Sunteți pe pagina 1din 4

Romanul experienţei- „Maitreyi" de Mircea Eliade

II.Construcţia personajului
Schiţa eseului

Context
Romanul „Maitreyi" (1933) este un roman al experienţei, dar şi un roman exotic.
1.Elemente de structură şi de compoziţie ale romanului, semnificative pentru realizarea
personajelor din romanul studiat
■ Tema romanului este iubirea incompatibilă.
■ Perspectiva narativă: Romanul este de tipul jurnalului-intim, iar întâmplările sunt relatate la persoana I,
din perspectiva subiectivă a personajului-narator, europeanul AIIan.
■ Structura romanului. Relaţii temporale şi spaţiale: Acţiunea romanului alcătuit din 15 capitole se
petrece în anul 1929, în Calcutta, în India.
■ Incipitul ex-abrupto al romanului modern surprinde prin tonalitatea confesiunii şi prin atitudinea
personajului-narator, care mărturiseşte că nu-şi aminteşte exact ziua în care a cunoscut-o pe Maitreyi.
■ Finalul deschis al romanului sugerează că nici distanţarea temporală şi nici rememorarea faptelor, în
acest roman jurnal, nu pot epuiza misterul iubirii Maitreyiei.
■ Conflicte: Conflictul romanului se construieşte pe baza opoziţiei dintre două lumi diferite: cea
europeană şi cea asiatică. Uniţi prin iubire, cei doi tineri rămân exponenţi ai acestor mentalităţi.
Conflictul dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei, este o concretizare a
confruntării dintre civilizaţia europeană şi cea hindusă cu prejudecăţile ei. Fire autoreflexivă, Allan trece
printr-un un puternic conflict interior, între trăirea intensă a iubirii, ca experienţă definitorie, şi luciditatea
autoanalizei. Maitreyi, la rândul ei, trăieşte un conflict interior, între iubirea pentru tânărul european şi
datoria faţă de familie.
2. Statutul social psihologic, moral etc. al personajului ales
■ Maitreyi, eroina romanului omonim, este, probabil, cel mai exotic personaj feminin din literatura
română, ea simbolizând misterul feminităţii.
■ Adolescentă bengaleză, poetă precoce, preocupată de filosofie şi apreciată în cercurile intelectuale
bengaleze (pentru că ţine conferinţe despre esenţa frumosului), copil şi femeie, în acelaşi timp, Maitreyi
reprezintă pentru tânărul englez un mister inepuizabil.
3. Ilustrarea trăsăturilor personajului ales, prin secvenţe narative/situaţii semnificative sau prin
citate comentate
Este dificil de fixat o anumită trăsătură a personajului Maitreyi, fiindcă elementul care îi defineşte cel mai
bine personalitatea îl reprezintă misterul; în plus, naratorul este subiectiv. Ilustrative în acest sens devin
primele întâlniri ale fetei cu Allan.
4. Opinie
Eroina tragică a acestei poveşti, care îşi asumase iubirea, fiind conştientă de imposibilitatea împlinirii ei
matrimoniale, se sacrifică după pierderea iubitului.
Personajul feminin rămâne o apariţie singulară în peisajul literaturii române prin trăsăturile pe care le
reuneşte: exotism, candoare, spirit ludic, inocenţă şi senzualitate, puterea de sacrificiu şi completa dăruire.
Romanul experienţei- „Maitreyi" de Mircea Eliade
Eseu - Construcţia personajului

Context
În scrierile literare ale lui Mircea Eliade se remarcă două abordări narative complementare: pe de o
parte, „experienţa", autenticitatea, trăirea nemijlocită, intensă a realităţii, mai ales sub aspect spiritual şi
erotic, pe de altă parte, fantasticul, reflectând „experienţa sacrului".
În romanul „Maitreyi", Mircea Eliade apelează la prima dintre acestea, opera literară fiind un roman
al experienţei, dar şi un roman exotic. Apărut în 1933, romanul s-a bucurat în epocă de aprecierea
criticilor, dar şi a cititorilor obişnuiţi, din ţară şi de peste hotare.
1.Ilustrarea a patru elemente de structură şi de compoziţie ale romanului, semnificative pentru
realizarea personajului din romanul studiat (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi
spaţiale, incipit, final, tehnici narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbajul
personajelor etc.)
Tema romanului este iubirea incompatibilă. Povestea nefericită trăită de îndrăgostiţii Allan şi
Maitreyi, în decor exotic, aminteşte de alte cupluri celebre ale literaturii universale, precum Romeo şi
Julieta.
Întâmplările din roman sunt relatate la persoana I, de personajul-narator, europeanul Allan. Noutatea
construcţiei discursului narativ constă în dubla perspectivă temporală pe care naratorul-personaj o are
asupra evenimentelor: contemporană (consemnată în jurnal) şi ulterioară (înregistrată în romanul scris pe
baza notelor din jurnal şi al amintirilor). Portretul Maitreyiei este realizat în întregime din perspectiva
subiectivă a personajului-narator, Allan, care la un moment dat se îndrăgosteşte de ea. Opiniile asupra
tinerei bengaleze variază în funcţie de stările şi sentimentele îndrăgostitului, care sunt schimbătoare (mai
întâi îşi neagă sentimentele faţă de Maitreyi, apoi recunoaşte că fata îl tulbură şi îl fascinează, dar crede că
nu este îndrăgostit de ea şi că doar îl amuză jocurile ei, pentru ca, în cele din urmă, să realizeze că o
iubeşte). În plus, europeanul Allan este fascinat şi de mentalitatea indiană, care îl farmecă prin ineditul ei.
Pentru Allan, Maitreyi reprezintă un mit, iar cititorul o percepe, la rândul său, prin intermediul mediului
exotic în care o plasează naratorul-personaj. Cu siguranţă că tânăra are o anumită complexitate, dar ea
capătă un plus de profunzime şi de mister în mintea îndrăgostitului Allan.
Acţiunea romanului alcătuit din 15 capitole se petrece în anul 1929, în Calcutta, cadrul exotic al
poveştii de iubire dintre Allan şi Maitreyi.
Incipitul ex-abrupto al romanului modern surprinde prin tonalitatea confesiunii şi prin atitudinea
personajului-narator, care mărturiseşte că nu-şi aminteşte exact ziua în care a cunoscut-o pe Maitreyi.
Finalul deschis al romanului sugerează că nici distanţarea temporală şi nici rememorarea faptelor în
acest roman-jurnal nu pot epuiza misterul iubirii Maitreyiei.
Conflictul dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei, este o concretizare a
confruntării dintre civilizaţia europeană şi cea hindusă.
În sufletul lui Allan, fire autoreflexivă, se produce un puternic conflict interior, între trăirea intensă a
iubirii (ca experienţă definitorie) şi luciditatea autoanalizei. Maitreyi, la rândul ei, trăieşte un conflict
interior, chiar dacă mai puţin evidenţiat decât în cazul lui Allan, între iubirea pentru tânărul european şi
datoria faţă de familie.
2. Precizarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales
Maitreyi, eroina romanului omonim, simbolizează misterul feminităţii şi este, probabil, cel mai exotic
personaj feminin din literatura română. Adolescenta bengaleză este poetă precoce, preocupată de filosofie
şi apreciată în cercurile intelectuale bengaleze (pentru că ţine conferinţe despre esenţa frumosului); copil
şi femeie, în acelaşi timp, Maitreyi reprezintă pentru tânărul englez un mister inepuizabil.
Maitreyi trăieşte un conflict interior de esenţă tragică, întâlnit şi în literatura clasică: acela dintre
iubire şi datoria faţă de familie.
3.Ilustrarea trăsăturilor personajului ales, prin secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin
citate comentate
Prin caracterizare directă, personajul-narator realizează, în diferite etape ale iubirii, mai multe portrete
ale personajului Maitreyi, care îi surprind, prin tehnica acumulării detaliilor, vestimentaţia, chipul,
amănunte fizice senzuale sau inocente, gesturi, calităţi, în încercarea sa de a reda miracolul acestei femei
indiene. La început nu i se pare frumoasă, dar îi atrage atenţia braţul gol al fetei, de o culoare stranie, un
„galben întunecat atât de tulburător, atât de puţin feminin, de parcă ar fi fost mai mult al unei zeiţe...".
Treptat, îl atrage taina fetei, care poartă cu sine taina Indiei, astfel încât învaţă să-i descopere frumuseţea.
Caracterizarea indirectă, prin intermediul faptelor, limbajului, atitudinilor, gesturilor, relaţiilor cu
celelalte personaje, dezvăluie asumarea tragică a iubirii, pentru că Maitreyi este singura din cuplu care
cunoaşte interdicţiile din lumea ei şi urmările iubirii interzise. Ea îl iniţiază pe Allan în dragoste, în
cultura orientală şi în sacralitate.
Principala trăsătură a frumoasei Maitreyi este misterul, adâncit de subiectivitatea naratorului.
Ilustrative în acest sens devin primele întâlniri ale fetei cu Allan. În mod cu totul accidental, într-o după-
amiază, în timp ce alegea cărţi pentru vacanţa de Crăciun împreună cu tatăl ei, tânărul european o zăreşte
pe fată. Nu este impresionat, ba dimpotrivă, adolescenta bengaleză de doar 17 ani i se pare „chiar urâtă -
cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară
bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt"(caracterizare directă). Această primă impresie a
englezului se modifică în momentul în care merge împreună cu un prieten ziarist francez, Lucien Metz,
care scria o carte despre India, la o cină în casa familiei Sen: „Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult mai
frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papucii albi cusuţi în argint, cu şalul asemenea cireşelor
galbene - şi buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roşii creau parcă o viaţă şi mai puţin
umană în acest trup înfăşurat şi totuşi transparent, care trăia, s-ar fi spus, prin miracol, nu prin
biologie”(caracterizare directă). Ba mai mult, râsul Maitreyiei „un râs nestăvilit, contagios, un râs de
femeie şi de copil în acelaşi timp" îl fascinează pe Allan. Când se îmbolnăveşte de malarie, iar Maitreyi
vine să-l viziteze la spital împreună cu tatăl ei, Allan se simte tulburat în prezenţa fetei, deşi nu-şi explică
motivul acestei reacţii, mai ales că nu crede că ea ar avea ceva deosebit, care să-l atragă.
După ce se mută însă în casa lui Narendra Sen, Allan începe să ia lecţii de bengaleză de la Maitreyi,
iar el o învaţă franceză. Treptat, tânărul englez este fascinat de viaţa bengalezilor, dar şi de complexitatea
sufletului fetei. Astfel, ea îi mărturiseşte lui Allan că a fost mai întâi îndrăgostită de un pom cu „şapte
frunze", aşa cum este acum şi sora ei mai mică, Chabu, apoi a iubit ani în şir un tânăr care i-a dăruit o
coroană de flori într-un templu, pentru ca, în cele din urmă, să se lege cu jurământ de Tagore, modelul ei
spiritual. Toate iubirile fetei se dovedesc însă efemere în faţa pasiunii pentru Allan.
Deşi este înzestrat cu luciditate şi cu spirit de analiză, el se lasă sedus de jocurile tinerei. Maitreyi se
joacă în mod absolut inconştient, fără să ştie ce e dragostea, fără să-şi dea seama că, la un moment dat,
pentru ea, nu va mai exista cale de întoarcere. La început, fata îl admiră pe tânărul englez, crede că îl
iubeşte ca pe un frate, aşa cum îşi dorea familia ei, pentru ca, treptat, să se îndrăgostească. Ca să
oficializeze într-un fel legătura lor, inocenta indiancă imaginează o logodnă mistică, săvârşind un
jurământ cosmic în preajma Lacurilor, în faţa apei, a pădurii, a cerului. Într-una din nopţile următoare,
Maitreyi i se dăruieşte lui Allan, convinsă că unirea lor „a fost poruncită de Cer."
Descoperită din cauza imprudenţei lui Chabu, sora mai mică a fetei, iubirea dintre Allan şi Maitreyi
este întreruptă cu brutalitate, europeanul este izgonit de familia Sen, iar tânăra vinovată de încălcarea
tradiţiei hinduse este sechestrată. Maitreyi face o încercare disperată pentru a-şi regăsi iubitul, dăruindu-i-
se vânzătorului de fructe, crezând că va fi alungată de acasă. Sacrificiul ei se dovedeşte inutil, pentru că
Narendra Sen refuză să o izgonească.
4.Susţinerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau tema romanului experienţei
pentru care ai optat în construcţia personajului
În opinia mea, eroina tragică a acestei poveşti, care şi-a asumat iubirea, fiind conştientă de
imposibilitatea împlinirii ei matrimoniale, se sacrifică după pierderea iubitului, întrucât prin gestul
disperat de a se dărui vânzătorului de fructe încearcă nu numai să-l regăsească pe Allan, ci şi să înlăture
posibilitatea căsătoriei cu un alt bărbat.
Aşadar, personajul feminin principal rămâne o apariţie singulară în peisajul literaturii române prin
exotism, candoare, spirit ludic, inocenţă şi senzualitate, puterea de sacrificiu şi completa dăruire. Maitreyi
pare „eroina unui basm", iar povestea de dragoste pe care o trăieşte alături de Allan ilustrează mitul
încercării de a atinge fericirea prin iubire.