Cuprins

1. Localizare arealului. Limite

1.1 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice ale României (după George
Călinescu)

1.2 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice europene (EEA)

1.3 Localizarea orizontului local în unitățile și subunitățile de relief ale României (Posea si
Badea)
2. Particularităţi ale potenţialului ecologic (modul în care s-a evaluat ecopotențialitatea
orizontului local analizat)
2.1 Potenţialul litologic şi hidrogeologic

2.2 Potenţialul morfologic

2.3 Potenţialul climatic (se anexeaza indicii si graficele realizate: Diagrama în scară dublă
Gaussen, Diagrama bilanțului hidric lunar, Histofenograma, Indicii ecometrici climatici)

2.4 Potenţialul hidrologic (rețeaua hidrografică principală)

3. Particularităţi ale exploatării biologice

3.1 Caracteristicile domeniului biogeografic (zona sau etajul de vegetatie)

3.2 Caracteristici ale grupărilor vegetale

3.3 Plante şi comunităţi de plante indicatoare de mediu

3.4 Modelul arhitectural al formaţiilor vegetale

3.5 Durata medie a sezonului de vegetaţie şi a fenofazelor acestuia (se anexează histofenograma)

3.6 Caracteristici ale spaţiilor verzi urbane (acolo unde este cazul)

3.7 Dinamica formaţiilor vegetale (urmărită prin prisma impactului activităţilor umane asupra
învelişului vegetal natural; tendinţe evolutive)

3.8 Distribuţia lumii animale în cadrul domeniului biogeografic. animale de interes cinegetic,
animale dăunătoare
4.Consideraţii privind protecţia şi conservarea vegetaţiei şi lumii animale în orizontul local
şi proximităţile acestuia
4.1 Specii floristice şi faunistice endemice, rare, ameninţate cu dispariţia

4.2 Arii protejate, arbori ocrotiţi

4.3 Sugestii privind protecţia şi conservarea ecofondului si genofondului

Concluzii
BIBLIOGRAFIE
 Ecopotentialitate si exploatarea biologica în arealul Braila

Introducere
Motivatia alegerii temei

Am ales sa tratez diversitatea biogeografica a judetuluI Braila deoarece Braila este orasul meu
natal si consider că este important pentru mine, in primul rand, să cunosc particularitătile
biogeografice ale acestui spatiu cu o mare diversitate a peisajelor, ce concentrează categorii de
ecosisteme diferentiate ca tip, heterogenitate, dinamica spatiala si temporala sau ca stadiu de
antropizare ale zonei, dar si pentru faptul că valorile biodiversităţii fac parte integrantă din
patrimoniul natural.

Biodiversitatea reprezintă o particularitate specifică a planetei noastre, care asigură

funcţionalitatea optimă a ecosistemelor, existenţa şi dezvoltarea biosferei în general. De aceea,
biodiversitatea este „o poliţă de asigurare a mediului” ce favorizează capacitatea de adaptare a
acestuia la schimbările cauzate de orice activitate umană distructivă.

Potentialul ecologic reprezinta ansamblul factorilor abiotici ai mediului, reprezentand suport si

resurse pentru existenta si dezvoltarea organismelor vegetale si animale.

Exploatarea biologică materializează raporturile dintre mediul abiotic şi biotic în latitudine şi

altitudine. Diferenţierea calitativă a tipurilor de mediu şi subtipurilor de mediu se reflectă în
structura şi compoziţia învelişului biotic, în distribuţia şi organizarea spaţială a acestora.

1.Localizarea arealului.Limite
Braila este un judet în regiunea de sud-est a Munteniei . Se învecineaza la nord cu judetele
Vrancea si Galati, la est cu judetul Tulcea, la sud cu judetele Constanta si Ialomita si la vest cu
judetul Buzau.
1.2 Localizarea arealului în cadrul Regiunilor biogeografice europene.

Regiunea continentala acopera peste un sfert din teritoriul Uniunii Europene. . În sud, regiunea
este aproape împărțită în două de lanțurile muntoase înalte din zona alpină și de zonele de stepă
din Câmpia Panonică .Pe teritoriul României se găsesc 5 regiuni biogeografice: continentală (cea
mai comună), alpină (în țările cu zone montane), panonică (se găsește în Ungaria și țările vecine),
pontică (doar în România și Bulgaria), stepică (doar în România). Arealul Braila este localizat in
zona stepica .

Fig.1 Harta regiunilor biogeografice europene

1.3. Localizarea orizontului local în unităţile şi subunităţile de relief ale României

Județul Brăila este situat în partea de est a țării, în unitatea numită Câmpia Română. Prin
suprafața sa de 4765,8 km², reprezintă 2% din suprafața țării, fiind un județ de mărime mijlocie.
Această poziționare geografică este avantajoasă,deoarece condițiile naturale și proximitățile sunt
prielnice dezvoltării economice și sociale.

2.Particularităţi ale potenţialului ecologic

2.1 Potenţialul litologic şi hidrogeologic

Aproximativ 75% din suprafata arealului studiat este acoperita cu cernoziomuri, soluri bogate in
humus si deci cu o fertilitate ridicata. In aria analizata se gasesc cernoziomuri carbonatice In cea
mai mare parte, la care se adauga solurile aluviale intalnite in estul arealului (soluri slab
solificate, aflate in stadiul de formare, dar foarte fertile), solonceacurile apar insular in zonele fara
drenaj, in partile joase ale zonelor depresionare, la marginea lacurilor sarate si in locul fostelor
lacuri sarate, ele au fertilitate redusa. Se mai intalnesc in nordul arealului si aluviunile gleizate,
formarea acestor soluri fiind favorizata de prezenta apelor freatice la mica adancime si cu grad
scazut de mineralizare.

In general, pe intreg teritoriul arealului Braila, se gasesc soluri fertile, intens utilizate pentru
culturile agricole, ceea ce a favorizat si dezvoltarea acestui areal.

2.2 Potenţialul morfologic

Arealul aparţine unităţii de platformă, având drept fundament platforma Moesică. Din punct de
vedere morfotectonic evoluţia arealului este dirijată de epoca precarpatică ce însumează o serie de
faze tectonice care au dus la formarea şi consolidarea unităţilor de platformă. Astfel, în timpul
etapei precambriene se consolidează fundamentul cristalin al unităţilor de platformă din faţa
arcului carpatic. La sfârşitul cutărilor careliene (huroniene), platforma primitivă est-europeană se
completează în sud cu Platforma Moesică. După alţii, Platforma Moesică se consolidează numai
după orogeneza assyntica de la sfârşitul proterozoicului.

2.3 Potenţialul climatic

Arealul Brăila se află în zona climatică continentală, în ţinutul climei de câmpie, la contact cu
clima specifică Luncii Dunării. Verile sunt călduroase şi uscate datorită maselor de aer
continentale sub influenţa valorilor mari ale radiaţiei solare .

Lumina este unul din principalii factori energetici din totalitatea factorilor climatici care
influenţează în mod direct vegetaţia. În funcţie de intensitate lumina diferă în cursul zilei,
fiind determinate de unghiul de incidenţă al razelor solare, variază în funcţie de altitudine şi
latitudine precum şi de succesiunea anotimpurilor.
Influenţa luminii îndeplineşte funcţia de fotosinteză sau funcţia de asimilaţie clorofiliană. La
întuneric clorofila din plante nu acţionează şi în consecinţă ea se îngălbeneşte şi moare.
Creşterea asimilaţiei clorofinliene este influenţată de variaţiile termperaturii aerului, care în
conformitate cu legile generale participă la reglarea tuturor reacţiilor chimice.

2.4. Potenţialul hidrologic

Arealul Braila este străbătut de unul dintre cele mai importante fluvii ale României, Dunarea.
Dunarea este principala artera hidrografica a arealului. Latimea albiei minore, in amonte de
Braila, este de 420m ajungand in aval la 463m, sectiunea albiei fiind de 7 270 m2 . In arealul
analizat se desfasoara subsectorul baltilor, pe o lungime de 195 km2 intre Calarasi si Braila. In
aceasta regiune Valea Dunarii este larga, prezentand fenomenul despletirii cursului sau in cele
doua brate principale: Bratul Macin (Dunarea Veche), spre Dobrogea, si Bratul Cremenea, spre
Campia Brailei, inchizand la mijloc fosta Balta a Brailei, astazi incinta indiguita Insula Mare a
Brailei.

Arealul dispune de o reţea hidrografică organizată pe 5 bazine hidrografice, astfel:

– Bazinul Hidrografic al fluviului Dunarea =>Fluviul Dunarea cu o lungime de 222,5 km si un
debit de 6200 (m3/s)

– Bazinul Hidrografic al raului Buzau =>Raul Buzau cu lungime de 207 km si un debit de 26,32
(m3/s)

– Bazinul Hidrografic al raului Calmatui => Raul Calmatui cu o lungime de 119 km si un debit de
1,10 (m3/s)

– Bazinul Hidrografic al râului Siret => Raul Siret cu o lungime de 55 km si un debit de 220
(m3/s)

– Bazinul Hidrografic al râului Ialomiţa cu subbazinul Strachina care are un număr redus de
folosinţe de apă în judeţul Brăila.

Lungimea reţelei hidrografice a arealului Braila însumează 603,5 km.

3. Particularităţi ale exploatării biologice

Vegetaţia în general (şi cea a României în special) depinde de latitudine (zonalitate),
altitudine (etajare), gradul de continentalism, de influenţele exterioare climato-barice (regiuni de
vegetaţie) şi de unele condiţii locale de mediu (azonalitate).

Aceasta se grupeaza in doua mari areale biogeografice: arealul de stepa, reprezentat prin spatiile
interfluviale (Campia Brailei si Campia Calmatuiului) si arealul de lunca, bine reprezentat prin
luncile Dunarii, Siretului si Buzaului.

Vegetatia naturală de stepă se mai găseşte în prezent pe versanţii depresiunilor de tasare, în

spaţiile dintre parcelele agricole, pe marginile drumurilor, în zonele necultivate temporar.
Asociaţiile de bază sunt cele de pajişti xerofile presărate din loc în loc cu tufărişuri constituite din
arbuşti de stepă. Pajiştile sunt formate din graminee, cu colilia negara, păiuşurile stepice , pirul
(pirul crestat , din compozite, cu mături şi pelin, din leguminoase, cu specii de lucerna, cosaci,
măzăriche molotru , din labiate, cu jaleş , cimbrişor sovârliţa, din ranunculacee, cu dediţei şi
ruscuţe din liliacee, cu specii de ceapă şi ceapa ciorii din iridacee, cu stânjenei (Iris) etc.
Tufişurile sunt reprezentate prin porumbar migdalul piti, vişinul pitic , specii de măceş etc. În
spaţiile interfluviale se mai găsesc asociaţiile de nisip (vegetaţie psamofilă), pe dunele semifixate
şi fixate din Câmpia Călmăţuiului, şi asociaţiile de sărătură (vegetaţia halofilă) în depresiunile de
tasare.

Vegetaţia psamofilă este reprezentată prin ciulei, romaniţa de câmp (laptele cucului salcia de
nisip etc.

Vegetaţia halofilă răspândită pe solonceacuri şi soloneţuri este constituită din sărăcică, toate
aceste plante dispunându-se în benzi concentrice în culori de la verde plin către roşu-grena în
jurul lacurilor sărate şi salmastre.

Vegetaţia de luncă este mult mai bogată. Datorită umidităţii mari a solului, aici se dezvoltă o
vegetaţie arborescentă de esenţă moale şi ierboasă cu adaptări la condiţiile ecologice. În condiţii
naturale, în luncă se dezvoltă sălciile, răchitele ,plopul .În urma desecării zonelor inundabile
(Balta Brăilei, lunca Siretului) pădurile de sălcii şi răchite au fost defrişate aproape în totalitate.
Flora ierboasă de luncă se dispune pe benzi longitudinale sau concentrice, în cazul depresiunilor
lacustre, în funcţie de gradul de umiditate: rogozul , stânjenelul de baltă (Iris pseudocarus),
limbariţa, dentiţa joianul , laptele căinelui. Flora acvatică propriu-zisă reprezentată prin macrofite
a fost mult redusă prin dispariţia lacurilor. Macrofitele sunt dispuse de la ţărmul lacului spre
centru astfel: stuful ,papura, fixate de fund, nufărul galben , nufărul alb , ciulini , iarba broaştei
broscariţa , specii plutitoare şi brădiş spicat etc. toate submerse, alcătuind adevărate pajişti.

Vegetaţia forestieră Habitatele cu vegetaţie forestieră sunt în general păduri tip zăvoi, de salcie,
de amestec cu plop sau în regim de plantaţie sub forma perdelelor de protecţie. Dintre acestea
80% sunt situate în zonele inundabile ale fluviului Dunărea şi râurilor Buzău şi Siret Un procent
de 20% din păduri sunt situate în câmpie, compuse preponderent din salcâm şi stejar, cele mai
importante trupuri fiind: Viişoara, Colţea, Tătaru, Râmnicele, Romanu, Rubla şi Lacu Sărat. Din
punct de vedere silvotehnic toate pădurile se încadrează în grupa I-a funcţională, îndeplinind
exclusiv funcţii de protecţie.

3.2 Caracteristici ale grupărilor vegetale

Speciile pontice sunt ierboase de stepă şi cinci specii lemnoase de silvostepă. În
ierburi domină familiile Gramineae, Liliaceae ş.a., cu genurile Stipa, Iris, Asparagus, Allium,
4 Centaurea, Artemisia, Astragalus ş.a. Cele mai multe sunt coliliile (Stipa) de tip nord pontic şi
pontic-mediteranean. Ca elemente lemnoase mai răspândite sunt arţarul tătărăsc (Acer tataricum)
şi porumbarul (Prunus spinosa).Stepa pontica a avansat pe teritoriile mai joasa ( sub 200m) din
sud-est parte din Campia Baraganului de unde face parte si arealul Braila,elemente
submediteraneene (Querquscerris si Q. frainetto) au avansat din sud (in Banat si Oltenia, peste
sudul Campiei Romane pana in Dobrogea de Sud).
Zona silvostepei s-a extins pe cernoziomurile levigate silvostepa nordică cu stejar pedunculat
(Quercus robur) şi silvostepa sudică având stejari brumăriu şi pufos (Q. pedunculiflora şi Q.
pubescens).
Pajiştile de câmpie-Poa pratensis angustifolia (în locul pădurilor de cer şi gârniţă)
şi Festuca valesiaca, diferite specii de Stipa, Agropyron cristatum ş.a. (în silvostepă şi stepă)
Pajiştile de luncă-se găsesc pajişti cu Poa trivialis, împreună cu multe plante
higrofile. Agrostis stolonifera, Poa pratensis, specii de Carex, Iuncus, Trifolium.Pe locurile
neinundabile dar umede domină Alopecurus pratensis, iar pe cele mai puţin umede, Poa
pratensis. Aproape tuturor se adaugă plante higrofile şi hidrofile

Vegetatia halofila -brânca (Salicornia herbacea), Suaeda maritima (ghirinul) în alternanţă cu

locuri fără vegetaţie (chelituri), dar cu eflorescenţe saline; Salicornia este roşietică; pelinul
(Artemisia maritima),păiuşul stepic (Festuca pseudovina), firuţa(Poa bulbosa), peliniţa de stepă
(Artemisia austriaca).Pe solurile mai slab salinizate(soloneţuri, solodii) speciile sunt mai
abundente şi domină păiuşul stepic (Festuca pseudovina), trifoiul (Trifolium strictum).
Vegetaţia psamofilă pelinul de nisip(Artemisia arenaria), varza de mare (Crambe maritima),
rogozul de nisip (Carex colchica).
3.3 Plante şi comunităţi de plante indicatoare de mediu

3.4 Modelul arhitectural al formaţiilor vegetale

3.5 Durata medie a sezonului de vegetaţie şi a fenofazelor acestuia

3.6 Caracteristicile spaţiilor verzi urbane

Arealul Braila curpinde o serie de zone verzi ce au scopul de a îmbunătăţii calitatea vieţii,
creării cadrului propice dezvoltării socio- economice durabile.
Aici întâlnim parcuri şi spaţii verzi amenajate:
-Parcul monument -Este cel mai mare parc din municipiul Braila
-Parc Gradina Publica (Gradina Mare)

4.Consideratii privind protectia si conservarea vegetatiei si lumii animale in

orizontul local si proximitatile acestuia.

4.1 Specii florisitice si faunistice endemice,rare,amenintate cu disparitia

4.2 Arii protejate , arbori ocrotiti.

In jurul arealului intalnim 2 tipuri de arii protejate .

-Rezervatia naturala Padurea Camnita
Aceasta rezervatie este situata în cuprinsul padurii Camniţa, padure ce ocupa circa 550 ha,
formata preponderent din salcam, plop alb si negru si salcie.A fost declarata rezervatie pentru ca
frasinul fiind preponderent poate fi considerat arboret pur de frasin, ceea ce constituie o raritate in
peisajul judetului Brăila.
Totodata aceasta arie protejata este si rezervatie de seminte, mentionata cu codul FR-M280-3 în
„Catalogul national al surselor pentru materiale forestiere de reproducere din Romania „ (avizat
în 2001), scopul selectiei fiind cantitatea si calitatea lemnului.

-Parcul Natural Balta Mica a Brailei este situat in lunca cu regim natural de inundatie a
fluviului Dunarea, intre Vadu Oii si municipiul Braila.Datorită atributelor sale – zonă umedă în
regim hidrologic natural, complex de ecosisteme în diferite stadii succesionale şi zonă tampon,
Balta Mică a Brăilei reprezintă un sistem de referinţă al fostei delte interioare şi baza pentru
reconstucţia ecologică în Sistemul Dunării Inferioare.
Bibliografie
1.Antonescu C., Călinescu R., Bănărescu P., Botoşeneanu L., Coteţ P., Decu V.,
Doniţă N., Negrea Şt., Pleşa C., Tălpeanu P. (1969), Biogeografia României, Edit.
Ştiinţifică,Bucureşti.

2.Călinescu Raul (1946), Introducere în biogeografia României, Tipogr. „Lupta”,

Bucureşti

3.Geografia României vol. I (1983)

4.Braila. Monografie - Seria: Judetele Patriei (1980) ,Edit.Sport-Turism , Bucuresti

5.Adrian F.C., Resurse de ape subterane ale Romaniei, edit. tehnica Bucuresti , 1990

6.Calinescu D.,Bunesc A.,Patroescu M.,Biogeografie ,Bucuresti ,1973

7.N.Costache , Regiunea biogeografica a romaniei , 1996

8.Constantin Parvu ,Ecosisteme din Romania ,Edit. Ceres Bucuresti , 1980

http://www.e-scoala.ro/geografie/braila_hidrografia.html

https://natura2000.ro/

http://cniptbraila.ro/ro_RO/date-geografice

http://www.bjbraila.ro/bjpi3/carti-despre-braila/

https://www.academia.edu/16010536/GEOMORFOLOGIA_DUN%C4%82RII_
%C3%8EN_AREALUL_PARCULUI_NATURAL_INSULA_MIC%C4%82_A_BR%C4%82ILEI

http://www.eea.europa.eu/ro

http://www.anpm.ro/