Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PREPARATII INTRACORONARE
Advertisements
Inlay-ul tumat isi are originile m restaurarile realizate inainte de a exista o tehnica de tumare
precisa. Primul inlay in stomatologie este atribuit lui John Murphy din Londra care
confectiona inlay-uri din portelan in 1835. in 1880, Ames si Swasery au utilizat
pentru confectionarea inlay-urilor o tehnica cu folie lustruita. Dupa adaptarea intr-o cavitate
preparata a unei folii de aur sau platina, ei o indepartau, o ambalau si apoi turnau cositor sau aur
topit in forma cavitatii reprodusa m folie. Tehnica era inca utilizata la sfarsitul primei decade a
secolului
Primul inlay turnat este atribuit lui Philbrook care a comunicat tehnica la lowa State
Dental Society in 1897. Totusi, Taggart, este cel care a fost creditat cu introducerea in
stomatologie a tehnicii cerii pierdute, in anul 1907. Popularitatea restaurarii a crescut in acel
timp, ajutata fiind de contributiile lui Lane, Van Hom, Weinstein, Sonder, Schew si Hollenback
care au imbunatatit materialele si tehnicile de confectionare a acestor restaurari.
Incrustatiile reclamau initial o distmctie extensiva a structurilor dentare, aspect care a fost
recunoscut de catre unul dintre primii lor sustinatori, Bodecker. Preparatiile largi, exagerate,
care au fost in voga la inceputul secolului s-au datorat partial conceptului de „extensie
pentru preventie' si partial instrumentelor necorespunzatoare utilizate in acea vreme.
Bodecker,care a lucrat la Berlin, a utilizat prepararea slice pentru inlay-uri. Aceasta a fost
exportata ulterior in Statele Unite de catre Rhein, nind apoi dezvoltata de catre Gillett.
Tehnica slice utiliza un disc pentru prepararea suprafetelor proximale. Extensiile erau largi, dar
superficiale. Considerat de catre sustinatorii lui a fi o restaurare conservatoare s-a crezut ca
inlay-ul confectionat prin tehnica slice ar implica un risc mai mic la fractura al dintelui in care
acesta se insera. La un moment dat acest tip de restaurare a fost folosit si ca element de agregare
pentru proteze fixe. ;Rm')q bii;
In tehnica directa, dupa prepararea cavitatii se modeleaza macheta incrustatiei in cavitatea bucala.
Procedeul clasic foloseste ceara albastra pentm inlay si acrilatul autopolimerizabil. Macheta se
ambaleaza si se toama m laborator, incmstatia finita fiind adaptata si cimentata in cavitate.
Cu toate ca incmstatiile metalice realizate din aliaje au trecut cu brio proba timpului, problemele
de estetica au determinat orientarea spre alte solutii.
Asa cum s-a amintit inlay-ul ceramic a precedat aparent surprinzator, inlay-ul metalic. Ideea
inserarii unor incmstatii (blocuri) ceramice prefabricate nu este noua. Cilindrii prefabricati din
ceramica erau fixati prin cimentare m cavitati calibrate corespunzator, procedeul fiind cunoscut
ca metoda lui Dall. Aceasta metoda se mai folosea inca si in anul 1920.
Wood m 1882 folosea blocuri decupate de dinti prefabricati din portelan pe care le adapta si fixa
m cavitati. W. Herbst utiliza perle din sticla de Venetia, de diferite culori obtinute prin
pulverizare. Prin 1890 au fost mtroduse pe piata pulberile de portelan cu temperatura inalta de
sinterizare. Aparitia in 1904 a pigmentilor minerali a permis ceramicii atingerea unor
perfonnante estetice.
in ultimele doua decenii, atat materialele din care se confectioneaza incmstatiile, cat si
tehnologia lor au suferit modificari importante. Rasinile diacrilice compozite si masele integral
ceramice au acaparat acest domeniu al restaurarilor coronare. Daca aproape un deceniu a avut
loc o disputa acerba intre „composite-inlay' si incrustatiile integral ceramice, ulterior (1990-
l992) aceasta competitie a fost castigata detasat de catre incmstatia integral ceramica. Composit-
inlay-urile au pierdut disputa datorita dehiscentelor la interfata incmstatie/ciment diacrilic, a
fisurilor si fracturilor aparute in masa incmstatiei (Krejci-l992, Ahlers-l996, Kupiec-l996).
Incmstatiile integral ceramice, cu precadere cele realizate prin tehnici ce utilizeaza sistemele
CAD/CAM(CEREC, DUX, Celay, Procera Denti CAD) au continuat revolutionarea acestui
domeniu prin introducerea amprentei optice, designul restaurarii asistat de calculator si frezajul
computerizat.
La inlay-ul sau incrustatia intracoronara (metalica, ceramica sau din compozit) retentia se
realizeaza prin incastrarea intr-o cavitate preparata astfel incat incmstatia sa fie autoretentiva.
Cimentul perfecteaza coaptarea dintre suprafetele cavitatii si ai incrustatiei imbunatatind astfel
retentia, dar mai ales impiedicand percolarea fluidelor.
Inlay-ul inlocuieste tesuturile dentare pierdute, dar nu le protejeaza pe cele restante. Tesuturile
dentare care formeaza peretii cavitatin trebuie sa fie deci in cantitate suficienta ca sa reziste
la fracturi si la deformari.
Indicatiile inlay-ului sunt similare cu cele ale restaurarilor confectionate din materiale de
obturatie plastice: cavitati ocluzale, cavitati de clasa a V-a si cavitati de clasa a II- a de marime
medie, daca creasta marginala si suprafata opusa sunt intacte.
Onlay-ul sau incrustatia extratisulara (poate fi metalica sau integral ceramica). in cazul
cand incmstatia trebuie sa asigure protectia tesuturilor restante, prin acoperirea suprafetei
ocluzale, poarta numele de onlay. Leziunile coronare mezio-ocluzo-distale constituie cea mai
frecventa indicatie.
Retentia si stabilitatea unui onlay MOD sunt mai slabe decat la o coroana partiala. Se
contraindica a fi element de agregare a unei proteze fixe, deoarece nu suporta solicitari
suplimentare.
Inlay-onlay-ul (de obicei exclusiv metalic sau integral ceramic) reprezinta o forma de
restaurare in care atat agregarea cat si preparatiile se combina, in proportii diferite (intra-
extracoronara).
- statusul parodontal;
- vitalitatea pulpei.
Examenul radiografic completeaza examenul clinic, oferind relatii suplimentare cu privire la
raporturile procesului carios cu camera pulpara, marimea camerei pulpare, starea parodontiului
de sustinere.
Diversificarea preparatiilor pentru receptarea unei incrustatii s-a facut in paralel cu lansarea
unor materiale si tehnologii noi. Un„composit-inlay' sau o incrustatie integral ceramica care
se fixeaza printr-un procedeu de „gravaj acid dublu' necesita un alt tip de preparatie decat
o incrustatie metalica.
Initial se vor prezenta etapele de preparare ale dintilor pentru realizarea incrustatiilor,
dupa criteriul topografic si, ulterior dupa materialul din care sunt confectionate.
Principiile de preparare a cavitatilor, formulate de Black, sunt valabile doar pentru incrustatiile
metalice si, m special, cele ce se refera la contuml marginal, forma de rezistenta si exereza
dentinei ramolite.
Spre deosebire de obturatii, care se insera m stare plastica in cavitati retentive, incmstatiile se
confectioneaza in laborator si sunt cimentate m cavitatea preparata.
Particularitatile restaurarilor rigide fata de cele plastice impun unele diferentieri in prepararea
cavitatilor la nivelul peretilor si marginilor, pentru a realiza forma de retentie si inchiderea
marginala. Cavitatile pentru inlay se prepara cu pereti divergenti dinspre seu spre
exterior (.12.8.). Aceasta forma este o conditie fundamentala pentru indepartarea machetei de
ceara (amprentei) si inserarea restaurarii rigide. Peretii axiali vor forma cu seul cavitatii un unghi
obtuz, asigurand o divergenta de 5-6°. Acest unghi de divergenta, apropiat de paralelism, asigura
retentia restaurarii in cavitate si m acelasi timp faciliteaza insertia ei. Unghiul de divergenta nu
va depasi 10°. Conform principiilor biomecanice, pierderea retentivitatii este disproportionat de
mare cu fiecare grad de crestere a unghiului de divergenta.
Linia (axa) de insertie a restaurarii trebuie sa fie perpendiculara pe seul cavitatii care, la
randul lui, trebuie sa fie paralel cu ul de ocluzie (la cavitati de clasa 1 si a II-a). Pragul gingival va
avea aceeasi directie. Fortele ocluzale vor fi, astfel, mai bine absorbite influentand pozitiv
retentia si rezistenta.
. 12.8. Unghiul de
divergenta (b) al peretilor
cavitatii preparate pentru
incrustatii. Bisectoarea
unghiului reprezinta axa de
insertie. Fiecare din pereti
descrie un unghi (a) cu axa
de insertie
Toate muchiile marginale (unghiul format intre peretii cavitatii si suprafata dentara) trebuie
bizotate. Incrustatia nu trebuie sa facajonctiune „cap la cap' cu zona periferica, deoarece exista
riscul dizolvarii cimentului m fluidul bucal. Aparitia unui hiatus intre incmstatie si peretii
cavitatii poate duce la aparitia de carii secundare si pune sub semnul intrebarii evolutia in timp a
restaurarii.
- marginea subtire de metal, care prezinta rezistenta si maleabilitate, poate fi brunisata perfectand
inchiderea marginala si protejand astfel stratul de ciment.
Finisarea marginilor de smalt si a peretilor cavitatii are o importanta mai mare decat la obturatiile
plastice. Adaptarea marginala corecta si retentia frictionala nu se pot realiza decat atunci cand
suprafata machetata sau amprentata este neteda.
Prepararea cavitatilor ocluzale pentru incmstatiile metalice nu se deosebeste mult de cele pentru
obturatii plastice m ceea ce priveste conturul marginal, forma de rezistenta si exereza dentinei
ramolite. Vor fi ilustrate doar deosebirile: conformarea peretilor cavitatii si a unghiului dintre
pereti si suprafata dintelui (muchia marginala).
Retentia este direct proportionala cu adancimea cavitatii si
invers proportionala cu unghiul de divergenta. Imaginile din
.12.9. ilustreaza corelatia dintre cele doua variabile.
Unghiul muchiei marginale: unghiul format de peretii cavitatii cu suprafata dintelui este de
obicei de 90-95°. Se bizoteaza un unghi de 45°. Bizoul va cuprinde jumatate din grosimea
smaltului (.12.10.).
Extensiile moderate de la nivelul santurilor vestibulare si orale, cat si aspectul specific de „coada
de randunica' la capatul mezial, respectiv distal al cavitatii preparate sunt relevate in . 12.11.a.
Urmeaza apoi bizotarea muchiei marginale cu un instmment diamantat in forma de flacara si
finisarea cu o freza din carbura de tungsten de aceeasi forma. (. 12.1 l.b)
ura 12.12. reprezinta schema unei preparari pentm o incmstatie metalica ocluzala pe un molar
mandibular cu mentionarea functiilor biomecanice indeplinite.
meziala si ocluzala sau distala si ocluzala. Incrustatia se confectioneaza din materiale mai
rezistente (aliaje, ceramica, mai rar materiale compozite).
Dislocarea incmstatiei spre spatiul interdentar se previne prin retentia m coada de randunica
preparata ca la obturatiile de clasa a II-a. Prepararea cavitatii de retentie se face ca si la cavitatile
de clasa 1 pentru inlay.
Peretii axiali vor forma cu seul cavitatii un unghi obtuz, asigurand o divergenta de 5-6°.
Unghiul format de peretele cavitatii cu suprafata dintelui este de obicei de 90-95°. Se
bizoteaza un unghi de 45°.
Conturul ocluzal trasat este destul de ingust m aceasta etapa. El va fi extins atunci cand se
adauga bizoul ocluzal. in scopul asigurarii unei stabilitati maxime, peretele pulpar trebuie sa fie ,
la o adancime egala si perpendicular pe axa de insertie a prepararii (. 12.13.a),
Peretele gingival poate fi conformat m unghi drept cu peretele pulpar sau putin inclinat
inspre interior. in nici un caz nu va fi inclinat spre exterior pentm a nu prejudicia forma de
rezistenta (. 12.14.).
Se bizoteaza apoi peretii vestibulari si orali ai cavitatii verticale cu ajutorul unui instmment
diamantat m forma de flacara. Bizotarea ridica probleme la nivelul peretilor axiali, sub punctul
de
contact. Bizoul va fi mai larg folosind discuri de hirtie. La nivelul peretelui gingival se indica
bizotatoare de prag gingival.
. 12.15.
Schema
unei
prepara
ri de
cavitate
de clasa a II-a pentru inlay (molar maxilar) 1.
Bizou al peretilor axiali:integritate marginala. 2.
Istm: retentie, stabilitate si rezistenta structurala.
3. Bizou ocluzal: integritate marginala. 4. Cavitate
de retentie: retentie, stabilitate si rezistenta
structurala. 5. Cavitate verticala: retentie,
stabilitate si rezisten(a structurala. 6. Bizou
gingival: integritate marginala.
Pentru a mari retentia unei incmstatii proximo-ocluzale, la nivelul cavitatii de retentie se poate
prepara un cep ocluzal (.12.16.).
M.O.D. este un termen care se refera la designul (topografia) cavitatii. Termenul de onlay
M.O.D. desemneaza o incrustatie intra-extra tisulara cu protectie ocluzala. Cu toate
ca onlay-ul M.O.D. utilizeaza aproape exclusiv retentia intracoronara, incorporarea protectiei
ocluzale in acest design il face sa fie si o restaurare extracoronara cu acoperire partiala.
fie sustinuta de un miez de dentina sanatoasa, sau trebuie folosite anumite mijloace de distribuire
a fortelor astfel incat sa devina nedistructive pentru
tesuturile dentare restante.
Istmul, preparat cu pereti netezi si usor divergenti, asigura rigiditate si intr-o oarecare masura
retentie si stabilitate restaurarii metalice (. 12.20.a).
De-a lungul pragului gingival al ambelor cavitati proximale se realizeaza un bizou ingust (cu
latime de 0,5-0,7 mm) cu ajutoml unui instmment diamantat in forma de flacara. Bizoul ar
trebui sa se uneasca cu evazarile de pe peretii vestibulari si orali ai cavitatii fara a forma
neregularitati (. 12.2l-a).
. 12.21. Conformarea bizourilor la nivelul unei cavitati preparate pentru un onlay MOD:
ura 12.22. reprezinta schema unei preparari pentru un onlay M.O.D. pe un premolar
maxilar cu mentionarea functiilor biomecanice indeplinite.
Prepararea la un molar inferior este diferita de cea a unui dinte lateral superior, bizoul cuspidian
si pragul ocluzal fiind realizati pe cuspidul vestibular (cuspid de sprijin). in plus, bizoul lingual
(cuspid de ghidaj) poate fi mai larg, deoarece nu este o zona cu valoare estetica. Mai
importanta este rezistenta structurilor dentare si protetice (. 12.23.).
. 12.22. Schema prepararii cavitatii pentru un onlay M.O.D. (premolar superior)
. 12.23. Schema prepararii unei cavitati M.O.D. pentru onlay la un molar interior
- dimensiunile generale ale unei cavitati preparate pentru o incmstatie ceramica sunt in mod
obisnuit mai mari decat cele pentru o incrustatie metalica: apare astfel o crestere a rezistentei,
retentiei si o manipulare mai comoda a incrustatiei ceramice;
- fundul cavitatii va fi mai degraba plat si se va intalni cu ceilalti pereti ai cavitatii m unghiuri
usor rotunjite;
- contururile cavitatii nu prezinta nici un unghi ascutit pentru a evita ruperea foliei la un nivel la
care adaptarea incrustatiei trebuie sa fie deosebit de rigiiroasa. Cu alti termeni, liniile convexe si
concave vor avea o raza mare, liniile drepte, daca exista, vor fi scurte, iar legaturile se v.or face
prin intermediul unor curburi largi;
- marginile nu vor fi bizotate, datorita fragilitatii lamelor subtiri de ceramica care ar acoperi
bizoul;
- de cate ori va fi posibil, pentru suprafete e sau convexe, unghiul ocluzal al incmstatiei va fi de
90°. Pentru suprafetele concave, acest unghi va fi intotdeauna mai mare de 70°;
- daca fundul cavitatii este denivelat, el se poate nivela cu obturatia de baza, de preferat un liner
din CIS.
obturatie de amalgam, urmeaza exereza dentinei ramolite si crearea unei noi cavitati.
anume:
- prepararile pentm onlay pot avea bizou la nivelul zonelor vestibulare si orale pentru
imbunatatirea aspectului estetic si a retentiei;
- prepararea se va realiza cu ajutorul unei freze fisura sau a unui instrument diamantat cilindro-
conic cu varful rotunjit, fiind foarte important sa nu existe retentivitati sau neregularitati la
nivelul cavitatii;
- limitele prepararii nu trebuie sa fie situate la nivelul zonelor de contact ocluzal datorita riscului
de fractura a marginii restaurarii;
Toate muchiile si unghiurile sunt rotunjite, pentru a facilita elaborarea restaurarilor in laborator
si pentm a diminua riscul proarii fracturilor m interioml incmstatiilor (. 12.26.). Pe de alta parte,
spre deosebire de inlay-urile si onlay-urile tumate, incmstatiile integral ceramice nu necesita
prepararea unui bizou la nivelul marginilor cavitatii pentru a obtine o cimentare corecta a
restaurarii la acest nivel. Spatiul dintre inlay si dinte este completat de catre cimentul diacrilic
care este putin solubil m apa si care adera in acelasi timp atat la dinte, cat si la incmstatie. Bizoul
ocluzal este contraindicat deoarece el este insotit de realizarea unei margini foarte fine si fragile
din ceramica ce va tinde sa se fractureze chiar in momentul verificarii incrustatiei. Totodata este
evident ca o muchie marginala preparata m chanfrein, limitata la nivelul smaltului, va permite o
cimentare marginala mai
eficienta. Faptul se produce datorita prismelor de smalt orientate perpendicular la acest nivel.
Aceasta extensie a ceramicii va favoriza si obtinerea unei fuziuni a culorilor restaurarii cu cele
ale stmcturii dentare acoperite, asigurand o zona de trecere imperceptibila intre dinte si ceramica.
Izolarea dintilor preparati este obligatorie. Se realizeaza dupa indepartarea obturatiilor vechi
si/sau a tesuturilor dentare compromise, ideal cu ajutorul digii. in aceasta etapa, trebuie eliminata
dentina infectata sau ramolita, iar dentina afectata trebuie controlata pentru a nu risca sa
compromitem noua restaurare.
Deoarece estetica reprezinta un obiectiv major, dentina afectata colorata trebuie indeparata in
totalitate chiar daca din punct de vedere clinic este sanatoasa. Exceptie face dentina afectata de
pe peretele pulpar, deoarece ea poate fi mascata.
Forma cavitatii trebuie sa fie realizata cat mai conservator posibil. Trebuie indepartate doar
structurile dentare compromise. In plus, se realizeaza o forma care permite insertia noii
restaurari.
Peretele pulpar al unei cavitati preparate pentru un inlay integral ceramic trebuie sa asigure
stabilitatea restaurarii. Acest lucm este obtinut prin combinarea unei reduceri judicios calculate a
structurii dentare cu aplicarea unei obturatii de baza din CIS pentm a obtine forma de rezistenta
defmitiva.
Peretii axiali ai cavitatilor pentru incrustatii integral ceramice trebuie sa fie usor mai
divergenti dinspre peretele pulpar inspre suprafata ocluzala, decat in cazul prepararilor pentru
inlay-uri tumate cand divergenta este de doar 6 -l0°, favorizand retentia. Aceasta divergenta
marita faciliteaza insertia si dezinsertia restraurarilor m cursul fazelor de adaptare. Divergenta nu
trebuie insa exagerata prin indepartarea excesiva a stmcturilor dure dentare adiacente sanatoase.
Marginile ocluzale ale cavitatii preparate pentru un inlay integral ceramic nu se bizoteaza,
pentru a evita posibilitatea fracturarii marginilor subtiri ale incmstatiei in momentul inserarii
acesteia.
La ora actuala exista doua tendinte de preparare a marginilor ocluzale ale cavitatilor pentru
incmstatii integral ceramice: prima sustine lipsa oricarei preparatii la acest nivel, iar cea de-
a doua recomanda o preparatie in chanfrein.
Pentru realizarea acestor unghiuri inteme rotunjite se recomanda utilizarea unui instmment
diamantat specific cilindo-conic cu varf plat si unghiuri rotunjite ce prezinta doua tipuri de
granulatii diferite („two grit' Ceramic Inlay Preparation System [C.I.P.], CMS Dental) care s-a
dovedit a fi cel mai eficient pentru acest scop. Instrumentul prezinta la varf pe o portiune de
0,5 mm o pulbere diamantata cu granulatie fina, iar in restul portiunii active o pulbere
diamantata cu granulatie mare. Astfel se reduce considerabil riscul unei suprapreparatii la
nivelul peretelui pulpar, m special daca exista o baza de CIS care este mai putin rezistent la
abraziune ativ cu structurile dure dentare.
Avantajele acestui instmment cu un design modem constau in: realizarea unui perete pulpar plat,
pereti axiali cu divergenta ideala determinata de conicitatea instmmentului, unghiuri rotunjite
intre peretii axiali si peretele pulpar, peretii axiali retentivi (datorita celor doua tipuri de
granulatii de pe tija) care maresc suprafata de adeziune chimica si cresc retentia mecanica,
asigurarea unei margini ocluzale precise pe care se poate prepara un chanfrein.
Prepararea unei cavitati de clasa a II-a pentru inserarea unei incrustatii integral ceramice
Cand leziunea carioasa cuprinde atat suprafetele proximale cat si ocluzale se impune realizarea
unei cavitati compuse dm doua sau trei cavitati.
Initial se indeparteaza daca este cazul restaurarile preexistente. Conturul prepararii include
initial santurile, fosele si fosetele atinse de procesul carios, iar ulterior prepararea se va extinde
cu ajutoml unui instmment diamantat special cum ar fi C.I.P. nr.l, pana la atingerea crestei
marginale. Apoi freza este deplasata intr-o directie perpendiculara pe fosa centrala pana in
interiorul crestei marginale. Se continua prepararea cavitatii proximale spre zona cervicala in
regiunea m care se extinde procesul carios si spre zonele vestibulare si orale cu desfiintarea
zonelor de contact sau pana in apropierea lor pentru a evita posibila lezare a dintilor vecini.
Desfiintarea punctului de contact se poate realiza cu daltite de smalt foarte ascutite, cu
instmmente diamantate conice cu granulatie ultrafina sau cu freze de finisat din carbura de
tungsten.
Daca aria de contact este lata in sens V-0 - asa cum apare intre doi molari - nu este necesara
extinderea cavitatilor inspre vestibular sau oral. Extinderea poate fi limitata m interiorul ariei de
contact, acest lucru fiind indicat in cazul unei carii de dimensiuni reduse si daca forma de
preparare clasica ar conduce la o mutilare suplimentara a dintelui. Ulterior se examineaza
structurile dure dentare restante pentru stabilirea defmitiva a formei de rezistenta a cavitatii, axei
de insertie a viitoarei incmstatii cat si localizarea si forma marginilor cavitatii preparate, dupa
care se fmiseaza cu ajutorul unui instmment special, de exemplu freza C.I.P. nr.2.
Peretii axiali trebuie sa fie usor divergenti pentru a facilita insertia restaurarii fara a aparea
fenomenul de frictiune. Muchiile dintre prepararile ocluzale si cele proximale trebuie rotunjite.
Curbura peretilor vestibulari si orali este aplatizata. :
Peretele pulpar poate sa fie conformat m forma de V la nivelul fosei centrale pentm a obtine la
acest nivel o grosime mai mare a ceramicii. Profunzimea cavitatii trebuie sa fie cuprinsa intre
1,5-2,5 mm cu exceptia zonelor m care exista procese carioase mai profunde. Muchia suprafetei
ocluzale se poate prepara cu chanfrein.
conformata in chanfrein, unghiurile prepararilor cuspidiene trebuie sa fie rotunjite pentru a evita
proarea unor fracturi datorira unghiurilor ascutite.
Scopul prepararii trebuie sa fie posibilitatea elaborarii unei restaurari integral ceramice cu
formele geometrice cele mai simple posibile si care poate sa protejeze dintele datorita unei forme
de rezistenta mai bine adaptate. .
Prepararea unei cavitati de clasa a III-a pentru inserarea unei incrustatii integral
ceramice
in cazul acestor tipuri de restaurari este utila limitarea extinderii prepararii de pe fata vestibulara
in vederea mentinerii esteticii.
in cele ce urmeaza vor fi enumerate doua indicatii particulare de restaurare a cavitatii de clasa
a III-a cu incmstatii integral ceramice: o restaurare masiva de amalgam sau compozit aplicat
prin tehnica directa la nivel mezio sau disto-oral al unui canin care perturba pe langa estetica si
relatiile de contact cu dintele adiacent; cea de-a doua la nivelul unor margini incizale putemic
subminate sau a unor suprafete proximale pe incisivi, imbunatatind estetica si evitand
potentialele fracturi.
Prepararea cavitatii incepe dinspre suprafata orala cu ajutorul unei freze din carbura de tungsten
m forma de para care asigura accesul. Se continua apoi cu un instmment diamantat C.I.P. nr. 2
care va extinde cavitatea de acces in directie incizala sau gingivala, fara a desfiinta aria de
contact proximala. Orice portiune de smalt nesustinuta la nivelul ariei de contact este indepartata
cu ajutorul unei daltite sau cu o freza din carbura de tungsten de forma conica, iar peretii
gingivali si incizali sunt finisati cu ajutoml aceleiasi freze din carbura de tungsten.
Este esential ca prepararea sa nu se extinda incizal, gingival sau pulpar mai mult decat este
absolut necesar pentru indepartarea leziunilor carioase si realizarea unei axe de insertie.
Forma conturului trebuie sa fie realizata in functie de: extinderea leziunii, necesitatea realizarii
unei axe de insertie-dezinsertie favorabile, necesitatile tehnice care faciliteaza realizarea m
laborator a incmstatiei.
Prepararea unei cavitati de clasa a IV-a pentru inserarea unei incrustatii integral ceramice
In cazul unei cavitati de clasa a IV-a, incmstatia va inlocui tesutul dentar de la nivel incizal sau/si
proximal cu restaurarea unghiului incizal.
Prepararea implica atat indepartarea tuturor leziunilor carioase cat si netezirea liniei de fractura
perpendicular pe suprafetele vestibulare si orale a dintelui. Ulterior, la nivelul suprafetei
vestibulare se va realiza un bizou larg sau daca smaltul permite se va realiza un chanfrein.
Suprafata orala este preparata fara prag sau intr-un minichanfrein la nivelul frontalilor maxilari.