Sunt neurolog și toată viața am studiat

creierul uman. Pentru a fi fericit ai nevoie de

numai 4 lucruri!
Se scrie des despre fericire. Am scris și eu, au scris și alții. Un
cuvânt atât de simplu, dar atât de greu de atins pentru mulți
dintre noi. Acum, mă gândesc eu, oare nu e mai credibil un om
care a studiat toată viața lui creierul uman? Nu știu, dar merită
încercat.
Alex Korb este neurolog, scriitor și coach. Korb este autorul cărții “Spirala ascendentă: cum să folosești
neurologia pentru a inversa cursul depresiei”, cu câte o schimbare mică, carte care a devenit cea mai
vândută de pe Amazon, după numai o săptămână de la lansare.

Acum, ia o pauză și gândește-te câte forme nerealiste a căpătat fericirea. Rețelele de socializare
promovează o falsă fericire. Uită-te la profilele prietenilor tăi ale căror probleme le cunoști. Par aceștia
nefericiți? Rareori. Pentru că aleg să arate celorlalți numai lucrurile frumoase din viața lor.

Biblia promovează și ea fericirea, dar îți spune concret cum s-o atingi când creierul îți joacă feste? Nu
prea.

Sigmund Freud spunea că fericirea nu poate fi atinsă niciodată și că viața noastră se află întotdeauna
sub semnul plăcerii, apoi îl avem pe Epictet care contrazice această teorie, susținând că fericirea o
atingi în momentul în care reușești să trăiești în armonie și-ți accepți destinul.

Am citit din fiecare și aproape de fiecare dată am spus “Da, au dreptate” și tot de atâtea ori mi-am
spus “Bun, dar concret, cum trebuie să fac?”. Adevărul e că habar n-am.

Alex Korb vine cu explicații plauzile, care sună cam așa:

1. Una dintre cele mai importante întrebări:

Când treci printr-o perioadă mai dificilă, pune-ți următoarea întrebare: “Pentru ce pot să-i
mulțumesc lui Dumnezeu?”.

Nu te grăbi să tragi concluzii pripite. Korb susține că sentimentul de mulțumire are un impact biologic
asupra creierului, iar explicația este una simplă. Știi cum funcționează antidepresivul bupropion? Acesta
stimulează secreția de dopamină, precum și sentimentul de mulțumire. Dar fluoxetina, știi cum
funcționează? Stimulează serotonina, precum și sentimentul de mulțumire.

Amintește-ți cum te-ai simțit ultima dată când ai fost mulțumită de un lucru pe care l-ai făcut bine. Era
bine, nu-i așa? Neurologul susține că atunci când îi mulțumești lui Dumnezeu, te concentrezi, de fapt,
pe latura pozitivă a vieții tale, ceea ce crește nivelul de serotonină.

2. Exprimă-ți sentimentele negative.

Când nu te simți bine, încearcă să definești starea ta. Să fie tristețe, supărare sau îngrijorare? Nu e o
glumă, iar acest exercițiu te va face să te simți mai bine.
Îl poți face chiar acum dacă există gânduri care te macină.
În unul dintre experimente, participanților le erau arătate fotografiile oamenilor ce avea diferite expresii
ale feței, iar reacțiile creierului lor erau înregistrate. Așa cum s-a prevăzut, amigdalele reacționau la
emoțiile reprezentate.

Atunci când participanții au fost rugați să exprime aceste emoții, li se activa cortexul cerebral prefrontal
ventrolateral, iar activitatea amigdalelor scădea. Cu alte cuvinte, exprimarea emoțiilor reduce impactul
lor asupra omului.

3. Ia o decizie!
Ți s-a întâmplat vreodată să te simți mai ușurat după ce ai luat o decizie? Nimic nu e întâmplător.
Neurologul susține că atunci când iei o decizie, pe lângă faptul că rezolvi problemele, reduci anxietatea
și îngrijorarea.
Atunci când luăm o decizie, elaborăm intenții și stabilim obiective. Toate aceste au un impact pozitiv
asupra cortexului prefrontral, reducând astfel intensitatea tulburărilor. Mai mult decât atât, luarea
deciziilor ajută la reducerea activității striatumului, care de cele mai multe ori ne provoacă impulsuri și
acțiuni negative.

4. Intră în contact cu alți oameni.

În una dintre cercetări, participanții se jucau într-un joc computerizat cu o minge. Unul din jucători
arunca mingea, celălalt i-o întorcea. Dar de fapt doar unul din aceștia era o persoană, iar cel de-al
doilea jucător era… calculatorul.

Participanților li s-a spus că figura din ecran e condusă de un alt om. Ce crezi că se întâmpla atunci
când colegul refuza să îi întoarcă mingea?

Creierul jucătorului avea o reacție similară ca și în cazul durerilor. Cu alte cuvinte, creierul nostru
percepe respingerea de către alt om în același fel în care ne-am fractura mâna, de exemplu.

Excluderea socială activizează cortexul frontal și centrul durerii, exact ca și durerea fizică.

Pe scurt, pentru creier sunt foarte importante relațiile cu cei din jurul nostru. Vrei să te simți mai bine și
să fii fericit? Apropie-te de prietenii, rudele și colegii tăi, iar pe cei dragi, îmbrățișează-i și sărută-i mai
des.