Problematica fenomenului suicidar ca

cercetare psiho-sociala
Considerat ca un act autoagresiv,suicidul comporta o definitie etimologica ,prin care semnifica ,,omorul de
sine”,dar si o definitie operational psihologica in virtutea careia ,, suicidul e un act uman de incetare din viata
autoprodusa si cu intentie proprie” .
Sinuciderea e o decizie umana deliberata.Un act care reuneste constiinta de sine cu vointa de a sfarsi propria
sa viata. Din acest motiv, in sfera analizei suicidului isi dau intalnire psihiatria, morala, religia, filozofia
,literatura ,psihologia, sociologia pentru care constituie o tema permanenta de reflectie.
Exista numeroase forme de intelegere si definire pentru suicid.Personal am preferat urmatoarea definitie
pe care o consider ca fiind mai cuprinzatoare:,,sinuciderea este actul de conduita intentionala,voluntar-
deliberata,legat de un motiv exogen(social sau psiho-social) si de o motivatie endogena (psihologica si psiho-
patologica),specifice pentru fiecare individ in parte ,cu rezonanta ideo-afectiva asupra personalitatii sale
,declansand pulsiuni autoagresive prin schimbarea atitudinii morale fata de sine si fata de lume si avand ca
finalitate intreruperea desfasurarii firesti a cursului vietii biologice printr-un proces de traumatzare al propriului
corp”.
Termenul apare in 1737 (Desfontaines).Baldwin o defineste drept ,,o crima intentionala asupra propriei
persoane ”.Se strecoara o judecata de valoare sau si o apreciere juridica(,,crima”).Mentaliatea actula , mai
toleranta judeca actul sinuciderii mai putin juridic , mai putin religios (ca pe un pacat);cauta sa-l explce
sociologic si sa-l eticheteze psihologic si psihiatric. 5
In ceea ce priveste semnificatia si natura fenomenului suicidar sub unghi psihosociologic,suicidului i se
acorda semnificatii multiple ca aceea a curmarii singuratatii(intalnita in cazul cuplului prin
parasire,divort,deces),a razbunarii( ilustrata la unii adolescenti cu tulburari de comportament sau la persoane
cu structura psihica dizarmonica ),a neacceptarii schimbarii radicale a statutului social (in urma unor
sanctiuni,pierderi materiale etc.),a suicidului ca ultima si unica solutie a unei situatii intolerabile sau a inlaturarii
dependentei .
O alta semnificatie a suicidului este aceea a ,,mentinerii onoarei” (ilustrata prin procedeul harakiri
intalnit la popoarele orientale). 6
Se considera ca suicidul poate constitui o sursa de usurare pentru pacientii excesiv de preocupati de
teama de moarte ,prin ,,sentimentul de control asupra mortii” ,in sensul ca ,,ei pot hotari cand si cum sa moara”
7
Toate aceste semnificatii ale suicidului sunt supuse analizei si explicatiilor unor doctrine
filozofice,inspecial desorginte existentialista,care tind sa acrediteze ideea ca suicidul ar fi un ,,act de afirmare
a propriei vointe ”, ,,un act suprem de libertate” sau ,,de manifestare a libertatii individuale”
In functie de continultul lor semnificatiile suicidului pot fi inscrise pe o axa morala la ai carei poli
intalnim suicidul ,,altruist”(ce poarta marca sacrificiului de sine,realizat in virtute unei convingeri morale ferme
, a unui ideal inalt sau crez) si suicidul ,,egoist”,a carui intentie si semnificatie nu corespund scopurilor grupului
social , ei se manifesta in detrimentul acestora sau in opozitie cu ele.La acesta extrema se inscrie si suicidul
anomic pe care il denumim socio-genetic,realizat ca urmare a pierderii statutului ori a schimbarii rolului social.
8
In lucrarea ,,Sinuciderea”,Durkheim porneste de la ideea ca diferitele dintre diferitele forme de
moarte,sinuciderea se deosebeste ,in primul rand ,prin aceea ca este produsul personal al victimei care suporta
consecintele faptelor sale.El considera ca singurul element explicativ este mediul social in cadrul caruia se pot
identifica factorii ce alcatuiesc ceea ce Durkheim denumea curente suicidogene.Exista pentru orice grup social
o tendinta specifica de sinucidere,in baza careia ,daca ii evidentiem trasaturile si ii determinam cauzele ,putem
alcatui tipuri sociale distincte de sinucidere.
1.SINUCIDEREA EGOISTA – Analiza acestui tip debuteaza cu evaluarea caracterelor asociate sinuciderii
egoiste prin celebra comparatie facuta de autor catolicilor si protestantilor.Cultul personalitatii individuale si
absenta absenta presiunilor catre integrare religioasa determina ca protestantii sa se sinucida in numar mai mare
decat catolicii,iar forma pe care o iau sinuciderile acestora este egoismul nu ca stare morala particulara a
individului ,ci ca trasatura derivata din sistemul comun de credinte si practici religioase ale protestantismului
.Urmarind indeaproape trasaturile sinuciderii egoiste Durkheim ofera si alte exemple prelucrate ,cu precadere
din domeniul vietii societatii domestice si celor politice.imunitatea fata de sinucidere pe care o prezinta cei
casatoriti in raport cu celibatarii sau vaduvii se datoreaza societatii familiale tot asa cum frecventa mai scazuta
a sinuciderilor in perioada de criza politica se datoreaza afirmarii mai puternice a constiintei colective si cresterii
gradului de integrare sociala .
Sinuciderea egoista variaza invres proportional cu gradul de sociabilitate si direct proportional cu
individualizarea excesiva .Sinuciderea egista are cea mai mare frecventa si este determinata de o individualizare
excesiva ce il impinge pe individ spre o accentuata stare de depresie si apatie.In cazul acesta societatea nu mai
are forta si coeziunea necesara pentru a-si tine membrii ei legati ,integrati si dependenti de ea , fapt care
slabeste pretuirea propriei vieti .
 2.SINUCIDEREA ALTRUISTA – aceasta apare ca fiind opusa sinuciderii egoiste , deoarece in cazul acesta din
urma ,cauza provine dintr-o individualizare excesiva,iar in cazul celei dintai dintr-o societate exacerbata.Omul
se poate sinucide si atunci cand este detasat de societate si atunci cand e prea puternic integrat .Daca egoismul
e o stare a eului nesubordonat decat sie insusi , altruismul exprima contrariul acestor stari prin faptul ca eul nu-
i mai apartine individului , ci unei constiinte situate in afara lui .In timp ce egoismul estre detasat de viata pentru
ca nu e animat de nici un scop util,altruistul resimte din plin importanta acestui scop , dar i l situeaza in afara
vietii personle pe care o priveste ca pe un obstacol in realizare lui.Integrarea exagerata a individului in
societate,cu forme de dependenta totala fata de aceasta , poate genera supraevaluarea colectivului si
nepretuirea propriei fiinte .Atunci,individul se poate sacrifica facil pentru interesele colectivului sau pentru
perceptia unor dezaprobari a starii de fapt in care se gaseste la un moment dat .Prin acesta forma de sinucidere
sacrificiul suprem e considerat ca fiind o datorie fata de societate , fie o chestiune de onoare ,fie un act
supravalorizat ,materializat .
Din acest punct de vedere , altruismul isi gaseste corespondentul in solidaritatea mecanica care cere
indivizilor sa dezvolte conduoite si actiuni similare si sa-si subordoneze individualitatea comunitatii.
3.SINUCIDEREA ANOMICA – ocupandu-se de cel de-al treilea tip de sinucidere Durkheim analizeaza mai intai
influenta crizelor economice asupra ratelor de sinucidere.
Nu dificultatile economice ,ca atare ,sunt cele care influenteaza crestera sinuciderilor , ci efectelor pe
care aceste crize economice le provoaca in ordinea colectiva.
Pornind de aici se disting 2 tipuri de crize,care prin efectele lor genereaza o crestere neobisnuita a
numarului de sinucideri:
1.Crize acute-manifestate prin excese intermitente si transformari bruste ale ordinii sociale .
2.Crize cronice manifestate prin perturbari de lunga durata a vietii economice si,implicit,a ordinei colective.
Datorita faptului ca omul isi propune scopuri pe care nu le poate indeplini apar insatisfactii pe care le
resimte ca deceptii profunde.Ca sa existe satisfactie , apare necesar ca toate aceste interese si dorinte ale
individului sa fie disciplinate si limiate de o forta situata in afara sa care sa aiba acest rol pentru nevoile umane
pe care il are organismul pentru nevoile fizice .Intervenind ca factor puternic de dereglare,anomia impiedica
disciplinarea morala a dorintelor si nevoilor ,facilitand descatusarea fortelor si vointelor indivizilor de a-si
exercita actiunea dincolo de orice limita impusa de relatia normala intre scop si mijloace
Absenta limitelor impuse sau,dimpotriva limitarea puyternica a acestora genereaza frustrari
insuportabile in raport cu care vointa de viata dispare.De aici si explicatia pentru numarul mare de sinucideri
inregistrate in perioadele de criza acuta .
4.SINUCIDEREA FATALISTA – acest tip de suicid este opusul celui anomic si rezulta dintr-un exces de
reglementare.Cei vulnerabili la acest tip de sinucidere sunt subiectii al caror viitor este ingradit si ale caror
dorinte sunt restranse de o discliplina morala resimtita ca fiind opresiva.In general,cfea mai obisnuita
interpretare a conceptiei lui Durkheim considera ca sinuciderea depinde de doua variabile sociale:integrarea
sociala si reglarea normativa,cele 4 tipuri sociale de sinucidere fiind atasate la starile extreme ale celor 2
dimensiuni variabile(egoismul si altruismul la cele 2 extreme ale integrarii sociale,anomia si fatalismul la
extremele reglarii sociale).
Se poate afirma deci,ca in conceptia lui Durkheim,solutia reglarii normative(accent pe constrangere) se
rezolva prin remediul integrarii sociale(accent pe consens) ca 2 dimensiuni sociale aflate in raport de
interdependenta reciproca. 9
In ceea ce priveste clasificarea sinuciderilor alienatilor,specialistii au considerat ,totusi,ca cele 4 tipuri
de suicid care urmeaza formeaza speciile cele mai importante.Trasaturile esentiale ale acestei clasificari din
perspectiva psihopatologica ,sunt preluate de la Jousset si Moureau de Tours.
1).SINUCIDEREA MANIACA – se datoreaza fie halucinatiilor ,fie conceptiilor delirante .Bolnavul se omoara
pentru a scapa de un pericol sau de o rusine imaginara ,ori pentru a asculta un ordin misterios etc.Motivele
acestor sinucideri si modul de evolutie reflecta caracterele generale ale maladiei din care deriva,deci ale
maniei.Ceea ce deosebeste aceasta afectiune este extrema sa mobilitate.Ideile,sentimentele cele mai diverse si
chiar cele mai contradictorii se succed cu o viteza extaroedinara in spiritul maniacilor.Chiar in momentul in care
se naste o stare constienta ,acesta este inlocuita cu alta.Acest lucru se intampla cu mobilurile care determina
sinuciderea maniaca:se nasc ,dispar sau se transforma cu o surprinzatoare rapiditate .
2)SINUCIDEREA MELANCOLICA – este legata de o stare generala de extrema depresie,de trtistete exagerata
care il determina pe bolnav sa nu mai aprecieze corect relatiile sale cu oamenii si lucrurile din jur.Placerile lui
nu-l mai atrag,pentru ca vede totul in negru .Cum acesta dispozitie este constanta apar si idei de sinucidere
c,care sunt de o mare fixitate si ale caror motive sunt aproape identice .Temerile care il chinuie pe subiect
,reprosurile pe care si le face ,necazurile pe acre le resimte sunt intotdeauna aceleasi.Se distinge de forma
precedenta prin caracterul sau cronic si foarte tenace.
3)SINUCIDEREA OBSESIVA – in acest caz subiectul nu are un motiv real sau imaginar ci este cauzata de ideea
fixa a mortii,care,fara vreun motiv palpabil,domina spiritul bolnavului.El este obsedat de dorinta de a se omori
,chiar daca stie ca nu are nici un motiv rezonabil sa o faca .Cum subiectul isi da seama de caracterul absurd al
dorintei sale ,el incearca la inceput sa lupte.Dar pe toata durata existentei sale este trist,chinuit si resimte o
anxietate care creste in fiecare zi .
Din acest motiv se mai foloseste denumirea de sinucidere anxioasa.Imediat ce bolnavul a hotarat sa renunte
la lupta si sa se omoare , nelinistea inceteaza si revine calmul.Chiar daca tentativa esueaza ,se micsoreaza
dorinta maladiva ,iar subiectul isi va depasi obsesia.
4)SINUCIDEREA IMPULSIVA SAU AUTOMATA – nu este motivata mai mult decat precedenta , nu este
justificata nici in realitate,nici in imaginatia bolnavului.In loc sa provina dintr-o idee fixa ,sau care obsedeaza
spiritul ,ea rezulta acum dintr-un impuls brusc si imediat irezistibil,determinand actul sau cel putin debutul
executiei.Aici, inclinatia spre sinucidere izbucneste si isi produce efectele ca un adevarat automatism , farasa fi
fost precedat de vreun antecedent intelectual.