1

CUPRINS

1. ARGUMENT ......................................................................................... 3
2. MONTAREA ARBORILOR DREPŢI ......................................................... 4
3. MONTAREA ARBORILOR COTIŢI .......................................................... 5
4. ASAMBLAREA ARBORILOR COMPUŞI DIN MAI MULTE BUCĂŢI ........... 8
4.1 Asamblarea arborilor cap la cap .................................................... 8
4.2 Asamblarea arborilor cotiţi ......................................................... 11
4.3 Montarea bolţurilor ..................................................................... 13
5. SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA MUNCII ............................................... 15
6. BIBLIOGRAFIE .................................................................................... 19

2
1. ARGUMENT

Arborii şi osiile sunt organe de maşini care au rolul de a asigura

transmiterea mişcării de rotaţie şi a momentului de torsiune prin intermediul
organelor fixate pe ei (roţi dinţate, roţi de curea, biele, volanţi, discuri de turbină
etc.). În vederea rotirii, arborii şi osiile sunt prevăzute cu suprafeţe de sprijin
numite fusuri. Fusurile au formă geometrică cilindrică, conică sau sferică (fig. 1),
fiind montate în elemente de sprijin numite lagăre.
Din punct de vedere constructiv, arborii pot fi drepţi sau cotiţi, dintr-o
bucată sau din mai multe bucăţi (asamblaţi).

3
 Fig. 1 Forme constructive de arbori şi osii
a-arbore drept; b-arbore cotit; c-osie; d-fusuri; 1-frontal; 2-intermediar; 3-conic; 4-sferic

2. MONTAREA ARBORILOR DREPŢI

La montarea arborilor se parcurg trei faze importante: pregătirea,

montarea propriu-zisă şi verificarea montării.
Pregătirea montării arborilor constă în studierea desenului cu schema de
montaj, verificarea lor, în special a fusurilor şi a părţilor de calare, care trebuie să
fie netede, fără zgârieturi, loviri sau urme de coroziune. Bavurile, zgârieturile,
loviturile se elimină prin ajustare fină, urmată de o finisare cu pânză abrazivă.
Petele de rugină dunt curăţate fie cu pânză abrazivă, fie cu pastă abrazivă.

4
 Montarea propriu-zisă constă în executarea următoarelor operaţii:
 verificarea cuzineţilor dacă sunt fixaţi corect în corpul lagărului;
 ajustarea cuzineţilor după fusurile arborilor.
Operaţiile de ajustare se repetă până când numărul petelor de contact de
pe suprafaţa cuzinetului corespunde preciziei impuse la asamblare. În general, se
consideră că suprafaţa este corespunzătoare dacă conţine 15…25 de pete pe o
suprafaţă de 25X25 mm2.
 se spală fusurile şi cuzineţii, se usucă cu aer comprimat şi se ung cu
unsoare, folosindu-se o pensulă;
 se montează definitiv arborele în lagăre.
La montarea arborilor în lagăre trebuie să se respecte jocurile-radial şi axial-
prescrise în documentaţia tehnică, pentru a s easigura o ungere bună în timpul
funcţionării.
Verificarea montării arborilor, inclusiv a lagărelor, se execută o dată cu
probele de funcţionare a maşinilor.
Se consideră că montajul a fost corect executat dacă, în timpul funcţionării,
lagărele nu se încălzesc mai mult de 60…70°C.

3. MONTAREA ARBORILOR COTIŢI

Pregătirea montării constă în controlul fusurilor ca să nu prezinte zgârieturi.

Dacă există, se îndepărtează prin şlefuire cu pânză de şlefuit.
Cuzineţii lagărelor trebuie să adere etanş pe suprafeţele fusurilor.

5
 Suprafaţa de aderare trebuie să fie repartizată şi să reprezinte cel puţin
60...70% din suprafaţa activă.
Verificarea aderării se face cu vopsea. În cazul unei aderări
necorespunzătoare se execută răzuirea.
Se verifică calitatea compoziţiei de lagăre; stratul de compoziţie turnat
trebuie să adere bine la suprafaţa cuzinetului (bimetalic) iar la ciocănire să emită
un sunet clar, metalic.
Pe suprafaţa de lucru a stratului de compoziţie nu se admit zgârieturi,
sufluri, stratificări etc.
Aşezarea cuzinetului inferior după fusurile arborelui se verifică cu vopsea
(negru de fum diluat şi petrol lampant).
Cuzineţii superiori trebuie să adere, de asemenea, foarte bine.
Jocul dintre cuzinetul superior şi fusul arborelui nu trebuie să depăşească
0,0001 mm.
Pentru preîntâmpinarea pierderilor de presiune a uleiului din lagăre, între
baia de ulei şi marginea cuzinetului trebuie să rămână o distanţă de 15...20 mm.
În cazul când se folosesc garnituri de reglare între cuzineţi, ca de exemplu la
compresoare cu piston, acestea se execută după conturul planului de separaţie.
Materialul acestor garnituri poate fi textolit, alamă sau aluminiu.
Montarea propriu-zisă a arborilor constă în aşezarea acestora în lagăre şi
rotirea lor de câteva ori. Se verifică poziţia rborelui cu ajutorul unei nivele de 0,1
mm, măsurarea făcându-se la fiecare 90°, adică în patru poziţii. Poziţia orizontală
a fusurilor manetoane se verifică tot cu ajutorul nivelei. Abaterile de la paralelism
între axele fusurilor manetoane şi axele fusurilor palier nu pot depăşi 0,02 mm
pentru 100 mm din lungimea fusului.

6
 La controlul excentricităţii se folosesc patru comparatoare (fig. 2).

Fig. 2 Controlul excentricităţii fusurilor

1-arbore cotit; 2-comparator

Deplasarea axială a arborelui cotit pe lagăre se verifică prin rotirea acestuia

la 180° şi măsurarea jocului cu un comparator. Valoarea jocurilor este stabilită în
documentaţia de montaj în funcţie de condiţiile de lucru şi de felul maşinii la care
se montează arborele cotit.
Verificarea montării se execută odată cu proba de funcţionare a maşinii, la
care arborele cotit nu trebuie să prezinte bătăi radiale ce se pot transmite
pistoanelor, iar lagărele să nu se încălzească peste 60…70°C.

7
4. ASAMBLAREA ARBORILOR COMPUŞI DIN MAI
MULTE BUCĂŢI

4.1 Asamblarea arborilor cap la cap

Tehnologia de asamblare a arborilor cap la cap nu diferă de cea a arborilor

drepţi. O atenţie deosebită trebuie să se acorde executării îmbinării, însă la
sfârşitul montajului arborele să lucreze ca un arbore dintr-o singură bucată.
Asamblarea arborilor compuşi din mai multe bucăţi se poate realiza:
 cuplaj cu manşon şi arbore canelat (fig. 3a);
 cuplaj cu manşon cilindric, fără caneluri şi cu ştift (fig. 3b);
 cuplaj conic cu ştift (fig. 3c);
 cu şuruburi lucrând la forfecare (fig. 3d);
 cu flanşe strânse cu şuruburi (fig. 3e).

8
Fig. 3 Asamblarea arborilor prin cuplaje rigide
1 ş i2-arbori; 3-manşon; 4-şurub; 5-ştift

9
 Asamblarea unui arbore compus cu ajutorul manşonului canelat se începe
(fig. 3a) prin aşezarea şi fixarea celor două părţi 1 şi 2 ale arborelui pe prisme-
suport, astfel încât axele să fie în prelungire. În acest scop se recomandă folosirea
prismelor cu înălţime reglabilă. Apoi se montează manşonul 3 pe unul din
capetele canelate ale arborelui iar capătul celuilalt arbore se introduce în calălalt
capăt al maşonului. Uneori se poate întâmpla ca, pentru poziţia respectivă a
arborelui faţă de manşon, canelurile şi plinurile din arbore şi manşon să nu
coincidă. În acest caz, se vor distanţa arborii între ei şi se va schimba poziţia
manşonului 3, rotindu-l cu câteva caneluri, după care se va efectua din nou
montarea.
Pentru montarea cuplajului manşon se folosesc adeseori ciocane cu cap
moale. Pentru un ajustaj aderent pe diametrul de centrare al canelurilor,
manşonul se va încălzi în ulei fierbinte, înainte de montare.
După montarea definitivă a manşonului canelat se vor verifica dimensiunile
l şi l1 care determină poziţia manşonului canelat faţă de canelurile arborilor.
Pentru ca manşonul să nu se deplaseze axial se fixează cu ajutorul unui şurub de
blocare 4.
Asamblarea arborilor cu dimensiuni mari, cap la cap, printr-un cuplaj-
manşon, fără caneluri, cu ajutorul ştifturilor (fig. 3b), se realizează în aceeaşi
succesiune ca şi în cazul folosirii unui cuplaj cu manşonul canelat.
Deoarece, la îmbinarea cu arborii a cuplajului-manşon, fără caneluri, se
foloseşte adeseori ajustaj blocat sau chiar presat uşor, montarea se face în
condiţii mai bune prin încălzirea prealabilă a manşonului. În cazul arborilor cu
lungimi şi diametre mai mici, montarea este mai simplă şi se face, de obicei, prin
presarea manşonului la presă sau prin lovituri de ciocan

10
 Alezajele din arbori destinate pentru ştifturi se execută corespunzător
dimensiunilor din manşon, după montarea definitivă a acestuia. Ştifturile folosite
la aceste îmbinări sunt cilindrice, iar presarea lor se face cu presa manuală sau cu
ciocanul

4.2 Asamblarea arborilor cotiţi

Din cauza forţelor mari care apar în timpul funcţionării arborilor cotiţi,
asamblarea lor se face prin strângere. Asamblarea unui arbore cotit la care
îmbinarea se face cu strângere se execută în ordinea următoare (fig. 4a): bolţul 1
se montează, prin presare, în alezajul braţului 2, apoi se verifică paralelismul între
axa alezajului şi axa bolţului; urmează presarea braţului pe fusul arborelui şi
verificarea paralelismului bolţului cu arborele şi perpendicularitatea acestora pe
braţul 2.

11
 Fig. 4 Asamblarea arborilor cotiţi
Aceeaşi ordine de monaj se respectă şi în cazul arborelui din figura 4b.
Fusul 1 se presează în alezajul din braţul 2, după care ansamblul se montează pe
fusul arborelui 3. Braţul 4 se presează separat pe arborele 5. Îmbinarea ambelor
subansambluri se realizează prin presarea fusului 1 în alezajul din braţul 4. Se
verifică perpendicularitatea şi paralelismul ansamblului. Arborele cotit din figura
4c are o tehnologie de montaj asemănătoare, cu deosebirea că fusul 1 este prins
în unul din braţe prin strângere pe con cu ajutorul piuliţei 2.

12
 Controlul final al arborilor cotiţi asamblaţi se face cu un dispozitiv special,
prevăzut cu comparatoare, pentru înregistrarea abaterilor de la coaxialitate ale
arborelui faţă de manetoane şi abaterilor de la perpendicularitate ale braţelor
arborelui cotit.

4.3 Montarea bolţurilor

Un exemplu concludent de folosire a bolţurilor în construcţiile de maşini şi

mecanisme îl constituie articulaţia pistonului cu biela. Există trei metode de
montare şi de fixare a bolţului de piston, şi anume:
 bolţul se fixează rigid în corpul pistonului şi se poate roti liber în corpul
bielei (fig. 5a);
 bolţul se fixează rigid în corpul bielei şi se poate roti liber în corpul
pistonului (fig. 5b);
 bolţul se poate roti liber (flotant) atât în piston cât şi în bielă (fig. 5c).

Fig. 5 Montarea bolţurilor

Ansamblul articulat piston-bielă funcţionează în cadrul motorului în condiţii

foarte grele. Pistonul, aflat sub acţiunea gazelor fierbinţi din cilindrul motorului,

13
este supus la tensiuni interne foarte mari. Simultan cu încălzirea pistonului are loc
şi încălzirea bolţului de piston.
Ţinând seama de condiţiile de funcţionare a ansamblului, toleranţele
ajustajelor (din articulaţii) trebuie să varieze în limite foarte strânse; de
asemenea, trebuie să se ţină seama şi de modificările jocurilor în urma încălzirii
pieselor în timpul funcţionării motorului.
Deoarece, la majoritatea motoarelor moderne, pistoanele se
confecţionează din aliaj de aluminiu, iar bolţurile pistoanelor se execută din oţel,
jocurile în articulaţia piston-bolţ vor creşte din cauza încălzirii. Aceasta deoarece
coeficientul de dilatare liniară al aliajului de aluminiu este de două ori mai mare
decât acela al oţelului. În consecinţă, dacă jocul normal dintre piston şi bolţ
trebuie să fie de 0,03…0,06 mm, în stare de funcţionare, înseamnă că la montarea
acestor piese ajustajul trebuie executat cu o strângere de 0,01…0,04 mm.
Pentru ca suprafaţa de contact a alezajului din piston să nu se deterioreze
în timpul presării, pistonul se încălzeşte, de obicei la temperatura de 60…70°.
La producţia în serie şi în masă, aceste ajustaje se realizează prin sortarea
pistoanelor şi bolţurilor în 3-5 grupe de dimensiuni.
Montarea şi demontarea bolţului în piston se poate face pe o placă-suport,
iar în cazul forţelor mari se folosesc prese sau dispozitive cu şurub.
Deplasarea axială a bolţului pentru varianta cu bolţ flotant (liber în bielă şi
în piston) este preluată de inele de siguranţă montate în canale executate în
piston (fig. 5c). Aceste inele elastice se confecţionează din sârmă cu secţiunea
rotundă sau pătrată, sau se ştanţează din tablă de oţel, montarea lor fiind foarte
simplă.

14
 Cu un cleşte rotund sau special se prind capetele inelului şi se apropie până
când diametrul exterior al inelului va fi mai mic decât diametrul alezajului pentru
bolţ din capul pistonului. În această poziţie inelul de blocare este introdus în
alezaj, fiind aşezat în canalul din capul pistonului şi apoi este lăsat liber. Datorită
elasticităţii, inelul se fixează în canal, împiedicând astfel deplasarea axială a
bolţului.

5. SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA MUNCII

În ţara noastră, protecţia muncii face parte integrantă din procesul de

muncă, având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea
accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.
Căile principale pentru aplicarea măsurilor de tehnică a securităţii muncii în
întreprinderi sunt:
 controlul periodic al stării utilajelor, al stării îngrădirilor şi dispozitivelor de
protecţie de la maşinile-unelte, aparate şi mecanisme, al stării de funcţionare a
instalaţiilor de ventilaţie şi încălzire, al curăţeniei locurilor de muncă, atelierelor şi
al spaţiilor sanitare;
 verificarea stării şi utilizării de către muncitori a dispozitivelor şi instalaţiilor
de siguranţă (ochelari de protecţie, măşti împotriva prafului sau a gazelor etc.);
 urmărirea respectării de către muncitori a regulilor de igienă personală, în
special la locurile de muncă unde se lucrează cu substanţe nocive;
 difuzarea prin diverse forme a măsurilor de tehnică a securităţii muncii şi
instructajul periodic al muncitorilor privind problemele de protecţie a muncii.

15
 Răspunderea asigurării şi aplicării măsurilor şi normelor de tehnică a
securităţii muncii revine conducătorului întreprinderii, precum şi tuturor
persoanelor – ingineri, tehnicieni şi maiştri – care au atribuţii de organizare,
conducere şi control în procesul de muncă.
În scopul eliminării pericolului de accidentare la locul de muncă este
necesar să se respecte următoarele măsuri şi reguli principale:
 îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie bine strânsă pe corp, manşetele, de
asemenea, bine strânse, iar hainele încheiate;
 femeile vor purta basmale astfel legate încât părul sau colţurile basmalei să
nu iasă afară, spre a evita pericolul de prindere de către organele în mişcare ale
maşinilor-unelte;
 cozile şi mânerele uneltelor de mână vor fi executate din lemn de esenţă
tare, fiind bine fixate şi vor avea dimensiuni care să permită prinderea lor sigură şi
comodă;
 dălţile, şurubelniţele şi pilele vor fi bine fixate în mâner şi prevăzute în acest
scop cu un inel de metal pentru fixarea mânerului de lemn pe capătul dinspre
sculă;
 folosirea uneltelor de mână cu suprafeţe de percuţie deformate, înflorite
sau ştirbite, precum şi a uneltelor de mână improvizate este interzisă;
 folosirea cheilor cu fisuri este interzisă;
 diversele lucrări de lăcătuşerie ce se execută în spaţii cu mediu exploziv
trebuie executate numai cu scule din materiale neferoase (cupru, bronz etc.);
 uneltele de mână acţionate electric sau pneumatic vor fi prevăzute cu
dispozitive sigure pentru fixarea sculei, precum şi cu dispozitive care să împiedice
funcţionarea lor necomandată;

16
  alimentarea lămpilor ce servesc la iluminatul local al diferitelor locuri de
muncă se va face numai de la surse cu tensiuni de 24 V, tensiune considerată ca
nepericuloasă în cazul unei atingeri accidentale;
 pentru protecţia împotriva electrocutării prin tensiuni accidentale de
atingere, toate maşinile-unelte, carcasele metalice ale utilajelor electrice de
acţionare, comandă şi control vor fi protejate prin legare la pământ şi la nul
înainte de darea lor în exploatare;
 toate maşinile-unelte şi instalaţiile din ateliere trebuie să fie în bună stare
de funcţionare şi să aibă dispozitive de pornire şi oprire aşezate la îndemână,
astfel încât să excludă posibilitatea manevrării lor întâmplătoare;
 se interzice executarea lucrărilor de pe maşini-unelte cu instalaţii şi
mecanisme defecte, cu scule defecte, precum şi de către persoane care nu cunosc
particularităţile constructive ale maşinilor-unelte respective;
 zonele periculoase ale maşinilor-unelte şi instalaţiilor trebuie să fie
prevăzute cu paravane sau ecrane de protecţie fixate constructiv;
 piesele care se prelucrează trebuie să fie bine fixate în dispozitivul de
prindere;
 la prelucrarea pieselor care ies în afara gabaritului maşinii-unelte este
necesar să se amenajeze apărătoare speciale;
 pietrele abrazive ale polizoarelor, maşinilor de rectificat trebuie să fie
îngrădite cu apărătoare din tablă prevăzute cu ecrane transparente;
 pietrele abrazive, înainte de afi montate pe maşinile-unelte, trebuie să fie
încercate la maşinile speciale, la turaţii care să depăşească cu 50-60% turaţia de
lucru;
 se interzice oprirea maşinilor-unelte cu obiecte improvizate;

17
  repararea, ungerea sau curăţirea maşinilor-unelte, mecanismelor şi
aparatelor se va face numai când acestea nu funcţionează.
Locurile de muncă trebuie să fie menţinute în stare curată şi să fie bine
iluminate.

18
6. BIBLIOGRAFIE

V. DROBOTĂ, M. ATANASIU, N. STERE, N. MANOLESCU, M. POPOVICI Organe de

maşini şi mecanisme, Manual pentru licee industriale şi agricole, Editura Didactică
şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1993

G.S. GEORGESCU Îndrumător pentru ateliere mecanice, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1972

I. GHEORGHE, M. VOICU, I. PARASCHIV Tehnologia asamblării şi montajului,

Manual pentru licee industriale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976

N.S. GHEORGHIU, N. IONESCU Organe de maşini. Arbori, lagăre, cuplaje,

Institutul Politehnic „Traian Vuia”, Timişoara, 1982

I. GHEORGHE, M. VOICU, I. PARASCHIV, N. HUZUM, G. RANTZ Maşini şi utilaje

industriale, Manual pentru licee industriale, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1982

19