prin CT sau IRM
 CT: rezolutie mai buna
 IRM: contrast natural mai bun – fara contrast i.v.
2. Obstructia cailor aeriene
o atelectazie distal de tumora:
o segmentara / lobara / a intregului plamin

16
 o pneumonie distal de obstructia bronsica, secundara acesteia, fara bronhograma
aeriana prezenta, putind acoperi tumora (suspectata daca pneumonia nu se vindeca
cu tratament corect)
o atelectazie incompleta / hiperinflatie
3. Mase periferice
o masa periferica + largire a hilului + metastaze osoase = cancer
o daca masa periferica este singurul element anormal  diagnosticul diferential
dificil, mai ales ca nu exista semne radiologice sigure de diferentiere intre benign
si malign. Totusi :
 nodulul malign este mai mare la prezentare decit unul benign
 prezinta contur extern difuz, lobulat sau ombilicat, spiculat
 pot exista noduli sateliti formatiunii principale : mai frecvent in t. benigne,
dar pot fi asociate si cu cancerul
 calcificarile difuze sau centrale intr-o masa periferica sunt sugestive ptr.
leziuni benigne, dar ocazional o tumora maligna poate « inghiti » un
granulom calcificat
 rata de crestere : o tumora maligna se dubleaza in 1-18 luni, a.i. un nodul
care nu isi schimba dimensiunile in 2 ani poate fi considerat benign
o Excavare:
 10-15% in cancerul periferic pe rgr.
 mai bine demonstrata pe CT
 datorata necrozei centrale sau formarii de abces secundar obstructiei
bronsice
 +/- nivel de lichid
 peretele cavitatii este de obicei gros si cu contur intern neregulat, nodular,
dar uneori apare subtire
o Bronhograma aeriana
 uneori in adenocarcinoame, obisnuit in carcinomul alveolar
**Cancerul varfului pulmonar (Pancoast)
 Rx
 masa sau doar ingrosare pleurala + distructie osoasa (coaste, vertebre, etc.)
 invadeaza plexul brahial si ggl. simpatic cervical inferior - cel mai bine demonstrat prin
CT si IRM
 CT
 bun in special ptr. interesarea osoasa
 IRM
 sectiunile in plan coronal si sagital care demonstreaza raporturile tumorii cu plexul brahial
si vasele subclaviculare
 ptr. invadarea grasimii extrapleurale
 Echografia
 prin fosa supraclaviculara ptr. biopsie percutanata ***
4. Interesare mediastinala
o adenopatiile mediastinale apar tipic in cancerul cu celule mici, dar poate apare si
in celelalte cancere bronsice
 = mediastinul apare largit, policiclic

17
 o adenopatiile sau tumora centrala pot afecta esofagul – tranzit esofagian baritat :
compresie sau invazie
o afectarea nervului frenic : hemidiafragm sus situat (poate fi determinat si de
atelectazie / afectiune subfrenica), cu miscare paradoxala(fluoroscopie sau
echografie)
5. Interesare pleurala
 revarsatul pleural poate apare
 uneori pneumotorax datorita unei tumori excavate subpleurale
6. Metastaze pulmonare
 limfogene (carcinoza miliara, limfocarcinomatoza)
 hematogene (micronodulare, nodulare, macronodulare)
7. Interesare osoasa
 carcinomul periferic poate invada coastele sau coloana direct ( metastaze
depistate precoce prin scintigrafie osoasa)

17. Tuberculoza pulmonara primara – aspect radiologic al

complexului primar
- Frecventa crescuta
- Polimorfism lezional
- Anatomo-clinic:
1.Tbc primara = primoinfectia
2.Tbc secundara = reinfectia / reactivarea
TUBERCULOZA PRIMARA
Varsta copilariei = Complexul primar
1. Afect primar = sancru de inoculare = focar de alveolita
* Focarul de alveolita exudativa este situat la baza lobilor inferiori avand dimensiuni variabile.
Are intensitate mica, subcostala. Conturul este sters, iar structura omogena cu exceptia
descresterii intensitatii spre periferie.
2. Limfangita specifica - benzi opace cu noduli miliari "in sirag de perle"
3. Adenopatie hilara sau mediastinala - opacitati rotunde sau ovalare de dimensiuni variabile
 Evolutia afectului primar:
o Resorbtie
o Fibroza
o Calcificare
o Cazeificare : caverna primar / tuberculom
 Complicatii
o A. locale
 epituberculoza = congestie perifocala  opacitate segmentara, omogena,
intensitate mica
 primoinfectia extensiva, cazeoasa = pneumonie cazeoasa  opacitate lobara /
segmentara, intensitate medie
 caverna primara
 complicatii bronsice sau pleurale
o B. diseminare bronhogena = bronhopneumonia tuberculoasa
o C. diseminare hematogena
18
  miliara tuberculoasa
 diseminari paucibacilare
 la nivelul septurilor / interstitiului  fibroza
 la apexuri  nodulii Simon

18. Tuberculoza pulmonara secundara – aspect radiologic

- din nodulii Simon, in conditiile scaderii rezistentei organismului
a. INFILTRATE TBC
 rotund = opacitate macronodulara, rotunda, intensitate subcostala, contur sters
apicosubclaviculara ( focar exudativ)
 nebulos = leziune exudativa + proliferativa (mase de colagen si fibroza) - aspect
neomogen proteiform
 evolutie – caverne
b. TUBERCULOAME - este un focar cazeos cu structura lamelara care radiologic
are urmatoarele caractere:
 forma rotunda cu densitate mare
 diametrul intre 2 si 4 cm
 contur regulat, net, bine delimitat
 structura neomogena, continand calcificari centrale sau zone de necroza marginala.
c. TBC CAVITARA CU DISEMINARI
 BRONHOGENE fibrozare leziuni
 HEMATOGENE cazeificare proteiforme
d. TBC FIBROCAVITARA
= fibroza – leziune inactiva
+ caverne – leziuni in stadii diferite de activitate
La inceput, cavernele sunt caracterizate prin zone de transparenta neregulate in cuprinsul unor
opacitati. Pe parcursul evolutiei lor, apar ca niste inele opace ce delimiteaza o arie transparenta in
interior (corespund stadiului de eliminare a substantei cazeoase). In ultimul stadiu cavernele sunt
fibroase avand un inel mai gros si mai dens.

19. Aspectul radiologic al configuratiei mitrale

Aspectul normal al cordului pe incidenta postero-anterioara, sub forma de arcuri:
a. Conturul drept al opacitatii mediastinale:
- arc superior: VCS (contur rectiliniu)
- arc inferior, convex spre dreapta: AD
b. Conturul stang al opacitatii mediastinale:
- arc superior, convex spre stanga: butonul aortic
- arc mijlociu, concav spre stanga: golf cardiac (in partea craniala se afla trunchiul
arterei pulmonare, iar in partea caudala se afla urechiusa AS)
- arc inferior, convex spre stanga: VS
Configuratia mitrala este datorata umplerii golfului cardiac de catre trunchiul arterei
pulmonare in dilatarea sau hipertrofia ventriculului stang, stergerea butonului aortic si eventual
aparitia conturului AS pe marginea dreapta a siluetei inimii, in dilatarea AS.

19
 20. Aspectul radiologic al configuratiei aortice
Aspectul normal al cordului pe incidenta postero-anterioara, sub forma de arcuri:
a. Conturul drept al opacitatii mediastinale:
- arc superior: VCS (contur rectiliniu)
- arc inferior, convex spre dreapta: AD
b. Conturul stang al opacitatii mediastinale:
- arc superior, convex spre stanga: butonul aortic
- arc mijlociu, concav spre stanga: golf cardiac (in partea craniala se afla trunchiul
arterei pulmonare, iar in partea caudala se afla urechiusa AS)
- arc inferior, convex spre stanga: VS
Configuratia aortica reprezinta adancirea golfului cardiac si alungirea arcului inferior
stang. Cea mai frecventa afectiune care poate da configuratia aortica a cordului este
hipertensiunea arteriala.
Cand se produce dilatatia miogena se constata largirea AS ce poate ajunge pana in dreptul
liniei axilare, golful cardiac se accentueaza, rezultand configuratia aortica neta.
In Insuficienta aortica nu se mai constata pulsatii vii ale peretilor vasului din cauza
ateromatozei si sclerozei ce duc la largirea lumenului.
Cu timpul se produce mitralizarea cordului, semn de decompensare in insuficienta aortica;
prin astuparea golfului se produce transformarea in configuratie mitro-aortica.

21. Aspectul radiologic al configuratiei pericarditice

Aspectul normal al cordului pe incidenta postero-anterioara, sub forma de arcuri:
a. Conturul drept al opacitatii mediastinale:
- arc superior: VCS (contur rectiliniu)
- arc inferior, convex spre dreapta: AD
b. Conturul stang al opacitatii mediastinale:
- arc superior, convex spre stanga: butonul aortic
- arc mijlociu, concav spre stanga: golf cardiac (in partea craniala se afla trunchiul
arterei pulmonare, iar in partea caudala se afla urechiusa AS)
- arc inferior, convex spre stanga: VS
Configuratia pericardica a cordului apare in pericardite lichidiene cu lichid liber sau
inchistat si determina o imagine radiologica mare a cordului (in cantitati de lichid mari) si
scurtarea pediculului vascular. Unghiul cardiofrenic drept, care in mod normal este un unghi
ascutit, devine unghi obtuz.
Producerea lichidului in cavitatea pericardica este datorata unui proces inflamator.
Pana la cantitatea de 250ml lichidul ocupa diferite spatii anatomice fara sa modifica
dimensiunile siluetei inimii, cand lichidul este in cantitate mai mare se constata modificari
radiologice: cresterea dimensiunilor umbrei cardiace in toate sensurile, mai ales in sens
transversal, mascand hilurile, diparitia/ atenuarea pulsatiilor arcurilor.
Se poate observa aparitia calcificarilor.

20
 22. Aspect radiologic in anevrismul de aorta
Anevrismul reprezinta o dilatatie permanenta,localizata,ce contine toate cele trei straturi
ale peretelui vascular,reprezentand o crestere cu peste 50% a diametrului normal al vasului
respectiv.
Din aorta toracica sunt abordabile radiologic standard urmatoarele segmente:aorta
ascendenta,portiunea orizontala a crosei,aorta descendenta toracica. Dintre aceste segmente aorta
ascendenta este singura care nu se vizualizeaza direct,ci prin intermediul venei cave superioare
impinse.Modificarile de configuratie ale opacitatii cardio-mediastinale sunt diferite in functie de
segmentul aortic marit.
Anevrismul de aorta ascendenta: apare pe radiografia de fata sub forma unei bombari a
arcului superior drept.De notat ca primul segment al aortei,cel supravalvular nu se vede
radiologic,el fiind inglobat in opacitatea cardiaca.De profil portiunea de aorta din amonte de
prima emergenta din crosa apare inconstanta ca o bombare a portiunii celei mai craniale a
marginii anterioare a opacitatii cardio-mediastinale.
Anevrismul crosei aortice:se traduce prin modificari de curbura (asa zisa aorta derulata
in care diametrul arcului aortic creste) si prin modificari de volum.Pe radiografia de fata,butonul
aortic este mai voluminous si posibil ascensionat.Pe cea de profil aorta poate ocupa toata
largimea toracelui.
Anevrismul aortei descendente:se percepe prin transparenta cordului sub forma unei
opacitati fuziforme sau in banda care dubleaza conturul lateral stang al coloanei
vertebrale.Singurul loc unde aorta descendenta poate apare pe radiografia de fata fara sa se
sumeze cu opacitatea cordului este golful cardiac,portiunea situate intre marginea inferioara a
butonului si inceputul arcului ventricular.
Marirea globala de volum a aortei toracice insumeaza toate cele de mai sus.

23. Modificari vasculare pulmonare in stenoza mitrala

Stenoza mitrala reprezinta lezarea valvei mitrale ce produce obstacol in trecerea sangelui
din AS in VS.Se praduce dilatare atriala stanga, hipertensiune pulmonara, HVD.
Modificari pulmonare in stenoza mitrala:
 in special instalarea hipertensiunii pulmonare initial venoasa cu staza prin cresterea presiunii
in VS, apoi globala dupa instalarea celui de-al 2-lea baraj al mitralei
 HTP venoasa: linii Sylla, artera pulm cu diam crescut si contur difuz, linii Kerley, transsudate
alveolare (aspect de hemosideroza alveolara)
 HTP arteriala se instaleaza cu cel de-al 2-lea baraj al mitralei → hil marit si amputat.
Sindromul de staza venoasa pulmonara: Exista un sindrom de staza venoasa
pulmonara acuta produsa prin insuficienta acuta a VS.Din punct de vedere radiologic
“simptomatologia” este aceea a unui sindrom alveolar produs prin transsudarea brusca a fluidelor
din vasele venoase si capilare perialveolare direct in alveole via interstitial pulmonare care insa
nu are timp sa reactioneze specific.Lipsesc in acest context semnele de interesare
interstitiala,aspectul radiologic fiind de edem pulmonar acut.Repetarea episoadelor de EPA poate
lasa ca leziune sechelara o interesare nespecifica de tip sindrom interstitial.

21
 Staza venoasa pulmonara cronica: recunoaste ca prim movens o acumulare pasiva de
sange in teritoriul venos.Se produce o scadere a vitezei de circulatie a sangelui in vene si prin
efectul de baraj fluid al masei de sange venos stagnant o crestere de presiune in capilarul
pulmonar.Pana la acest nivel nici un mechanism de protectie asemanator celui de la nivelul
arterelor nu protejaza capilarul pulmonar.Simptomatologia radiologica este direct legata de
nivelul presiunilor din capilarul pulmonar.
Primul semn radiologic de staza venoasa este redistributia vasculara venoasa,care apare la
valori presionale capilare intre 12 si 25 mmHg.Numarul de elemente vasculare pulmonare
superioare se dubleaza,calibrul lor de asemeni.Nu apar inca semne de edem interstitial.
Edemul interstitial apare la valori presionale intre 25 si 35 mmHg.Aspectul radiologic al
edemului interstitial de staza are urmatoarele particularitati:
-aparitia frecventa a liniilor Kerley.Liniile Kerley B sunt considerate de mare specificitate
pentru staza cronica
-desenul areolar perialveolar bine vizibil
-banda opaca de contur pleural axillar sau bazal si ulterior epansament lichidian al cavitatii
pleurale
-nodulii interstitiali,sunt considerati leziuni cu specificitate mare,dar tardive.Sunt de doua
tipuri:-hemosiderotici:micronoduli dispusi perihilar si bazal ,de dimensiuni sub 3 mm,cu contur
net,foarte numerosi,de intensitate mare,care in timp pot ajunge la intensitate calcara prin
inglobare in structura micronodulilor a produsilor de metabolism ai pigmentului hemoglobinic
din hematiile ajunse in interstitial pulmonar odata cu fluidele sanguine si distruse.
-de osificare pulmonara:sunt noduli mai mari ,cu diametru de pana la un cm,calcari,cu
centrul clar ,rari,dispusi aleatoriu si reprezentand calcificari ectopice in tesutul de necroza al unor
infarcte pulmonare vechi.
-modificarile de configuratie a cordului.Cea mai sugestiva modificare este considerata
marirea de volum a AS,ca semn de baraj mitral si marirea de volum a arterei pulmonare si
cordului drept ca effect al hipertensiunii pulmonare.Orice alte modificari de configuratie sunt
considerate de importanta indoielnica sau aproximativa.
Edemul alveolarapare la presiuni si mai mari de peste 35 mmHg si are aspectul
characteristic al sindromului alveolar nesistematizat prin EPA,Este important de mentionat ca
EPA prin staza venoasa veche are doua particularitati de evolutie si aspect:
-poate avea uneori localizari apparent stranii(lobar,apical,etc)
-odata cu instalarea semnelor de hipertensiune pulmonara arterializata nu mai poate aparea
Sindromul de hipertensiune pulmonara retrograda
Evolutia in timp a sindromului de staza venoasa cronica duce la cresterea progresiva a
presiunii in teritoriul arterial pulmonar.Aceasta crestere de presiune declansaza instalarea
spasmului metaarteriolar.Instalarea barajului arterial antreneaza schimbari in simptomatologia
clinica si radiologica a bolilor cu staza venoasa cronica precum stenoza valvulara mitrala.Clinic
dispar hemoptiziile(capilarul este protejat) si apar semnele periferice de insuficienta
cardiac(suprasolicitarea cordului drept prin presiunile vasculare pulmonare foarte
mari).Radiologic periferia pulmonului se lumineaza ,dar semnele de edem interstitial cronic nu
22
dispar.Ele persista chiar dupa rezolvarea chirurgicala a barajului mitral si semneaza caracterul
retrograde al sindromului de hipertensiune pulmonara prin “arterializarea” unei staze cornice
.Semnele radiologice de sindrom interstitial vizibile in mantaua unui asemenea pulmon permit un
diagnostic diferential correct cu hipertensiunile pulmonare anterograde.La aceasta din
urma,capilarul si interstitial pulmonary sunt protejate inca de la inceput de efectul debitelor
arteriale crescute si nu dezvolta sindrom interstitial.

24. Modificari morfologice ale cailor de excretie urinare evidentiate

radiologic
Caile excretorii pot suferi modificari de calibru,de contur,ce continut.
a)Modificari de calibru:
 Dilatatia defineste cresterea calibrului unui segment de cale excretorie,fiind principalul
semn radiologic al sindromului obstructiv.La nivelul SPC,dilatatia poate afecta doar un
calice/grup caliceal generand un hidrocalix-sau intregul SPC dand hidronefroza-sub forma
balonizarii calicelor si a bazinetului .
Etiologia dilatatiilor:
 reflux vezico-ureteral
 Obstructie intralumenala(litiaza,cheaguri,etc)
 Obstructie cu etiologie in perete(ureterocel,megaureter,edem)
 Obstructie extralumenala(ureter retrocav,cancere de vecinatate)
 Fara obstacol decelabil(post partum,infectii urinare)
Indicele parenchimatos normal indica debutul recent,acut,al dilatatiei,in timp ce indicele
parenchimatos redus indica o evolutie indelungata ,cronica a bolii.
 Stenoza este definita drept reducerea calibrului unui segment de cale excretorie,frecvent
de etiologie inflamatorie ,cu localizare unica sau multipla, reprezentand una din cauzele
dilatatiei.Localizarea stenozei la nivelul tijelor caliceale va determina aparitia hidrocalixului.La
nivelul uretrei,stenoza se manifesta prin retentive vezicala de urina,vizibila radiologic prin
existenta rezidiului postmictional pathologic.
b)Modificarile de contur:Conturul poate prezenta amprentari determinate de existent unor
elemente extrinseci,normale sau patologice,cu sau fara reducerea calibrului,fiind uneori dificil de
diferentiat de imaginile lacunare cu punct de plecare parietal.Modificarile in plus ale conturului
normal al caii excretorii sunt definite ca imagini aditionale putand fi localizate la orice nivel.
c)Modificari de continut:Continutul caii excretorii poate fi modificat de prezenta unor imagini
spontan radioopace,invizibile de regula dupa administrarea substantei de contrast (litiaza) sau
radiotransparente(lacune).Lacunele sunt spontan hipodense si pot fi inconjurate in totalitate de
substanta de contrast,aspect sugestiv pentru litiaza radiotransparenta sau cu punct de plecare
parietal,sugestiv pentru tumora uroteliala.O situatie particulara rar intalnita este prezenta de aer in
caile excretorii.Aceasta apare ca transparenta care muleaza calea excretorie vizibila pe RRVS si
de regula presistenta pe cliseele urograficeca lacuna.

23
d)Modificari particulare: La nivelul SPC se pot descrie doua tipuri de leziuni prezente doar la
acest nivel:amputatia si dezorganizarea.
Amputatia:defineste absenta opacifierii unui segment al SPC de regula periferic,avand ca
etiologii posibile tumori maligne renale si tuberculoza.
Dezorganizarea:defineste modificarea aspectului normal al SPC putand fi asociata cu prezenta
tumorilor renale maligne,chistelor parapielice sau bolii polichistice,forma adultului.

25. Modificari morfologice ale rinichilor evidentiate radiologic

a)Pozitia rinichilor poate fi modificata congenital(ectopie) sau dobandita,rinichii fiind situati
mai jos fata de pozitia normal(ptoza).
 Ectopia renala: are drept cauza ascensionarea renala incompleta sau exagerata din
regiunea pelvina ,unde se formeaza in perioada intrauterine mugurele ureteral si metanefrosul ce
vor constitui aparatul reno urinar superior.Ectopia asociaza destul de frecvent si fuziuni ale
rinichilor.
Astfel ectopia poate fi:
 joasa-frecvent in pozitie presacrata
 inalta-exista cazuri de ectopie intratoracica
 directa-fiecare rinichi isi pastreaza localizarea stanga respective dreapta.
 incrucisata-unul din rinichi migreaza de partea laterala
 Ptozele renale se apreciaza in ortostatism si sunt cauzate de :
 slabirea sistemului de sustinere a rinichilor,cu “caderea”(ptoza) acestora.
 impingerea produsa de hipertrofia organelor vecine
b)Dimensiunea rinichilor:pe RRVS si UIV se apreciaza prin raportare la corpii vertebrali.Astfel
rinichii sunt de regula mai mari de doua vertebre si jumatate(aprox 8 cm),dar nu peste 3 vertebre
si jumatate(aprox 12 cm),modificarile de dimensiune fiind in general corroborate cu cele de
contur.
c)Conturul renal:poate prezenta fata de conturul ideal modificari in plus(boselura) sau in
minus(ancosa,depresiunea).
 Boselura poate fi unica sau multipla ,situatiile care pot genera acest aspect fiind:
 rinichiul dromader-varianta de normal,boselura fiind de regula medio renala,cu indice
parenchimatos renal;
 tumori renale - intotdeauna asociaza cresteri ale indicelui parenchimatos si in
majoritatea cazurilor modificari de cai excretorii.
 Ancosa este retractia unghiulara a conturului renal traducand:
1)persistenta lobulatiei fetale
2)existenta unui system excretor dublu
3)cicatrice in afectiuni inflamatorii cronice
4)cicatrice dupa infarct renal.
 Depresiunea este o retractie a conturului renal pe o intindere mai mare decat ancosa,
asociind de regula si reducerea indicelui parenchimatos, generate de :
24
 1)amprenta hepatica sau splenica
2)afectiuni inflamatorii cornice
3)cicatrice post infarct

26. TBC renala – aspect radiologic

Afectarea renala presupune prezenta unui focar initial de obicei in pulmon sau in os, din
care se face insamantarea pe cale hematogena.
Tuberculomul se dezvolta in corticala renala, de unde infectia se imprastie in APC via
tubi si papile. Granuloamele cazeoase apar la nivelul rinichiului, ele putand sa evolueze fie spre
vindecare, fie spre constituirea de leziuni detectabile.
In aceasta faza rinichiul poate avea dimensiuni normale sau poate fi marit.
Dupa afectarea parenchimului renal, diseminarea se face:
o Descendent prin urina bacilifera
o Ascendent – spre parenchimul renal pe calea unei artere.
In evolutia tuberculozei renale exista 2 faze:
1. faza parenchimatoasa situata in afara cailor urinare
2. faza asa-zis “deschisa” cand se instaleaza hematuria, cistita tuberculoasa, infectia urinara cu
bK si semnele de pielonefrita. In rinichi se gasesc leziuni polimorfe de tip productiv, fibros,
cazeos, ulcerativ, eroziv, stenozant.In aceasta a2a faza pe RRS rinichiul afectat poate
prezenta structuri calcare si poate avea dimensiuni normale, poate fi marit sau mic. Un
astfel de rinichi mic, cu contur neregulat si depuneri calcare se numeste rinichi mastic. In el
se gasesc leziuni ulcero-cazeoase extinse si necroze parenchimatoase.

Modificarile cavitatilor urinare intra- si extrarenale prezente pe secventele urografice in

tuberculoza renala pot fi:
 stenoze ale APC prin sclerolipomatoza specifica, asociate cu dilatatii suprajacente.
Ingustarea prin stenoza a unei tije caliciale majore determina in amonte dilatatii ale
caliciilor minore cu aspect de “floare de margareta” considerat caracteristic afectiunii.
 eroziuni ale papilelor caliciale care le confera acestora contururi neregulate si sterse.
 ulceratii ce apar ca opacitati aditionale de dimensiuni variabile si forme neregulate,
atasate APC.
 cavitati ce pot fi la distanta de calea de excretie si care se vizualizeaza numai daca
comunica cu aceasta.
 amputatii costand in “disparitia” unui caliciu minor sau major
 imagini lacunare – uneori

CT in tuberculoza renala poate evidentia:

 hidronefroze localizate sau complete
 cavitati cu aspect de abces
 rinichi mic cu calcificari
 afectare perirenala, interesand coloana lombara si / sau psoasul (abcese)

25
 27. Boala polichistica renala
Sub aceasta titulatura sunt reunite trei entitati clinico-radiologice cunoscute pana in
prezent. Sunt afectiuni autosomal dominante.

1. RINICHIUL POLICHISTIC EREDITAR

 caracterizat prin rinichi mare bilateral, cu contururi neregulate si aspecte radioimagistice
caracteristice.
 UIV se constata alungire de tije caliciale si dezorientare a acestora , iar CT aspect de
dezorganizare a structurilor renale cu aspect descris de unii autori ca « schweitzer ».
 clinic totdeauna sunt asociate: retentia azotata si hipertensiunea arteriala.
 Aspectul chistic este prezent si la nivelul ficatului si uneori al pancreasului.

2. BOALA BOURNEVILLE
 rinichiul polichistic este asociat cu leziuni SNC, cutanate, osoase, pulmonare
 pe radiografiile de craniu se pot constata uneori calcificari mici, rotunde, imprastiate
sau sinuoase, neregulate si dense.
 chisturile renale se pot asocia cu angiomiolipoame.

3. BOALA von HIPPEL – LINDAU

 caracterizata prin prezenta de hemangioblastoame ale SNC asociata cu manifestari
abdominale constand din chisturi, adenoame si carcinoame renale uni sau bilaterale.

28. Mod de realizare a UIV

Urografia intravenoasă este tehnica de investigare a aparatului urinar in care se utilizeaza
substanta de contrast administrata i.v. Odata introdusa in sistemul circulator, aceasta in mod
normal se elimina in totalitate prin rinichi. Astfel se obtine opacifierea urinii, prin aceasta
punandu-se in evidenta
 prezenta si nivelul functiilor de concentratie, secretie si excretie ale rinichilor
 aspectul morfologic al rinichilor
 morfologia si tonusul organelor tubulare si cavitare

Substantele iodate utilizate au concentratii de 50-70%. Ele pot da reactii de tip alergic de
la prurit la soc anafilactic si exitus.
Trebuie mentionat ca UIV este contraindicata la persoanele cu insuficienta renala si
hepatica, in afectiuni cardiace decompensate, in insuficienta circulatorie coronariana si cerebrala,
in astm, hipertiroidism si la persoanele alergice.
Totdeauna UIV va fi precedata de RRS.
Realizarea unei UIV presupune minim 3 radiografii dupa injectarea substantei de contrast,
realizate la intervalle de 3, 15 si 30 de minute. Examenul se poate continua cu realizarea de
radiografii la 1h, 2h, 4h de la injectare in functie de caz.
Radiografia de la 15 minute este de dorit sa se faca dupa utilizarea compresiei
(comprimarea regiunii abdominale inferioare imediat dupa realizarea radiografiei de la 3 minute,

26
cu un dispozitiv special). Asfel se pot obtine date utile legate de morfologia APC si bazinetului,
bilateral.

29. Investigatiile radiologice ale aparatului reno-uretero-vezical

1. RADIOGRAFIA RENALA SIMPLA : este o radiografie a regiunii abdominale pe care se
proieteaza organele aparatului urinar (mai putin uretra) la care nu se foloseste substanta de
contrast.
Realizarea ei necesita o pozitionare corecta a regiunii de examinat fata de filmul
radiologic, astfel incat pe radiografie sa se vizualizeze :
o superior : perechile de coaste XI si XII
o inferior : simfiza pubiana
RRS da relatii despre :
 morfologia rinichilor (forma, dimensiunile, pozitia si contururile acestora)
 existenta unor elemente anormale ca de exemplu calcificarile cu diferite sedii :
parenchim renal, arbore pielo-caliceal, vase pelvine, prostata, uter.
Pentru obtinerea unor informatii cat mai complete sunt necesare :
 buna pregatire a pacientului ce consta in evacuarea colonului
 buna pozitionare a pacientului
 utilizarea unor constante electrice corespunzatoare examenului respectiv.

2. UROGRAFIA INTRAVENOASA = UIV este tehnica de investigare a aparatului urinar in
care se utilizeaza substanta de contrast administrata i.v. Odata introdusa in sistemul circulator,
aceasta in mod normal se elimina in totalitate prin rinichi. Astfel se obtine opacifierea urinii, prin
aceasta punandu-se in evidenta
o prezenta si nivelul functiilor de concentratie, secretie si excretie ale rinichilor
o aspectul morfologic al rinichilor
o morfologia si tonusul organelor tubulare si cavitare
Substantele iodate utilizate au concentratii de 50-70%. Ele pot da reactii de tip alergic de la
prurit la soc anafilactic si exitus.
Trebuie mentionat ca UIV este contraindicata la persoanele cu insuficienta renala si
hepatica, in afectiuni cardiace decompensate, in insuficienta circulatorie coronariana si cerebrala,
in astm, hipertiroidism si la persoanele alergice.
Totdeauna UIV va fi precedata de RRS.
Realizarea unei UIV presupune minim 3 radiografii dupa injectarea substantei de contrast,
realizate la intervalle de 3, 15 si 30 de minute. Examenul se poate continua cu realizarea de
radiografii la 1h, 2h, 4h de la injectare in functie de caz.
Radiografia de la 15 minute este de dorit sa se faca dupa utilizarea compresiei
(comprimarea regiunii abdominale inferioare imediat dupa realizarea radiografiei de la 3 minute,
cu un dispozitiv special). Asfel se pot obtine date utile legate de morfologia APC si bazinetului,
bilateral.

3. UROTOMOGRAFIA – implica realizarea unor sectiuni tomografice conventionale la

nivelul rinichilor la circa 15-20 de minute de la injectarea substantei de contrast (s.c.)

27
4. PIELOGRAFIA ASCENDENTA – consta in administrarea de s.c. pe calea unei sonde
introduse transuretrovezical in ureter si / sau bazinet. Umplerea se face retrograd, nefiziologic, iar
imaginile obtinute nu reflecta corespunzator starea morfo-functionala renala. Este o metoda
utilizata atunci cand secretia renala este absenta sau insuficienta pentru a produce imagine prin
urografie.
In prezent se poate realiza si pielografie descendenta prin injectarea de s.c. translombar
prin punctie la nivelul APC.

5. CISTOGRAFIA consta in radiografierea vezicii urinare in care exista urina amestecata cu

s.c. Variante ale acesteia sunt: POLICISTOGRAFIA si CISTOGRAFIA MICTIONALA.

6. ECHOGRAFIA RENALA – in prezent este un examen de screening al rinichilor si vezicii

urinare (VU), ieftin si neinvaziv. Ea ofera relatii despre parenchimul renal si despre APC ce
contin urina care se comporta in mod normal ca un lichid pur. Echografic se pot masura rinichii
in toate diametrele si se pot evidentia calculii din arborele pielo-caliceal (APC).
Utilizarea echo-doppler-ului poate furniza date valoroase despre circulatia renala.

7. INVESTIGAREA RADIOIZOTOPICA – utilizeaza emitatori de radiatii  (I131,

Tc99m) si studiaza in special functia rinichilor (nefrograma izotopica).

8. COMPUTERTOMOGRAFIA (CT) este o metoda deosebit de valoroasa in investigarea

aparatului urinar. Da relatii despre morfologia si functionalitatea rinichilor. De asemenea permite
studierea raporturilor lor cu organele vecine. Se obtin imagini in sectiuni axiale. Investigarea CT
a rinichiului presupune realizarea de sectiuni native si de sectiuni dupa s.c.

9. Investigarea prin REZONANTA MAGNETICA este utilizata deoarece ofera imagini

foarte apropiate de anatomia reala. Utilizand secventele de puls se pot obtine detalii de structura
normale dar si patologice ce pot fi deosebit de utile diagnosticului clinic si imagistic.

10. HISTEROSALPINGOGRAFIA – este o metoda conventionala folosita pentru studiul

morfologiei organelor tubulare si cavitare ale aparatului genital feminin. Presupune injectarea de
contrast cu ajutorul unui dispozitiv – aparatul Schütze – prin colul uterin in uter si trompe.

30. Investigatii radiologice in afectiunile tubului digestiv – enumerare

si descriere
Examenul radiologic constituie metoda de examen al tubului digestiv ce ajuta stabilirea unui
diagnostic pozitiv si orientarea tratamentului. Metode de investigatie:
1.Radioscopia si radiografia abdominala „pe gol” (fara substanta de contrast) – reprezinta
prima etapa a examenului tubului digestiv; pot decela un continut gazos neobisnuit al anselor
intestinale (meteorism, aeroenterie) sau imagini hidroaerice ( caracteristice ocluziei intestinale)
2. Radioscopia cu suspensie baritata administrata peroral – reprezinta tehnica fundamentala
de explorare imagistica a tubului digestiv; ofera informatii despre modificarile morfologice si
functionale, despre sediul si natura leziunii; despre evolutia in timp a leziunii. Pentru stabilirea
unui diagnostic complet, se efectueaza o serie de manevre: examenul in strat subtire (evidentiaza

28
relieful mucoasei), examenul in semirepletie (pt leziuni de dimensiuni mici), examenul in repletie
completa (pt evaluarea formei, dimensiunii, pozitiei segmentului examinat.
3. Radiografiile – permit evidentierea unor leziuni minime; urmarirea evolutiei sub tratament a
unui proces patologic. Surplusul de opacitate corespunde unei cavitati( lipsa de substanta)
anormale, iar „defectele de umplere” se datoreaza unor formatiuni ce ocupa o parte din lumen.
4. Irigoscopia si irigografia – constituie introducerea unei substante baritate pe cale rectala; sunt
metode destinate examenului imagistic al colonului si portiunii terminale a intestinului subtire.
5. Examenele cu dublu contrast – permit un studiu de finete al peretilor organului investigat, in
special al continuitatii contururilor. Se efectueaza prin asocierea unui strat subtire de substanta
radioopaca, aderent la peretii organului + un gaz( ingerare de potiuni efervescente in stomac) /
aer (insufltat in colon).
6. Investigatia cu substante farmacodinamice – se utilizeaza substante ce modifica tonusul,
peristaltismul sau secretia tubului digestiv, in vederea obtinerii unor informatii de ordin
morfologic ( tehnica folosita atunci cind manifestarea patologica creeaza obstacole de diagnostic
prin alte metode).

31. Tehnica de examinare in tranzitul baritat eso-gastro-duodenal

Tehnica de investigatie imagistica, ce confera informatii despre: modificarile morfologice
si/sau functionale; sediul si caracterul leziunii; evolutia in timp a leziunii. Examenul se practica
cu ajutorul baritei (hidroxid de bariu), o substanta groasa, opaca la radiatiile x, pe care pacientul
trebuie sa o absoarba in cantitate variabila dupa necesitatile examenului sau care este introdusa in
duoden cu ajutorul unei sonde facuta sa alunece prin gura sau nas.
Pentru stabilirea unui diagnostic complet, se efectueaza o serie de manevre:
 examenul in strat subtire (evidentiaza relieful mucoasei)
 examenul in semirepletie (pt leziuni de dimensiuni mici)
 examenul in repletie completa (pt evaluarea formei, dimensiunii, pozitiei segmentului
examinat).
Astfel, la nivelul esofagului se pot evidentia urmatoarele aspecte modificate:
o hipotonia – calibru larg+evacuare lenta
o hipertonia – lumen ingust+tranzit accelerat
o diverticuli de pulsiune – opacitati aditionale rotunde sau ovalare, de forma regulata cu
contururi nete, au baza de implantare pediculata, uneori pliuri de mucoasa esofagiana
patrund in diverticuli, avind relief comun esofagian. Diverticulul Zenker – substanta de
contrast va trece din faringe direct in diverticul si patrunde in esofag numai dupa
umplerea acestuia.
o esofagitele cronice – semne functionale( diminuarea peristalticii, hiper/hipotonia), semne
morfologice (contur neregulat cu „dintaturi”)
o ulcerul esofagian – nisa+modificari de relief( ingrosare edematoasa, convergenta
pliurilor)+ modificari diskinetice+spasm
o varicele esofagiene – imagini transparente sinuoase, lacunare, dispuse in lumen (
dezorganizare totala a reliefului esofagian)
o fistule esofago-bronsice – substanta de contrast trece in bronsii pe care le opacifiaza
o BRGE-evidentiata stricturi, ulceratii sau hernia hiatala( tranzitul baritat este indicat atunci
cind nu este posibila endoscopia digestiva superioara

29
 o tumori maligne – cancer vegetant: lacune de umplere unice/multiple, neregulate+
ingustare lumen pina la stenoza +/- pinteni maligni la extremitatile img lacunare; cancer
infiltrant: rigiditate segmentara a peretilor, ingrosarea/stergerea pliurilor mucoasei din
zona respectiva, in fazele avansate, se produce o stenoza progresiva axiala a lumenului cu
o dilatare supraacenta.
La nivelul stomacului:
o stomacul hiperton- forma de corn, pozitie inalta, traiect oblic pronuntat.
o stomacul hipoton – alungit, vertical, cu polul inferior situat sub creasta iliaca
o ptoza gastrica – stomac in pozitie alungita, spatiul dintre diafragm si fornix este marit,
esofagul distal patrunde in abdomen.
o stomacul in cascada – reprezinta accentuarea inflexiunii posterioare a stomacului, ce
antreneaza si o parte din corpul gastric, astfel incit se formeaza doua segmente-unul
superior care retine cantitatea de bariu ingerata pina aceasta atinge un anumit nivel si unul
inferior in care bariul patrunde numai dupa depasirea pragului dintre cele doua segmente.
o volvulusul gastric – organoaxial-traiectul pliurilor mucoasei sunt modificate si se
intretaie in zona de torsiune
o gastritele cronice – hipertrofice: pliurile gastrice isi pierd paralelismul si devin sinuoase,
determinind aparitia de imagini lacunare imense
o ulcerul gastric – nisa ulceroasa
o tumorile gastrice – benigne- imagini lacunare net conturate, unice/multiple; maligne – f
vegetanta-imagine lacunara cu 1.margini nete sau formata in baza cofluarii mai multor
defecte mici de umplere 2.defecte de umplere marginale intinse, cu limite
sterse/neregulate; f infiltrativa- rigiditati+abs peristaltismului+deformarea reg afectate
o stenoza pilorica – tranzit intirziat, uneori substanta de contrast persista cca 24h dupa
ingerare.
La nivelul duodenului:
o diverticuli duodenali – opacitati aditionale rotund-ovalare, atasate lumenului dd, cu
contururi regulate si nete.
o duodenitele – semne functionale: hipertonie(calibru redus)+hiperkinezie (tranzit
accelerat) / sau hipotonia ( +/- imagini hidroaerice in interiorul bulbului)
o ulcerul duodenal- nisa
o tumorile duodenale- benigne-img lacunare nete, omogene, bine conturate; maligne-
rare(infiltrative, vegetante, ulcerative)
La nivelul intestinului subtire
o boala Crohn – hipotonie+staza, atrofia pliurilor mucoasei, imagini lacunare multiple,
contur neregulat, dintat(ulceratii)
o
Contraindicatii si efecte secundare - Acest examen este contraindicat femeilor gravide. El
nu este insotit de nici un efect secundar, doar absorbtia terciului baritat poatet fi neplacuta. De
indata ce examenul este incheiat, pacientul poate pleca si poate sa-si reia alimentatia normala. In
timpul urmatoarelor doua zile, fecalele sale vor avea un aspect albicios datorat eliminarii baritei

32. Tehnica de investigare prin irigografie

Constituie introducerea unei substante baritate pe cale rectala prin clisma; este o metoda
destinata examenului imagistic al colonului si portiunii terminale a intestinului subtire.

30
 Este necesara o pregatire prealabila a pacientului care consta in regim igienodietetic,
clisma evacuatorie si administrare de laxativ.
Irigografia este o metoda folosita de multa vreme si poate arata prezenta unor fistule, a
unui cancer, a diverticulilor, a spasmelor colonice, a megacolonului sau dolicocolonului, a
patologiei inflamatorii colonice
 dolicolonul- se evidentiaza lungimea anormala a unui segment al colonului si formarea de
bucle suplimentare cu dispozitii variate ( se asociaza cu aerocolie marcata)
 megacolonul
o congenital-calibru crescut+ aerocolie foarte bine exprimata
o secundar-+procese stenozante(inflamatorii sau tumorale)
 diverticulii colonici – opacitati aditionale rotunde sau ovalare, unite printr un pedicul vizibil
(daca exista procese inflamatorii parietale, se evidentiaza contururi neregulate si umplere
neomogena)
 colitele - tulburari de tranzit (accelerat sau intirziat), hipersecretie (opacifierea segm afectat),
relief dezorganizat, ingrosat, modificari de calibru (de regula, post-cicatriciale).
 Tumori
o Benigne - img lacunare regulate, nete, bine conturate;
o Maligne
 forma vegetanta - img lacunare de diferite dimensiuni, cu contur neregulat,
sters, posibila stenoza maligna (daca se dezvolta pe intreaga circumferinta)
 forma infiltrativa - rigiditate parietala+mici dintaturi
 forma ulcerativa - nisa maligna.
 ocluzia intestinala – acumulare de gaze in ansele intestinale supraacente ( img hidroaerice)

33. Modificari elementare morfologice (calibru / lungime, plusuri /

minusuri de umplere) ale tubului digestiv – enumerare, exemple
1. Modificari de pozitie
Ptoza – deplasare caudala permanenta prin alungirea ligamentelor suspensoare
Deplasari (impingere / tractiune)
Torsiuni – mecanism complex, imagini bizare
2. Modificari dimensionale
Cresterea / reducerea lungimii ± calibrului
– brahiesofag, megaesofag, megacolon, dolicocolon
– cauze congenitale, disfunctii neuro-vegetative, procese stenozante
Stenoze: = regiuni limitate de ingustare pronuntata a lumenului, produse de cauze organice
– axiale / excentrice
– cu contur regulat / neregulat
– lungime: inelare / tubulare
– uniformitatea calibrului: tubular / moniliform / neregulat
 benigne / maligne
3.Modificari de contur
 Amprente
= denivelari limitate ale contururilor produse de organele / formatiunile vecine
– conturul nu este intrerupt
– pliurile sunt impinse dar continue

31
  Neregularitati
= alterari parietale grave
– intrinseci (fibroza retractila, procese tumorale)
– extrinseci (periviscerite)
 Denivelari
 Intreruperera contururilor
= consecinta proceselor tumorale vegetante
! “lizereul de siguranta” – examen cu dublu contrast colon
 Rigiditatea
= produsa de procese infiltrative de natura inflamatorie sau neoplazica, cu absenta peristalticii
• benigna
• maligna
4.Imagini aditionale (plus de umplere)
– Ulceratiile superficiale – mici neregularitati de contur
– Nisa – pierdere de substanta in peretele unui organ
Rx:
• de fata – opacitate persistenta
• de profil:
 Benigna
 relativ regulata
 baza mica de implantare
 iese din contur
 Maligna
o forma neregulata
o baza larga de implantare
o retrasa din contur
 (“incastrata”)
5.Defectele de umplere (lacune)
 edem inflamator
 tumori benigne
 rotund ovalar
 contur regulat, net nu intrerup pliurile
 tumori maligne
 crestere rapida
 contur sters, neregulat
 cu zone de semiton
 pliuri intrerupte

34. Aspect radiologic in nisa benigna gastrica

Examenul radiologic este esențial în diagnosticul ulcerului gastric, nișa fiind semnul direct.
Localizat cel mai adesea pe mica curbură,este văzut din profil “în afara conturului gastric”, ceea
ce o diferențează de nișa malignă, încastrată, dispusă în conturul gastric.
Morfologic nișa de profil poate să apară sub mai multe forme:
o Nișa mică triunghiulară sub forma unui spicul
o Nișa de talie medie cu sau fără halou clar în jur;

32
o Nișă pediculată,care apare ca un diverticul la nivelul micii curburi, legat de stomac printr-un
pedicul subțire; are întotdeauna semnificația unui ulcer penetrant.
o Nișa Hudek tipică cu cele 3 nivele (bariu, lichid și aer, propriu numai ulcerului gastric);
o Nișa gigantică al cărei diametru depășește 5 cm care este de obicei expresia unei penetrații
vechi cu distrucția peretelui gastric astfel încât fundul ulcerului este constituit din parenchimul
organului penetrate (ficat, pancreas, reg. colică); este întâlnită la oamenii în vârstă pe fondul
unor defecte de irigație (pe fond ateromatos)  diagnostric diferential cu cancerul gastric.
Nișa de față apare ca o pată de retenție baritată, înconjurată de halou semitransparent, dat
de edemul periulceros (inelul Hampton), justificând comparația cu o cocardă = nișa în cocardă.
Semnele indirecte:
o Retracția micii curburi cu modificarea unghiului gastric prin apropierea pilorului de cardie, în
forme vechi, caloase, localizate la nivelul unghiului gastric
o Incizura spastică a marii curburi în dreptul leziunii ca expresie a spasmului persistent al
fibrelor circulare ale musculaturii.
o Convergența pliurilor mucoasei gastrice către ulcer = semn de benignitate.
Examenul radiologic – diagnostic diferential benign/malign:
 benign - nișa ieșită din conturul gastric cu pliuri din vecinătate suple;
 malign - nișă încastrată cu rigiditate parietală și anarhia pliurilor mucoasei din vecinătate.

35. Aspect radiologic in nisa bulbara

Ulcerul duodenal in 90% cazuri – ulcer bulbar
Investigatia radiologica poate fi negative pentru ulcerul duodenal deoarece nu produce
modificari evidente radiologic, insa prezinta o mare variabilitate de aspecte radiologice in raport
cu faza de evolutie; in formele de debut se pun in evident fenomene inflamatorii la nivelul
bulbului = bulbite. Bulbita urmarita radiologic evolueaza spre un ulcer duodenal cu aparitia nisei.
Aspectele radiologice ale bulbitei:
 Bulbita simpla: pliuri paralele, ingrosate, curburi bulbare mai groase, evacuare incompleta, cu
faze lungi de acalmie, resturi de bariu intre pliuri
 Bulbita edematoasa: bulb marit de volum, evacuare deficitara din cauza unor zone de edem
avansat
 Bulbita de tip reticulat: retea reticulata care proemina zonelor de edem
 Bulbita de tip polipoid: multiple imagini lacunare, ovalare care disloca bariul si acopera
pliurile realizand aspect fals polipoid (confuzia cu polipii este posibila in multe cazuri)
 Bulbita de tip nodos: edem bulbar extins, conturul si pliurile bulbare sterse, opacifiere
neomogena, cu un bariu cenusiu murdar, cu tendinta la precipitare
 Bulbita de tip pseudoulceros: variate modificari ale conturului bulbar datorita zonelor de edem
 Bulbita patata: evolutia procesului inflamator spre ulcerare cu eroziuni ale mucoasei,
microulceratii
Aspecte radiologice ale ulcerului duodenal
Nu se poate vorbi de ulcer duodenal decat in prezenta nisei bulbare in relief – semn major
direct. Nisa duodenala se aseamana cu cea gastric foarte mult, dar are si o serie de caracteristici
distincte:
 In evolutia nisei bulbare predomina procesul inflmator exudativ si infiltrativ
 Ulcerele bulbare sunt mai putin profunde din cauza peretelui subtire al duodenului
 Nu se poate observa gulerul nisei si implicit nisele nu sunt mari

33
 Vindecarea are loc cu importante deformari ale peretelui bulbar
 Penetratia pana la seroasa provoaca periviscerita cu punct de plecare intrinsec
 Aspectul nisei este in functie de prezenta deformatiei bulbului si a sediului ei (fete/curburi):
o nisele fara deformare constituie expresia unui ulcer recent (aspect “in cocarda”,
“rozeta”, sub forma de pata rotunda, ovalara, persistenta, centrobulbara, cu zona de
edem periulceros, bulb marit de volum, cu evacuare dificila si convergenta pliurilor spre
nisa)
o nisele cu deformari bulbare prezinta diverse aspecte

36. Semne directe si indirecte de nisa benigna

SEMNE DIRECTE:
1. Nisa
 data de eroziunea mucuoasei sau submucoasei gastrice si chiar a muscularei in care intra
substanta de contrast, realizand o opacitate, care proemina din contur
 imagine de fata: imagine de cocarda (opacitate rotunda sau ovalara, persistenta,
inconjurata de halou transparent, cu pliurile mucoasei convergente spre nisa)
 imagine de profil: plus de umplere ce iese din conturul micii curburi, de forma rotund-
ovalara, semilunara, conica, triunghiulara
 dimensiuni – 2-3 mm pana la cativa cm
 forma –triunghiulara, rotunda, aplatizata
 conturul – net si regulat, neregulat in cele penetrante
 tonalitate omogena (neuniforma in cancer)
 cu cat conturul nisei este mai regulat, cu atat nisa este mai recenta

2. Modificari periulceroase
 determinate de edem si infiltratie inflamatorie
 radiologic: banda transparenta ce separa baza nisei de lumenul gastric (inel Hampton) –
semn patognomonic de benignitate
 ulceratiile superficiale ale mucoasei, pana la 2mm adancime nu sunt vizibile radiologic

SEMNE INDIRECTE
1. Semne functionale
 triada simptomatica: Hipertonie, Hiperkinezie, Hipersecretie
 evacuarea intarziata a stomacului in urma diskineziei antro – pilorice
 semnul aratatorului sau indicatorului (incizura pe conturul opus celui pe care se
localizeaza nisa)

2. Semne morfologice
 Convergenta pliurilor spre nisa
 Rigiditatea segmentara
 Scurtarea micii curburi
 Bilocularea – stenozaexcentrica
 Gastrita insotitoare

34
 37. Diagnosticul diferential intre nisa benigna si cea maligna
Nisa este expresia unei ulceratii interesand in grade variabile tunicile interne ale
segmentului de tub digestiv implicat; bariul umpland pierderea de substanta apare ca o
proeminenta opaca.
La examenul unei nise trebuie sa precizam localizarea, forma, dimensiunile, modul de
opacifiere (omogen sau neomogen) si aspectul mucoasei din jurul nisei.
In raport cu sediul nisei si cu modul de proiectie al acesteia fata de fascicolul de raze X se
pot observa 2 aspecte: nisa situata pe curburi apare ca o proeminenta baritata atasata conturului
respectiv, iar nisa situata pe una din fetele segmentului de tub digestiv afectat poate fi evidentiata
in strat subtire in pozitie frontala sub forma unei opacitati reziduale, suspendate. O astfel de nisa
situata pe una din fete poate fi proiectata marginal, tangent la fascicolul de raze X prin rotatia
bolnavului in incidente oblice sau de profil.
 Nisa benigna – proiectie marginala (iese din contur), forma relativ regulata, baza mica de
implantare, zona transparenta la baza produsa de edemul local.
 Nisa maligna – forma neregulata, baza larga de implantare, retrasa din contur
(“incastrata”).

Nisa benigna
o Este frecventa la nivelul stomacului si al bulbului duodenal, mai rar la esofag sau intestin
o Localizata pe curbura apare radiologic ca o pata baritata proeminenta din contur, rotunda /
ovalara, cu baza de implantare variata, uneori mica, pediculata, cu dimensiuni variate, de
obicei 1-2 cm, cu contur net si opacifiere omogena
o Deasupra si dedesubtul nisei se evidentiaza denivelari cu versante asimetrice, care
corespund edemului periulceros (zona clara, inelara)
o Intre bariul din nisa si cel din stomac se observa o banda transparenta (semnul Hampton)
care corespunde de asemenea edemului periulceros
o Pliurile din jurul nisei converg spre ea conferindu-i un aspect stelat
o Asociaza importante modificari functionale: spasme, hiperkinezie
o Nisa benigna situata pe o fata apare ca o pata suspendata inconjurata de o zona clara (nisa
in cocarda)

Nisa gastrica maligna

o Este expresia radiologica a cancerului ulcerat
o Prezinta dimensiuni mari, de obicei mai mari de 3 cm
o Are baza larga de implantare si este mai mult inalta decat lata
o Fundul nisei poate fi rectiliniu, bombat, în platou sau neregulat
o Nu proemina in conturul organului
o Poate fi situate în acelasi plan cu profilul conturului, ori sub acesta (nisa încastrata) sau sa
fie situata într-un defect de umplere (nisa în lacuna)
o In jurul nisei maligne se poate constata prezenta unor imagini lacunare
o Pliurile mucoasei din jur sunt rigide, nu dispar la compresiune si se opresc la distanta de
nisa
o Nu raspunde la testul terapeutic, dimpotriva isi poate creste dimensiunile sub tratament
antiulceros
o Nu este dureroasa sub ecran

35
 38. Diagnosticul diferential intre stenoza maligna si cea benigna
Stenoza benigna:
 sunt rezultatul unor procese inflamatorii sau tumorale benigne, apar in ulcere sau dupa
ingestia de soda caustica
 lungime mare
 unice sau multiple
 axiale, datorita afectarii circumferentiale ale peretelui tubului digestiv
 contur regulat sau fin neregulat, poate prezenta spiculi datorita unor ulceratii superficiale
ale mucoasei
 aspect de palnie deaorece modificarea calibrului nu se face brusc
 pliurile zonei stenozate pot fi modificate (mai groase sau mai subtiri), cu contururi sterse,
neregulate, dar nu se intrerup la nivelul zonei de stenoza.
Stenoze maligne:
 sunt scurte
 de obicei unice
 in general excentrice, rar axiale, in procese maligne infiltrative cu evolutie
circumferentiala
 conturul stenozei e intotdeauna neregulat
 modificarea de calibru se face brusc, apar pintenii maligni
 pliurile de mucoasa din interiorul stenozei dispar
 asociaza si alte semne de malignitate: imaginea in semiton, rigiditatea.

39. Diverticulii tubului digestiv – descriere radiologica, localizare,

particularitati
Diverticuli = defecte in structura tunicii musculare, ce angajeaza mucoasa prin bresa constituita.
Pot fi unici sau multipli. Se produc prin doua mecanisme:
Diverticuli de pulsiune:
 Forma rotunda sau ovalara
 Contur regulat, net trasat
 Solitari sau multipli
 Prezinta o pacifiere omogena
 La locul de contact cu lumenul prezinta un pedicul de regula mai ingust ca restul pungii
diverticulare
 Pliurile mucoasei patrund in diverticul
 Segmentul de tub digestiv care prezinta diverticului nu prezinta modificari de tonus sau
peristaltica (diagnostic diferential cu ulcerul)

36
 Daca o pacifiere intradiverticulara este neomogena, cu contur neregulat sau partial sters
se considera ca mucoasa din interior este edematiata = diverticulita (localizare: esofag,
duoden si colon)
 La nivelul colonului, diverticulii se pot complica frecvent cu procese de diverticulita si
chiar cu abcese peridiverticulare = extravazarea substantei de contrast din sacul
diventricular in atmosfera peridiverticulara
Diverticuli de tractiune:
 Forma triunghiulara, baza la nivelul lumenului, vaful - spre exterior
 Contururi regulate, net trasate, aproape rectilinii
 Baza larga de implantare = se evacueaza complet
 Apar secundar unor procese de fibroza sau inflamator

40. Aspectul normal al structurii osoase (os spongios, os compact,

corticala etc.)
Scheletul este alcatuit din oase lungi, oase late si oase scurte.
Macroscopic toate oasele au:
- o portiune centrala constituita din os spongios cu spatii medulare
- o portiune periferica densa si dura din os compact, inconjurata de periost
Histologic, osul adult prezinta doua componente principale:
 substanta osoasa dura organizata in lamele / trabecule opace la raze X
 spatiile osoase ocupate de tesuturi conjunctive moi = spatii medulare, transparente la
razele X

A. Osul lung prezintă trei parti: diafiza, metafiza si epifizele

1. Diafiza are forma de cilindru si este constituita din tesut osos compact care inconjoara
canalul medular.
Compacta - grosime si diametru in raport cu importanta osului
Tesutul osos compact este format din:
- sisteme tubulare Havers dispuse paralel cu axul osului (lamele dispuse in sisteme
cilindrice concentrice)
- lamele complementare
- una care inconjoara diafiza in manson, sub periost
- alta situata spre canalul medular = endost;
- canalele Volkmann  pe elementele precedente
 Rgr: doua benzi opace paralele care delimiteaza canalul medular
 CT: inel cu densitate mult crescuta, omogen
 IRM: asemnal in toate secventele
Canalul medular
 Rgr. banda radiotransparenta
 CT: densitate tisulara, predominant grasoasa
 IRM: la adulti semnal de tip grasos (HT1, izo-hT2)
Periost
37
  Rgr, CT: nevizibil
 IRM: asemnal

2. Epifiza = tesut spongios, inconjurat de corticala epifizara

Tesutul spongios este constituit din:
- lamele ce nu sunt dispuse concentric ca in compacta, ci in trabecule mai
rare,formand o retea
- trabeculele spongioasei sunt orientate in sensul liniilor de forta, in raport cu
functiile osului
 Rgr.: travee opace, fine, ce formeaza o retea cu ochiuri radiotransparente
 CT: travee dense ce se intersecteaza in retea
 IRM: semnal grasos dar < grasimii subcutanate
Corticala – acelasi aspect ca si compacta diafizara, dar foarte subtire.

B. Osul lat se compune din corticale paralele (tablii) intre care este o spongioasa (diploe) –
exemplu: oasele craniului (unite prin suturi denumite sinostoze).

C. Oasele scurte sunt alcatuite dintr-o masa spongioasa invelita intr-un manson periostic
(vertebrele) sau intr-o corticala foarte subtire (oasele carpiene).

41. Aspectul normal radiologic al osului lung

La osul lung se disting trei parti: diafiza, metafiza si epifizele.
1.Diafiza are forma de cilindru si este constituita din tesut osos compact care inconjoara canalul
medular.
a. Compacta - grosime si diametru in raport cu importanta osului
Rgr: doua benzi opace paralele care delimiteaza canalul medular
b. Canalul medular
Rgr. banda radiotransparenta
c. Periost
Rgr: nevizibil

2.Epifiza = tesut spongios, inconjurat de corticala epifizara

a. Tesutul spongios
Rgr.: travee opace, fine, ce formeaza o retea cu ochiuri radiotransparente
CT: travee dense ce se intersecteaza in retea
IRM: semnal grasos dar < grasimii subcutanate
b. Corticala – acelasi aspect ca si compacta diafizara, dar foarte subtire

42. Leziuni elementare osteodistructive – enumerare, exemple

MODIFICARI ELEMENTARE OSOASE
Modificari de structura
38
  distructive
 constructive
 mixte
MODIFICARI OSTEODISTRUCTIVE
1. Demineralizare
2. Osteoliza
3. Osteonecroza
4. Atrofia prin presiune

1.Demineralizare
=diminuarea sarurilor fosfo-calcice la nivelul matricei proteice osoase, cu pastrarea
integritatii acesteia (reversibila)
Exemple:
 Artrita –hiperperfuzie locala ca raspuns inflamator  metabolizarea sarurilor PCa 
scaderea concentratiei in segmentele vecine articulatiei  demineralizare
 Fractura : demineralizare prin efecte locale + demineralizare prin imobilizare

2. Osteoliza
=presupune lipsa de structura osoasa prin activarea osteoclastelor cu distructie a matricei
proteice si mobilizare a sarurilor PCa
Exemple:
 Eroziune
 Geoda
 Lacuna
 Sechestru osos

3. Osteonecroza
=leziune secundara hipoperfuziei sau lipsei de perfuzie intr-un teritoriu osos
Exemple:
 Osteonecroza aseptica
 Infarct osos
 Ostecondroza

4. Atrofia prin presiune

=caracterizata prin lipsa de substanta osoasa, generata de actiunea prelungita a unui
element compresiv de vecinatate (adeseori vascular)
Exemple:
 din interior spre exterior (ex. chist osos)
 dinspre exterior spre interior (ex. sa turceasca “balonizata” in adenomul hipofizar)

39
 43. Leziuni elementare osteoconstructive – enumerare, exemple
Leziuni constructive = productie osoasa in exces, fie prin reducerea resorbtiei osoase, fie
prin accentuarea osteoblastozei.
Modificari:
→ intr-un singur loc, pe un singur os – monotope
→ mai multe locuri, acelasi os – politope
→ acelasi os – monostice
→ mai multe oase – poliostice
Leziunile constructive sunt :
1. Osteoscleroza – ex: spongioscleroza, endostoza (la nivelul endostului compactei)
2. Periostoza – ex. procese inflamatorii, tumori maligne, sarcom Ewing
3. Osificari heterotrope – ex. osteofite, sindesmofite, osificari post-traumatice

44. Periostoza – tipuri si caracteristici

In functie de agresivitatea si timpul de evolutie al procesului patologic, periostoza poate fi :
 lineara - specifica proceselor inflamatorii, dubleaza conturul extern al osului, avand o
structura asemanatoare structurii osoase pe care o insoteste.
 lamelara - specif. sarcoamelor Ewing, inflamatiilor , apare ca multiple opacitati
lineare, paralele cu conturul osului si intre ele .
 spiculara – specif. tumorilor maligne, si in inflamatii deosebit de agresive,cu evolutie
rapida. Radiologic se prezinta ca opacitati lineare sau triunghiulare, dispuse in
unghiuri variabile fata de conturul extern al osului, de cativa milimetri.
 pinteni periostotici / apozitii periostale/ triunghi malign Codman - apar ca opacitati
de forma triunghiulara , bine conturati, de obicei regulati. Se intalnesc la periferia
proceselor expansive tumorale, la periferia locului de efractie a corticalei de catre
tumora.

45. Consolidarea normala a focarului de fractura – aspect radiologic

1. Etapa de calus osos fibro-proteic - in 7-10 zile creste transparenta extremitatii ososase
din focarul fracturat = demineralizare locala, cu largirea solutiei de continuitate, contururile
osoase adiacente apar sterse.
2. Etapa de calus conjunctiv - in aprox 2 saptamani , cu demineralizare importanta, si linia
de fractura apare mai putin clara – “in fum de tigara”.
3. Etapa de calus osos primitiv = dupa 3 saptamani:
- opacifiere neomogena la nivelul focarului de fractura care depaseste limita traiectului.
- treptat, dispare solutia de continuitate fiind inlocuita de t. osos.
4. Etapa de calus osos definitiv = remodelare osoasa sub activitate osteoclastica. Dureaza
cateva luni.
- calusul capata aspect trabecular

40
 - stabilirea continuitatii compactei, si reudcerea volumului calusului

46. Tulburarile de consolidare a fracturilor

1. Calus vicios- consolidare in pozitie anormala.
2. Calus exuberant- calus voluminos ce intereseaza si partile moi.
3. Pseudartroza - lipsa de stabilire a continuitatii intre fragmente la 6L de la producerea fracturii.
-apare prin:→ distanta mare intre fragmente
→ hipervascularizatia zonei focarului
→ interpunere de parti moi si distrugere de periost => osificare, depunere de
periost nou pe fiecare dintre fragmentele fracturii , cu aparitia de corticala noua spre focarul
de fractura.
Rx: - lipsa de calus din jurul elementelor din jurul focarului de fractura
- aparitia de os nou, compact, pe versantii fracturii

47. Osteomielita – fazele evolutive functie de aspectul anatomo-

patologic
Osteomielita = afectiune inflamatorie osoasa, determinata de agenti patogeni diferiti, ce
realizeaza entitati clinice cu evolutie si tablou radiologic bine definite.
FAZA ASPECT ASPECT RADIOLOGIC
ANATOMO-PATOLOGIC
 proces inflamator  domina fenomenul 10-14 zile
conj.-vascular  os : aspect normal
 afectarea secundara a tesutului osos  parti moi: creste
 hiperemie  demineralizarea mai ales in densitatea partilor moi
spongioasa , dar si in compacta in vecinatatea
+ inflamatia si a periostului metafizei interesate
 dupa 10-14 zile
 os: demineralizare
CONGESTIE -
difuza(spongioasa si
HIPEREMIE
compacta), ce se
extinde rapid
15-20 zile + reactie
periostala unilamelara sau
plurilamelara
PREDOMINA
FENOMENELE
DISTRUCTIVE
 abcesul format difuzeaza in toate directiile o aspect patat al
ABCEDARE  se produc necroze, datorita emboliei demineralizarii, cu
microbiene, compresiei vaselor (in aparitia de mici zone de
(SUPURATIE)
compacta mai usor, datorita vascularizatiei osteoliza
sarace si lipsei anastomozelor) o apar sechestre

41
  inflamatia periostului este intretinuta de  in spongioasa- dimensiuni
prezenta sechestrelor mici
 in compacta – dimensiuni
mari
 Rx vizibil dupa mai multe
luni (2)
o portiuni de os izolate de
tesutul din jur prin zone
de osteoliza
o delimitarea de tesutul din
jur: 4-6 luni
o se pot resorbi, se pot
elimina (fistule)
o reactii periostale din ce
in ce mai bogate
PREDOMINA
FENOMENELE
DISTRUCTIVE
 dupa indepartarea sechestrelor (eventual apozitiile subperiostale isi
chirurgical) se regenereaza osul, de obicei reduc dimensiunile
neomogen , unde nu a fost distrus (abces, o structura se reface,
sechestre); putind persista zone cu
 lipsa de substanta osoasa se completeaza structura mai condensata
REMANIERE partial sau total sau mai rarefiata
o pot persista cavitati
(zone de osteoliza)
PREDOMINA
FENOMENELE
CONSTRUCTIVE
- prezenta sechestrelor intretine infectia 1. reactii periostale abundente
(congestia si staza locala – conditii pt.  ingrosare neregulata a
osteoscleroza) osului
- circulatie locala lenta cu staza limfatica 2. osteocondensare
favorizeaza formarea de os  ingustare a canalului medular
CRONICIZARE  prezenta de abcese cu sechestre  compactizarea spongioasei
(pusee repetate, - in interiorul acestor
evoutie condensari apar zone de
prelungita) osteoliza bine conturate ce pot
contine imagini de sechestre
3. prezenta de fistule
PREDOMINA
FENOMENELE
CONSTRUCTIVE

42
48. Necroza aseptica de cap femural – aspect radiologic
Termeni
 Osteonecroza aseptica = necroza epifizara la adult
 Infarct osos = necroza metafizara si diafizara la adult
 Osteocondrita disecanta = necroza epifizara subcondrala de talie mica (<1cm)
 Osteocondroza, osteocondrite de crestere = necroza unui nucleu epifizar

Definitie: necroza aseptica de cap femural: moartea componentelor celulare din corticala si
spongioasa osoasa ce rezulta din reducerea / obstructia / intreruperea vascularizatiei (arteriale,
capilare, sinusoidale,venoase).

Etiologie:
 origine macrovasculara: traumatism cu fractura sau luxatie de cap femural
 origine microvasculara: embolii grasoase (hipercorticism, alcoolism, hiperlipidemie),
embolii gazoase (maladia chesoanelor, plonjori), citotoxicitate (radioterapie,
chimioterapie, maladie Gaucher)

Epidemiologie:
85% la sexul masculin, intre 4 si 10 ani (maladia Legg-Calve-Perthes) respectiv intre 30 si 50
ani (maladia Chandler)

Anatomie patologica:
 Stadiul 1 : moarte celulara la debut
 Stadiul 2: aparitia unei interfete periferice reactive
o 2a = osteocondensare relativa prin “scaparea” de la demineralizare - ce apare
prin hiperemia reactiva si diminuarea activitatii
o 2b = osteocondensare reala survenind la nivelul suprafetei portante
 Stadiul 3 si 4: resorbtia traveelor necrozate, fractura si stergerea osului subcondral
 Stadiul 5: distructia cartilajului de acoperire si aparitia coxartrozei

Aspecte radiologice:
Dupa STEINBERG - 5 stadii:
 infra-radiologic: anomalii hemodinamice, histologice si izotopice
 la 5 saptamani de la debutul clinic: prima manifestare radiologica consta din
modificari structurale teoretic reversibile :
o osteocondensare sectoriala a capului femoral;
o o plaja de demineralizare heterogena subcondrala inconjurata la periferie de
osteocondensare arciforma (situata de obicei in cadranul supero-extern si
anterior);
o forma capului femural pastrata;
o fara modificari ale spatiului articular, fara osteofite.
 fractura subcondrala “coaja de ou » ; spatiul articular in continuare normal
 modificare de forma a capului femural; spatiul articular normal
 leziuni articulare degenerative secundare: ingustarea spatiului articular si remanieri
osoase degenerative

43
 Diagnosticul diferential cu coxartroza
Semne radiologice: pensarea spatiului articular, condensare subcondrala, osteofitoza a
versantilor articulari (ca in orice proces artrozic).
In faze avansate: geode (tulburari de vascularizatie)  osteonecroza aseptica, in care pensarea
spatiului articular apare tardiv, capul femural fiind deformat.

49. Caractere de benignitate/malignitate a tumorilor osoase

osteolitice
 Caractere de benignitate:
 tumori monooste (1 os), monotope (1 localizare)
 rata de crestere lenta (da posibilitate osului sanatos de a de delimita de leziunea
tumorala) = contur „in harta geografica”, eventual scleroza marginala, atrofie prin
presiune
 nu distrug corticala
 nu determina reactie periostala (rar, de tip benign)
 nu invadeaza partile moi

Exemple de tumori benigne osteolitice – aspecte radiologice:

1. Osteom osteoid: zona de osteoscleroza + periostoza; centrata de zona osteolitica = nidus
(dimensiuni reduse); tumora + nidus ~ 2cm.

2. Fibrom osos: leziune osteolitica, rotund ovalara, contur geografic; condensare marginala,
septuri in aria tumorii; nu determina reactie periostala; nu invadeaza partile moi

3. Hemangiom:
 in localizarile vertebrale
o osteoliza delimitata de septuri ce dau un aspect “tigrat” prin ingrosarea
trabeculelor verticale extensie in arc
o deformarea corpului : bombarea conturului posterior, latire, tasare
o asimptomatic, stabil / agresiv
 in localizarile pe oase plate (frontal, parietal, omoplat) orientare radiala a traveelor

Pseudotumori:
1. Chist osos esential/solitar:
 zona de osteoliza intinsa (> 5cm), bine delimitata, ce subtiaza corticala si prezinta
inferior o zona de scleroza marginala „in semiluna” („pahar de ou”)
 uneori are contur policiclic / septuri
 nu interupe corticala
 nu determina reactie periostala (exceptie – fractura pe os patologic)

2. Chist osos anevrismal:

 zona de osteoliza, rotund ovalara, uneori septata; crestere importanta in timp, subtiere
marcata a corticalei. fara reactie periostala.
 cand ritmul de crestere este rapid poate apare si o minima reactie periostala lamelara

44
3. Tumora cu mieloplaxe
 osteoliza intinsa, de obicei poliseptata, policiclica
 fara scleroza periferica; sufla osul; subtiere importanta a corticalei, care isi pastreaza
continuitatea
 intreruperea corticalei este primul semn de virare spre maligniatte  apare reactie
periostala, extensie in partile moi

 Caractere de malignitate:
 monooste / polioste, politope
 rata de crestere rapida (limite imprecise)Exceptie: mielom multiplu– rata lenta
 dimensiuni mari
 intrerup corticala
 determina reactie periostala (spiculata, triunghiulara)
 evolutie rapida
 pot recidiva

Exemple de tumori maligne osteolitice – aspecte radiologice:

1. Osteosarcom:
 variabil ca aspect, in functie de forma histologica – osteocondensare intinsa,
neomogena / osteoliza maligna
 limite imprecise, fara scleroza marginala, corticala distrusa
 reactie periostala importanta, fie lamelara (rar), spiculata (frecvent)
 intotdeauna monoosta, monotopa

2. Condrosarcom:
 osteoliza cu contururi sterse, de obicei burata prin microcalcificari de tip condroid
 fara scleroza marginala
 reactia periostala poate lipsi datorita cresterii lente tumorale

3. Reticulosarcom Ewing:
 zona intinsa de osteoliza > 5cm (toata diafiza)
 imprecis delimitata, fara zone de tranzitie
 fara scleroza marginala
 absenta completa a matricei osoase tumorale
 corticala intrerupta
 reactie periostala specifica tip plurilamelar = „in bulb de ceapa”

4. Mielom multiplu - zone multiple de osteoliza, rotund-ovalare, talie relativ mica, contur
relativ bine delimitat, fara reactie periostala, situate in os complet sanatos

50. Tuberculoza vertebrala – aspect radiologic

Localizare: la nivelul corpului vertebral de obicei; in jumatatea anterioara a corpului
vertebral, in apropierea discului
Apar in coloana toracala, lombara (T10-T11 cel mai frecvent )
45
 Procesul se extinde de la un corp vertebral , la disc pe care il distruge, apoi se extinde la
platoul corpului vertebral vecin.
Radiologic leziunile apar dupa 1-2 ani de la aparitia semnelor clinice.
In ordine apar:
 Afectari discale: - pensarea spatiului intervertebral
 anterior sau lateral: cifoza, scolioza
 in intregime, cu aspect estompat, sters
 Leziuni vertebrale:
d. de structura: platouri vertebrale cu contur sters; osteoporoza de vecinatate; lacune
marginale, “in oglinda” sau centrale, cu contururi sterse si sechestre
demineralizate
e. de forma si dimensiuni: diminuarea in inaltime a corpurilor vertebrale prin leziuni
distructive  cifoze, scolioze, retrolistezis

PERIOADA DE STARE
 Se accentueaza modificarile spatiilor si corpurilor vertebrale. Corpurile vertebrale isi reduc
inaltimea in mod evident  suprafetele discale vin in contact datorita distructiei complete a
disculului = blocuri  cifoze angulare
 Aparitia abcesului rece – opacitati uni-/ bilaterale ce bombeaza mai mult/ mai putin lateral,
limite nete, omogene, depasind apofizele transverse.
 Apar si procese reactionale = “ linii de demarcatie “ – scleroza ce delimiteaza leziunile si
reface contururile osoase.

STABILIZARE:
 disparitia sechestrelor;
 regresia abcesului rece;
 delimitarea neta a focarelor;
 instalarea sudurii intervertebrale.

46