NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI planificare a urmăririi penale: obiectivele anchetei, metodele şi
mijloacele de utilizare, toate acestea fiind orientate spre stabilirea naturii
Prin publicarea acestui volum Centrul de Drept continuă seria de
manuale şi monografii în materie de drept. Autorul volumului "Urmele
infracţiunii" este un teoretician - Gheorghc Golubeneo - doctor în
drept, conferenţiar la Catedra Drept Procesual Penal şi Criminalistică
de la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova.
Ediţia "Urmele infracţiunii" de Gheorghc Golubeneo elucidează
una din acţiunile primordiale de investigaţie a cercetării penale - actul
iniţial de urmărire penală: cercetarea unnclor faptei penale la locul
săvârşirii ci este un act de o extremă importanţă în desfăşurarea
procesului penal, fiindcă de datele obţinute în timpul unei cercetări la
faţa locului depinde nu numai argumentarea săvârşirii cauzei, dar şi
aflarea adevărului în esenţă.
Cercetarea urmelor infracţiunii la faţa locului, de rând cu efectuarea
altor acte de urmărire penală: audierea martorilor şi consemnarea
declaraţiilor lor. audierea părţii vătămate, ascultarea învinuitului sau
inculpatului şi consemnarea declaraţiilor, dispunerea de expertize
judiciare, efectuarea de confruntări, de prezentări pentru recunoaşteri
şi reconstituiri, constituie un procedeu probator in procedura penală
despre care, în literatura de specialitate în limba română de la noi. nu
s-au scris alte lucrări. Acest procedeu urmăreşte acumularea de dale
fixate integral şi cât mai operativ posibil privind circumstanţele faptei,
descoperirea făptuitorului, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii,
stabilirea stării şi poziţiei mij loacclor materiale de probă ctc.
Autorul denotă cunoaştere în folosirea eficientă a instrumentelor
tehnice şi tactice criminalistice: elucidează acţiunile de organizare si
faptei penale: omucidere, accident, furt. tâlhărie, viol. sinucidere,
delapidare, distrugere etc.
Modul riguros, exact, operativ de cercetare a urmelor infracţiunii,
regulile tactice generale şi speciale ale cercetării, etapele de pregătire
în vederea efectuării cercetării, mijloacele tehnico-ştiinţifice
criminalistice utilizate în etapa preliminară şi a cercetării propriu-zisc
a locului faptei în fază statică şi dinamică, metodele utilizate la
cercetarea pe teren, mijloacele de fixare a rezultatelor cercetării
urmei or infracţiunii, fixarea obiectivă a rezultatelor cercetării, evidenţa
lor, protejarea urmelor infracţiunii ctc. a constituit un deziderat al
lucrării, deziderat realizat de Gheorghc Golubeneo cu maximă
competenţă şi exigenţă în volumul de faţă.
în concepţia tuturor savanţilor din domeniu, concepţie la care
aderaşi autorul, tactica şi strategia efectuării cercetării locului unde a
fost săvârşită infracţiunea presupune cunoaşterea urgentă (imediată),
directă, completă, detaliată, obiectivă şi integrală a locului infracţiunii,
indiferent de natura faptei penale. în susţinerea acestei idei, autorul îşi
concentrează argumentele de natură teorctico-ştiinţifică şi practică.
argumente elucidate adecvat prin comentarii, analize, sin te/e şi
susţinute grafic printr-un şir de mijloace de fixare a unnclor infracţiunii
la locul săvârşirii faptei penale: desene, fotografii-judiciare (fotografii
de orientare, fotografii-schiţe, fotografii de detaliu ctc).
Lucrărea are u n pregna ni earacier judiciar şi se integrează. în
esenţă, sistemului pluridisciplinar de cunoaştere, combatere şi de
prevenire a delicventei. Prin tot conţinutul lucrării "Urmele
infracţiunii*', autorul tinde să forme/e o conduită definitorie nu numai
reprezentanţilor puterii judecătoreşti, dar. mai alc>. \ morilor
specia I işti ■■ studenti de Ia fac1111ăţ iIc de pro 1 î 1. cărora pe drept arvuni
le este destinată. Aceştia învaţă să respecte necondiţionat principiile
4
fundamentale ale dreptului penal: cel al aflării adevărului, al prezumţiei
nevinovăţiei, dinamismului, individualităţii etc. şi să se pătrundă de
faptul că supremaţia legii şi calitatea activităţilor de judecată, de
rând cu folosirea celor mai modeme tehnici criminalistice, a unor
eficiente procedee tehnice şi reguli metodologice, duc la descoperirea
urmelor, clarificarea şi elucidarea circumstanţelor în care s-a comis
infracţiunea, la descoperirea şi identificarea făptuitorului şi a
participanţilor, la emiterea versiunilor şi tragerea concluziilor corecte
cu privire la modul de săvârşire a infracţiunii, persoana infractorului.
Şi, în sfârşit, coroborarea tuturor probelor, datelor, informaţiilor
obţinute ajută la formuiareaconcluzici instanţei judecătoreşti asupra
faptei săvârşite şi măsurii de pedeapsă a făptuitorului.
Prin volumul publicai, autorul doreşte să sugereze ideeacă
subiectul elucidat nu este doar de natură ştiinţifică, dar mai ţine şi de
domeniul artei, deoarece reprezintă premisa esenţială de aflare a
adevărului în soluţionarea legală a unei cauze, utilizând metodele şi
mijloacele de acti vitale definită de obiecti vitate şi desfăşurată în 1 i mitele
legii.
Alcxci Barbă neagră
doctor în drept,
conferenţiar, avocat.
directorul Centrului de Drept
INTRODUCERE
Eficacitatea muticii de descoperire şi cercetare a infracţiunilor
în mare măsura este condiţională de oportunitatea si plenitudinea
efectuării acţiunilor de anchetă, precum si a măsurilor operative de
investigaţie în «tapa iniţială a cercetărilor.
O deosebită însemnătate în acest sens obţine realizarea
calitativă a cercetării locului (aptei, activitate în cadrul căreia se
depistează si se colectează un mare volum de informaţie
criminalistică autentică, servind drept bază de cercetare a
majorităţii co \ 'îrşitoai e a dosai vioi ■ penale.
Valoarea si volumul de informaţie necesare descoperirii
cauzelor pe urme proaspete sporesc în funcţie de efectuarea în
cadrul cercetării la faţa locului a aşa-num iţelor examinări
criminalistice preliminare ale urmelor si altor obiecte materiale de
probă depistate în scena infracţiunii.
Datele furnizate de. aceste cercetări sunt puse la temelia
elaborării versiunilor, la planificaiva si realizarea acţiunilor pivcesuale
ulterioare. Timpul consumat la înfăptuirea unor as ţie Ide analize ale
urme/or şi stărilor de fapt în ansamblu permite uneori a economisi
săptămîni şi chiar luni întregi de muncă asiduă, orientate spre
stabilirea făptaşului şi descoperirea infracţiunii în termene cit mai
reduse. Anume aici se evidenţiază mai pronunţat profesionalismul şi
competenţa participanţilor la această activitate procesuală. în spe-
cial a anchetatorului şi specialistului criminalist.
in literatura de specialitate, noţiunea de "examinare
criminalistică preliminară "a fost propusă încă la începutul anilor
'50deM.RSalamov.lli
Ulterior mulţi autori, in repetate linditri. s-au ptvnunţatpentru
elaborarea întregului complex de probleme ce privesc efectuarea la
faţa locului a examinărilor preliminare ale urmelor.
 In special, despre importanţa cercetării acestei teme vorbesc
N.l.Riabova, I.Gh.Tursunov, R. S. Belkin. [2] Cu diverse ocazii,
anumite aspecte ale subiectului în cauză au fost abordate de A. I.
Dvorkin. N. N. Egorov. N. A. Cornienko, N. A. Selivanov, V. A.
lvaşkov, L. 1. S/epniova ş. a.
Insă o bună parte de chestiuni legate de stabilirea ciivitmstante.hr
infracţiunii, a caracteristicilor persoanei făptaşului prin folosirea
urmelor depistate la faţa locului au rămas nedez\>ăluite, poziţiile
savanţilor-criminalişti pe marginea altor pmbleme nu înregistrează
unitate de păreri. Incepînd chiar cu denumirea acestor cercetări,
sarcinile şi subiecţii înfăptuirii lor şi terni in înd cu valorificarea
rezultatelor şi utilizarea lor nemijlocită în cursul cercetărilor la faţa
locului în scopul descoperirii cauzei pe urme proaspete.
La ora actuală lucrătorii practici ai organelor de ocrotire ci
normelor de drept, în particular tinerii specialişti ai subdiviziunilor
criminalistice ale MAI din RM, nu dispun de materia le metodice,
consacrate special analizelor-expres ale urmelor şi altor obiecte la
faţa locului, cercetării cîmpultti infracţional în ansamblu, fapt ce se
răsfrînge negativ asupra practicii efectuării acestora in cazurile
concrete. Lucrările ce se editează în acest domeniu. în mare parte
peste hotare, au, de regulă, caracter departamental, apar în tiraje
mici. datele necesare echipelor operative de anchetă pentru
cercetarea locului faptei sunt dispersate şi incomplete.
Prezenta lucrare este o încercare de a acoperi acest gol, de a
sistematiza şi aprofunda principalele chestiuni ale problemei. In
formă conspeclivă. Iară a avea pretenţia de a cuprinde toate
aspectele, autorul formulează noţiunea de examinam criminalistica
preliminară, expune condiţiile tehnico-organizaţionale şi metodice
de analiză a unor dovezi materiale şi urme frecvent intUnite în
practica cercetărilor de anchetă .şi valorifică efectele utilizării
acestora în scopul descoperirii infracţiunilor pe urme proaspete.
Sperăm că lucrarea va servi drept îndrumar si instrument nu
numai experţilor începători, dar şi anchetatorilor, lucrătorilor opert
uh i, pi V( -l iroriloi •< i imit ia I işti şi altor/ trac v/V icni, do< iot xmzih w' şi
studenţilor jacul lăţi lor de drept.
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA
Şl ASISTENŢA TEHMCO-CRIMINALISTICĂ A
EXAMINĂRILOR PRELIMINARE ALE URMELOR LA
FAŢA LOCULUI
§ 1. Noţiunea, sarcini/e şi reglementarea procesuală
Realizarea calitativă a cercetării locului şi cauzelor faptei sâvîrşile.
mai cu seamă în împrejurări necvidente, orientează anchetatorul să
insiste la obţinerea unui volum maximal de informaţie despre
circumstanţele şi autorul infracţiunii corni se într-o etapă cîtmai timpurie
a procesului de urmărire penală. O calc de obţinere a informaţiei
supli mentare, ce i mpul si oncază elaborarea unor noi versi un i în cadru I
planificării investigaţiilor concepute, este examenul preliminar al
obiecte lor materiale descoperite la locul faptei.
Rolul acestor cercetări este de a furniza informaţie tactică
orientativă ce caracterizează criminalul şi modul de operare a acestuia,
indispensabile descoperirii infracţiunii în etapa iniţială.
Astfel de examinări în literatura de specialitate şi în practica
criminalistică poartă diferite denumiri: extracx pe irizări [3],
preexpertizări [4, 112], examinări de sine stătătoare 15, 87].
interpretări [6,470], examinări preliminare [7.22].
Ultimul termen ni se pare mai exact. Orice analiză din punctul de
vedere al procesului de probat iu ne nu poate fi considerata definiţi vă
dacă urmările ei nu capătă exprimare procesuală sub forma raportului
de expertiză.
S <j
 Deci, noţiunea "preliminar" în ace si context înseamnă că Cu toate acestea, examinările preliminare contribuie la obţinerea
examinarea precede expertiza si efectele ei nu se bucură de forja unor noi probe în cauzele cercetate, concluziile fiind formulate atît
probelor judiciare. Acest fapi insă nu exclude posibilitatea folosirii sub aspectul probabilităţii lor, eît şi în sens categoric, oferind, astfel,
datelor obţinute în scopul desfăşurării cercetărilor ulterioare ale nu numai caracteristici de diagnosticare a obiectelor, dar şi posibilităţi
cauzei. pentru stabilirea identităţii acestora.
Mai mult, într-o anumită măsura rezultatele lor directioncazâ Faptul poate Ii ilustrat prin următorul exemplu.
conţinutul şi acţiunile in vesti gat iv-operative ce urmează, determină în cadrul cercetării la fata locului într-un caz de furt din
oportunitatea intentării dosarului penal, necesitatea dispunerii apartamentul cet. B., prin metoda pudrării, a fost ridicată o
expertizei ele. amprentă palmară. Examinarea preliminară a urmei a condus la
Pentru a stabili esenţa şi conţinutul examinărilor în cauză, trebuie stabilirea unor particularităţi ale desenului papilar, fol os in dale pe
să se pornească de la particularităţile pe care acestea Ic au şi care care lucrătorii poliţiei judiciare, cu concursul specialistului-
determinaşi denumirea lor. criminalist au verificat un rînd de persoane bântuie, inclusiv şi pe
In primul rînd, astfel de studii sunt premergătoare expertizei, deşi vecinul pătimitului. S-a dovedit că urma descoperită pe. pervazul
ultima poate să lipsească în unele cazuri concrete. Spre exemplu, ferestrei a fost lăsată de vecin, fapt care a condus ia descoperirea
cînd se stabileşte cu certitudine că urmele digitale descoperite la locul rapidă a infracţiunii.
faptei nu sunt utile pentru a i den li (Ic a o persoană, este zadarnic să AU exemplu: /// sesizarea parvenită la comisariatul de poliţie
coîilîrmăm acest fapt şi prin expertiza dactiloscopică (cu excepţia de la administraţia unei uzine se. afirma că în unul din atelierele
cazuri lor cînd trebuie examinată substanţa sudoralâ). acesteia au fost demontate 6 strunguri utilate cu sisteme
In al doilea rînd, examinările preliminare înfăptuite la locul comiterii automatizate de dirijare, din care s-au extras detalii ce conţineau
infracţiunii sunt limitate în timp de cadrul acţiunilor de anchetă. Deci. metale preţioase. Prejudiciul material depăşea suma de 173 mii de
îmbinarea de cuvinle "examinări de sine stătătoare" în atare situaţie, lei. In procesul de cercetare a locului faptei de pe suprafaţa unei
nu reflectă esenţa fenomenului vizat. piese de masă plastică specialistul-criminalist a ridicat cîteva
Cit priveşte termenul "interpretare", ni se pare prea restrîns, amprente digitale ce conţineau suficiente semne individuale.
rcducînd activi lalea acesteia la tîlcuirea, lămurirea faptelor evidente, In cadrul examinărilor comparative preliminare ale. urmelor cu
ncpresupunînd examinarea minuţioasă a urmelor prin aplicarea unor impresiunile digitale ale persoanelor bănuite a fost posibilă
metode şi mijloace lehnico-ştiinţifice ale "criminalist ic ii decîmp". identificarea uneia din ele, fapt care a jucat un rol hotărî tor în
în sfîrşit. examinarea prealabilă înseamnă ncproccsualitatea lor descoperirea acestei infracţiuni pe urme proaspete.
privind forma şi rezultatele aplicării cunoştinţelor de specialitate, Despre importanţa cercetărilor preliminare ale obiectelor
deoarece ele sunt obţinute din surse neprevăzute de legea procesual- materiale la faţa locului vorbesc şi rezultatele unor intervievări ale
penală(art. 55 a Codului de procedură penală al RM) şi. prin urmare, special iştilor-criminali şl i. anchetai ori lor şi lucrătorilor operai i\ î.
nu pot servi ca dovezi. e tec tu ale în cadrul acestui studiu. [8J Majoritatea persoanelor
intervievate consideră că aceste activităţi sunt cuprinse de cadrul

10
acţiunilor cercetării locului faptei, deşi examinările preliminare au g . cxarninări|or preliminare constă nu numai în a fix ca cele
.........................................................................................................................................................................................................
obţinut dreptul la existentă ş> o mspîndire im mai largă numai pentru {^^ dar j în a relevu a valori(ka ..^y,, h amKtM
ca prezintă ceva ieşit din ansamblul acţiunilor de ancheta, inclusiv al ... , -;1 • ■■ .■ ,
' _ ... , .c ' se aohea metode şi mi |loacecnmmal işti ce mai complexe comparat iv
cercetam locului faptei. se^F*. / J i i
în lectură cu aceasta N.A.Selivanov semnalează că cercetarea ™cele ce sc olosesc'," ^rsul cercetări, locului faptei. Spre exemplu: de
anchetă şi examinările preliminare pot fi delimitate după cîteva convertizorul optoelectronic portabil, tehnica microscopică instalată
criterii şi anume: după metodele şi mijloacele tehnice folosite.^ laboratoarele criminalistice mobile, colecţiile şi evidenţele
cunoştinţele de specialitate utilizate în cursul examinării obiectelor, criminalistice portabile, alte materiale informative şi utilaje necesare
activităţii logice ce însoţeşte cercetarea de anchetă şi examinările în examinării urmelor în condiţii de teren.
cauză, precum şi după caracteristicile evidenţiate. [7,77] La aceasta Totuşi, principala deosebire constă în valoarea probantă a
s-ar putea adăuga: şi după prezentarea procesuală a rezultatelor, rezultatelor acestor activităţi.
De bună seamă, din însăşi denumirea acestor examinări sc înţelege Forma concludentă a rezultatelor cercetări i la faţa locuIu i este
caracteml I or creativ- in vest igatîv. în baza rezultatelor obţinute prin incontestabilă. In art. 55 al Codului de procedură penală. în care este
folosirea cunoştinţelor de specialitate, metodelor şi mijloacelor tehnico- prezentată lista exhaustivă a surselor de probaţiune, de rînd cu altele
ştiinţifice. în special tehnico-criminalisticc, se trag unele concluzii, se se menţionează probele materiale (inclusiv cele ridicate în cursul
formul cază anumite păreri. examinări i locului faptei), procesele-verbale ale activităţilor de anchetă
Pe de altă pane, şi procesului de cercetare a locului faptei îi este (jnciusiv procesul-verbal de cercetare a locului faptei). Dar
caracteristică activitatea logico-analitică în urma căreia se valorifică însemnătatea probantă a efectelor rezultate din examinările preliminare
diferite elemente ale stărilor de fapt dm scena infracţiunii. ramîne disculabilă. Uni j autori sum de parcrca că datdor f tice
U neori este destu 1 de complicat să înregistrezi vreo d i ferentâ înti'e _ u, ;„ „ *„ î„ „ „™ „„„„,„;„,-, „: i______i • • i -, • ■
..,,,,,. .? .. , ■ . obţinute in urma examinări lor preliminare trebuie sa li se acorde
raţionamente e analitice vizuid tabloullaptei mansamblu sau elementele.„^„JJ-.^- •, • .• - < v, - , , , .. , , , , -™
, ... . . ., ... c ., , semni ticaţic|undica. incluzi ndu-le m lista probelor la cauza. T91
I ui componente şi concluzii le examinări lor preliminare referitoare la c„. ' " . „, , ... .
urmele i obiectele materiale ale cîmpul ui infracţional. ^ f™ d,C aCCePtal ° «f? de P0Z1^ deoarece mtr-un atare
De remarcat însă că procesul de studiu, specific cercetării locul ui** 2 a.nchetat^ll> care este unul din subiecţii realizării acesteia, devine
faptei, presupune stabilirea în fond a unor evidente, a faptelor ş;surca de probă, ceea ce contrazice legislaţia procesual-pcnalâ(arl.55
împrejurărilor prin aplicarea metodelor gcncral-ştiiniifice (compararea. 31 Codu,uldc procedură penală). V. Pnşcepaşi M. Segai,în legătură
măsurarea, observarea etc). Activitatea în acest sens decurge în formc cu aceas(a> no{cazâ pe bună dreptate că "concluzii Ic anchetatorului
logice mai simple decît în cadrul examinărilor preliminare, prcsupuiiînd pot f°l°s'te doar în scopuri tactice, operative, întrucît el, în virtutea
raportarea ansamblului de caracteristici evidenţiate la-anumite noţiuni^ atutu. sau procesual, nu este în drept să evolueze în calitate d e
şi concluzii, rezultate din experienţa practică şi investigaţiile ştiinţifice * sursâ independentă de probă judiciară". [ 10,96]
Dec
anterioare. 17. 78] i, concluziile rezultate din cercetările criminalistice preliminare
a
Pe lingă aceasta, unele deosebiri sc conturează şi la nivel de 'e urmelor nu pot avea valoare probantă, ci doar una orientativă,
aplicare a metodelor şi mijloacelor tehnice în funcţie de diferitele sarcinitectico-operativă.
a te activităţi lor desfăşurate. în acest context, este importantă şi problema corelaţiei noţiunilor
13
"examinări preliminare"', "examinări speciale", frecvent utilizate îr penală al RM, care ar preciza asemenea procedură. In consecinţă
vorbirea curentă a specialişti lor-criminalişti şi în literatura de arn obţine temeiuri reale de pornire a proceselor penale referitoare la
specialitate. Examinările speciale se efectuează în exclusivitate di ull şir de infracţiuni ce reclamă cunoştinţe de specialitate în etapa
experţi în condiţii de laborator, care pe plan probant în cadrul actuale iniţiala de cercetare (infracţiuni legate de droguri, arme, explozii,
legislaţii rămîn deocamdată la fel pre! iminare. incendii, cadavre neidentificate etc.), mai cu seamă la crimele comise
în literatura de specialitate s-a semnalat necesitatea acordării uni; în împrejurări complicate, statut procesual examinărilor
speciale şi includerii constatărilor tehnico 1 mportanţa soluţionări i acestei probleme, racordarea ei la practica ştiinţifice, rezultate din
acestea, la rînd cu concluziile expertului în îisi; statornicită şi prin normele dreptului procesual penal reclamă aici o surselor de probă.
[ 11,14] De regulă, aceste examinări se eiectucaz," argumentare suplimentară, cu atît mai mult cu cit noţiunile cu care pînăla intentarea
dosarului penal, efectele lor n-au valoare probantă operăm -"examinare preliminară", "examinare specială"- sunt constituind, de
altfel, 35-38 %din volumul total de investigaţii realizau apropiate, însă nu echivalente.
de unităţile criminalistice ale MAI al RM, 2/3 din care mai apoi si în primul rînd, sunt diverse temeiurile juridice de efectuare a
dublează în cadrul expertizelor. [ 12] examinărilor preliminare şi a examinărilor speciale. Conlbrm Instrucţiei
Conţinutul rapoartelor de expertiză şi al constatărilor tehnico cu privire la activitatea subdiviziunilor de expertize şi examinări
ştiinţifice ce oglindesc cercetarea prin metode identice a aceloraş criminalistice ale organelor afacerilor intcrncalc Republicii Moldova
obiecte se repetă aproape literal. Este evident consumul neraţiona (ordinul nr. 115 din 12.111.1992) [ 13], la baza dispunerii examinărilor
de mijloace şi forţe, extinderea termenelor de colectare a probelor ş speciale stau demersurile semnate de conducătorii comisariatelor de
a cercetării cauzelor în ansamblu. Paradoxul constă în faptul cf poliţie, de anchetatori, colaboratori ai unităţilor operative de
rezultatele acestor constatări sunt suficiente pentru a soluţiona problem; investigaţie.
intentării dosarului penal, însă nu constituie sursă de probaţiunc ii în cazul examinărilor preliminare atare dispoziţii în scris nu sunt
aceeaşi cauză. necesare, rezultatele acestora fixîndu-se doar în registrul de ieşire la
în contextul definitivării reformei judiciare în republică, a faţa locului. Acest lucru este firesc, deoarece examinările speciale se
racordării legislaţiei noastre la standardele europene ar fi cazul & înfăptuiesc adeseori pentru rezolvarea problemelor ce lin de legalitatea
aplicăm experienţa României, Franţei, Ungariei în această privinţă şi justeţea intentării dosarului penal, precum şi în "'scopul relevării
careprevede includerea în lista surselor de probaţiune, de rînd ci mdiciior criminalistici, care au importanţă pentru descoperirea
concluzi i le expertului, a concl uzi i lor formulate în constatările tehnice 'nfracţi uni lor şi iderrti ficarca infractori lor" (p. 2, secţ. 4 a I nstrucţ iei).
ştiinţifice. Spre exemplu, art. 64 şi 112 ale Codului de procedur. Rezultatele acestor studii se consemnează în constatarea tehui co-
penală al României stipulează că astfel de examinări se realizează Ştiinţifică, semnală de specialistul care a înfăptuit cercetarea,
c înd ex i stă pericolul disparîţ i e i unor surse de probă sau în 1 egătură ci 1 n al do i I ca rînd. exami nări Ic prel imi nare se efectuează, de regu I â.
,n
necesitatea urgentă de a lămuri unele împrejurări de fapt. cursul cercetări i locului iaptei şi sunt limitate de cadrul şi posibilităţile
In ipoteza soluţionării pozitive a acestei probleme este neces;i:accslei acţiuni de anchetă. să se introducă unele articole
suplimentare în Codul de procedur: Cele speciale se execută atît în baza materialelor înregistrate şi
1 I
4 ?
de control pînă la intentarea dosarului penal, cît şi a datelor operaţi v; practicienii asupra acestei forme de aplicare a cunoştinţelor de
de investigaţie - toate în condiţii de laborator cu aplicarea metodclo. specialitate în descoperirea infracţiunilor.
expertualc şi a întregului arsenal de tehnică criminalistică. La ora actuală despre necesitatea desfăşurării examinărilor
în sfîrşit, spre deosebire de examinările preliminare, înfăptuite di preliminare ale urmelor la faţa locului se menţionează doar în p. 9 al
un cerc larg de subiecţi (specialişti-criminalişli. anchetatori secţiunii III a Instrucţiei. Dar nu se vorbeşte nimic despre natura acestor
colaboratori operativi ş. a.), examinări le speciale se efectuează, cee.; cercetări, organizarea practică a efectuării lor. statutul procesual al
ce este important, numai de specialiştii ce deţin permise pentn subiecţilor ele. Drept urmare, un şir de chestiuni rămîn nerezolvaie.
efectuarea expertizelor respective şi sunt abilitaţi procedural să 1, ceea ce conduce la diminuarea responsabilităţii privind aplicarea
execute (p. 3, secţ. 4 a Instrucţiei). informaţiei dobîndile pe parcursul investigaţi ilor ulterioare.
Prin urmare, examinărilor preliminare Ie sunt proprii unek Reglementarea insuficientă a activităţilor în cauză generează o
particularităţi în ce priveşte organizarea şi ordinea de executare, deş allă problemă ce vizează perfectarea rezultatelor examinărilor
în aspect gnoseologic conţinutul examinărilor preliminare, al celo: preliminare, mlnslrueţiunea amintită se prevede ca efectele cercetărilor
speciale şi de expertiză se suprapun. de teren să fie fixate in registrul de evidenţă a plecărilor la faţa locului.
Generalizînd cele spuse, exa m in ă vile crim in alis tivi Analiza însemnări lor în reg istre denotă că destul de rar spec ia1i şti i
-preliminare pot fi definite ca o formă de aplicare c criminal işti consemnează examinările realizate şi încă mai rar fac
cunoştinţelor de specialitate şi a mijloacelor tehnice respec menţiuni ce privesc rezultatele acestora.
tive în scopul obţinerii informaţiei privind persoana făptaşului In viziunea noastră evidenţa exigentă a examinărilor şi a
mecanismul infracţiunii şi alte împrejurări utile pentn rezultatelor acestora în registrele curente şi în dări Ic de seamă anuale
a e
descoperirea cauzei pe urme proaspete. l subdiviziuni lor cri m inal i stice ar spori i nteresul şi ar discipl ina autori i
De notat că atare examinări nu trebuie să conducă la eventuali investigaţiilor,
modificări sau degradări ale urmelor, ca sâ nu influenţeze negaţi1. Rezultatele intervievării specialişti lor criminalist! şi a altor practicieni
expertiza ulterioară a acestora. demonstrează că majoritatea acestora folosesc forma orală de
în ipoteza apariţiei unui asemenea pericol se renunţă I. transmitere ancheta tor ii or a in format iei obţinute în urm a analize lor.
examinarea preliminară a obiectelor, fapt considerat drept un argu Credem că în lipsa unei documentări a efectelor acestor examinări
ment în plus pentru reglementarea procesuală a cxaminăriilo'nfonnaţiadobîndilă cu privire la persoana infractorului şi împrejurările
preliminare la faţa locului. [ 14] Acest punct de vedere este împărtăşi cauzei în majoritatea cazurilor se pierde şi în cercetările ulterioare nu
de aproape o jumătate din practicienii intervievaţi în cadrul studiulu se foloseşte. îndeosebi acest fapt arc loc atunci cinci cercetarea locului
efectuat. Altă parte de respondenţi consideră că examinările în cauz.*aPteî este reali/al ă de anchetatorul de serviciu, iar investigaţiile
trebuie reglementate în acle normative departamentale. ulterioare sunt efectuate de a li anchetator. O situaţie identică se creează
în ceea ce ne priveşte, susţinem ideea despre includerea în CoduC5nd măsurile operative de investigaţie în cauza instrumentată sunt
de procedură penală a unui articol aparte, care ar reglementa ordine' ea'i za te de un lucrător al poliţiei judiciare, care nu a participat la
generală de desfăşurare a atare examinări, ceea ce ar atent ion ^ami narea locului faptei. """"'. .....-...........................,
1
L e a g
6 1 u d l l
î e i i
n m s n
d t d
c i i
î ă c t
n e e
r
c e p n
o z r c
n u e a
s l l p
i t i ă
d a n r
e t i a
r e i i
a l n î
r e a n
e r t
e e r
c x -
e a a u
l m r n
e i
n t a
m ă r c
e r e i
n i b a
ţ l u p
i o i a
o r s r
n ă t
a c e
t r f
e i i (
, m e s
c i p
r n o r
e r a - r a
m e a n
e ă o i f c
x r r a i h
e i d n c e
m r î e ă t
p e n x , ă
l * d a l .
u ' u , a N
. ) - d u
î d i e p
n e r m
t a r o a
r c n f c i
- e c n e
o r h d s p
c e u
" e t c u
ţ
F t a u i
i
i a t -
n
ş r o s v
ă e r c e
u h r î
i a l i b n
n u ţ a s
f l i a l e
o o , a m
r c d p i n
m u r l a a
a l e a c t
t u p n ţ ă
i i t ş i ,
v f u a u
ă a l n t
p f i o
d t d o i t
e e e t d o
i o e d
u , a g
a n x a r ă
t c a r o r
ă m e b e
p i . l r
l r n e i
i o ă O m ,
t b r p ă
i l i i u
g e l n n n
i m o i u e
o a r i o
a l î r
s s c e n i
ă u r r
b i s e p
î i m a g ă
n e i v i r
c n a s e
a ţ a n t r
c i l ţ r i
e i e l
s l i l a e
t o s o z
r u r ă s
c ' u
o e c î u n
n f e n n t
t e i
e c p a t c
x t r c a h
t u e e t i
, ă l a e a
r i s r
r i t d
ă i m ă o d
m i i
î e n p p a
m t . c ]
e î i
t n v 7 V T
r i 7 . .
a c t -
l a ă 8 M f
l ţ 9 . .
o i i ]
p t P Ş
u a i C r a
s t n o i r
e e d n s k
. i v c o
d c i e v
A e ă n p a
s g a ,
t s d e ,
f u o r [
e b a i M 5
l i r . ,
, e i
c a d 1 8
N t n e . 8
. c n ]
a h t S ,
A l e i e
. t c g N
a a e a .
S c t i
e e o î I
l s r m [ .
i t u â 1 R
v o l n 0 e
a r . ă , a
n ş b
o a [ e 9 o
v c 7 s 2 v
a e - .
, t c a c
a o s r Z
A t n t i u
. o s f i
r i e m e
I d l i v
. ş e n ,
i r d a
D ă e i e
v s x
o p s c i a
r e u e s m
i
k c b r l
n
i i i c .
ă
n a e e [
r
, l c t i
t ă 1 l
c i r 5 e
a s a i ]
r t l i p
e u ş n r
, l e i e
- f o l
p c e p p i
e r c e i m
i t n i
l m u p i n
î i ă r a a
n - r o r
g n i c l e
ă a i u u
i r i p
a u o o
n i n r E l
.
c s o u
h t r l f
i i
 c î t a i
r h n u
e e s l d p
a t ă - e ă
l a r c r
i t c r a e
z o i i n r
a r n m c i
t , a i h l
e r n e e
l e a t
d u a l ă l
e c . u
r a i c
s ă c s [ r
i t e t 1 ă
n o s 6 t
e r t p , o
u o a r
s l r r 1 i
t a t 3 l
ă o i ] o
t p - c r
ă e i D
t r ş p i p
o a i a s r
r t n t a
i d t i c
d v e n t
e , l c i
s a t c
c i p e i
ă a e a
t r c c s î
r i ţ u n
e d a i n
i l u t a
a n i n c
n s e ş e
a i o e e t
s l t v c u
t o ă a i l
ă r ţ -
c i a c
p o ă l l r
r r o i
o g m r a m
b a a c i
l n j r e n
e e o e s a
m l r c t l
ă o i u o i
.
r t n r
U a o s
n a t s c t
f e c e .
s a a r
o c î c A
n e a n e c
d r b t e
a i s c ă s
j l o a r t
o l l i
a r u i l
l t t p u
i ă a e c
c n t r
o t a e s u
l e p
a r i d e e
b n n e c s
o e t i t
r e s a e
a d r u l
t e v b i f
o n i i s i
r
r a i s e ă
e r i a n ţ
s c r ţ i
c e c a i
, c x i
o i n t p
d m s a e r
e i t h o
o s ă p n c
a a r i e
r r l i c s
e i a n o u
c a b c - a
e t o i c l
r p r e
l d a a i
a e t l m a
o ă i
o p r n o
r o a a r
a l c l g
i r c i a
a ţ i ă s n
c i m t e
t e m i i l
u i a c o
a a n ă r
l l a e
ă i s a a
r t f
i e i e a a
n p s c c
u t a t e
J b i s i r
i l c i v i
e i , s i l
c c t t o
r ţ i n d ţ
i e i
i u s l a
n n t e p
t i g r d
e l u i o e
r o l s c
n r u l e s
e . i a d p
S - ţ u e
î t c i r c
n a r a ă i
r i a
c e p p l
u a m r e i
r i o n s
s p n c a t
u r a e l ,
l o i s ă
c u d
c e i a n a
e s s l u r
r u t -
c a p c s
e l e e o t
t ă s n n i
ă t a ţ p
r a e l i u
i ă n l
i s f . e e
p i a
i e x C d z
n c a o e ă
f i t d f
r a ă u i t
a l n o
c l î i t
u a a s
ş t d t i c
i ă e e n a
ţ
e u
c s i
e ă n e z
r e o e
i p r i
n a e i i
ţ r a n n
e t t s
l i c e t
e c u r r
i n
e u
f p o
a e ş m
ţ t s e
ă î i a n
n n r t
d ţ e a
e a e a t
c l e
o e o î
a r n (
p s
a
e t d
r ă e r r
s e t
o c s z .
a a p u 1
n l e l 1
ă i c t 6
t i a :

c a a t a
h t l
e l
e e i
l C
m : t
e o
d ţ ş u i t
u e t n d f
l l i i e
u e n s c l
i ţ p a d
d d e r r e
e i e
e
p j a c
s r i u
p
p o n p n
r e f r o
o c e î o ş
c i s n b t
e a i e i
d l o d l n
u i n e o ţ
r t a p r e
ă a l i "
t e s . d
p e , t e
e c a S
s a r t c
n
u r e ă ă
a
n e a p t
l î
t , r
ă n
" r f e
) o e i i
. r p x r s
C i r a c p
u c e r a e
n e z e u c
o i a n i
ş c n o a
t u t ş r l
i n ă i a i
n o r s s
l c n i l d
u e i u i e
l s v n ş a
- t e i t n
c o l l i c
r r u o - h
i a l r c e
m s p r t
i î u r i ă
- n f o m ,
n i c i i
a r c e n n
a c
l a i s
i l
i m e u
i u
s u n a
ş s
t r t l t i
î a p e i v
n e . î
s c n î n î
e r t n n
a i r c
m m u c a c
n i a d a
ă n a l r d
a s i u r
d l i t l u
e i g a a l
ţ s u t c c
i t r e ţ e
n i a d i r
e u c
e c r
s n e
r i e
p i t
e i a
e l ă
a l a c o r
a c i
a ţ r i
a
i a c t , u
l b e i c a
o o a ţ î t
c r l i t e
u a e a ş î
l t o t i n
u o r î p
i r g t e c
f i a î n a
a i n n t d
p s e r r
t u l m u u
e b o a l
i d r t c a
, i a e e c
e v f r r ţ
v i a i c i
o z c a e u
l i e e t n
u u r x ă i
e n i p r l
a i l e i o
z l o r l r
ă o r t e d
, r i i d e
d c n z e a
e r t e t n
r i e i e c
e m r j r h
g i n u e e
u n e d n t
l a , i ă
ă l p c e .
, i r i f D
c s e a e e
o t g r c a
l i ă e t c
e r î g ă c
e a n l ş i
a n r e i t
c t e m s î
o a z e e n
m t u n v a
p ă lt t e i
e . a a r n
t A t t i t
e s e ă f e
n i l d i d
ţ g e e c e
a u c l ă î
a r a e d n
c a u g e c
e r z i c e
s e e s ă p
t a i l t u
o i a r t
r n n ţ e u
s e s i a l
p c h a n c
e o - p c e
c i u r h r
i n m o e c
a t e c t e
l e n e a t
i r l s t ă
ş e a u o r
t s t a r i
i ă c l n i
e r e - e l
s i s p m o
t i t c i c
e l e n j u
g o r a l l
a r e l o u
i l i n r e
i i c d a i
n s i e p a
c t u a a c
i i l p r e
d c u r t v
e e i o i a
n d c a c m
t e r p i a
u m i e p i
l o m 1 a m
u n i 8 r u
i s n 0 e l
. t a a t
A r l d l d
n e i e a e
a a s c c j
l z t o e u
i ă i l r m
z c c a c ă
a ă a b e t
p s l o t a
r p M r a t
a e A a r e
c c I t e d
t i a o a e
i a l r l i
c l R i o n
i i M , c f
i ş . p u r
c t c o l a
r i e l u c
i i c a i ţ
m s u s f i
i e p i a u
n r r g p n
a v i u t i
s î a s î r
ă n r ă n a
v p r c
î c e e c ţ
r a s n u i
ş l p u r u
i i e n s n
t t c ţ u i
e a i ă l a
î t a m a a
n e l n n
d i c c a
c e s u h l
u s t e i
r u u b t z
s b l u ă e
u i - n r l
l e c ă i o
a c r ş i r
n t i t u a
u a m i n m
l l i i u ă
u a n n i n
i. c a ţ m u
D e l ă a n
a s i l r ţ
c t s a e i
ă o t, e n t
a r a f u e
m s r e m a
t î c ă l
a u n t r e
d d s u d u
m i e a e n
i i m r i n
t d n e n e
e o a a f l
o n a r ă e
r t a a s
. a i s c u
I v t c b
n r e f e i
e e p e
o c d l t c
p r e d ă ţ
i u e m i
n t a i
i a n e p e
a c x ă x
ş h a r a
n i e m e m
o a t i r i
a l ă n e n
s ţ ă a ă
t i l r a r
r m a i u i
ă e . t l
, m î C o o
s b n r r r
o r f e i c
l i ă d l r
u a p e o i
ţ i t m r m
i e u c i
a c i c a n
h r ă r a
c i e t e l
o p a r . i
n e e p s
s i a b r t
t o u i i
ă p u i n c
e n e t e
î r o s r p
r t t r a o
e u o ă t c
l i r p o u
i - u e r l
m c l n î u
i r o a n i
n i p l a
a m e ă c m
r i r p u e
e n a r r t
, a ti e s o
i i v v u d
n i . e l e
d s A d c l
i t r e e o
c . t. a r r
ă p ' p c ş
, e 5 l e i
d a 8 i t m
e n a c ă i
r c l a r j
î h C r i l
n e o e i o
d t d a l a
a u d a c
c t l e f e
u o u c a l
r i ă ţ o
s ş d t a r
p i e r l
e p p e
c e r a
i l o n
a u c c
l c e h
i r d e
s ă u t
IX
1')
 tehnico-crimirial ist ice şi nu există temeiuri de a considera incorectă
utilizarea acestora în scopul analizelor urmelor în acest cadru.
în ce priveşte baza procesuală de activitate a colaboratorilor
operativi, se cerc menţionată Legea "Cu privire la activitatea operativă
de investigaţie" din 12.04.1994. şi art. 100 al Codului de procedură
penală, care cuprinde obligaţiunea organelor de cercetare penală de
a lua toate măsurile necesare în scopul descoperirii, prevenirii şi
curmării infracţiunilor. Socotim că printre aceste măsuri se înscriu şi
examinările criminalistice preliminare.
Chestiunea privind cunoştinţele criminalistice respective ale
anchetatorului şi lucrătorului operativ, necesare pentru a efectua atare
examinări, este şi ea discutabilă.
Fără îndoială, specialistul-criminalist poseda cu mult mai profunde
şi diversificate date în această ramură. Analizele realizate de el pot fi
mai complexe, uneori identificatoare. Totuşi anumite cunoştinţe în
domeniu posedă şi anchetatorul, şi lucrătorul operativ.
Cel puţin stâpînirea unor astfel de informaţii prezintă o obligaţiune
profesională a lor. De regulă, ci acumulează aceste cunoştinţe la
facultăţile de drept ale diferitelor instituţii de învăţămîiU sau în cadrul
sistemului de formare continuă a colaboratori lor organelor de anchetă,
ceea ce este pe deplin suficient pentru a efectua atare examinări dacă
există materiale informative şi asistenţă tehnică.
în ce priveşte rolul procurorului-cri minai ist în activităţile amintite,
în această privinţă menţiuni directe în legislaţia procesual-penală nu
sunt. lată de ce. o seamă de autori consideră că procurorii l-criminal ist
acordă, pur şi simplu ajutor anchetatorului la efectuarea cercetării
locului incidentului [ î 8,130-13.1].
Conform unui alt punct de vedere, rolul procurorii lui-crimi nai ist
este unul de consultant ştiinţific al anchetatorului [ 19.10]. în realitate
aceasta înseamnă învestirea procurorul ui-criminal ist cu funcţii de spe-
cia li st-cri mi na li st. Diferenţa constă în volumul funcţiilor lor.
tixistă şi o accepţie contrară celor enumerate. Adepţii ei susţin
30
cg procurorul -cri mi nai ist, acordînd ajutor anchetatorului în limitele
acţiunilor de anchetă, nu îndeplineşte rolul de specialist al procuraturii,
ci exercită funcţii de supraveghere la ancheta preliminară. [20,89J
în fine, în literatura de specialitate se semnalează o părere de
compromis. Părtaşii acesteia consideră că procurorul-criminalist
cumulează într-o singură persoană îndeplinirea concomitentă aţît a
funcţiilor de supraveghere, cît şi a celor de asistenţă lehnico-
criminalistică acordată anchetatorului. [21,26-30]
Această ultimă idee ni se pare mai exactă. Conform instrucţiunilor
speciale, procurorii-cri minai işti sunt egalaţi în statut cu procurorii
secţiilor de anchetă, asupra lor răsfrîngîndu-sc toate atribuţiile
prevăzute de legislaţia procesual-penală privind atît supravegherea
executării întocmai a legilor, cît şi aplicarea mijloacelor tehnico-
ştiinţifice în procesul urmăririi penale, inclusiv analiza preliminară a
unnclor în cadrul cercetării locului faptei.
Prin urmare, printre subiecţii efectuării la faţa locului a examinări lor
criminalistice preliminare, după părerea noastră, trebuie clasaţi
specialistul versat într-o anumită ramură (criminalistică, medicină legală
etc.), anchetatoru 1, lucrătorul operaţi v, procurorul -cri minai ist.
în concluzie, subliniem oportunitatea includerii în Codul de
procedură penală a unui articol consacrat în mod special acestor
examinări în cadrul cercetării la faţa locului. în viziunea noastră, un
atare articol, pe lîngă faptul recunoaşterii obligaţiunii efectuării în condiţii
de teren a examinărilor criminalistice preliminare, trebuie să conţină
următoarele teze:
»cu privire la subiecţii executării analizelor:
»referitoare la stricta obligativitate de a nu aplica cu acest prilej
metode destmclive a probelor materiale şi de a păstra scena infracţiunii
neschimbată;
» despre caracterul orientativ, ne procesual al rezultatelor
examinării pentru procesul de probaţiune în cauza instrumentată;
21
 i relativ la consemnarea rezulta lei or examinări lor criminalistice
preliminare într-un act special, anexat prin decizia anchetatorului la
procesul -verbal al cercetării locului faptei. [22]
Prin urmare, reglementarea procesuală a efectuării la faţa locului
a examinărilor criminalistice preliminare şi actele departamentale cmi.se
întru îndeplinirea legii respective va permite soluţionarea majorităţii
problemelor abordate şi va înlesni descoperirea cît mai rapidă a
infracţiuni lor pe urme proaspete.
§2. Asistenţa organizatorică şi tehnico-criminaltetică
Soluţionarea sarcinilor examinărilor preliminare ale urmelor şi altor
obiecte materiale la făta locului se poate încununa cu succes numai
prin organizarea lor minuţioasă, asistenţa lehnico-criminaiistică
suficientă şi respectarea fermă a metodicilor de efectuare. Orice
deficienţă în organizarea desfăşurării cercetărilor prealabile va gen-
era iminent efecie negative şi pentru examinarea locului faptei în
ansamblu. Lipsa asistenţei tehnico-criminalistice cuvenite va conduce
la diminuarea volumului şt calităţii informaţiei obţinute.
Fireşte, în unele cazuri şanse de reuşită a examinărilor efectuate
pot apărea şi în lipsa unor mijloace tehnice specializate. Spre exemplu,
un specialist experimentat este cu siguranţă în stare să efectueze cu o
lupă simplă un examen dactiloscopic identificator pe calea comparării
nemijlocite ale urmelor de mîini, descoperite la faţa locului, cu
impresiunilc digitale preluate de Ia bănuiţi, victime şi alte persoane
verificate.
Totuşi, promovarea acestor examinări nu este posibilă orieînd, ci
numai arunci cînd urmele depistate sunt în bună stare, iar confruntarea
lor se desfăşoară în condiţii optime, cu iluminare satisfăcătoare şi
asistenţă tehnico-criminaljsticâ bună.
Printre chestiunile cu caracter organizatoric privind înfăptuirea
unor astfel de examinări la faţa locului este primordială aceea a timpului
22
efectuării acestor cercetări. O parte de autori consideră că
desfăşurarea examinărilor criminalistice preliminare trebuie să
anticipeze activitatea de cercetare propriu-zisă a locului faptei. 123,
11 ] Există şi părerea că aceste examinări se pot derula numai după
terminarea lucrărilor de cercetare la faţa locului, fapt oglindit în
indicaţiile metodice destinate specialiştilor criminal işti. [24,3]
Fără îndoială, fiecare dintre opiniile menţionate are la bază
raţionamente importante. Astfel, executarea cercetărilor până la
începerea examinării locului faptei oferă cîştig apreciabil de timp,
asigurînd identificarea autorului infracţiunii pe urme proaspete. Şi,
dimpotrivă. înfăptuirea acestor activităţi după fini sa rea cercetării la
faţa locului le poate lipsi de sens, uitrucîl timpul va fi pierdut şi realizarea
datelor obţinute pentru descoperirea infracţiunii în termene cît mai
scurte va râmînc sub semnul incertitudinii.
Pe lîngă aceasta, efectuarea examinărilor preliminare la faţa locului
înaintea celorlalte activităţi desfăşurate îneîmpu! infracţional poate
conduce la modificarea stărilor de fapt sau chiar la alterarea ori
distrugerea unora din componentele lor, a probelor materiale, motiv
pentru care le considerăm inadmisibile în atare situaţie.
In viziunea noastră, mai raţional este de a le efectua concomitent
cu realizarea cercetării la faţa locului. Aceasta permite a se evita, pe
deo parte, diminuarea calităţii acţiunii de anchetă, iar pe de altă parte
de a reduce la minimum pierderile de timp.
întrucu însuşi procesul de cercetare a locului faptei este divizat în
trei etape (de pregătire, propriu-zisă şi de încheiere), apare întrebarea:
în cadrul cărei etape este oportun a se realiza analizele urmelor? în
concepţia noastră - pe parcursul fazei de lucru şi de finalizare a
cercetării la faţa locului. în faza de pregătire este dificil de a o realiza,
fiindcă ea nu prevede cercetarea nemijlocită a locului faptei (în această
etapă se realizează măsuri de pază a locului faptei, se invită martori-
asistenţi, se strîng informaţii preliminare de la persoane caic deţin
informaţie despre cele în timp late ctc).
23
 Etapa de lucru a cercetării locului infracţiunii, după cum se ştie,
este alcătuită din faza generală şi taza detaliată. Pe parcursul examinării
generale se clarifică starea de fapta evenimentului, se determină
programul cercetării, se efectuează fotografierea, alte activităţi cu
caracter organizaţional. Tocmai în timpul cercetării generale este
oportun a se căuta şt obiectele destinate examinări lor criminalistice
preliminare.
De regulă, analiza propriu-zisă ale urmelor depistate în etapa
generală a cercetării se efectuează în cursul cercetării detaliate,
concomitent cu analiza stărilor de fapt ale locului faptei şi numai după
fixarea lor tehnică prin toate mijloacele posibile (fotografierea, video-
înregistrarca, schiţa, mul arca etc).
Dacă la cercetarea locului faptei ia parte specialistul-criminali st,
cercetările preliminare sunt efectuate de acesta, care comunică
rezultatele obţinute anchetatorului şi lucrătorului operativ.
Eficacitatea cercetări lor preliminare este condiţionată în mare
măsură de calitatea asistenţei lehnico-criminalistice a efectuării acestor
activităţi - noţiune, de altfel, destul de largă, utilizată tot mai frecvent de
către practicienii dreptului în vorbirea curentă şi de savanţi i-cri
minai işti în lucrările de specialitate publicate în ultima vreme. {76 J Cu
această ocazie menţionăm că conceptul în cauză nu presupune numai
tehnica criminalistică propriu-zisă, dar şi sfera relaţii lor juridice,
organizaţionale ce vizează aplicarea practică a acestora, precum şi
problematica elaborării, însuşirii şi utilizării lor nemijlocite în procesul de
descoperire şi cercetare a infracţiunilor.
Pentru a elucida mai profund problema în cauză este necesar a
da aici uncie explicaţii suplimentare.
Este cunoscut că în sistemul de metode şi mijloace utilizate de
criminalistică se reflectă cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii.
Acest fapt condiţionează imperios necesitatea de a perfecţiona
neîncetat reglementarea juridică a implementării acestora în practica
de urmărire penală. Unui anumit nivel de dezvoltare a tehnicii, care
es te mereu în creştere şi desâvîrşirc, trebuie să-i corespundă şi un
sistem adecvat de măsuri organ izaţionale, procesuale, pentru a
transpune în fapt aceste realizări de vîrf.
Aceasta se simte mai cu seamă în etapa actuală, cînd, odată cu
înrăutăţirea situaţiei criminogene, organele de drept depun eforturi
considerabile de valorificare a tehnologiilor informaţionale
contemporane în scopul utilizării acestora la descoperirea şi cercetarea
crimelor.
Prin urmare, noţiunea de asistenţă tehnico-criminalislică cuprinde
un sistem de elemente:
- totalitatea de mijloace tehnice propriu-zise şi activitatea de
elaborare şi perfecţionare a acestora;
- reglementarea juridică a folosirii mijloacelor criminalistice;
- pregătirea tchnico-criminalistică a subiecţilor aplicării tehnicii
criminalistice (specialiştilor-criminalişti, anchetatorilor, lucrătorilor
operativi ş. a.);
- problemele organizaţionale privind procesul de utilizare a
mijloacelor tchnico-ştiinţificc în cursul descoperirii şi cercetării
infracţiunilor.
Deci, asistenta tehnico-criminalistică a descoperirii si
cercetării infracţiunilor este o activitate orientată spre crearea
condiţiilor de transpunere în fapt a unor măsuri ce privesc
menţinerea permanentă a unei bune pregătiri teltnico-
criminalistice a subiecţilor acesteia, dotarea lor cu tehnici re-
spective întru aplicarea cu maximum de randament a
realizărilor ştiinţifice în practica de descoperire şi cercetare a
infracţiunilor.
La nivel organizat ional-administrativ crearea unor astfel de condiţii
este sprijinită de Direcţia tchnico-criminalistică a MAI al RM precum
şi de Institutul de Expertiză Judiciară şi Criminologie, subordonat
M i nisterul ui de.lusti.lie.
Pregătirea tehnico-crîminalistică a subiecţilor activităţii de
24
^s
descoperire şi cercetare a infracţiunilor este asigurată în anumite limite
conform programelor cursului de Criminalistică de facultăţile de drept
din toate instituţiile de învăţămînt. în ce priveşte formarea iniţială a
experţiior-criminalişti. la ora actuală aceştia se pregătesc în cadrul
unor cursuri de scurtă durată, prin siagieri individuale, după programe
speciale şi prin alte forme. Problema pregătirii şi perfecţionării con-
tinue a experţilor unităţilor de expertiză statală pe baze permanente în
instituţii de învăţămînt specializat se află în stadiu de rezolvare.
Un element de seamă al sistemului de asistenţă tehnico-cri
minai işti că este reglementarea juridică a utilizării mijloacelor
tehnice în practica judiciară.
Bazele juridice generale de aplicare a cunoştinţelor de specialitate,
a metodelor şi mijloacelor criminalistice se întemeiază pe Constituţia
RM. în special pe articolele ce asigură libertăţile şi drepturile cetăţenilor;
pe normele legislaţiei procesual penale Cart. 100 "îndatoririle
organelor de urmărire"; ort. 115 "Procesui-verbal, privind un
act de urmărire"; ari. 115' "Aplicarea înregistrării sonore şi
înregistrării video la interogatoriu"; ari. 158 "Procedura
cercetării la faţa locului": art. 162 "Reconstituirea faptei"; ari.
156' "Temeiurile pentru ascultarea convorbirilor telefonice şi
altor convorbiri" ale Codului de procedură penală). în care suni
menţiuni directe ce privesc aplicarea, în cazurile necesare, a
cunoştinţelor de specialitate, a fotografici, fonovideoînregislrării,
executării mulajelor, schiţelor etc. [77]
Deci, legislaţia în vigoare stabileşte ordinea şi cadrul procesual
admis în ce priveşte utilizarea mijloacelor tehnicii criminalistice. In
literatura de specialitate s-a semnalat că reglementarea juridică a
acestor activităţi nu totdeauna este reuşită. [78 j Codul de procedură
penală al RM reglementează doar unele mijloace tehnice vizînd
efectuarea anumitor acţiuni de anchetă. Ţinînd cont de faptul că
progresul tehnico-ştiinţific este mereu în ascensiune şi apar mijloace
de fixare noi. este oportună formularea în lege doar a principiilor
26
generale de aplicare a metodelor şi mijloacelor ştiinţifice în procesul
penal:
- caracterul inofensiv al mijloacelor tehnice pentru mediu,
sănătatea şi viaţa persoanelor ce le folosesc sau pentru care ele se
aplică;
- temeinicia metodelor şi procedeelor tehnice, validate ştiinţific şi
recomandate de organe competente;
- caracterul etic al utilizări acestora, excluderea ofenselor, tratării
inumane sau degradante a persoanelor;
- garantarea integrităţii urmelor şi obiectelor examinate.
Asistenţa tehnico-criminlistică la nivel executiv se realizează cu
respectarea principiilor menţionate de către specialiştii unităţilor de
expertiză în baza actelor departamentale (spre exemplu, ordinul MAI
alRMnr. 115 din 12.111.1992).
în cadrul examinărilor preliminare, se folosesc, de regulă, metode
şi mijloace lehnico-criminalisticemai complexe decîl la efectuarea
cercetărilor de anchetă şi a altor acţiuni procesuale.
în condiţii de teren se aplică practic trei grupe de metode: fizice,
fizico-chimice şi chimice. Din ansamblul metodelor fizice mai frecvent
se utilizează:
. metode organoleptice (aprecierea culorii obiectului examinat,
a aspectului exterior, determinarea porozitâţii suprafeţei lui, a durităţii,
elasticităţii, mirosului specific al acestuia);
• examinarea reliefului suprafeţei şi microstructurii obiectelor cu
ajutorul dispozitivelor optice—lupe. microscoape etc;
• metode de măsurare şi de stabilire a însuşirilor fizice, a
dimensiunilor, greutăţii specifice, grosimii, unităţii de suprafaţă,
temperaturii de topire ş. a.
. metode ale fotografiei criminal ist ice de examinare.
Metodele fizico-chimice mai râspîndite sunt următoarele:
■ analiza luminiscenţei în radiaţii ultraviolete:
 • examinarea obiectelor în raze infraroşii;
• determinarea solubili taţii substanţelor în diferiţi dizolvanţi.
Dintre metodele chimice aplicabile în condiţii de lercn numim:
1. metode legate de apariţia precipitaţiilor sau a gazelor în urma
aplicării diverşilor reactivi (de exemplu, degajarea oxigenului şi apariţia
unui dîmbuşor de spumă la interacţiunea sîngelui cu apa oxigenată):
2. metode de studiere a capacităţii unor substanţe de a arde în aer
liber, precum şi examinările organoleptice ale produselor de ardere (aspectul
şi culoarea flăcării, a resturilor de scrum, caracterul şi mirosul produselor
de ardere, de exemplu - al resturilor de substanţă explozivă, ş. a).
Fireşte, în legătură cu faptul că probele materiale trebuie să rârnînâ
neschimbate din punctul de vedere al proprietăţilor acestora în cadrul
examinări lor preliminare se aplică înlîi de toate metode fizice. în cazul
în care obiectele examinate sunt voluminoase sau zona de spaţiere a
indicilor informativi este vastă şi, deci, se poate separa de la ele o
oarecare parte fără a influenţa negativ rezultatele expertizei ulterioare,
considerăm admisibilă folosirea unor metode chimice. Spre exemplu,
din masa unei cantităţi de pulbere pot fi ridicate cîtcva particule în
scopul stabilirii dacă ele fac parte din praful negru sau din cel coloidal.
O situaţie identică apare cînd se examinează resturile de substanţă
explozivă. Uneori aplicarea metodelor chimice este legată de
schimbări neînsemnate ale aspectului exterior al obiectului examinat
nealtcrind caracteristicile informative ale acestuia, de aceea ele pol fi
aplicate Iară ca să desprindem o parte din obiect. De exemplu, ca să
ne convingem dacă articolul în cauză este confecţionat din aur, este
suficient a depune pe suprafaţa lui o mică picătură a unui reactiv acidulat
special, pentru ca mai apoi să o înlăturăm peste 10-15 secunde şi să
analizăm efectele.
In cercetările preliminare efectuate atît cu ochiul neînarmat cît şi
cu ajutorul dispozitivelor optice, un rol însemnat îl joacă aplicarea
mijloacelor de iluminare. în calitate de surse de lumină se aplică
frecvent:
- aparate de iluminare generală (.lanterna de buzunar, felinarul
electric obişnuit, aparatul electric de iluminai "CneT-1000" s. a.;
- surse de lumină orientată, care pentiit o concentrare a fasciculului
de lumină pentru căutarea microurmelor (OH-9. OH-21):
- surse speciale de lumină (detectoare cu radiaţii ultraviolctc-
yK-1, O; 1/1-41. "TAPAU". "CDOTOH". y*0 s. a., destinate
depistării resturilor de sînge, salivă, spermă, carburanţi, lubrifianţi şi a
altor substanţe chimice: utilaj de lumină cu radiaţii infraroşii
(transformatoare optico-electronice "OPliJl" conectate cu
fotoaparate, CC-330, OOI1 s. a. în investigaţiile operative pentru
căutarea sau observarea în timp de noapte a unor persoane sau
activităţi infracţionale se utilizează aparate de tip "BOPOH-3",
•'3/J.EJlbMiMC". --fjn-UIHH", C-270. HH-12, HCriY s. a.
Din utilajul optic în aceste scopuri se folosesc diferite lupe (pliante,
cu picior, de măsurare, binocularc, cu iluminare ş. a.) cu o mărire de
pînă ia 10\ La examinarea obiectelor de proporţii mici se utilizează
microscoapelc obişnuite (MBC-2, MBC-iO). MHfl. "EHOJIAM".
nOHs.a.
Examinările preliminare la faţa locului sunt de neconceput Iară
aplicarea aparatajuiui de detecţie destinat depistării anumitor obiecte,
precum: cadavre îngropate în pămînl, obiecte metalice, pietie şi metale
preţioase aflate în ascunzişuri, schije în urma exploziilor etc. în aceste
scopuri se folosesc detectoare de cadavre, detectoare de metale
("KOJlOC"."rAMMA,-."BM-20H"."MAPC". "O.llîBA-
IvrV'KOPyH/T), tehnica portativă Roentgen de tip "OCObl lflK-
4", termo vizoare, analizatoare de gaze. aparate de tip "MLS".
'"KOPliyc* pentru relevarea urmelor de praf de pe covoare Si
alte suprafeţe, magneţi puternici eu o capacitate de ridicare pînă la 25
kg, năvoade pentru scoaterea din apă a di feri tel oi - obiecte.
detectoare laser portal i vc pentru căutarea urmelor de mii ni. detectoare
d
e substanţe explozive "MO-2" ş. a.
2S
■H)
 în condiţiile actuale de activitate organele de drept sunt nevoite
uneori să ia măsuri pentru a stabili cai şi mijloace de capturare ilicită a
informaţiei confidenţiale şi secrete de către grupele de infractori. în
acest sens se cercetează încăperi, porţiuni de teren pentru a stabili
radiocmiţătoarc ascunse, cuplări ncsancţionate la reţelele electrice şi
telefonice, folos indu -se aparataj special.
Tot în aceste scopuri se folosesc şi unele substanţe chimice de
detecţie pentru a descoperi mai cu seamă urme de natură biologică:
Spre exemplu, pentru a releva urme digitale latente, se aplică
cianocrilaţi, soluţii de ninhidrină, de alloxan; nitrat de argint; resturile
de sînge se depistează cu ajutorul soluţiei de lumi noi, a lamelelor
indicatoare "J'eMouBeT-r". 'Tc.vto^AH", apa oxigenata,
reactivul "BOCKOOOÎIUJIKOB" s. a.
în activitatea operativa de investigaţie se folosesc pe larg
"capcanele"'' chimice (active şi pasive) pentru crearea artificială a
urmelor pe ambalaje, bani. documente, care ajută la stabilirea
pătrunderii ncsancţionate în interiorul obiectelor păzite, precum şi la
descoperirea luărilor de mită şi a altor infracţiuni, căilor de
comercializare a lucruri lor furate ele.
Activităţile de cercetare a locului faptei, inclusiv rezultatele
examinărilor preliminare ale obiectelor se înregistrează cu ajutorul
diferitelor mijloace de fixare.
Distingem tixarea procesuală şi fixarea tehnică a stări lor de fapt
şi ale urmelor infracţiunii.
Prima vizează descrierea deplină şi precisă în procesul-verbal a
tuturor activităţilor desfăşurate în cadrul acţiunii de anchetă, a
metodelor şi mijloacelor utilizate, a rezultatelor obţinute.
A doua cuprinde utilajul şi procedeele tehnice de înregistrare şi
modelare a obiectelor şi însuşirilor acestora. Fixarea fotografică se
realizează cu aparate de tip "Zenit". "Kiieij" s. a., folosmdu-sc şi
accesoriile lor (inele prelungitoare, filtre, riglă gradată). De menţiona!
că specialiştii MAI al R\4 au în dotare şi tehnică de fotografic digitală -
30
realizare recentă a ştiinţei. Totodată fixarea presupune şi
videofnregislrarea, al cănii rea diferitelor schiţe, desene cu folosirea largă
a instrumentelor de măsurare (rigle, şublcre, micrometre, echere,
busole ş. a.). în cazul modelării unor urme de adîncime se aplică
plastelina. ceara, parafina, ghipsul, substanţele poli meri ce (pasta "K".
CK.TI1. V-4) ş. a.
Principalele operaţiuni tchnieo-criminalistice desfăşurate la faţa
locului ce privesc depistarea, fixarea, ridicarea urmelor, examinarea
lor preliminară sunt asigurate în mare parte de echipamentul şi minimul
de materiale şi substanţe aflate în trusa criminalistică. Problema
completării şi adaptării acesteia la necesităţile efectuării examinărilor
criminalistice preliminare ale obiectelor cerc o tratare desfăşurată. In
primul rind. apare chestiunea materialelor informative, rolul cărora
pentru reuşita acestor examinări devine extrem de importam.
Problema nu constă atît în calitatea lor joasă, cît în lipsa elementară
a celor mai simpli îndrumări informativi uzuali.
Socotim raţional a se introduce în sortimentul mijloacelor tchnico-
criminalistice destinate lucrului la faţa locului cu urmele şi materialele
informative de utilitate permanentă. Asemenea complexe trebuie
compuse în funcţie de destinaţia lor.
Astfel, penlru truse cu mijloace tehnice criminalistice portative
materialele trebuie să aibă volum redus şi să prezinte nişte ghiduri sau
complete de tabele informative, Din ansamblul de cărţi editate în ul-
tima vreme în acest sens ni se par mai accesibile următoarele:
• OcMOip Mccia npoKCUiecTBHfl (cnpanoHiiiiK e.ie;io»aie.iH)
M: rOpiui. JIH-I.. 1982;
• Cri pa 60 4 H II K c.ie^oBaTe.is. Bi.ni.l. ( I I p a K i iiiiecKasi
KpuMuna.iiieTiiKa: c.ie.tCTnemn.ie .iciiciBUH): • M.: lOpiu. _nn..
1990;
■ C'npLiBOMHiiK no npe;.[Bapiiie;ii>noM\' uee.'ie/ionaniuo cictoB
Ha Mec ie iipoiicniecniiifl (i.isi c.ie.ioBaie.ieii. ouepa'iiiBUbix
PaooTHiiKOR II 'jKCiiepTOB-ivpiiMiiiia.iiiL'ioiii - TioMciih. 19K7.
31
 Trusele criminalistice de lucru în condiţii de cîmp pol ti completaţi.' egţe completat după principiul blocurilor funcţionale cu şase complete
conform principiului de universalism şi de specializare. După primul (jeroijloacelchnico-criminalisticc pentru descoperirea, fixarea, ridicarea
principiu este alcătuită misa criminalistică mai răspînditâ în comisariatele
si examinarea preliminară a majorităţii probelor depistate la faţa locului
de poliţie -valiza unificată destinată pentru cercetarea locului faptei.
în cadrul cercetării diverselor categorii de infracţiuni (llg. 1).
Principiul specializării stă la baza formării completelor de mijloace
tehnice menite muncii cu anumite tipuri de urme şi probe materiale
-truse cu destinaţie specială, care conţin un instrumentar redus, destinai
unor operaţiuni concrete (lucrul cu drogurile, cu microobiectelc) sau
anumitor subiecţi (specia listul-cri minai ist, inspectorul poliţiei rutiere
ele). Uneori însă predomină principiul mixt de completare, care in-
clude atît mijloace cu caracter universal, cît şi sortimente specializate,
utilaj de laborator şi dispozitive suplimentare.
Practica criminalistică ne demonstrează că în cursul cercetărilor
preliminare ale urmelor la faţa locului se utilizează mai frecvent truse
criminalistice compartimentate după primul şi al doilea principiu, iar
cel mixt - în cazurile de sortimente destinate laboratoarelor criminalistice
mobile.
Cel mai râspîndit complet de mijloace tehnice folosit de organele
de urmărire este valiza universală pentru cercetarea Ia faţa locului.
Această trusă se află în dotarea tuturor serviciilor operative de anchetă
şi criminalistice; după caz, conţinutul de bază al acestora se completează
cu materiale suplimentare necesare pentru activitatea practică.
Drept rezultai trusa criminalistică pentru experţi poate să se Fig. /Trusă criminalistică universală ("P-78" - Polonia)
deosebească considerabil prin conţinutul ei de trusa anchetatorului, aflată în dotarea comisariatelor de politic
care mai există în unele organe practice. Acest lucru cslc firesc data Aceste compartimente cuprind:
fiind diversitatea de sarcini şi nivelul de pregătire criminalistică a Nr 1 - mijloace pentru depistarea, fixarea şi ridicarea urmelor de
anchetatorilor şi special i şt ilor-cri mi na lîşti. însă necesarul de mijloace mâini: pensula magnetică şi cea cu păr de veveriţă; complete de prafuri;
pentru a efectua cele mai răspîndite examinări preliminare ale ulinelor
peliculă dactiloscopică de culoare albă şi neagră; mănuşi de bumbac
la lata locului în valizele menţionate există, deoarece fac parte din
şi de polietilenă; lanternă: lupă cu iluminare; sliclograf; carioca.
conţin u Iul lor de bază.
Nr 2 - rechizite pentru efectuarea mulajelor: lingură pentru
Conţinutul trusei criminalistice universale ce se află în dotare;i amestecul masei de mulare; pastă de silicon '"Dentaflex"; soliditicator
majorităţii comisariatelor de poliţie la ora actuală "P-7S"- (Polonia) "Vulcan it"; lac pentru pâr; pensetă destinată înlăturării corpuri lor
străine de pe suprafaţa urmei.
*> -»
_"0
 Ari - mijloace pentru amprentarc: o placă din masă plastică de în ultimii ani subdiviziunile de expertiză ale MAI al RM. mai cu seamă
dimensiunile 15x20 cm, acoperită cu o peliculă de protecţie, ml ou ^ Direcţia tehnico-criminaiistică, sunt dotate şi cu alte tipuri de truse
cauciuc; tub cu vopsea tipografică; dispozitiv pentru amprenta rea criminalistice specializate de origine străină (fig. 3). accesorii ale acestora
cadavrelor; mânuşi chirurgicale; şerveţele igienice. (tehnică fotografică digitala, altă aparatură destinată investigaţii lor de
Nr4- instrumentar pentru ridicarea, pachetarea şi conservarea teien).Completarca misei universale pentru cercetarea la faţa locului
microobiectclor: seringi de masă plastică de 5 ml; pensetă; patru trebuie făcută şi sub raportul procentului scăzut al descoperirii
containere de masă plastică introduse unul în altul: două containere
infracţiuni lor ce se comit con-
de sticlă; pungi de polietilenă; sticlc-suport.
tra persoanelor (omucideri,
NrS - compartiment cu instrumente: ciocan: almaz; scalpel;
tîlhării, violuri), în cadrul
ferăstrău; daltă; foarfece; cleşte; două şurubelniţe; indicator electric:
cuţitaş universal de buzunar. cărora se relevă tot mai
puţine urme tradiţionale (de
i\r 6 - compartiment cu rechizite pentru alcătuirea schiţelor,
mîini, de picioare ele).
schemelor: placă netedă cu fixator pentru a prinde hîrtia milimetrică:
Practica demonstrează
riglă; busolă; transportor; toc; carioca; creion; cretă de diverse culori;
bande metrice de 2 şi 10 metri; plasture medicinal de 5 m lungime şi că în scena comiterii unor
12,5 mm lăţime. astfel de infracţiuni sau în
vecinătatea lor imediată
Caracterul universal de completare a acestei truse criminalistice,
limitele dimensiunilor şi greutăţii acesteia condiţionează sorti meniu! Fig. 2 Pensulă magnetică destinată
mijloacelor lehnîco-criminalistice cuprinse în ea. După părerea noastră
există posibilităţi de a o completa, fără modificarea esenţială a
parametrilor iniţiali, şi cu alte materiale şi mijloace. în compartimentele
respective ar putea fi incluse: o pensulă magnetica cu capacităţi mai
mari pentru a prelucra suprafeţe imense (fig. 2); plastilina şi pastă
"K" pentru ridicarea urmelor de spargere; plăci cu indicatori numerici;
lamele indicatoare pentru detectarea urmelor de natură biologică
umană - "GhemoFAN". "Fosfotcsl" ş. a.; o oglindă metalică specială
cu tnîncr pentru observarea urmelor pe suprafeţele greu accesibile
(spre exemplu, reversul minerului uşii apartamentului), un şnur de 2>
30 de metri pentru împrejmuirea locului 1 aptei, o mască respiratorieă
de lucru cu prafurile, un simplu complet de materiale informam c
necesare efectuării examinărilor preliminare în condiţii de teren.
prelucrării unor suprafeţe de dimensiuni mari

rămîn deseori unelte folosite

în aceste scopuri - arme de
foc, arme albe, căciuli sport-
ive, ştrampi, mănuşi, frînghii
şi alte obiecte pe care se pot
depista fire de păr. sînge,
sudoare, ce constituie
surse de individualizare
a făptaşului după miros.
F
'S- 3 Trusă c r i m i n a l i s t i c ă americană destinată r el ev ăr i i
amprentelor di«i tale
34 l*i
 Aplicarea odorologici criminalistice în atare cazuri poale deveni . laborator mobil pe caroseria microbuzului RA F - 2203 (articolul
un factor decisiv în descoperirea acestor infracţiuni.
«Cristal" -fig. 4):
Importanţa utilizării metodei odoro logice este condiţională îmjj
de toate de posibilitatea stabilirii făptaşilor după urmele olfactive. Deci,
expertiza odorologicâ, care ar permite identificarea categorică a
infractorilor, în atare situaţii devine de ne în locuit. Acest gen de
investigaţie criminalistică, cu părere de rău, nu a obţinut încă o
răspîndire largă în unităţile de expertiză. Problema reclamă o cercetare
aparte, însă notăm, cu acest prilej, că pe lîngă cauzele de ordin mate-
rial ce stau la originea acestui fenomen, există şi motive ce privesc
slaba cunoaştere de către anchetatori şi alţi practicieni a posibilităţilor
acestei metode, nccompletarea truselor criminalistice cu mijloace
menite lucrului cu urmele de miros. In acest sens, pare necesar a se
incorpora în sortimentul trusei universale mijloace de ridicare şi
conservare a obiectelor purtătoare de miros şi a mostrelor olfactive:
şerveţele de bumbac (tifon, flanelă) de dimensiunile 10x15 cm; un
rulou de foiţă de staniol; injectordeapâ; mânuşi de cauciuc chirurgicale: Fig. 4 Laborator criminal ist ic mobil pe caroseria microbuzului
spirt ctilat 96 % (pentru prelucrarea instrumentelor); pensetă RAF-22-03
anatomică; cprubete, plicuri, hîrtic pentru pachetarc ctc. - laborator mobil pe caroseria automobilului LJAZ - 452 {articolul
Completarea truselor de lucru în condiţii de teren cu mijloace de "Caravan"). cu o străbatere sporită a drumurilor greu accesibile în
ridicare a unitelor olfactive şi răspîndirea tot mai largă a cunoştinţelor condiţii nefavorabile.
vizînd manipularea obiectelor odorologice poale îmbunătăţi calitatea Sarcinile principale ale acestor laboratoare sunt:
cercetării locului faptei. Bineînţeles, suplimentele menţionate nu
a)transportarea la limp a mijloacelor lehnico-ştiinţifice şi a echipei
epuizează lista mijloacelor necesare pentru examinările preliminare
ale urmelor şi cercetarea locului faptei în ansamblu, însă limitele de operative de anchetă la locul faptei;
echipare a truselor sunt dictate de portabilitatea lor. care constituie b)folosirea încăperii laboratorului mobil pentru efectuarea unor
principalul avantaj al truselor. acţiuni procesuale cu aplicarea metodelor tehnico-crminalistice, fixarea
Ca alternativă a unor examinări preliminare mai complexe la ţaţa desfăşurării şi rezultatelor acestora:
locului poate servi laboratorul cri mi nai ist ic mobil. La ora actuală c)examinările preliminare ale obiectelor, documentelor, urmelor
organele Ministerului Afacerilor Interne sunt dotate cu laboratoare cu aplicarea utilajului şi materialelor necesare.
de două li puri: In salonul laboratorului criminal ist ic mobil este utilat un loc de
lucru pentru anchetator, carc-i permite acestuia să efectue/e interogări,
sa alcătuiască procese-verbale, sâ folosească maşina de dactilografiat

36
 sau ordmatorul portabil, dietafonul etc. Ferestrele salonului sunt
înzestrate cu storuri opace, în interior se află un frigider. Pe acoperişul Axării urmelor de praf. IahoratomI criminal ist ic trebuie să aibă în dotare şi
laboratorului de tip "Caravan" este montat un podium destinat pentru acest dispozitiv. Metoda electrostatică de relevare ale urmelor oferă
observare ş> foto-videoînregistrare. De regulă, in aceste laboratoare nosibilhâţi însemnate de depistare şi ridicare a resturilor de colb latente,
este prevăzut un sistem dubi u de alimentare electrică a aparaturi i - cu lăsate de încălţăminte pe covoare, ţesături etc. (fig. 5,6).
curent conţi nuu şi cu curent alternativ.
Instrumentarul laboratorului cuprinde următorul minimum de
mijloace tehnico-ştiinţifice (inclusiv tehnici în sortimentele
transportabile):
•compartimentul detectoarelor;
. compartimentul de lucru cu urmele;
•compartimentul de lucru cu microobiectele;
•compartimentul de examinare a documentelor;
•compartimentul videomagnctofonului (camera de luat vederi
radiomicrofon, videoplcier);
. echipament de iluminare (cabluri, projectoare);
•trusa de instrumente;
. sortiment de mijloace pentru pachetarea obiectelor ridicate (lăzi
demontabiic. cutii pliante, pachete de hîrtic şi de celofană etc.);
•mijloace de legătură şi semnalizare;
•set de mijloacepentru asigurarea securităţii (stinsălor de foc. mască
antigaz, trusa farmaceutică de prim-ajutor, container pentru obiecte si
dispozitive explozibile., costum pentru scufundări sub apă etc )•
. mijloace auxiliare (lentă pentru îngrădirea locului faptei,'scară
plianta, set de mobilă pliantă etc).
Pentru ca examinările preliminare ale urmelor la faţa locului sâ
a.ba şanse de reuşită n. se parc oportun a dota laboratoarele mobile
şi cu nuc. biblioteci de specialitate, ce ar cuprinde cârti şi o hiduri do
utilitate permanentă, hărţi, algoritme şi îndrumare privind efectuarea
unor operaţiuni tehnice la faţa locului, precum şi telefon mobil sau
rad.otelefon. ordinator portabil cu evidenţele criminalistice u/uale
_ Luind în considerare rezultatele satisfăcătoare ale experimentelor şi
mcercanlor aparatului electrostatic de tip "MF Sădeşti nat ridicării si ^'g- 5 Aparat electrostatic de lip "Mt,S" (Polonia) destinat ridicării
urmelor de praf de pe covoare
38
39

Fig. 6 Succesiunea acţiunilor de fixare şi ridicare a urmelor de praf
cu aparatul de tip "MLS": 1- urina de praf: 2 - aşe?area peliculei de
ridicare pe urmă: 3 - trecerea microparticulelor de praf pe peliculă; 4
-ridicarea urmei: 5 - pregătirea urmei pentru fotografiere: 6
-fotografierea urmei.
Aplicarea metodelor şi mijloacelor tehnico-criminalisticc
menţionate, precum şi a altor procedee practice în cadail examinărilor
preliminare ale obiectelor Ia fala locului, se desfăşoară în funcţie de
natura şi starea acestora. în deplină consonanţă cu melodica de
efectuare - aspecte pe care le vom discuta în capitolul ce urmează.
CAPITOLUL II
METODICA EXAMINĂRII PRELIMINARE A
URMELOR Şl ALTOR SEMNE MATERIALE LA FAŢA
LOCH Li: I
§ 1. Scurtă privire asupra noţiunii si clasificării urmelor
infracţionale
Orice activitate ilicită presupune prezenţa criminalului la locul faptei
şi săvîrşirea de către acesta a celor mai variate schimbări în scena
infracţiunii (apariţia sau dispariţia unor obiecte, imprimarea pe
suprafaţa sau în masa acestora a unor amprente, modificarea po/iţiei.
stării acestora ele).
Prefacerile materiale, rezultate din activitatea infracţională a
făptaşului sunt cunoscute în criminalistică sub denumirea generică de
urme.
De studiul lor se ocupă trascologia |73] - ramură a tehnicii
criminalistice, care studiază bazele teoretice ale mecanismului de
formare a urmelor, legităţile apariţiei diferitelor modificări ca urmare a
interacţiunii dintre făptaş, uneltele folosite de acesta şi componentele
timpului infracţional în scopul descoperirii faptei, identificării lăptosului
§i lămuririi împrejurărilor cauzei.
In literatura de specialitate majoritatea autorilor aprecia/ă că
noţiunea de urma arc două accepţiuni:
- în sens larg diverse semne materiale apărute la faţa locului ca
fezultat al comiterii unei infracţiuni;
■ în se ns res t rî n s oric e i nan i fes t are remanent ă. c e re prez i n lă
40 41

structura exterioară a unui obiect pe suprafaţa sau în masa altui obiect,
în procesul de descoperire şi cercetare a infracţiunilor se
examinează trei ansambluri de urme infracţionale:
- urme-Jbrmă, care reflectă forma, dimensiunile, relieful suprafeţei
de contact a unui obiect imprimat pe suprafaţa ori în masa altui obiect
(de ni îmi, de picioare, de dinţi, de spargere ctc.). sau oglindesc
mecanismul apariţiei acestora (stropi de sînge, diferite legături şi noduri
ctc). Ele pot fi rezultatul apăsării, lovirii, frecării, tamponării ele. sau
al unor procese termice, chimice, mecanice;
- urme-obieete— diverse corpuri materiale cu structură şi formă
exterioară stabilă, apariţia, starea sau spaţierea cărora se poate afla
într-o legătură cauzală cu fapta instrumentală (muc de ţigară, cuţit,
tub tras, plumb, lacăt, ciob de sticlă ele);
- urme-materie - substanţe preponderent lichide, pulverulente,
gazoase în mici cantităţi descoperite la faţa locului, pe corpul sau pe
obiectele vestimentare ale făptaşului (pete de sînge, particule de praf.
noroi, nisip, fibre, seminţe etc).
Privile sub aspect criminalistic, urmele apar obligatoriu în procesul
comiterii infracţiunii şi conţin informaţii ample despre incidentul
consumat, preocupările făptaşului şi particularităţile obiectelor ce au
acţionat reciproc, dînd naştere urmelor şi altor indici materiali de probă.
Interpretarea şi examinarea preliminară a acestora oferă posibilităţi
de stabilire a mecanismului infracţiunii, a diferitelor împrejurări privind
modul de operare al făptaşilor, sexul şi numărul lor, unele particularităţi
Fizice şi psihofiziologice ale acestora, precum şi apartenenţa lor
generică, iar în situaţii optime - identificarea făptaşului - scopul prin-
cipal al oricărei cercetări traseologice.
în procesul apariţiei urm el or-formă participă două corpuri. Cel
care şi-a imprimat structura exterioară în urmă este numit obiect cre-
ator, iar cel pe suprafaţa sau în masa căruia s-a format urma- obiect
primitor. La formarea urmelor aceste obiecte se ating doar parţial.
42
creînd aşa-nurnita "suprafaţă de contact", care furnizează informaţii
despre factorul pricinuitor de urmă.
în funcţie de condiţiile şi mecanismul de formare urmele infracţiunii
se subdi vizează tradiţional în urme de adinei mc şi urme de suprafaţă,
locale şi periferice, statice şi dinamice.
Urmele de adîncime (in volum) se formează din cauza
deformării în profunzime a obiectului primitor. în locul de contact cu
obiectul creator acesta capătă o altă formă ce reflectă construcţia
exterioară a părţii de contact cu primul (urmă de spargere rămasă pe
suprafaţa uşii, urmă de încălţăminte pe zăpadă, sol, nisip ele).
Cu cit mai plastică şi mai fină este structura obiectului primitor,
cu atît mai fidel se imprimă microrelieful obiectului generator de urmă.
Una din particularităţile urmelor de adîncime este reflectarea
tridimensională (lungimea, lăţimea şi adîncimca) a obiectului creator
în ele, fapt care permite a judeca mai amplu despre trăsăturile
exterioare ale acestuia.
Urmele de suprafaţa - apar ca rezultat al unor modificări de
suprafaţă (depuneri sau ridicări de substanţă) pe corpurile primitoare
şi care practic nu schimbă forma acestora. Comparativ cu cele de
adîncime, acestea reflectă două dimensiuni ale obiectului creator. |74J
In funcţie de procesul formării urmele de suprafaţă pot fi de două
feluri: urme de stratificare şi urme de destratificare.
Urmele de stratificare rămîn în cazurile, în care corpul generator de
urma depune pe obiceiul primitor un strat fin dintr-o substanţă oarecare
(urme digitale sudorale sau de sînge pe un ciob de sticlă, Urtne de praf
pe asfalt la ieşirea unui vehicul de pe un drum de ţară ş. a.). Urmele de
destratificare se formează în cazul în care obiectul generator de
urmă detaşează (desprinde) de pe corpul primitor un strat din
substanţa care se află pe acesta. Spre exemplu, urmele de l,ti pe
pervazul unei ferestre acoperit cu un strat de praf sau proaspăt v«psit.
43
 Urmele locale reprezintă modificări apărute pe corpul primitor
în perimetrul de contact cu obiectul creator, adică acele prefaceri pe
suprafaţa de contact a obiectelor care au reacţionat reciproc (urmă
de efracţie pe obstacol urmă de încălţăminte pe zăpadă, urmă lăsată
de cauciucul roţii mijlocului de transport etc).
Urmele periferice—sunt acele schimbări ce iau naştere pe corpul
primilor dincolo de marginile suprafeţei de contact a obiectelor sub
influenţa diverselor fenomene termice, chimice, a razelor de lumină şi
a altor 1 actori degradanţi (conturul unui covor sau tablou formal pe
peretele pe care acesta a fost atîrnat sau al unui obiect în jurul căruia
s-a depus praf, zăpadă, umezeală etc.
Marea majoritate a unnelor-ibrmă iau naştere datorită acţiunilor
mecanice. In funcţie de particularităţile acestor influenţe, urmele pot ti
divizate convenţional în urme statice (amprente, umic de apăsare) şi
dinamice (urme de lunecare, de frecare, de tăiere, de sfredelire), în
fond, orice urmă se formează ca rezultat al mişcării, şi este în acest
sens dinamică. Statica esle un repaos, o fixitate. Orice obiect aflat pe
sol, chiar imobil, se mişcă în jos sub influenţa greutăţii sale, formînd
urmă în volum. însă aceste două genuri de urme se deosebesc esenţial
una de alta, fapt ce justifică utilizarea convenţională a expresiilor în
cauză.
Urmele statice se prod uc în cazuri le în care moment ui fi nai al
procesului de fomiare a urmelor se caracterizează printr-o stare de
repaos. printr-o poziţie statica a ambelor obiecte, in aceste umic
suprafaţa de contact a obiectului creator îşi lasă ca şi cum copia sa
inversată după relief (dacă urma este de adîncime) şi răsturnată (ca în
oglindă) după aspect. Astfel, prin apăsare, unealta de spargere
pătrunde la început în lemn şi apoi se opreşte, formîndu-sc în acest
mod urma statică.
Urmele dinamice se formează ca rezultat al interacţiunii a două
forţe: una acţionează ca şi în cazul creării urmelor de apăsare, a doua -
j mişcarea pe suprafaţa corpului primitor. In urmele de lunecare, de
Df n
jâiere. de frecare, sfredelire punctele reliefului obiectului generator nu se
jjansinit sub forma de puncte ca în urmele statice, ci sub formă de striaţii,
linii, şănţuleţe născute de proeminenţele suprafeţei obiectului creator.
Urmele în traseologie pot fi clasificate şi după factorul generator:
•ht/meoscopice-UYdtc urmele create de om (modificări, rezultate din
contactul inimilor, picioarelor, altor părţi ale corpului uman cu
componentele cîmpului infracţional, resturile de natură biologică
umană, urmele ce reflectă unele deprinderi ale persoanei ca subiect al
activităţii infracţionale);
•mecanoscopice - urme formate prin reproducerea construcţiei
exterioare a diferitelor unelte, instrumente, mijloace de transport,
mecanisme, precum şi urmele ce reprezintă articole de larg consum
(nasturi, frînghu, ţigarete, cabluri, cuie etc);
•urme ale animalelor (formate de gheare, copite, colţi, lire de
păr, produse biologice etc);
•urme produse de unele fenomene (urmări ale unor explozii,
incendii, scurtcircuite, catastrofe etc). [75]
Bineînţeles, clasificările acestea nu epuizează toate criteriile ce
pot fi puse la baza lor. Fiecare grupă se subdivizeazâ în subgrupe.
Spre exemplu, urmele lăsate de om pot fi despărţite în urme ideale
(râmase în memoria omului) şi urme materiale, care la rîndul lor pot fi
delimitate în urme-formă şi urme-substanţe ş. a. m. d. Omul în cadrul
activităţii infracţionale, intrind în contact cu elementele componente
ale mediului şi cu mijloacele utilizate, reprezintă cel mai informativ
personaj, generînd cele mai multe urme şi indici cuprinşi în categoria
de urme ale omului, utile pentru modelarea persoanei acestuia.
Priceperea de a le interpreta, de a le "'citi" şi de a desprinde
mforrnaţia necesară din aceste urme constituie unul din factorii
"nportanţi de descoperire şi cercetare a infracţiunilor, aspecte la care
ie vom referi în paragraful următor.
44 45
 § 2. Stabilirea unor caracteristici ale persoanei făptaşului se valorifică rezultatele obţinute: coincidenţele şi divergenţele scoase
şi împrejurări ale infracţiunii la iveală, se formulează părerea specialistului cu privire la împrejurările
sau faptele stabilite. Datele obţinute în urma examinărilor preliminare
Metodica cercetării de expertiză prezintă un ansamblu de
ale urmelor trebuie să fie clare şi distincte pentru toţi membrii echipei
modalităţi şi procedee, un sistem bine conturat de operaţiuni, destinat
de urmărire încît să fie utilizate imediat în scopul descoperirii crimei
soluţionării unor probleme ce apar în cursul investigaţiilor de laborator.
pe urme proaspete.
Aceasta definiţie poate fi pe deplin aplicată şi în cazul examinărilor
Multitudinea aspectelor pe care le îmbracă infracţiunile comise şi
criminalistice preliminare ale unitelor.
varietatea problemelor ce ţin de diverse domenii reclamă de la
La fel ca în metodologia efectuării analizelor de expertiză, în
specialiştii antrenaţi în cercetare vaste cunoştinţe în criminalistică,
metodica cercetărilor preliminare ale urmelor se pot distinge diverse
pregătire psihologică, un sprijin tehnic şi informativ suficient. Asistenţa
niveluri ce stipulează atît ordinea generala de înfăptuire a unor
tehnică nu poate să nu cedeze bazei materiale de examinare a unor
asemenea cercetări, cît şi procedeele particulare de efectuare a
anumitor genuri de examinări preliminare şi, în sfirşit, modalităţi con- atare obiecte în condiţii de laborator. Aici, însă, nu prevalează metodele
crete de rezolvare a unor sarcini mai restrînse in cursul acestor activităţi. instrumentale, ci procedeele de modelare şi comparare mentală în
[25,283] care deseori rolul hotărîtor îl joacă intuiţia, bazată pe experienţa
acumulată anterior prin cercetarea obiectelor asemănătoare în condiţii
Deci, în metodica analizelor preliminare se disting aceleaşi faze
analogice.
ca şi în procesul de expert izarc a urmelor în condiţii de laborator, cu
Practica criminalistică demonstrează că la comiterea majorităţii
excepţia celei de pregătire. Informaţia iniţială, necesară desfăşurării
crimelor necesitatea efectuaţii unor cercetări preliminare direct încîmpul
examinărilor preliminare specialistul o obţine nemijlocit pe parcursul
realizării acţiunii de anchetă. infracţional apare mai frecvent în cazul amprentelor de mîini, ale
urmelor de încălţăminte, al instrumentelor de spargere, ale urmelor
La executarea examinărilor în cauză (atît a celor de identificare,
lăsate de mijloacele de transport, mai rar se examinează urmele
cît şi a celor de diagnostică) se pot evidenţia trei etape: analitică,
elementelor faciale ale omului, urmele de dinţi, resturile de fumat şi de
comparativă şi de încheiere. [26,31 în prima etapă se pun în evidenţă
iluminat descoperite la faţa locului, urmele folosirii armelor de foc, a
şi se studiază însuşirile şi caracteristicile obiectelor cercetate, parametri]
armelor albe, a documentelor, ale urmelor de explozie etc. Rezultatele
dimensionali şi poziţionali ai corpurilor delicte, ansamblul întreg de
examinării acestor urme şi obiectelor corp-dclict oferă posibilităţi de
urme, se observă stabilitatea particularităţilor obiectului creator
a stabili diferite împrejurări ale infracţiunii şi de a diagnostica uncie
reflectate în aceste urme. Ktapa secundă a examinărilor preliminare
însuşiri ale făptaşului.
se distinge prin compararea indicilor, însuşirilor şi trăsăturilor obiectelor
Cu toate că o marc parte din aceste activităţi sunt re 11 cetate
studiate în scopul soluţionării problemelor formulate (spre exemplu,
suficient în literatura de specialitate, în practica criminalistică ele se
dacă urmele de spargere depistate la faţa locului n-au fost cumva
realizează rar. Rezultatele unui sondaj desfăşurat printre colaboratorii
lăsate de instrumentul ridicat de la persoana bănuită). în etapa a treia
subdiviziunilor criminalistice, precum şi ai aparatelor operative de
46 47
anchetă al MAI al RM demonstrează că numai o mică parte din aceştia
efectuează personal asemenea analize cu aplicarea celor mai simple
tehnici şi metode, ce nu reclamă cunoştinţe de specialitate şi deprinderi
deosebite. |8, 70-74] Cauza principală a insuficienţei aplicării
cunoştinţelor de specialitate s-a dovedii cunoaşterea slabă a
metodologiei executării lor, lipsa infonnaţici respective, dispersarea
acesteia în paginile multor surse ştiinţifice şi didactice, editate în tiraje
mici şi avînd, de regulă, caracter departamental.
în această ordine de idei, ni se pare oportun a ne opri la unele
aspecte metodice de efectuare a examinărilor în cauză, la posibilităţile
lor de a furniza organelor de urmărire informaţie tactică şi probantă şi
de a sistematiza sumar principalele date ce privesc problematica
ridicată pentru o mai bună aplicare a lor în practica de urmărire penală
şi descoperire a infracţiunilor pe urme proaspete.
Urmele de mîini
Examinarea urmelor de mîini la locul faptei permite stabilirea
utilităţii urmei, adică aprecierea clementelor de identificare. Uneori
apare posibilitatea identificării nemijlocite a obiectului generator de
urmă, admite determinarea mîinii şi degetului de la care provine urma.
obţinerea unor date caracteristice privind înălţimea, vîrsta (categoria
vîrstnică), sexul şi alte particularităţi utile pentru modelarea persoanei
lăptosului.
1. Utilitatea urmelor de mîini pentru identi fîcarea persoanei
făptaşului la faţa locului se poate constata în ipoteza depistării unor
urme clare, ce reprezintă nu mai puţin de 7-8 detalii ale desenului
papilar. In caz contrar această problemă se rezolvă în condiţii de
laborator. Dacă urmele prezintă mînjituri, pete sau fragmente de creste
papilare în care nu se observă particularităţi ale desenului papilar, ele
sunt socotite inutile, nepotrivite pentru identificarea criminalului. Inso
nu trebuie ignorate posibilităţile cercetărilor poroscopice (forma-
nozitia reciprocă a porilor) şi crcstoscopicc (forma, rcl ie ful marginilor
crestelor papilare).
Oacă urmele formate de creste papilare sunt nedesluşite, uşor
şterse, tipul şi varietatea desenului se diferenţiază, iar detaliile se
observă cu greu, amprentele se ridică pentru o examinare mai
proftindă în condiţii de laborator.
Dacă urma conţine un număr limitat de caracteristici construc-
tive, dar suficient de clare (3-4), însă lipul desenului papilar se
determină cu aproximaţie, problema valorificării acestei amprente
poate fi rezolvată numai în prezenţa impresiunilor digitale ale persoanei
suspecte. De regulă, asemenea urme se descoperă pe suprafeţe
porozitare, structura cărora nu permite a recepţiona uniform detaliile
şi a stabili dacă ele sunt caracteristici ale desenului papilar sau dificienţe
condiţionate de mecanismul de formare a urmei.
în situaţia în care amprenta studiată prezintă un număr mărginit
de detalii distincte, însă categoric se apreciază tipul şi varietatea
desenului, se poate vorbi de utilitatea urmei pentru diferenţierea
(excluderea identităţii) unei persoane concrete.
Urmele utile pentru identificarea făptaşului se compară între ele
pentru a decide dacă ele sunt formate de una şi aceeaşi persoană sau
de persoane diferite.
Amprentele neconcludente pentru identificare, inclusiv ştersăturile
şi petele sudorale la necesitate pot iî ridicate şi trimise la expertiza
biologică pentru a se constata după substanţa de transpiraţie grupa
sanguină a făptaşului, indiferent dacă aceste urme au fost prelucrate
sau nu cu prafuri dactiloscopice.
2. Examinările identificatoare al e urmelor de mî i n i în scopul
stabilirii persoanei ce lc-a lăsat se realizează pe calea confruntării
nemijlocite a detaliilor cuprinse in urmă şi în impresiunile digitale ale
persoanelor verificate. în aceste cazuri trebuie să se ţină cont că urmele
de mîini ridicate cu ajutorul peliculei transparente prezintă imaginea
4* 49
pozitivă a urmelor în formă de creste papilare de culoare închisă pe
un fundal transparent şi nu reclamă contratipare, spre deosebire de
situaţiile folosirii peliculei dactiloscopice de culoare neagră.
Examenul comparativ debutează cu compararea caracteristicilor
generale. Dacă se constată deosebire între elementele generale ale
unitei şi ale impresiunilor de control, procesul de examinare preliminară
se încheie în această etapă cu concluzia despre lipsa identităţii
obiectelor analizate, in cazul în care se stabileşte coincidenţa indicilor
generali, specialistul-criminalisl trece la compararea particularităţilor
omonime privind localizarea şi poziţia lor reciprocă.
Evaluarea coincidenţelor şi divergenţelor stabilite nu se face decît
cu luarea în consideraţie a valorii identificatoare a fiecărei din ele şi a
ansamblului de caracteristici, punîndu-sc la bază criteriul frecvenţei
acestor particularităţi. Desenele papilare de tip arc se întîlnesc în 5-7 %
de cazuri, cele vertigilc - în 30 %, iar laţurile în 63-65 %. Din varietăţile
desenelor de tip laţ mai răspîndilc sunt desenele în formă de laţ simplu
(95 %), mai rar - desenele de tip laţ-rachelă, laţ-semn ui întrebării
(2,6-3,8 %), foarte rar se întîlnesc laţurile curbe. Prezenţa unei creste
papilare în laţul central al desenului papilar se observă în 50 % cazuri
(în 21 % de cazuri se numără cîte două, în 7 % - cîte trei, în 1.5 %
-cîte patru). 127,43 J
La determinarea valorii identificatoare a clementelor construc-
tive ale desenului papilar trebuie să se pornească de la faptul că mai
frecvent se întîlnesc începuturi şi sfirşituri de creastă papilară, mai rai
- bifurcări şi contopiri, încă mai rar - puncte, foarte rar - eîrlig, butoniera
si extrem de rar - anastamoză (punte papilară).
Concluzia vizînd prezenţa sau lipsa identităţii se formulează după
analiza cantitativă şi calitativă a totalităţii caracteristicilor evidenţiaţi
în baza convingerii intime a specialistului, cristalizate în cursul studiului
realizat.
Deci. în procesul de examinare preliminară ale minelor papilari
sil
la început se constată utilitatea lor pentru identificare, apoi se stabileşte
mecanismul de formare a acestora, localizarea lor, amprentele se
confruntă între ele şi, în sfirşit, se compară cu im presiuni le
dactiloscopice ale persoanelor de verificai.
3. Determinarea degetului şi mi inii de la care provine
urma
în procesul comiterii infracţiunilor unna palmară râmînc în foarte
rare cazuri imprimată în totalitatea ci. De aceea o deosebită importanţă
în identificarea făptaşului prezintă determinarea mîinii (dreaptă sau
stîngâ) şi a regiunii imprimată pe unna găsită la faţa locului. în acest
sens, se studiază şi se analizează următorii factori:
• Localizarea urmelor digitale pe obiect (caracteristicile
topografice), configuraţia acestora;
• Poziţia reciprocă a urmelor;
• Construcţia desenului papilar reflectat în urme;
• Fomia şi dimensiunile amprentelor digitale.
Important este ca la soluţionarea acestei probleme să se lină
seama de următoarele considerente:
a) Unei laturi a obiectului îi corespunde o anumită mînă; mîinii
drepte la prinderea obiectelor portative îi este
caracteristică formarea urmelor din partea
dreaptă a obiectului, iar mîinii stingi -dinpanea
stîrtgă (fig. 7):
b)Cînd palma este imprimată în totalitate
Ş< amprenta degetului mare (police) se află în
stingă celorlalte urme se poate concluziona că
ansamblul de urme este lăsat de rnîna dreaptă.
Jardacă amprenta acestui deget este plasată Fig. 7 Corespunderea
dreapta grupului de urme - de mina stînuă: LitvnHi obiceiului şi mîinii
cu care aecsui s-a prins
si
 c) In urmele de prindere a obiectelor se ia în consideraţie drepte înălţare a amprentei degetul ii'.
orientarea regiunii bazale a desenului papilar, care în amprenta degetului arătător comparativ cu ine Un ui'
mare a mîinii drepte este îndreptată in dreapta, iar baza desenelor ceea ce este caracteristic în exclusivitate pentru femei; [28. r~]
celorlalte urme digitale - în stingă; pentru mîna stîngă se poate observa
un tablou invers, în urmele de apăsare bazele desenelor papilare în
amprenta degetului marc şi a celorlalte formate de palmă suni de
regulă îndreptate în întîmpinare reciprocă unul faţă de altul (fig. 8);

c) în urinele de prindere şi de
sprijin amprenta degetului mare se află
izolat de grupul celorlalte urme, iar în
urmele de apăsare ea reflectă doar
suprafaţa laterală a falangetci situată sub , , . , ,
r ( &
tig. o Spaţierea regiunilor
un unghi de cea45° faţă de dînsul. Urmele ba2a)e a]c urmelor de par
retezate dintr-o parte şi bombate din apăsare: a) mîna stîngă; cea
opusă; direcţia curburii indică mîna: b) mîna dreaptă încovoiere în
dreapta lasă degetul mîinii drepte, încovoiere în stîngă •
degetul mîinii stingi (fig. 9):
e) Cînd se găsesc imprimate
patru degete ale mîinii (cu
excepţia celui mare), se poate
decide nu numai asupra mîini i,
dai' şi asupra degetelor
concrete: amprenta degetului
mijlociu este situată mai sus,
apoi mai jos, in trepte - inelarul,
arătătorul şi degetul mic (fig.
10). Este posibilă o spaţiere
egală a amprentelor
arătătorului şi inelarului, rareori se /•'('». 9 Imprimarea degetului
mare poate întîlni chiar şi o uşoară in urma de apăsare a mîinii
 A în urmele de Fig. / / Forma falangetelor în urmele curbură a crestelor: zonele
sprijin, porţiunea laterală de apăsare: a) mina stîngă; b) mîna papilare arcuite cu o curbură mai
drea tă
de sus a amprentelor P pronunţată ş i or ientată în su s sunt
arătătorului prezintă o caracteristice pentru inferiorul urmei. Asemenea amprente au forma
curbură: la mîna dreaptă unei picături, partea ascuţită a căreia este îndreptată în jos (fig. 12);
îndreptată spre stîngă, la Fig, 10 Poziţia reciprocă a amprentelor h) în urmele de apăsare şi de prindere
mîna stîngă - spre dreapta. în urmele de apăsare: a) mîna stîngă; b) forma amprentelor digitale şi a şanţurilor
Amprentelcdegetelormij- «to» dreaptă lociu şi inelar uneori au flexorale indică mîna ce le-a lăsat: conturul
fonne de dreptunghi, iar urma degetului mic c din dreapta al amprentelor mîinii drepte este
cam ovală (fig. 11); aproape rectilinia, iar conturul sting prezintă
g) în urmele de contact, o linie şerpuită formată de goluri
în care s-au imprimat virfuriie triunghiulare îndreptate cu vîrfurile în
degetelor, partea superioară şi dreapta; în amprentele mîinii stingi se
cea inferioară ale desenului observă o imagine inversă (fig.
i) In urmele cu desene papilare de lip arc mina de la care acestea
papilar pot fi determinate după
provin se stabileşte după direcţia înclinării crestelor: cele înclinate spre
gradul de

/•'(£. 12 Forma urmelor de

apăsare formate de vîrfurile
degetelor
S"> 53
dreapta sunt formate de mîna «miele de apăsare lăsate de mîna dreaptă centrul desenului este ca şi
cum strămutat în stînga de la axa lui longitudinală, în urmele mînii stingi
-în dreapta acesteia (fig. 15). In urmele de prindere se observă un
tablou invers;

dreaptă, iar crestele înclinate

spre stînga - de mîna stingă.
Direcţia înclinării axei urmei
arată mîna şi în desenele
Fig. 15 Spaţierea 7.onei centrale a
vertigile: cele înclinate spre Fjg I3 Forma şami,ri|or llcxora]c ţn desenului papilar în urnele de
stînga sunt specillcc mîinii urmele de apăsare. Vîrrurile golurilor apăsare: a) mîna stingă: b) mîna
drepte, cele înclinate spre triunghiulare indică mina creatoare de dreaptă
dreapta sunt formate de urmă: a) mîna stînga; b) mîna dreaptă
degetele inîin i i stingi. Pe lingă ,^ ■ a^i K b is.
aceasta, în desenele de tip cerc mîna se detenninâ şi după direcţia
crestelor zonei centrale. în urmele cu desen spiralcfonn ale mîinii drepte
direcţia crestelor papilare este îndreptată în contrasensul acului M
., . _ II
#

ceasornicului, în desenele mînii stingi - invers. Desenele din zona centrală

Fig. 16 Orientarea crestelor
ce prezintă forme asemănătoare literei "z" sunt formate de mîna dreaptă.
papilare din zona susmarginalâ
iar desenele cu formă apropiată semnului "s"- de mîna stingă (fig. 14): in urmele degetelor mari - în
MÎNA STÎNGA formă de evantai: a) mîna stingă;
b) mîna dreaptă
k.) în urmele desenelor papilare lăsate de degetele mari crestele
superioare ale regiunii marginale a desenului sunt plasate în formă de
evantai şi se extind: în urmele mîini slîngi - spre dreapta, iar în urmele
mîinii drepte - spre stînga (fig. ] 6).

4. Determinarea regiunii palmei de la care provine urma

Fig. 14 Orient arca crestelor din zona centrală a desenului papilar:
sus - mina stingă: jos - mina dreaptă
j) Un indice determinant al mîinii generatoare de urmă este locul
de dispunere a regiunii centrale în ansamblul desenului papilar. In
In alternativa descoperirii unor urme papilare de dimensiuni mici,
în care nu este posibilă-determinarea tipului şi varietăţii desenului papilar
şi orientarea ei spaţială, se pot aplica unele metode cantitative descrise
în literatura de specialitate. 129] La baza acestor metode stă
enumerarea şi totali zarea detaliilor de construcţie ale desenului, aliate
pe suprafaţa unui cerc cu mărimea de 0,5 cnr. Analiza nu se
desfăşoară decît în prezenţa imaginii urmelor de dimensiuni naturale
(scara 1:1) după următoarele caracteristici particulare:
*început şi sfîrşit de creastă papilară: •Fragment şi punct papilar:
• Bifurcare şi contopire de creastă; •C uliii, anastamoză. butonieră.
54 55
 Concluzia privind eventuala imprimare a unei anumite regiuni a Dimensiunile mîinii în raport cu talia subiectului
palmei în urma examinată se exprimă în procente. Astfel: Ta hei orientativ - 1
•Existenţa pe o porţiune de urmă eu suprafaţa de 0,5 cm2 (raza
0,4 cm) a mai mult de 7 bifurcări şi contopiri demonstrează că ca primea înălţimea persoanei Lungimea Înălţimea persoanei
palmei de degetului de
este lăsată de deget; dacă în urmă lipseşte asemenea cumul de 20-59 ani (cm) mijlociu 20-59 ani (cm)
particularităţi, ea este formată de o regiune a palmei, o atare variantă _—-------- Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei
de densitate a detaliilor pe falangetâ se întîlneşte doar în 6 % de ~ 14 - 145 6 - 145
cazuri; 15 - 149 6,S 155 148
i6
•Dacă în urmă se diferenţiază mai mult de 13 începuturi şi sfîrşiluri L 17
153
158
152
156
7
7,5
158
162
152
156
de creastă papilară, se poate afirma că ea este lăsată de palmă;
18 162 160 8 166 i 160
•Dacă în urmă sunt cuprinse 10-12 capele de creastă (începuturi 19 L_!67 163 8.5 169 164
şi sfîrşituri), ea poate fi considerată o regiune a palmei, deoarece 171 167 9 173 167
atare densitate pe falangetc se întîlneşte doar în 1-7 %; 21 176 171 9,5 177 171
•Prezenţa în urma cu suprafaţa de 0,5 cm2 a mai mult de 7 22 181 - 10 181 — ', —
fragmente de creastă şi puncte confirmă că amprenta este formată de
palmă, rntrucît asemenea variantă de densitate pe falangetâ practic nu 6. Determinarea vîrstei (grupei vîrstnice) a subiectului
se întîlneşte; după urinele digitale.
•Dacă în amprentă se evidenţiază un cîrlig, putem avea siguranţa
Vîrsta aproximativă, mai exact - grupa vîrstnică a subiectului,
de 70 % că urma este lăsată de falangetâ şi în numai 30 % de cazuri
poate fi determinată anali/înd densitatea şi lăţimea crestelor papilare.
urma e generată de regiunea palmei; dacă în unnă este o anastamoză
La o persoană adultă pe un segment de 5 mm al desenului papilar
-respectiv 90 % şi 10 %, o butonieră- 91 % şi 9 %. [28, 73]
sunt aşezate 9-10 creste (la cei corpolenţi - 6-7), la minori -10-12,
5. Determinarea taliei (înălţimii) subiectului după urmele la copiii de 9-12 ani încap 12-13 creste papilare. Totodată trebuie
formate de mină luate în consideraţie dimensiunile anumitor zone ale palmei, mecanismul
imprimării crestelor papilare. La persoanele de vîrstă avansată, spre
Talia aproximativă a făptaşului după urmele de mîini descoperite
exemplu, crestele par uzate, detaliile sunt neclare, se observă o
înscena infracţiunii se stabileşte în cazul descoperirii amprentei palmare
multitudine de cute, riduri, şanţuri. [31,100]
sau a degetului mijlociu în totalitate. în acest scop se măsoară lungimea
7. Sexul individului ce a lăsat urma de mînă se determină în
uimei palmare şi la mărimea obţinută se adaugă 10 mm, iar la lungimea
funcţie de rezultatele analizei următorilor factori (Tabelul 2):
degetului mijlociu - 5 mm şi după tabele speciale se constată talia
1. Lungimea aversului şi dosului palmei;
aproximativă a criminalului. (Tabelul 1). [24,6|
2. Lungimea şi lăţimea palmei;

56
 3. Lungimea degetelor (a tuturor sau acelui, ce s-a imprimat în [jjservările tăcute de O.Daşkov pe un eşantion de 7000 de persoane
urma); jezuluî că frecvenţa desenelor papilare la bărbaţi şi femei este diferită
4. Den sila lea crestelor papilare pe fakngcta degetelor. «i constituie: desenele de tip arc 3 % şi respectiv 8 %. desenele de tip
laţ 62 % şi ?7 %, cerc 35 %-l 5 %. [34, 136J
Dimensiunile unor părţi ale inîinii raportate la sexul 8. Apartenenţa profesională a subiectului poate fi stabilită cu
individului [32] mai mare certitudine dacă urmele sunt lăsate de persoane ce se ocupă
Tabel orientativ -1 cu munca fizică. în cadrul examinărilor se studiază caracterul şi
Partea niîiiiii Dimensiune Dimensiune Dimensiunile mîinilor localizarea amprentelor lăsate de cicatrice, bătături, alte formaţiuni
mîinii la mîinii la intitnite la fel de ale pielii de pe mînă. Spre exemplu, la lăcătuşi, montori de utilaj in-
bărbaţi tem) femei (cm) frecvent la bărbaţi şi
femei dustrial, tehnicieni bătăturile sunt dispuse pe palmă şi pe falangctele
degetelor. La ziditori, mineri bătăturile sunt spaţiale pe unele porţiuni
lX>sul palmei >18.8 <17,4 17.5-18.7
Aversul palma >l<).7 <17.4 17,5-ll).6
ale palmei caTenar-2. Tcnar-3 şi Tcnar-4. La bucătari se observă o
Palma: bătătură pronunţată pe falanga arătătorului mîinii drepte. (Tabelul 3).
Lungimea >11.2 <I0.2 103.-11.1
Lăţimea >8.8 <8.0 8.1-8,7 Determinarea profesiei făptaşului după urmele
Degetul mare lăsate de mîini
Lungimea >5.5 <5.1 5,2-5.5 Tahcl orientativ- - 3
Lăţimea >1,9 <L6 1.7-1.8
Aspectul
Degetul arătător Indiciul, gradul de Ku-ntuala profesie
indiciului
Lungi mea >7.5 <6J 6,2-7.4 expresivitate, localizarea
profesional
1 .ătimea >L6 <l.4 1.5 Lăcătuşi, instalatori de
Degetul mijlociu utilaj industrinI. tehni
Luniîimea >S.() <6.9 7.0-8.7 cieni la canalizare____
Lăţimea >1.6 <L4 1,5 Formaţiuni In special pe palma nustui
Decetul inelar calozitarc. drepte si pe falangetclc
bătături degetelor_______________
Lungimea >7.7 <6.3 6.4-7.6
Pe degetul inelar şi pe cel fierari, ce lucrează
Lăţimea >1.6 <1.5 1.4-1.5
mic ale mîinii drepte manual, tară a utiliza
Decetul mic
(foarte pronunţat), uneori mecanisme
Luneimea X\\ |_ <S,Q 5.1-6.0
Lăţimea >1,4 <u 1.3
pe suprafaţa digilo-
palmarâ a mi in ii stingi
(mai puţin pronunţat)
în cazul în care la faţa locului se descoperă urmele a trei şi ma
multor degete (arătător, mijlociu, inelar), pentru diferenţierea sexul u Preponderent pe suprafaţa
laterală a degetelor arăiălor Zuuravi. tencuiton
pol 11 folosite caracteristicile fa la ngo metrice. [33. 30-35] Du pi
şi mijlociu, precum ţi intre
Te nar şi 1 lipotenar
 ! ~>
-//- Mai frecvent pe palmă şi pe
degetele înîini drepte.
Multiple înţepături de ac ce
au aspectul unor puncte
-//- Mai cu seamă pe palme,
slab pronunţat pe suprafaţa
dijiitopalmară, (se menţin
mult timp)
1 ~"' Puternic pronunţat pe
falangeta degetului arătător
al mîinii drepte
Cicatrice Cicatricele prezintă forma
unor stropi
-/'!- Sunt spaţiate pe suprafaţa
interioară a palmelor.
Prezintă fonnâ liniară
-II- Sunt aşezate pe vîrfurilc
degetelor mi inii drepte, au
aspect de "ochi înfundaţi"
-II- Prezenţa pe palme a
dermatitei cromatice, a
aşa-numitei erupţii, care se
reflectă în urme prin
puncte mici şi multiple
-//- Prezenţa pe mii ni . a
exemei. care formează
urme de formă rotundă
r~ 3 A.Purtov semnalează calozitâţilccc se ivesc pe mîinile croitorilor:
Croitori, cusătorese
Ziditori, mineri, alţi
lucrători, munca cărora
este legată de folosirea
continuă a htrleţului.
lopatei la încărcarea
manuală
Cizmari, bucătari etc.
(persoane care în
activitatea lor adeseori se
folosesc de cuţit)
Fierari, sudori, oţelari etc.
(persoane profesia cărora
este însoţită de pericolul
căderii pe corp a stropilor
de metal incandescent)
Tinichigiu, sticlari etc.
(persoane, profesia
cărora este legată de
utilizarea obiectelor
ascuţite)
Sudori cu gaz si
persoane ce lucrează cu
var nestins, cu aparate cu
acctilcnă
Spoitori, nichelaţi.
specialişti în tratamentul
chimic cu decapanţi,
persoane ce aplică săruri
toxice de metale
Lucrători ai industriei
de sticlă, de lacuri şi
vopseli. persoane ce
lucrează cu săruri de
nichel şi cobalt
pe partea interioară a falangetei arătătorului mîinii stingi se formează
adîncituri punctate de la înţepăturile acului imprimate în urmele colorate
cu prafuri ca nişte puncte albe. [35,29] O mare însemnătate pentru
urmărirea şi stabilirea făptaşului prezintă şi imprimările în urme ale
particularităţilor de construcţie a mîinii in întregime (lipsa unuia sau a
mai multor degete, prezenţa a celui de-al şaselea deget, deformaţii
ale mîinii, îngroşări excesive ale încheieturilor degetelor şi alte anomalii,
precum şi prezenţa pe palmă sau pe degete a obicelclor străine
(spre exemplu, inele, pansamente etc.). în uncie cazuri este nevoie
să fie consultat specialistul în domeniul dermatologici, geneticii,
chirurgiei, biologici pentru diagnosticarea semnelor de boală, a
schimbărilor patologice ale pielii sau a configuraţiei palmei în
totalitate. V.Golovaniov, P.Guida au examinat şi descris destul de
minuţios caracterul modificărilor desenului papilar la persoanele
bolnave de sclerodermie. Desenul papilar în atare cazuri se distinge
prin formarea unor urme-pete, păienjeniş de linii albe, crăpături,
cicatrice, majorarea densităţii crestelor papilare, ştergerea şi
netezirea reliefului acestora.
La persoanele bolnave de epilepsie s-a depistat o frecventă
excesivă a desenelor papilare de tip arc, micşorarea dimensiunilor
desenului, alterarea configuraţiei nucleului acestor desene. La indivizii
ce suferă de schizofrenie, dimpotrivă, dimensiunile dintre punctele de
bază ale desenului sunt mărite, frecvenţa cutelor trasversalc pe mina
dreaptă este ridicată, există şi alte schimbări în raport cu persoanele
sănătoase în ce priveşte frecvenţa tipurilor, subtipurilor şi varietăţilor
desenelor papilare pe degetele inimilor. [36,83-86] în loalc cazurile
Reexaminare preliminară a urmelor de mîini. datele obţinute se
înfruntă cu informaţiile rezultate din analiza ailor categorii de urme.
P^tru a Ic verifica veridicitatea şi de a le utiliza cu siguranţă la
•aborarea versiunilor întemeiate privind persoana Iăptaşului.
dfl 61
 Urmele de încălţăminte De si ui de comod pentru utilizarea în condiţii de cîmp parc şi
Informaţia privind persoana făptaşului poale fi completată simţitor jabelul determinării înălţimii omului după lungimea urmei de încălţăminte,
prin cercetarea la faţa locului a urmelor formate de încălţămintea luj nrezentat în îndrumarul practic destinat anchetatorilor. [30.61]
Analiza acestora permite a se stabili numărul infractorilor, talia Lungimea urmei de încălţăminte în raport cu talia subiectului
aproximativă, sexul, existenţa unor deficienţe fizice sau particularităţi Ta hei orientativ ~ 4
ale încălţămintei ori ale plantei piciorului. Toate acestea sunt lesne 1----------- Numărul care Numărul care
determinabile dacă urmele depislatc sunt lăsate de o persoană trebuie înmulţit trebuie înmulţii
concretă. Această problemă se rezolvă înainte de toate pentru a ex- Lungimea la lungimea Lungimea urmei 1» lungimea
clude eventuala generare de urme de către pătimit sau alte persoane urmei de urmei de de încălţăminte urmei de
cunoscute, care au avut acces în scena infracţiunii. încălţăminte încălţăminte (mm) încălţăminte
(mm) pentru obţinerea pentru obţinerea
1.Numărul persoanelor - participanţi la infracţiune se stabileşte datelor privind datelor privind
după grupa generică a urmelor de încălţăminte (picioare) depistate la talia subiectului talia subiectului
faţa locului. Pînăia219 7.17 260-269 6.32
2.Stabilirea taliei individului după o urmă izolată de picior 220-229 6.X4 270-279 6,25
este posibilă, apelindu-se la caracteristicile ei dimensionale. 230-239 i 6.61 280-289 6.12
240-249 1 6.55 290-299 6.0
După rezultatele unor studii antropometrice publicate în literatura 250-259 6,40 - ----------H----------
de specialitate, mărimea plantei piciorului la bărbaţi şi la femei în raport
cu talia lor constituie 15,8 % şi respectiv 15,5 %. |37,208] Anume în cazul în care se descoperă urme de picioare desculţe, pentru a
această corelaţie este socotită de bază în criminalistică, folosindu-se la aplica datele tabelului la lungimea urmei se adaugă 10 mm.
stabilirea aproximativă a înălţimii subiectului după urmele de picioare. în atare scopuri, poate fi aplicată şi diagrama determinării taliei
Prin urmare, în cazul în care se depistează amprenta piciorului gol, pentru aproximative a individului după urmele de încălţăminte, publicată în
a afla înălţimea lui este suficient a se înmulţi dimensiunea lungimii urmei literatura criminalistică. [38,17]
cu 100, iar rezultatul obţinut a se împărţi la 15.8 sau la 15,5. Diagrama determin arii în alţi mii orientative
In ipoteza depistării unor urme lăsate de încălţăminte pentru a după dimensiunile urmei de încălţăminte
stabili talia autorului este necesar intri de toate a se scădea din lungimea
urmei 1 -1,5 cm (cu această mărime branţul încălţămintei este mai
scurt decît amprenta). Calculul se realizează conform formulei:

t! bk 100 ^ c 'aua sun'ec,u'u'-

T= — — —.încarc: L-lunaimea urmei.
b -depăşirea lungimii tălpii compar.ur» ţS 26 27 2S 29 ?()
cu mărimea hramului încălţămintei- Lungimea urmei de încălţăminte Icnii
62 ftf
 Uneori, la locul faptei talpa încălţămintei se imprimă parţial. în eazu] în acest scop, cu o linie dreaptă se unesc punctele extreme A şi
în care în urmă s-au oglindit numai muchiile marginilor interioare şi ale B ale uzurii tocului (fig. 18). în punctul de intersecţie C al acestei linii
celor exterioare ale pingelei încălţămintei, se măsoară distanţa dintre cu axa longitudinală a locului se
ele în panea cea mai lată şi rezultatul obţinut se înmulţeşte cu coeficientul
2,7. Drept urmare, dobîndim lungimea totală a urmei de încălţăminte,
după care poate fi determinată talia aproximativă a iăptaşului.
însă dacă în urmă s-au reflectat doar bordurile călcîiului se
măsoară lăţimea lui în punctele cele mai depărtate şi cifra obţinută se
înmulţeşte cu coeficientul 3,9, rezultatul indicînd lungimea unnei, pusă
mai apoi la baza aflării taliei orientative a obiectului creator.
3. Pentru determinarea caracteristicilor ce ţin de sex şi de vîrstă
ale individului după urinele de încălţăminte, se analizează forma şi
dimensiunile minelor, semnele de marcă a fabricii producătoare,
microrelieful desenului tălpii, forma şi dimensiunile tocului şi alte
caracteristici distinctive. In măsura posibilităţilor se determină lungimea reproduce o perpendiculară
pasului Iăptaşului. Se ştie că la bărbaţi ea este egală cu 70-85 cm, iar la raportată la rectilinia AB.
femei - cu 50-65 cm. Se stabileşte unghiul mersului, care Ia bărbaţi Unghiul de desfacerea plantei
este ceva mai mare şi constituie 18-25°, la femei el variază în limitele a piciorului este cuprins între
12-20°. Aceşti parametri se deduc după cărarea de urme, care în perpendiculara CD şi axa
practica criminalistică se întâlneşte destul de rar. De aceea, pentru a longitudinală a tocului. Dacă
determina unghiul mersului după o urmă izolată, c posibilă aplicarea urma este lăsată de tocul
metodei elaborate de P. îşccnko, bazată pe analiza semnelor de uzură încălţămintei piciorului drept,
a călcîiului (fig. 17). [17.65-66] unghiul este pozitiv, dacă de
cel st mg - negativ. Mersul
neîndemînalic conduce la
Fig. 18 Stabilirea unghiului mersului deformarea încălţămintei în
după uzura tocului încălţămintei.
(După P. Işccnko)
care partea ci de sus lunecă
Fiii. //Localizarea uzurii tocului încălţămintei piciorului drept in CLUSU- de pe platfonnă. După urmele
mersului: a) unghiul mersului este nul; b) unghiul mersului csie po/i!iv: lăsate de panea superioară a
c) unghiul mersului este negativ. (După P I^ccnko) încălţămintei este cu putinţă să se determine atîl faptul stîngăciei
mersului, cît şi orientarea concretă a acesteia.
înălţimea făptaşului după cărarea de urme poate II determinată
prin aplicarea formulei: T=23xl-, unde: T este talia aproximativă a
subiectului (cm), iar L- lungimea medic a pasului (cm).
Cercetarea cărării de paşi oferă şi alte informaţii referitoare la
persoana făptaşului atunci cînd se ţine cont de următoarele legităţi: vîrstă, obeze sau obişnuite cu ocupaţii pe suprafeţe instabile:
•lăţimea excesivă a pasului este caracteristică pentru persoanele •unghiul de desfacere a plantei piciorului sting al individului stîngaci
es
ce poartă greutăţi (lungimea pasului din partea încărcăturii este mai teniai mic în raport cu unghiul piciorului drept: lungimea pasului
st,
scurtă, iar urmele mai adîncilc). precum şi pentru cele avansate în ng la persoanele stîneace este mărită:
64 65
 • prezenţa traumelor, afecţiunilor, protezelor se exteriorizează prin
lăţimea mică a pasului, trrîrea piciorului bolnav şi depistarea
amprentelor de baston; totodată lungimea pasului piciorului maladiv
este mult mai mică comparativ cu cea a pici om lui sănătos; urmele de
adîncimc lăsate de piciorul beteag sunt mai puţin adinei te.
4. Analiza elementelor cărării de urme permite să se stabilească
şi viteza de deplasare. (labei ui 5). Uneori determi narea direcţiei de
Ritmul mersului după cărarea de paşi
Tahel orientativ - S
Ritmul mersului Particularităţile cărării de paşi
Mers normal Formă stabilă şi clară ale urmelor. La vîrful
degetelor se remarcă o uşoară adîncitură.
produsă printr-o împingere înapoi. în faţă
sunt antrenate particule de sol.
Fugă lentă Strămutări de sol în sensul opus mişcării,
imprimarea tălpii. de regulă, este incompletă.
Lungimea pasului la bărbaţi atinge 90-100
cm.
Fugă rapidă Urmele cărării capătă o formă specifică
arcuită. Strămutările de sol sunt mai
pronunţate. Deseori se imprimă doar pârlea
anterioară a tălpii. Lungimea pasului la
bărbaţi este de circa 140-150 cm.
Opriri Amplasarea haotică a urmelor, conturul Iov
neclar, suprapuneri parţiale de urme.
deplasare sau specificitatea urmelor poate juca un rol hotărîtor la
descoperirea infracţiunii pe urme proaspete: în cursul unei nopţi de
iarna din magazinul ni: 8 corn. Sârăteni, sectorul Leova a fost
săvtrşit un furt prin spargere. Opertnd in întuneric, infractorii n-au
observat covoraşul - "capcană" de la intrare aşezat de vînzâtor la
închiderea magazinului, care era îmbibat cu substanţă chimică
specială. După comiterea furtului cei doi făptaşi nebănuind nimic,
s-au îndreptat cu bunurile furate spre casa unuia
dintre ei. Echipa operativă de anchetă sosită la faţa locului a doua
zi dimineaţa n-a sesizai urmele de încălţăminte lăsate de hoţi,
acoperite deja cu ninsoarea căzută peste noapte. Mai tirziu însă,
cînd soarele a început să topească zăpada, specialistul-crimi-nalist
a observai două cărări depăşi de culoare rosietică ce duceau direct
spre casa unde locuia unul dintre tîlhari.
Anumite dificultăţi prezintă deducerea modelului de încălţăminte,
deoarece pentru fabricarea diverselor modele de multe ori se utilizează
aceeaşi platformă (talpă). Cu toate acestea, desenul şi profilul tălpii
imprimat în umiă poate indica modul de confecţionare, dacă aceasta
este lăsată de încălţăminte sportivă sau obişnuită, de utilitate cotidiană.
Concluziile privind sexul persoanei autorului vor fi probabile,
întrucît încălţămintea de astăzi, destinată atît pentru bărbaţi, cît şi pentru
femei, după configuraţie, formă şi relieful lălpii are multe clemente
comune. Iată de ce concluzia vizînd apartenenţa sexuală a individului
după urmele unitare, izolate poate fi exactă doar în cazul depistării
încălţămintei tipic femeieşti sau cînd unele detalii ale încălţămintei indică
direct grupa vîrstnică şi cea sexuală ale purtătorului ei (spre exemplu,
cînd suprafaţa din umiă a tălpii sau a tocului este specifică numai
pentru încălţămintea femeiască).
Urmele formate de uncie părţi ale capului
în cadrul cercetărilor la faţa locului, de rind cu amprentele digitale
şi de încălţăminte, se pot întîlni şi urme lăsate de alte părţi ale corpului
uman, care trebuie confruntate între ele pentru a obţine informaţii mai
ample despre infractor. în special o astfel de comparare se poate
înfăptui cu rezultatele cercetărilor urmelor lăsate de diverse elemente
faciale (faintea, nasul, obrajii, buzele, urechea ş. a.).
Micron: l ie ful picii de pe faţa (figura) umana se deosebeşte de
structura pielii de pe palme prin faptul că aici lipsesc crestele papilare.
Desenul pielii pe aceste suprafeţe se prezintă prin detalii în formă de
66 67
gropiţe, cavităţi şi proeminenţe punctiforme ale epidemici, porilor, Forma şi dimensiunile
firelor de păr. negilor, aluniţelor etc., fapt ce îl distinge de microrelie tul urmelor de buze şi de urechi sunt
corpului în întregime, compus din timpuri rombice şi triunghiulare. foarte specifice, element ce
Examinarea preliminară a urmelor formate de clementele componente uşurează diferenţierea lor de
ale fizionomiei poate furnica informaţie importantă privind sexul, vîrsta. urmele altor zone faciale.
aspectul exterior, semnalmentele frapante ale infractorului ş. a.
Complexitatea problemei constă în determinarea zonei faciale
de la care provine urma. în cazul în care amprentele sunt binare,
adică în pereche (bunăoară, amprenta pavilionului urechii şi al regiunii
obrazului, urma frunţii şi piramidei nazale), situaţia este mai simpla,
putîndu-se uşor localiza urma (partea ei bazalâ şi cea superioară),
în caz contrar, se folosesc deosebirile de microrelicf ale diferitelor
regiuni ale corpului uman.
S. Nenaşev semnalează ca microreliefulfrunţii se evidenţiază
prin prezenţa unor pori liniari sauovaluri alungite, cavităţi în formă de
pîlnie, felii orizontale de piele. [39,18] Ridurile şi încreţiturile frunţii
aproape totdeauna sunt poziţionate orizontal cu excepţia celor de la
nivelul rădăcinii nasului (glabelei), aşezate vertical sau oblic.
Microstructura pielii obrajilor prezintă lblicule stelare şi pori ce
n-au întindere orizontală, iar ridurile tegumentului de pe obraji sunt
situate oblic sau vertical.
Urmele lăsate de vîrful nasului se caracterizează prin formă
trapezoidalâ, triunghiulară sau

rotundă cu o suprafaţă mică,

partea ci îngustă fiind orientată
spre frunte (fi g. 19).

Fig. 19 Microrelieful pielii p"-'

diferite părţi ale feţei umane. (Dup»
S. Ncnaşev)
 Un anumit interes prezintă posibilitatea determinării după urmele
figurii umane a vîrstei. sexului, înălţimii şi altor semnalmente anatomice
Vîrsta subiectului se stabileşte în funcţie de gradul de imprimare a
particularităţilor vîrstnicc ale pielii. La adolescenţi (pînă la 29 ani) pe
fiiţâ sunt prezente încă fire de păr pufos, forme rotunjite ale elementelor
înfăţişării, buze "umflate", lipsă de riduri. Pentru persoanele de vîrsta
medie (pînă la 55 ani) este specifică prezenţa cutelor pe frunte,
numărul cărora corespunde cu aproximaţie numărului de zeci de ani
ai individului, adică 2 cute - de la 20 pînă la 30 de ani, 3 - de la 30
pînă la 40 ani ctc. La persoanele în etate (peste 55 ani) creşte gradul
deridare generală a pielii, cutele şi încreţiturile de pe faţă devin mai
pronunţate şi. prin urmare, mai vădite în urme. Amprentele buzelor
capătă caracterul unor dungi înguste.
Determinarea sexului se bazează pe semnele
antropomelrice distinctive dintre bărbaţi şi femei. Regiunile faciale
producătoare de urme ale bărbaţilor, raportate la cele femeieşti,
sunt mai pronunţate dimensional. Urmele "femeieşti" sunt mai
puţin clare din cauza prezenţei sporite a grăsimii pe faţă şi a
firelor de păr pufoase, care atenuează i nicrorel icful piei i i.
Talia făptaşului se determină în funcţie de locul situării urmei
pe suprafaţa obiectului. Se pun în balanţă de asemenea raporturile
antropometrice dintre talie şi mărimile verticale ale zonelor feţei
producătoare de urme: persoanei mai înalte îi este caracteristică o
frunte mai înaltă, buze, bărbie, nas şi pavilionul urechii mai mari. [40.
15-29] (Tabelul 6). Uneori, de un real folos pot fi chiar şi datele bine-
cunoscute privind canoanele proporţii lor corpul ui uman. Este ştiut,
spre exemplu, că înălţimea capului împreună cu cea a gîtului este egală
^lungimea tălpii piciorului şi constituie a şasea parte a taliei individului,
^ţimea braţelor desfăcute este la fel ca şi înălţimea persoanei (pătratul
anticilor). Lungimea palmei este deopotrivă cu înălţimea feţei umane,
""girnea tălpii piciorului este egală cu lungimea antebraţului. Lăţimea
6« 69
umerilor constituie a patra parte a înălţimii omului. Lungimea
circumferinţei pumnului este aceeaşi ca şi lungimea tălpii piciorului
ele. [41,190]

Talia subiectului în raport cu dimensiunile urmelor feţei

umane
Tabel orientat ir - (,
Talia 1 năltimea anumitor zone ale fetei (mm)
subiectului Fruntea Vîrful nasului Bărbia Urechea
(cm)
înaltă <45 <20 <35 <72
35-45
(peste 180) >35 10-20 22-35 69-72
Mijlocie
(165-180) >10-I2 >22 >60
Joasă
(pînâ la 165)

Unele corelaţii pot fi remarcate dacă se ia în consideraţie şi

corpolenţa subiecţilor: persoanelor grase le este caracteristică majorarea
dimensiuni lor orizontale în zonele fizionomiei producătoare de un ne.
Informaţii utile referitoare la înălţimea infractorului după uimeie
formate de ureche şi de alte părţi ale feţei umane suni aduse în Tratatul
practic de criminalistică cu referire la "Revuc internaţionale de police
criminelle", nr. 239/1970 (Tabelul 7).
Semnalmente frapante, imprimate în urmă. pot fi considerate
particularităţile rezultate din traume sau boli de piele: cicatrice, arsuri,
tăieturi, negi, coşuri, pete pigmentare, pete păroase, aluniţe, dennatite.
exeme ele., care înregistrează specificităţi în cazul imprimării acestora
în urme. Spre exemplu, negii au înfăţişarea unor pete negre (de regulă
pînă la 5 mm), cicatricele - a unor linii, puncte albe şi negre aşezate
compact etc.

70
 Urmele de dinţi
Informaţii preţioase pentru diagnosticarea persoanei infractorului
pot fi obţinute şi prin exploatarea urinelor de dinţi. Mai frecvent ele
se depistează pe cartonul ţigărilor şi ţigaretelor, pe resturile produselor
alimentare (caşcaval, ciocolată, fructe etc). Sunt cunoscute cazuri
cînd făptaşii au lăsat urme de dinţi pe săpun, dopuri metalice de la
sticle de berc. pe felii de staniolă cu care se învelesc uneori dopurile
sticlelor de vin. [42,19-22] Pe scurt. în toate situaţiile în care dinţii
îndeplinesc funcţii ale unui instrument.
întnicît procesul de stabilire a semnalmentelor individului se bazează
pe cunoaşterea însuşirilor aparatului dentar, studiul diagnosticator esie
oportun să se desfăşoare în comun de către specialiştii în domeniul
criminalisticii şi al stomatologiei. Acesta din urmă poate fi consultat şi
după finisarea cercetărilor la faţa locului, cel puţin pentru a reali/a unele
mulaje de comparaţie, dacă bănuitul este stabilit: într-un caz de furt a
14 litri de coniac din apartamentul cet. A din Leova in cadrul
cercetării Iovului faptei a fost ridicat un capaceI de aluminiu
provenit de la o sticla de. coniac "Struguraş ". pe suprafaţa căruia
s-au depistai urme dinamice de dinţi cu suficiente elemente
identificatoare. Lipsa cvnelucrării specialistului-criminalist cu
stomatologul a condus la faptul că ia expert hă s-au prezentai
modele pentru comparaţie a dentiţiei bănuitului de natură statică.
şi nu dinamică, după cum se cerea pornindu-se de la aspectul
urmelor depistate, ceea ce a făcut imposibilă rezolvarea problemelor
formulate în ordonanţa anchetatorului. [79]
Semnele vizînd sexul subiectului reflectate în urinele lăsate de
dinţi au indicat mai mulţi savanţi criminal işti: A.I.Mironov.
V.PKolmakov, N.P.Mailis, printre medicii legisti sunt cunoscute
lucrările lui V.l.Dobrcak. V.l.Paşkova. Mai amănunţit posibilităţile
determinării apartenenţei sexuale a individului după urmele dentare
au fost abordate de N.P.Mailis. [43]
La stabilirea sexului persoanei se ia în considerare faptul că la
femei dinţii incisivi dispuşi în mijlocul maxilarului sunt mai laţi dccîl
caninii: la bărbaţi lăţimea acestor dinţi este egală. Diferenţa în lăţime a
dinţilor incisivi centrali de cei laterali la femei constituie în medie
2,1 mm, la bărbaţi -1.8 mm; diferenţa de lăţime a incisivilor laterali
de cei canini la femei cslc egală cu 0.7 mm, la bărbaţi -1 mm (în
medie), i-a persoanele de sex masculin se întîlnesc mai frecvent
decîl la femei dinţi supracomplicaţi. iar molarii (măselele de minte)
lipsesc foarte rar. [43.47]
Ca indici privind vîrsta subiectuiiti după urmele dentare pot fi
folosite particularităţile uzurii dentiţiei, caracteristicile dimensionale ale
dinţilor şi ale aparatului dentar în ansamblu, precum şi ale modificărilor
patologice.
Semnele de vîrsta ale dinţilor sunt expuse în lucrarea lui N. Mailis.
care a propus şi modelul grafie al schimbărilor dentiţiei în raport cu
avansarea în vîrstă a individului. Pentru o apreciere mai exactă a vîrstci
este oportun a se complementa dalele obţinute prin exploatarea
urmelor de dinţi cu rezultatele cercetărilor diagnostice ale altor tipuri
de urme (de mîini. de picioare) cu condiţia eă analiza situaiogicâ a
mecanismului infracţiunii indică formarea ansamblului acestor urme
de o singură persoană.
Frecvenţa diferitelor modificări patologice ale dinţilor şi ale
aparatului dentar este foarte pronunţată.
Indici patologici mai însemnaţi care se oglindesc în urme sunt;
•prezenţa şi localizarea diastemelor- interval între dinţi (5 mm şi
trai mare);
•lipsa unor dinţi (adenţia), întrciiiperca integrităţii arcadei dentare;
•prezenţa şi tipul eventualelor proteze;
' In urmele anumitor dinţi se pol de asemenea imprima:
• anomalii dimensionale - dinţi mărunţi, dinţi giganţi, alte
•fialfonnaţii dentare;
72 ?"}
 •anomalii de formă ale coroanei dentare;
•particularităţi ale protezelor unor dinţi etc. [44,10]
în cadrul cercetărilor urmelor de dinţi pentru stabilirea unor
caracteristici profesionale ale subiectului V.Gugecdov menţionea/â.
că modificările de dinţi, rezultate din activităţile profesionale la ziua
de azi seîntîlnesc destul de rar. [45,134]
hxaminările acestor indici furnizează în anumite cazuri informaţii
preţioase care nu se vor ignora la modelarea persoanei făptaşului.
In cazul în care colţurile mediale la toţi cei patru incisivi sunt uzate
şi coşlcfuite, conducînd astfel la apariţia unor defecte de formă
romboidală cu laturi netede şi drepte, se poate presupune că subiectul
a ţinut mult timp între dinţi obiecte mici şi destul de dure, efect întilnit
la cizmari, care au obişnuinţa să ţină între dinţi cuie şi alte obiecte
metalice.
Printre vătămările traumatice profesionale ale dinţilor se numără
şi marginile neregulate ale incisivilor inferiori la suflătorii de sticlă,
ad incit uri Ic sferice pe suprafeţele din faţă ale incisivilor centrali la
muzicanţii ce cîntă la instrumente de suflat etc. [46.11 ]
Urmele de natură biologică umană
In cadrul cercetării locului faptei privind infracţiunile contra
persoanei (violuri, omoruri, leziuni corporale premeditate, tîlhârii. jafuri,
escrocherii) una din sarcinile examinărilor preliminare este căutarea şi
descoperirea urmelor de provenienţă biologică.
Depistarea acestor urme are unele particularităţi condiţionate de
natura obiectelor uşor alterabile la acţiunea fenomenelor atmosferice,
a timpului sau a încercărilor de a le înlătura şi nimici. Urme ca sîngelc.
sudoarea, urina, firele de pâr sunt slab vizibile şi necesită mijloace
tehnice speciale, reactivi chimici, indicatori pentru a le scoate in
evidenţă. în cadrul cercetărilor prin observare vizuală directă poate ti
utilizată orice sursă de lumină generală (lanternă de buzunar, lupă
criminalistică cu iluminare etc).
74
Uneori însă, pentru a depista urmele de sînge ori de salivă, se
întunecă încăperea ce unu cază a fi cercetată şi locurile prezumtiv
purtătoare de urme se luminează cu radiaţii ultraviolete. în atare cazuri
sîngefe poate fi remarcat ca pete întunecate, iar saliva - ca zone
fluoriscente cu lumină slab azurie. Radiaţiile UV nimicesc ADN-ul
sîngelui, de aceea luminarea regiunilor presupuse ca purtătoare de
urme trebuie să dureze nu mai mult de 5 sec. [84] Reactivii chimici
folosiţi la relevarea urmelor de sînge se aplică cu mare atenţie pe o
parte a lor ca să nu distrugem toată pala examinată.
Mai frecvent se utilizează următoarele substanţe: (ihemoFAN-ul,
apa oxigenată, reactivul Voskoboinikov, soluţia de luminol. [47,25]
Cînd se face uz de GhcmoFAN, pe marginea eventualei pete de
sînge se aplică o plăcuţă indicatoare ce conţine acest reactiv şi care în
prealabil se umezeşte cu apă distilată. Dacă suprafaţa ei se colorează
în albastru, reacţia se consideră pozitivă.
în cazul în care aceşti indicatori lipsesc, se recurge la reacţia cu
reactivul Voskoboinikov, conţinutul căruia este următorul: 10 părţi de
acid citric, 5 părţi de peroxid de bariu, 2 părţi de benzidină. O porţiune
din acest amestec se dizolvă în 10 părţi de apă distilată şi cu o bucăţică
de vată înfăşurată pe un chibrit se umezeşte cu solventul obţinut
marginea petei supuse examinării. Prezenţa sîngelui în pată va da
naştere culorii albastre a acestui tampon.
In alternativa folosirii apei oxigenate se ia o picătură de soluţie ce
conţine 3 % apă oxigenată şi se depune pe marginea petei examinate.
Rezultatul pozitiv al reacţiei este apariţia unui dîmbuşorde spumă
albă.
Dacă modalităţile menţionate de a diagnostica prezenţa sîngelui
în petele examinate nu s-au încununat cu succes, se apelează la
reacţia cu luminol (triaminoftalghidraztd cu carbonat de natriu în
raport de 7:1). Soluţia de luminol se pregăteşte nemijlocit la faţa locului:
'a 1 litru de soluţie se adaugă 100 ml de apă oxigenată cu concentraţia
de 3%.
 Pentru a efectua examinările pic! i mi nare, încăperea se întunecă
şi cu solventul pregătii se pulverizează obiectele şi suporturile
susceptibile de a fi purtătoare de urme sanguine. Luminiscenţa apărută,
cate dispare peste un minut, indică prezenţa sîngelui. însă nu trebuie
scăpat din vedere câ soluţia folosită, odată nimerind pe obiecte
metalice, poate genera luminiscenţa falsă. în afară de aceasta, luminolul
influenţează şi rezultatele expertizelor ulterioare de laborator ale
sîngelui, de aceea se prelucrează porţiuni şi suprafeţe mici. De îndată
ce s-a obţinut reacţie pozitivă (luminare specifică), aplicarea luminolul ui
trebuie întreruptă.
O atenţie sporită se acordă formei, dimensiunilor şi spaţierii
urmelor, analiza cărora poate indica gradul de hemoragie, localizarea
rănilor pe corpul uman, poziţia victimei la începutul scurgerii sîngelui,
dacă aceasta a opus rezistentă ş.a.
Aspectul şi culoarea petelor de sînge nepot semnala vechimea
lor. Petele proaspete au o culoare roş ie-de schi să, însă cu trecerea
timpului ele devin brunc-cenuşii. Uneori picăturile căzute de mai demult
capătă culoare sură. iar în cazul putrezirii lor nuanţă verzuie,
intensitatea acestor modificări depinde de starea de umezeală, de
temperatura mediului, precum şi de lumina solară.
Petele provenite de la căderea picăturilor de sînge sunt un indice
al hemoragiei, al mişcării persoanei rănite. La căderea lor de la o
înălţime nu prea marc (pînă la 1 m) petele au formă rotundă şi margini
netede. Dacă înălţimea de la care au picat este mai mare (2-3 ml.
apar stropi suplimentari, iar marginile petelor devin zimţate.
în cazul căderii picăturilor de la o persoană ce se mişcă petele au
formă alungită, apropiată unui semn de exclamare, partea ascuţită a
cărora este orientată în sensul mişcării.
în scopul relevării urmelor de lichid spermatic pe petele
suspecte se aplică reactivul "Fostulest": straiul sensibil al plăcii
indicatoare îmbibate cu acest reactiv se umezeşte cu apă şi se presează
pe marginea obiceiului verificat. Culoarea violetă apărută după 20-
30 de secunde pe folia indicatoare adevereşte prezenţa lichidului de
secreţie a glandelor sexuale masculine.
Hxam i narea preţ i mi nară a eventuale 1 or mine de natură piloasă.
descoperite la faţa locului cu concursul spcciaiistului-biolog şi în
prezenţa unui laborator criminal isl ic mobil utilat cu microscop, ajustai
microspeelral, centrifugă, vaccinuri respective etc. oferă posibilităţi
de a determina dacă obiectele în cauză prezintă fire de pâr, dacă ele
provin de pe corpul uman şi care este regiunea concretă (zona capului,
asprîncenelor, a genelor, mustaţei, bărbiei, partea pubian! sau alt loc
al corpului), modul de detaşare (smulgere, tăiere sau cădere normal-
fiziologică). timpul scurs de la desprindere, semne de vătămări sau
modificări patologice, de colorare sau de ondulare, natura substanţelor
care au aderat la păr, sexul ş. a.
De un astfel de laborator subdiviziunile criminalistice din
Republica Moldova deocamdată nu dispun, de aceea analiza firelor
de păr se înfăptuieşte mai frecvent la sediul unităţilor de expertiză.
Totuşi, unele probleme pol li rezolvate în condiţii de leren şi cu
aplicarea mijloacelor microscopice existente în laboratoarele
criminalistice mobile. Mai ales în cauzele privind omoruri, violuri,
accidente rutiere, cînd pe suprafaţa unor lucruri ce au servit drept
unealtă a infracţiunii, pe obiectele vestimentare ale bănuiţilor, victimelor
se descoperă fire de păr.
Stabilirea apartenenţei firului de pâr omului sau animalului se
realizează pe calea examinării microscopice la grosismente variate
după natura cercetărilor. Firul de păr uman prezintă caracteristici
contrastive ce diferă de fibrele vegetale şi sintetice. Din punct de vedere
anatomic el este compus din tulpină şi rădăcină. Tulpina la rîndul ei
^e alcătuită din articula (învelişul exterior), coniculă (masa principală
atulpinci ce conţine pigmentul părului) şi măduvă (canalul medular).
Rădăcina este formată de teaca epitelială externă, teaca epitelială
76 77
internă, bulbul şi papi la cu capilare şi fibre nervoase ce asigură nutriţia
şi mervaţia părului.
Firele de păr provenite de pe corpul uman se deosebesc de cele
animalice (cu excepţia antropoidelor, cate prezintă multe asemănări)
prin construcţia tulpinci, mai cu seama a canalului medular. Diametrul
acestuia constituie mai puţin de o treime din diametrul total al firului
de păr, pe cînd la animale acest indice este mult mai mare.
în unele situaţii se poate determina dacă firul de păr este smuls,
rupt sau a căzut spontan. în cazul smulgerii rădăcina lui este viabilă cu
ţesut celular vital, în cazul căderii firul de păr are rădăcină atrofiată cu
semne de devitalizare. Factorii de mediu extern (mecanici, temperatură
înaltă) condiţionează unele modificări ale părului. Astfel, la aplicarea
unor lovituri cu obiecte contodente tocite in zona vătămată se pot
descoperi fire de păr strivite, care, difibrilîndu-se se îngroaşă. Dacă •
firul de păr este rupt prin smunciturâ, suprafaţa rupturii este netedă;
dacă prin mişcare lentă - neregulată, în trepte. în cazul în care firul de
păr este tăiat cu un instrument ascuţit, suprafaţa tăieturii este plană.
uşor zimţată.
Sub acţiunea factorilor termici se produce o uşoară îngroşarc şi
schimbare a culorii părului. Partea pîrlitâ a firelor de pâr blond capătă
o culoare brumroşcată, părul brun se înnegreşte, iar cel alb devine
roz. Sub acţiunea mai îndelungată a acestor factori pârul se
carbonizează.
Bolile de pâr prezintă un important semn orientativ în căutarea
persoanei suspecte. Astfel, în cazul bifurcării firelor de parele se
despică longitudinal şi indivizii cu această boală (5 % din populaţie),
de regulă, nu posedă pâr lung şi des.
Altă boală - apiazia fusiformă - se caracterizează prin prezenţa
unor îngroşâri alternative, observate dc-a lungul firului în totalitate. La
bărbaţi cu această ocazie apare chelie falsă.
Trihoptilozul este aşchierca longitudinală a capetelor periferic?
78
ale firelor de pâr. Fa subiecţii care suferă de această boală capetele
firelor de păr sunt "'tocate", de o culoare mai deschisă şi mată.
în cazul (riliondrozului pe firele de păr apar noduri simple şi
compuse care, nefiind îngrijite, formează incîlcituri de pâr.
Aspectele menţionate nu dezvăluie toată gama posibilităţilor ce
s-au deschis în ultima vreme prin cercetarea probelor biologice şi a
celor de natură piloasă, în particular. Se au în vedere cercetările
multilaterale efectuate de savanţii biologi ale firelor de păr ale diferitelor
grupe şi varietăţi de animale ce pornit a diferenţia unele specii apropiate
(de exemplu, a cîinclui şi a lupului, a iepurelui de casă şi a celui de
cîmp, a calului şi a măgarului etc), precum şi diagnostica grupelor de
animale de la care provin firele de păr. Aceasta răspunde exigentelor
şi necesităţilor vitale ale practicii de urmărire penală: într-un lac de
la marginea unui microraion urban au fost descoperite cadavrele
dezmembrate al unui bărbat şi al unei /cinei învelite în nişte
cearşafuri vechi si un maiou de marinar strîns legate cu nişte
frînghii de rufe.
In scurt timp s-a stabilit că victimele sunt soţii N. veniţi în
ospeţie la ruda lor ce locuia în această parte a oraşului. Cu
această ocazie s-a înaintat versiunea că ucigaşul locuieşte şi el
în acest microraion. Examinarea atentă a părţilor dezmembrate
şi a ambalajului au permis depistarea unor fire de păr seu ne şi
aspre. Cercetarea acestora de către specialistul-hiolog a atestat
provenienţa lor de la clinele ciobănesc, posibil— nemţesc. Această
concluzie a condus la restrîngerea simţitoare a bănuiţilor. Prin
analiza criminalistică a sfoarelorfolosite, s-a conchis că ele sunt
legate cu nodi tri profesiona le de marii iar. Că ut ai va asasii iu lui
S
~Q redus la un cerc concret de persoane, printre care s-a dovedit
a
fi şi stăpînul cîinel ui ciobănesc -D., demobilizat din r înduri le
■Hotei maritime militare, necăsătorit, ce trăia într-un apartament
Zo
hl cu două odăi. In cursul percheziţiei locuinţei acestuia au
79
fost descoperite urme de sînge, obiecte ce apar ţineau soţilor ..y
precum si fragmente defrmghii. de cearşaf ţi alte probe materiale
Prin expertiza medico-lega la s-a stabilit apartenenţa generică a
petelor de sînge depistate in apartament la sin gete celor omor îţi
expertiza criminalistică a formulai concluzia că restul de cearşaf
descoperit în apartamentul numitului D. a alcătuit anterior un
toi întreg cu partea de cearşaf în care el a împachetat cadavrele
dezmembrate.
In faţa dovezilor incontestabile bănuitul D. a recunoscui
că într-adevăr el a oferit adăpost de noapte soţilor N„ care în
ajun s-au certat cu rude/e la care poposeau fiind nevoiţi din aceasta
cauza să-i părăsească. In cursul nopţii criminalul i-a omorît.
depo.vedîndtt-i de bani, bijuterii şi de alte lucruri preţioase. [81]
Resturile de fumat şi de iluminat
In cursul cercetării locului faptei adeseori se depistează urme de
fumat, care conţin o informatic tactică importantă pentru elaborarea
versiunilor privind făptaşul şi împrejurările în care a fost săvîrşită
infracţiunea. Din categoria acestor urme fac parte mucurile de ţigări,
scrumul de tutun, capetele şi cutiile de chibrituri etc.
La majoritatea oamenilor deprinderea de a fuma este destul de
stabilă, rămînînd neschimbătoare şi acţiunile ce însoţesc acest proces.
Fumătorii, de regulă, cumpără ţigări de una şi aceeaşi marcă. Obişnuinţa
de a deschide o cutie de ţigări este de asemenea individuală şi depinde
de mulţi factori. R Işcenko semnalează că persoanele ce lucrează la
întreprinderi în condiţii dăunătoare deschid cutia de ţigarete nu de sus.
din partea filtrului, ci din cea opusă, ca acestea să nu Re prinse cu mina
murdară de filtru, ci de celălalt capăt. [48,55J Fireşte, aceasta depinde
şi de marca de ţigări şi de cutia în care sunt ambalate acestea.
Fumătorii de ţigarete cu carton mototolesc capătul cartonului
fiecare în felul său. După mucul de ţigară se poate determina daca
fumătorul a ţinut ţigareta cu buzele sau cu dinţii, ori a fumat-o printr-
un porttigarct. Aceasta se determină prin faptul că lipsesc urmele de
salivă, iar capătul ţigaretei are o formă specifică.
Un anumit interes prezintă şi maniera de a stinge ţigara. Mulţi
indivizi o aruncă nestinsă sub picioare sau departe de sine, alţii o sting
umezind-o abundent cu salivă ori o distrug cu încălţămintea, uneori
strivind-o de peretele unei clădiri sau de talpa încălţămintei.
Cutiile de chibrituri, descoperite la faţa locului, de asemenea indică
unele obişnuinţe ale subiectului ce Ic-a lăsat: cutia ruptă la capete,
vorbeşte despre eventuala obişnuinţă a posesorului ci de a-şi curaţi
dinţii cu surcele de lemn. la fumătorii care lucrează în aer liber, în vînt
(zidari, lucrători de drumuri etc.) se înrădăcinează deprinderea de a
aprinde ţigara de la flacăra chibriturilor introduse în nişa cutiei, scoasă
pe jumătate. De aceasta ne pot convinge unncle de funingine în interiorul
cutiei. Unii fumători depozitează chibriturile arse sub cutie. Alteori după
mirosul şi murdăria de pe cutie este cu putinţă de a supoza ocupaţia
posesorului (miros de benyinâ, motorină, urme de lubrifianti).
Dacă la locul infracţiunii s-au depistat cîteva mucuri de ţigară
prezumtiv fumate de o persoana, dar chibrituri arse nu s-au găsit, se
poate presupune câ fumătorul a folosit bricheta. în alte cazuri după
urmele de ruj pe mucurile descoperite este posibil atrage concluzia şi
despre sexul făptaşului.
Este oportun a folosi în situaţiile găsirii la locul faptei a mucurilor
de ţigară evidenţele criminalistice. Ele ne pot furniza informaţii utile
pentru a stabili marca de ţigări, fabrica producătoare, mai ales cînd
se ridică mucuri fumate pînă la filtru - după lungimea acestora, culoarea,
nuanţa punctelor pe filtru ş. a. Uneori chiar lungimea mucului de ţigară
este un indice concludent despre fumător.
Prin urmare, obişnuinţele fumătorilor stabilite în cadrul
examinărilor preliminare, pot fi folosite efectiv în scopul descoperirii
infracţiunii.
so si

Urinele instrumentelor de spargere
Reuşita descoperirii infracţiunilor în etapa iniţială de cercetare
poate fi garantată şi prin valorificarea informaţiei rezultate din
cercetarea urmelor de spargere. S. Sîrkov şi Gh. Mejenţev subliniază
cu această ocazie că distrugerea oricărui obstacol este totdeauna
însoţita de formarea unor urme produse de uneltele folosite.
Specificul acestora, comparativ cu alte urme, constă în faptul că
făptaşul nu poate evita apariţia lor, nu este în stare să Ic înlăture ori să
le distrugă. [49,3|
** Obţinerea imediată a informaţiei ce ţine de caracteristicile şi
însuşirile uneltelor şi instrumentelor folosite în scopul efracţiei ne permite
să judecăm despre posibilitatea dobîndirii altor informaţii utile pentru
descoperirea infracţiunii pe urme-proaspete, şi anume:
•despre genul şi varietatea uneltei (instrumentului), particularităţile
părţii de contact a acesteia;
• determinarea provizorie a obiectului concret eu care s-au
provocat deteriorările în scena infracţiunii;
• specificarea modului şi direcţiei de spargere:
• stabilirea unor calităţi, trăsături psihofiziologice şi funcţionale
ale infractorului ş. a.
în cursul comiterii infracţiunilor majoritatea obstacolelor suni
sparse cu ajutorul mijloacelor de acţiune mecanica, urmele cărora
constituind în cele mai dese cazuri şi obiectul examinărilor criminal iisiice
preliminare la locul faptei.
hi tot cazul, este necesar a se ţine cont de particularităţile con-
structive şi dimensiunile instrumentelor produse în mod industrial,
precum şi de indicaţiile informative din colecţiile de instrumente aflate
Ia evidenţa criminalistică. Pe lîngâ aceasta, e nevoie să luăm in
considerare şi proprietăţile lemnului care caută să-şi re stabil casc»
starea iniţială derogată de unealta de spargere, datorită cărora W-
schimbăînlmcîtva aspectul, nu numai trăsăturile mărunte, dar şi •.^
de proporţii mai mari.
în ipoteza depistării unor depresiuni sau adineiluri rezultate din
apăsare ori din lovire, care au forma ovală regulată, devine posibilă
determinarea diametrului rangeî sau vergelei metalice cu care s-a
operat la faţa locului (spre exemplu, urma rămasă pe toarta lacătului
în cazul smulgerii acesteia). Calculele se efectuează conform formulei:
D este diametrul instrumentului;
[}=_.. — ----- -.unde: L mări mea iran sversalâ a depresi unii.
A - adinei mea urmei. [50, 20]
Examinarea trascologică a urmelor dinamice de tăiere (pilire.
sfredelire), efectuată cu prilejul cercetării la faţa locului, permite, de
regulă, numai stabilirea apartenenţei de gen a instrumentului folosit
(de tăiere ori de spinteca re), iar urmele de frecare (alunecare) ce
conţin o informaţie trascologică redusă rareori oferă şansă de a
conchide asupra parametrilor dimensionali şi construcţiei exterioare
în ansamblu a instrumentului utilizat. Doar începutul şi sfiişitul porţiunilor
de urmă vor reflecta mai exact lăţimea tăişului acestuia.
De multe ori datorită examinărilor preliminare se stabileşte poziţia
încuietorii în care i s-au pricinuit deteriorări. Astfel, lipsarugumeturii
de metal la faţa locului cînd toarta lacătului este tăiată, urmele de
menghină pe cutia acestuia atestă faptul că lacătul a fost scos şi distrus
în condiţii de atelier, cceaec este caracteristic pentru înscenarea
spargerii. Concludent este următorul exemplu: La secţia de garda a
comisariatului de politie Şoldăneşti a parvenit o sesizare vizirul
spargerea unui magazin din oraş. Sositei la fata locului, echipa
operativă de anchetă a desfăşurat cercetările în cursul cărora la
intrare s-a depistat lacătul cu toarta tăiată care, după spusele
vinzătnai'ei, se folosea pentru a încuia ttşu magazinului, txam ini ud
atent încuietoarca. spec ia! ist u i-ci im i na li si a ohsei 'i n t co
suprafeţele tăiate ale toartei poartă semne de rugină. Totodată,
urme colaterale fzguiieturi. frecări/ ce ar putea fi produse de
bomfaier pe uşă în cazul I crierii a ce si ui a în poziţie suspendata
lipseau. Pe lîngâ aceasta, nu s-a descoperit vizual pilitură de
metal în locul respectiv de la intrare, fapt ce a permis concluzia
unei înscenări de spargere pentru a acoperi sustragerea de bunuri.
Expertiza ulterioară a solului ridicat de pe porţiunile de teren de
la intrare, pe care în mod norma! trebuia să existe rugumetură
de metal, a confirmat aceste presupuneri. In faţa dovezilor
prezentate, vînzătoarea a recunoscut vinovăţia, depunînd mărturii
despre cele intim plate.
într-un şir de cazuri nu este greu de determinat direcţia de
distrugere a obstacolului. Prezenţa cioburilor de sticlă din afară, iar
ale urmelor de instrumente în jurul spărturii - înăuntrul încăperii
vorbeşte despre faptul că spargerea a fost efectuată dinăuntru, deci a
avut loc o înscenare, spre exemplu, a unui furt pentru a acoperi o
sustragere de bunuri.
Direcţia tăierii se poate stabili cînd este vorba de aplicarea
bomfaierului. începutul tăieturii este marcat de alunecări ale acestuia
pînâ capătă o poziţie stabilă. Siîrşitul tăieturii se deosebeşte prin faptul
că metalul este puţin întins în direcţia tăierii şi apoi se rupe. Ca urinare,
se formează o mică proeminenţă. Direcţia tăieturii (din exterior sau
din partea interioară) are o importanţă deosebită pentru lămurirea
modului de spargere a obstacolului şi pentru constatarea
circumstanţelor negative vizînd o eventuală înscenare a infracţiunii.
O varietate ale urmelor de tăiere reprezintă cele de pi li re, uşor
deosebite de urmele bomfaierului prin faptul că forma lor arc
aspectul unei pane. Partea largă a acesteia se află în locul de început
a pitirii, iar cea îngustă - la s/îrşit. Pc ambele suprafeţe laterale
ale pilirii se formează şănţuleţe slab vizibile dispuse în direcţia
mişcării pilei. Studierea acestor urme poate conduce la aprecierea
tipului pilei după dimensiunile de dinţare a acesteia (dinţare marc.
fină sau mică).
în cazul urmelor de sfredelire (urme dinamice) după diametrul
orificiului pot ti constatate dimensiunile burghiului folosit, uneori chiar
şi genul uneltci-sfredcl sau burghiu plat. Identificarea acestora în cadrul
expertizei este posibilă doar în cazul în care există urme ale lamei de
tăiere pc fundul găurii nctemiinalc ori pe bucăţelele de lemn sfredelite.
""Foarte importantă sub aspectul descoperirii infracţiunii pe urme
proaspete este informaţia privind unele trăsături şi caracteristici ale
făptaşului obţinută în cursul examinării urmelor şi instrumentelor de
efracţie la locul incidentului.
/• O ast fel de pos ibi 1 itate apare datori tă corci arii i nformaţi e i între
particularităţile obiectului şi însuşirile persoanei care l-a utilizat.
în acest sens. S.M.Sîrkov menţionează: "Chiar şi cele mai simple
unelte - piatra, ciomagul, toporul, dalta - omul le alege în raport cu
forţa sa fizică, dibăcia, în funcţie de specificitatea organismului său".
[51,9]
Determinarea înălţimii orientative a făptaşului este posibilă
în alternativa depistării la faţa locului a urmelor de sfredelire şi de
pi lire pe suprafeţe verticale, mai rar - cînd se găsesc urme de forţare.
In asemenea cazuri pentru producerea, de pildă, a urmelor de
sfredelire se aplică, de regulă, sfrcdelclc, burghiele late pentru coarbă,
burghielc pentru metal. Sfredelirea se aplică în scopul spargerii uşilor,
podelelor, tavanelor şi a pereţilor.
în cazul sfredelirii unor pereţi instrumentul se află. de regulă, la
nivelul pieptului persoanei ce stă în picioare. în această situaţie pentm
determinarea taliei se alege o urmă spat iată perpendicular faţă de
planul obstacolului la înălţimea de 1.5 m sau ceva mai mult. mâsurîndu-
sc distanţa pînă la podea, iar valoarea obţinută înmulţindu-se cu
coeficientul 1,28. în cazul depistării cîlorva urme de acelaşi gen
măsurările se efectuează de la fiecare gaură pînâ la podea (sau obiectul
pc care era urcat infractorul) şi se calculează valoarea aritmetică
medie, după care se înmulţeşte cu coeficientul indicat. 152,25-2K]
S4 85
 Dimensiunea obţinută va indica înălţimea aproximativă a Urmele mijloacelor de transport (autovehicule, motoc ic lele. biciclete,
infractorului.
Despre puterea, rezistenţa si particularităţile fizice
prezumtive ale infractorului se poate judeca ţinîndu-se cont de o seamă de
factori: gradul de deteriorare a obstacolului, instrumentul folosit, sursa
energetică de acţiune a instrumentului, punctul de exercitare a eforturilor
în momentul spargerii ş. a. |49,35] într-un şir de cazuri după urmele de
despicare se determină dacă spărgătorul a fosi stîngaci. în atare cazuri pe
obiectul aliat în poziţie verticală urmele de tăiere sunt plasate din partea
stîngă. Dacă obiectul se despică în poziţie orizontală, loviturile principale
de topor se aplică din stingă spre dreapta, iar din dreapta spre slînga se
retează doar surcelele destratificatc. Partea mai mult înclinată a
despicăturii în aceste ca/uri se află din stînga.
Referitor la vîrsta autorului se poate judeca întîi de toate după modul
de pătrundere în încăpere. Adolescenţii, minorii folosesc în aceste scopuri
ferestruicile, alte găuri nu prea mari, tac încercări de a descuia încuietori Ic
cu chei potrivite sau gâsilc în ascunzişuri. Uneori despre aceasta pot
mărturisi prezenţa unor distingeri exagerate sau locuri de aplicare a
eforturilor neadccvale stărilor de fapt ce denotă o lipsă de spirit practic,
calcul de timp şi puteri.
Comporta rea i n fractor i 1 or adu 1 ţ i se raportează la condiţii! e
materiale ale stărilor de fapt, eforturile acestora sunt orientate spre căutarea
unor locuri mai "vulnerabile" pentru slarimarea obstacolului şi atingerii
mai rapide a scopului.
Urmele mijloacelor de transport
în practica de anchetă, examinarea urmelor lăsate de mijloacele de
transport se efectuează în cazurile în care acestea constituie obiectul unui
furt ori au fost folosite de către infractori pentru transportarea bunurilor
furate, precum şi în cazurile unor accidente rutiere etc.
tractoare cu şenile sau cu remorci, sănii, căruţe ş. a.) permit a se stabili
modelul transportului, într-un şir de cazuri - direcţia şi viteza de mişcare,
locul tamponării. uneori chiar ident iii cârca acestora după unele
particularităţi.
Concludent în acest sens este următorul exemplu:
De pe terii ori II l unei vii a gospodăriei comunei Sărat cui au
fost sus traşi 151) de piloni de beton armat. După acea si ci timp de
osăplâmină an urmat ploi neîncetate, furtul fiind descoperit din
această cauză abia după 10 zile. Sosit la faţa locului, specialistul
criminalist a depistat două urme neclare lăsate de sini lele unui
autovehicul.
După o cercetare minuţioasă a întregii benzi de rulare, a
transportului numai, ia ieşirea lui din podgorie s-au observai
două urme clare, produse de roţile duble din spate. în urma
examina iii acestora s-a constatai că desenul antiderapant al roţii
din stînga de dinăuntrul ei esle în formă de "brad", celelalte
avînd un relief uniform cu lotul deosebit de acesta. Peste 3 zile
de căutări după această particularitate, colaboratorii poliţiei au
reţinut în comuna C'eadîr o maşină de tip GAZ-5 3 avînd ace si
semn distinctiv, pe caroseria căreia depistindu-se şi unele resturi
de piloni armaţi, in fata dovezilor acumulate, şoferul a recunoscut
cele intim pitite, descoperi nd-u-se astfel in termen scurt
infracţii mea corn isă.
In cazul examinării preliminare a unitelor mijloacelor de trans-
port la locul faptei direcţia de circulaţie a automobilului poate fi
determinată ţinîndu-se seama de următoarele:
• Stropii ce se formează în momentul traversării unei băltoace sunt
orientaţi înainte şi lateral, formînd un unghi deschis spre direcţia de
circulaţie (Fig. 20.1):
• Densitatea substanţei depuse de roţi în urmele de stratificare
8 fi «7
scade pe măsura îndepărtării transportului de la locul murdar ( vopsea,
ulei, băltoaca de apă. soluţie de ciment ctc. (Fig. 20.2);
•Capătul subţiat al picăturilor de ulei, apă, carburanţi sau de aii
lichid, căzute pe şosea, indică direcţia circulaţiei. (Fig. 20.3):
•La trecerea automobilului peste tulpinile rupte ale plantelor (paie,
crenguţe ş. a.) acestea se îndoaie sau se rup, fonnînd un unghi, vîrfu-1
căruia este orientat în sensul opus mişcării transportului. (Fig. 20.4):
•Particulele de praf, zăpadă se depun pe părţile laterale ale urmei
sub formă de evantai, partea deschisă al căruia este orientată în sens
opus mişcării transportului. (Fig. 20.5);
•Presarea şi urnirea solului din loc în cazul trecerii vehiculului
peste pietre de proporţii nu prea mari este orientata spre direcţia de
circulaţie. (Fig. 20.6);
•Particulele de sol şi noroi, desprinse de pe roţile autovehiculului
în mişcare, sunt împrăştiate sub formă de evantai în sensul invers
circulaţiei. (Fig. 20.7);
2- Scăderea densităţii de substanţe pe măsura îndepărtării de locul murdar:
3- Korma picăturilor de substanţe căzute pe şosea: 4 - Poziţia plantelor rupte:
5 - Aşezarea particulelor de praf. zăpadă: <"•> - Urnirea solului din loc la trecerea
peste pietre: 7 - Amplasarea particulelor de sol a/vîrlite de roţile transponului:
8 - Urmele de frinare: 9 - Unitele roţilor eu desen antiderapant in forma de
"brad": 10 - Relieful urmei rămase pe nisip sau pe sol moale: 11 - înclinarea
tulpinilor plantelor: 12 - Orientarea fibrelor foni ta te kt atingerea scoarţei unu:
copac de caroseria transponului
• Urmele de frinare ale roţilor blocate devin tot mai pronunţate în
lăţime şi intensitate lasfîrşitu! acestora, fapt lămurii prin acumulări de
praf răzuit de către roţi, particule de cauciuc, alte impurităţi. (Fig.
20.8);
• Deschizătura unghiului urmei creat de desenul antiderapant în
formă de "brad" sau semnul" V, a autovehiculelor de tonaj marc este
orientat în direcţia mişcării. (Fig. 20.9);
• Partea uşor înclinată a urmelor văluroase formate pe nisip sau
pe sol moale este îndreptată în direcţia deplasării automobilului.
(Fig. 20.10);
• Vîrfurilc tulpinilor plantelor şi ale ierbii culcate de roţile
transportului indică sensul mişcării acestuia. (Fig. 20.11);
• Fibrele lemnoase provenite din deteriorarea scoarţei unor
copaci, stîipi etc. la atingerea lor de caroseria autovehiculului sunt
orientate în partea de circulare. (Fig. 20.12):
• Unghiul format de urmele roţilor de dinainte şi ale celor din
spate la începutul unei cotituri de drum (unghiul de desfacere) este
mai larg comparativ cu cel format de roţi la finele cotiturii transponului
(unghiul de confluenţă). (Fig. 21).
După urmele roţilor unor vehicule la
faţa locului mai poate fi stabilit
diametrul anvelopei, in acest scop se
măsoară distanţa dintre două imprimări
consecutive în urmă ale aceleiaşi
particularităţi de pe suprafaţa anvelopei /r,-„ 21 Raportul dintre
(uzură, pietricică pătrunsă în cauciucul unghiul de desfacere şi
nervurilor desenului antiderapant, cel de confluenţă la o
crăpătură, defecte provenite din fabricare cotitură de drum (a>b)
ş. a.) descoperite pe banda de rulare şi se aplică formula (Fig.
22):
HH 8V
 Axl.l . !>-.. o ">S4 v o Veste viic/a în knvură;
— — —, in care: O este diametrul roţii: A - lungimea
circumferinţei anvelopei 1.1- V="V — - 7}-----, în ca re: St - - lungi mea u miei de fVi n are;
coeficientul de curbura; TI -3.14. | "254"—coeficient invariabil; 0 eoefie ient de aderenţă; K —
30.641 coeficient de exploatare a frinelor. [53.2 i SI Coeficienţii aproximativi
71 de aderenţă a pneurilor roţilor la suprafaţa benzii de rulare sunt
următorii: asfalt uscat - 0.6-0,45; asfalt umed, drumuri de teren - 0,4-
O informaţie nu mai puţin
0,3: drumuri înzăpezite - 0.21 -0.15; drumuri acoperite cu gheaţă
importantă, utilă pentru
- 0.15-0,11. [54. 177] Oscilaţiile menţionate ale acestor indici
urmărirea automobilului care a sunt raportate la gradul de umiditate, înzăpezire, la ncregularităţile
părăsit locul faptei poate fi feSiii»""*»1*»^^*^ traseului şi la alţi factori.
obţinută prin examinarea Viteza aproximativă a transportului poate ti stabilită şi prin
urmelor ecartamentulai .j7 Fig. 22 Măsurarea lungimi; folosirea unor tabele publicate în literatura de specialitate, (labeiui 9)
amputameu tuiul acestuia. circumferinţei roţii în urmele lăsate de [55, 125-130]
E cart a m entu l este distanţa transport: a-distanţa dintre i rapresiun i Ic Cu cit greutatea automobilului este mai mare. iar gradul de uzură
dintre axele mediane ale uncia şi aceleiaşi particularităţi urmelor
a anvelopelor mai pronunţat şi panta de coborîre este mai bruscă, cu
paralele lăsate de cele două roţi (din stînga şi din dreapta). De regulă,
atît urmele de frînarc vor fi mai întinse.
se măsoară ecartamcnlul roţilor din spate, ca unitate mai stabilă pentru
în cazul descoperirii unor urine de frînarc formale de roţile
un anumit tip de maşină. Ampatamentul (baza) constituie depărtarea
dintre osia de dinainte şi cea din spate ale vehiculului. In scopul motociclelci se ia în consideraţie atît învelişul drumului, eît şi greutatea
asigurării exactităţii toate măsurările, în limita posibilităţilor, se pasagerilor, a motocicletei, starea şinelor şi viteza de mişcare. După
efectuează de mai multe ori. în cazul depistării unor urme de roţi duble, urmele de oprire este posibilă determinarea vitezei de deplasare a
punctele de măsurare se iau din mijlocul spaţiului dintre amprentele motocicletei. Date orientative sunt arătate în tabelul 8.
roţilor împerecheate. (Fig. 23). în scopul măsurării ampatamentului Determinarea vitezei de deplasare a motocicletei după
maşinii se iau punctele extreme ale urmelor roţilor din faţă şi respecth lungimea urmelor de frînarc (după II Zuicv)
ale celor din spate, 7aM arieni'ativ S
descoperite pe sol moale sau Vite/a de Lungimea urmelor de frinare (in.)
pe zăpadă la staţionarea ci. deplasare
Şosea uscată de Şosea umedă de Drum acoperit cu
în ipoteza descoperirii la beton-a* fa li beton-asfall gheaţă (gheţuş)
locul faptei ale urmelor de 20 kiivorfi 3.5 5.0 14.0
trînarc apar posibilităţi de a se _40knvoră 14.11 21.0 58.0
calcula viteza aproximativă _ 60 km'orii 32.1) 47.0 130.0
■Fiţi. 23 Măsurarea cearta meniului in de circulaţie înainte de
ca /.ui roţilor club Ic frin are. U n a din for mu 1 e Ie-
rnai simple este următoare a:
00 91
Oi u *■-
« r- ---- Urmele folosirii armelor de foc
IV
if>
sX ri r- *w

!— ~.
""' r*".
ş _
— în cadrul cercetării locului faptei privind comiterea unor crime cu
£
o aplicarea armelor de Ioc, pot fi realizate unele examinări preliminare
-o i. -a ir. C v^j
c ir, X
în scopul determinării anumitor împrejurări ale infracţiunii şi tragerilor
_~> "o 3C \r. r-. •*t
1 -! 2 »/"#
3 r-" i-- oc '/"i C*4
efectuate.
s 5
3
~ —
fi ■**■
r-- O"-
~^
u (^ Astfel, cercetarea deteriorărilor cauzate de glonţi, alice, mitralii
*< r>l f. fi
3W 8 S a s S permite să se rezolve probleme ce ţin de direcţia din care s-a tras,
r*~. r-- rj SC ^r
5 <a
E s adică sensul în care a zburat şi a unghiului sub care a pătruns proiectilul
c 1 ! o O
—». •=
O o în obstacol, distanţa si locul de la care s-a efectuat împuşcătura, iar
3 E fSI C* oc >
oc r^_ «^i
uneori şi consecutivitatea deteriorărilor.
■c £; i/"i r—, G- '«": F*"i r"-
ş E j- <"*" -c
f**i
Efectele împuşcăturii sunt cauzate atît prin acţiunea nemijlocită a
■o r< 'J- oţ
W t
~
ş »
=
« •5 u IU s proiectilului, cît şi prin manifestarea gazelor rezultate din tragere.
C
oa
«
——

1
1 I 1€
l 1 L.
%
o
r^

*
g
=
O

t-- s
?;
rţ

fi
r-i
Primele poartă denumirea de urme principale, celelalte - suplimentare.
Caracterul şi evidenţierea urmelor suplimentare depind de distanta
« -n de la care s-a tras, de tipul armei şi al proiectilului folosit, de însuşirile
i
oi-
■o Tfr o if~i o O
§ 3 3
1 1 °1 obstacolului şi de alţi factori. Distrugerile pricinuite de împuşcăturile,
3 •R, E
2 __ *îr v- r': *"1 W

rezultate din acţiunea proiectilului pot lî;

r1
3
*S —=
o -^ *|
_]
a) de perforare, cînd glonţul (alicea, mitralia) străpunge obstacolul
h- T? C O

£ s % 3.
formînd un orificiu de intrare şi de ieşire şi un canal care le uneşte;
o -
if-. 3C

3
a>
s c rj >rŢ o- r-]
b)de pătrundere, cînd proiectilul s-a înfundat în obstacol, formînd
« ce r-
*> r4
-.
SC un canal orb, adică numai un orificiu de intrare şi un canal;
• 1 s. SC
c) de ricoşare - o adîncitură de o anumită profunzime ca urmare
a devierii proiectilului în urma lovirii lui de obstacol.
fi 3C </"i "3"
o
• 1 S s
•-j i .
Ricoşeuri se poate produce atît în cazul în care glonţul întîlneşte

I
■o
oo
^r •c
un obstacol solid (sub un unghi de incidenţă mai mic de 35°l cît şi în
5C
! *. *.
cazul în care el întîlneşte sol moale ori chiar apă (cînd unghiul de
rf.
o "t OC rf t-1
3
i incidenţă are valori de 4°-12°).
îl fi" *3" ri
E -, • g
l Pentru stabi I irea direcţiei împuşcăturii se determină mai întîi
-c
orificiile de intrare şi de ieşire ale canalului format de proiectil.
ÎŞ In practica criminalistică se întîlnesc frecvent perforări în lemn.
— ^L
'■ii,
*» 73
^

C
r^ P'ele, ţesături, sticlă, metale. în funcţie de proprietăţile obstacolului
rj *
ff l/".
- r-- x.
i natura ori liciilor produse de glonţ este extrem de variată.
92
93
 în obstacole ca lemnul, pielea, ţesăturile ş. a., orificiul de intrare materiale sfărimicioase se aseamănă cu " _........- — • - '-.'
•i ■• i i■- 3 b
a perforării se deduce după nete/, it uri le marginilor acesteia orientale torni a unor pilnn. deschizătura cărora
în direcţia mişcării glonţului, după prezenţa inelului de ştergere, produs constituie orificiul de ieşire. (Fig. 24-b).
prin frecarea suprafeţei glonţului de fibrele obstacolului străpuns si a Mărimea unghiului de incidenţă a
desprinderii de la acesta a micropani cui clor de metal, unsoare, precum proiectilului se apreciază după forma
şi a produselor de ardere a pulberii. asimetrică a urmei.
în cazul tragerilor de la distanţă mică pe articolele din carton.
precum şi pe obiectele din birlic sau din ţesătură, ca urmare a acţiunii
coloanei de aer şi gaze care distruge materialul obstacolului, proiectilul
nu lasă asemenea inel.
în obstacolele mai elastice (lemn umed, îmbrăcăminte, obiecte
de cauciuc) dimensiunile orificiul ui de intrare suni reduse comparativ
cu diametrul proiectilului şi, dimpotrivă, orificiile de ieşire pot ti mai
mari, deoarece glonţul, acţionînd în interior, desprinde panicii le din
obstacol, fenomen numit şi "minus materie1'. Orificiul de ieşire produs
în lemn uscat se caracterizează prin margini zimţate şi prin aşchie re
neregulată a fibrelor de lemn,
în obiectele friabile (sticlă,
cărămidă), dimensiunile ori fierului de

intrare sunt de obicei mai mari decîl

mărimile glonţului ca urmare a ruperii
Fiţi. 24 :>) Crăpături in
sticla lovită de glonţ: K
-rad inie: C - concentrice:
b) canalul formai în slicU1
de către tîlonl
şi scuturării particulelor de material. Aici
lipseşte inelul de ştergere. Datorită
acestui fapt. privită în secţiune
longitudinală, perforarea acesior
 în momentul în care glonţul loveşte sticla, se formează crăpături traiectoriei glonţului după neregufarităţilc
(fisuri) rad ia! c. care pornesc dinspre marginile orificiul ui, întretăiate de pe suprafeţele de spargere a
adeseori de crăpături concentrice. (Fig. 24-a). crăpăturilor radia le sau concentrice. Mai ,..
Examinarea muchiilor cioburilor în spărtura de glonţ permite a se /•/<,'. JJ Imaginea
observa neregulari taţi văluroasc sub forma unui evantai de fascicule exact, direcţia de îngere şi locul aflam scjlcmalica a mu<rhrtlor
arcuite de-a curmezişul muchiilor. agresorului pot ti stabilite examinînd ci0bului de sticlă lovit de
în crăpăturile radialc capetele apropiate ale acesior fascicule se următoarele trei situaţii: glonţ. Săgeata indică
află la marginea laturii ajustate suprafeţei prin care a intrai glonţul, iar 1) Cînd la faţa locului au fost direcţia glonţului. R- latura
în crăpăturile concentrice - la marginea laturii linii tale de supta ta la descoperi te or i I i c i i p rodu se de gl onţ i pe crăpă (urii radialc: C - la tu ra
sticlei prin care a ieşil glonţul din sticlă. {Fig. 25). [56, 163] două obiecte situate la o anumită distanţă c r-ăpâi-urii concentrice
Prin urmare, pentru a determina unul faţă de al tul;
direcţia traiectoriei glonţului, este necesar 2) Cînd într-un obiect este o gaură de perforare, iar în altul
să se adune cioburile şi să se aşeze unele -urma unui ricoşel de glonţ:
lîngă altele pentru a se reconstitui forma 3) Cînd este descoperit un canal orb. lungimea căruia depăşeşte
iniţială a sticlei. După terminarea acestei două dimensiuni alediametiului glonţului.
operaţiuni se determină direcţia In alte cazuri, de pildă - cînd s-a depistat numai o gaură de
94 95
peri orare într-un obstacol subţire, determinarea locului aflării ţintarului
este posibilă doar cu aproximaţie.
în scopul aprecierii direcţiei tragerii şi a locului agresorului se
aplică două metode de bază: vizarea şi procedeul grafic de calculare.
Modalitatea mai simplă este vizarea. După două găuri ea se realizează
cu ajutoail unui tub rectilinii!, prin aplicarea fotoaparatului, abinoclului.
a dispozitivelor optice de ochire, a laserului portabil (LG-78. OCG
-13} şi a celor ce se util izează în completele de arme contemporane cu
dispozitive de ochire. După o gaură de perforare şi o urmă de
pătrundere sau de ricoşet - eu ajutorul unei sfori ce se întinde prin
mijlocul punctelor de impact, care va indica traiectoria de zbor a
glonte lui. (Fig. 26). în cazul în care este depistat un canal orb, în el
se introduce un
pivot de lemn eu
acelaşi diametru.
Prelungirea axei
longitudinale a acesteia permite să se stabilească distanţa de la care s-a tras,
pivotului c o axat
cu obiectivul
fotoaparatului, a
binoclului, a unei Fig, 26 Stabilirea locului de unde s-a tras. în
sfori cte. va in- cazul în care glonţul a lovit în fereastră şi ;i
sdica traiectoria pătruns în podea,
proiectilului" într-un Sfoara întinsă indică traiectoria glonţului
caz de ceartă intre doi colaboratori de poliţie a fost trasă o
împuşcătură chiar la sediul organului de urmărire, în peretele
biroului unde s-a produs incidentul opărind un canal orb forma!
de glonţ. Sosit la faţa locului, specialistul-criminalisi a aplicat
procedeele a mi mite. Introducînd o varga metalică in gaura de
glonţ de care s-a legat si s-a întins o sfoară ce a permis si abili rea
unghiului sub care s-a tras şi distanţa la care se afla agresorul Şi
d altoi' împrejurări importante pentru aflarea adevărului în această
cauză. /<S'2/
în ipoteza aplicării metodei grafice de determinare a traiectoriei
glontelui se alcătuiesc schiţe tăcute la scară în proiecţia verticală şi
orizontală.
Pe aceste desene se indică eu precizie toate punctele de impact
ale glonte lui pe obiectele mobilierului, acestea unindu-se cu o linie
dreaptă. Proiecţia orizontală a schiţei (vedere de sus) va indica linia
imaginară a înaintării proiectilului raportat la obiectele mobilierului, iar
proiecţia verticală (vedere laterală) - traiectoria zborului acestuia faţă
de orizont.
Prelungirea liniei imaginare în afara limitelor încăperii va indica
punctul de unde s-a produs împuşcătura. Acest loc trebuie examinat
cu minuţiozitate căutîndu-se urmele lăsate de agresor, tuburile arse şi
alte obiecte.
Examinarea perforaţiei şi ale urmelor ce se formează în jurul
adică depărtarea în linie dreaptă de la gura ţevii pînă la orificiul de
intrare, format în obstacol.
în balistica criminalistica există trei accepţii de distanţă a
împuşcăturii: distanţă mică, distanţă cu ţeava lipită de obstacol şi
distanţă mare.
La tragerea cu ţeava lipită, precum şi de la o distanţă mică în
juml orificiului de intrare a proiectilului pe obstacol se formează urme
suplimentare ale împuşcăturii. Dintre acestea fac parte deteriorarea
mecanică a obstacolului de către gaze, urmele produse de acţiunea
termică (arsuri, pîrliri). depunerea funinginii rezultate din împuşcătură,
depunerea reziduurilor de pulbere, iar uneori şi urmele de unsoare
specifice pentru armă, care se prezintă sub formă de pete ori stropi
formaţi în jurul orificiului de intrare.
Fiecare uen de armă are intervalul său. în limitele căruia râm în
06 9'
urme suplimentare ale împuşcăturii. La armele cu ţeava scurtă urme
viabile suplimentare se formează la distanta de pînă la 50 cm, la cele
cu ţeava lungă - pînă la 2 m. Cu sporirea depanării de !a care s-a tras
depunerile pe obstacol ale urmelor suplimentare după intensitate
descresc, făcîndu-se invizibile pentru ochiul neînarmat. [57]
La tragerea cu ţeava lipita, gura ţevii în momentul de dare a focului
este atinsă de obstacol, fapt ce conduce la concentrarea gazelor în
canalul glonţului.
Acestea provoacă în ţesuturile elastice ale obstacolelor (haină,
piele ş. a.) rupturi, care pot avea forme de cruce, stea, crăpătură,
iar înăuntrul canalului - arsuri, pîrlituri, carbonizări. Pe lîngă rupturi. în
cazul tragerilor cu ţeava lipită este caracteristică prezenţa unui inel
foarte îngust de funingine ce se formează ca unitare a reculului armei,
iar uneori şi urma retezat urii anterioare a ţevii. (Fig. 27)
Expresivitatea
urmelor secundare la
tragerile de la distanţă
mică depinde de
depărtarea de la care s-a
tras şi poziţia axei
canalului ţevii raportai la
obstacol. Cu cît mai f'iţţ. 27 Formarea orificiului de intrare în
aproape de obstacol se cazul impuse arii cu ţeava lipită de corp şi
află gura ţevii armei în urmă rămasă pe obstacol ("ştanţ-marca")
momentul împuşcăturii,
cu atît mai mică c suprafaţa impregnată cu factorii suplimentari ai
împuşcăturii şi mai accentuat se manifestă intensitatea urmelor acţiunii
lor pe obstacol. în cazul poziţiei perpendiculare a ţevii faţă de obstacol
urmele secundare se prezintă în formă de cerc. Dacă tragerea s-o
efectuat sub un unghi, urmele secundare se depun în formă de elipsă.
La tragerile de la distanţă mare. pe lîngă deteriorările produse d*.
98
proiectil şi inelul de frecare în jurul orificiului de intrare pe obstacol
alte urme rtu răni în, distanţa de la care s-au efectuat aceste trageri
este imposibil de stabilit.
La determinarea distanţei de tragere din arma de vmâtoare,
trebuie să avem în vedere că suprafaţa obstacolului atacată de alice
sau de mitralii se măreşte direct proporţional cu sporirea distanţei de
la care s-a tras. Spre exemplu, la tragerile cu încărcătură de alice de
la o distanţă de pînă la 15 cm, pe obstacol se formează un orificiu cu
diametrul de circa 2,5 cm. în cazul în care distanta atinge 25 cm.
apare o gaură cu dimensiunea de pînă la 3 cm cu marginile uşor zimţate,
care devin cu mult mai pronunţate dacă se trage de la o depanare de
pînă la 50 cm. La tragerea de la 50-100 cm apare o gaură cu mărimea
de pînă la 4,5 cm cu marginile zimţate puternic şi. unele orificii izolate
formate de alice la periferia orificiului principal. După 4-5 m tabloul
împuşcăturii înregistrează doar găuri izolate formate de alicele
dispersate pe obstacol.
în mod deosebit trebuie să menţionăm particularităţile
deteriorărilor cauzate obstacolului prin folosirea armei cu
amortiza tor de zgomot aplicate tot mai frecvent de criminali în ul-
tima vreme.
Natura orificiului de intrare. La tragerile din arin a obişnuită
într-o ţintă din pînză de bumbac cu împletitură rară în zona orificiului
de pătrundere a glonţului ţesutul se rupe. Spărturile sunt cu atît mai
întinse, cu cît este mai marc calibrul şi mai aproape obiectul-ţintâ,
fapt ce se deosebeşte de tragerile din arma cu amortiza tor de zgomot.
Aici, indiferent de calibrul şi distanţa de la care s-a împuşcat, ţesutul
în locul de străpungere a glonţului, de regulă, nu se rupe. proiectilul
desfacînd fibrele ţesăturii. Acest fenomen se explică prin faptul reţinerii
gazelor împuşcăturii de amoitizator şi prin viteza puţin mai scăzută a
glonţului, însă în materialele cu o densitate pronunţată gaura glonţului
tras din arma Iară ztiomot este totdeauna bine accentuată.
99
 Inelul de ştergere. Dacă la tragerile din anna obişnuită inelul de
ştergere se observă doar atunci cind distanţa de împuşcare
depăşeşte 10 cm. apoi în urma formată de proiectil a armei fără
zgomot inelul ţie frecare se observă indiferent de depărtarea de la
care s-a tras.
Amprenta retezat urii anterioare a ţevii (ştanţ-marca). La
tragerile din arma obişnuită cu ţeava lipită de obstacol amprenta
retezăturii anterioare a ţevii, de regulă, este derogată de ruperile
ţesutului, pe deasupra aceasta acoperindu-se cu un inel subţire de
funingine.
La tragerile din armă fără zgomot cu ţeava lipită de corp, lipsa
rupturilor asigură stanţarea suficient de clară a retezăturii anterioare a
ţevii. In majoritatea cazurilor după desenul acestei amprente se poate
judeca nu numai despre faptul însuşi al aplicării unei atare arme, dar şi
despre forma, dimensiunile (diametrul) amorţizatorului de zgomot
utilizat.
Arsurile apărute pe ţintă. In cazul în care se folosesc arme
obişnuite de infanterie arsurile pe ţintă sunt caracteristice tragerilor de
la distanţă mică. In ipoteza aplicării armelor fără zgomot, urmele
rezultate din acţiunea flăcării, de regulă, nu există. Numai uneori, la
tragerile cu arma lipită de corp, pot fi descoperite urme neînsemnate
ale acţiunii termice în canalul de glonţ.
Depunerea funinginii pe ţintă. Urmele de funingine pe
obiectele afectate de arma fără zgomot se deosebesc de urmele de
funingine lăsate de amicic obişnuite după culoare, forma depunerii şi
raza extinderii.
La tragerile cu arma lipită de corp şi de la distanţe mici din armele
de foc obişnuite obstacolul în zona orificiului capătă o culoare de la
suriu-deschisăpînă la negai. în cazul împuşcăturilor din armă fără
zgomot culoarea funinginii oscilează de la galbcn-deschis pînă la
caleniu-înehis.
Zona râspîndirii funinginii pe ţintă la tragerile din arma obişnuită
totdeauna este mai vastă decît în ca/ul împuşcăturii cu aceleaşi muniţii
«i de la aceeaşi distanţă din anna Iară zgomot.
în funcţie de distanţa de tragere, intensitatea depunerii funinginii
pe ţintă în ca/ul utilizării armei obişnuite descreşte uniform pe măsura
îndepărtării de obstacol sau se depune în formă de arcuri concentrice.
Cînd se iâc trageri din anna Iară zgomot de la distanţe mici (3-5 cm)
sau cu ţcav a lipită. în jurul ori iî ci ului de intrare se observă distinct trei
cercuri de diferită intensitate de furnizare a suprafeţei. Dimensiunile
acestor circumferinţe şi densitatea depunerilor de funingine sunt
raportate la calibrul armei şi la distanţa de la care s-a tras.
Resturile de pulbere. î n a 11 crn at i v a împu şc ătur i i di n a r.măcu
amortizatorde zgomot de îa o distanţă mică raza dispersării şi densitatea
depunerii reziduurilor de pulbere sunt reduse decît la tragerile cu anna
obişnuită. Cînd ţeava este lipită de corp, pulberea se depune abundent
pe toată suprafaţa amprentei retezăturii anterioare a ţevii, pe cînd
aplicarea armei obişnuite în asemenea condiţii rareori lasă particule
de praf pe ţintă, fiind aproape în totalitate azvârlite în canalul glonţului.
In cadrul cercetărilor urmelor împuşcăturii uneori se deschid
posibilităţi de a se stabili eonsecutivitatea apariţiei leziunilor produse
victimei sau a deteriorărilor pricinuite obstacolului. Unu! din indicii
siguri ai acestei operaţiuni este prezenţa inelului de ştergere şi metalizare
slab pronunţat în jurul orificiul ui de intrare de la prima împuşcătură
(ea fiind produsă din ţeava curăţită) in comparaţie cu urmele produse
de împuşcăturile ulterioare.
Acest indiciu se observă clar pe ţesături le hainelor de culoare
deschisă, mai greu - pe piele, iar pe ţesăturile de culoare închisă
-numai prin metode de laborator.
Un alt semn îl constituie depunerile de unsoare pe marginile sau
în jur ui orificiul ui de intrare în un na primei împuşcături din anna cu
ţeava curăţită şi unsă. Lxaminănie făcute in radiaţii ultraviolete fixează
pete luminiscenlc în jurul orificiu lui de intrare în formă de inel pe
100 10!
marginea găurilor cercetate. Uneori însă, dacă au fost folosite cartuşe
unse abundent, depunerile circulare de unsoare pe marginile orifie i ului
de intrare pot fi depistate în fiecare din aceste urme.
Un al treilea indicatorii prezintă gradul de hemoragie de-a lungul
canalelor de rănire. De regulă, pereţii canalului de la prima rană
sîngercază mult mai accentuat decît canalele rănilor rezultate din
împuşcăturile ulterioare.
în cazul în care se cercetează spărturile de glonţ în sticlă, oase
(de exemplu, craniul uman) şi în alte obiecte fragile, consecutivitatoa
deteriorărilor se determină folosindu-se aşa-numilul indiciu al lui
Şavinii.
Crăpăturile radialc, care pornesc dinspre marginile orificiu lui al
doilea, pot ajunge pînă la crăpăturile ce au luat naştere de Ia primul
orificiu, oprindu-sc în el, ceea ce permite a se determina succesiunea
aplicării deteriorărilor. Este ştiut de asemenea că la marginea
găurilor ce iau naştere după a doua şi celelalte împuşcături se formează
numai crăpături radi ale şi nu se întîlnesc cele concentrice.
Dacă orificiul de intrare a împuşcăturii secunde s-a format în
crăpătura rezultată din prima împuşcătură, aceasta poate să nu mai
aibă alte fisuri.
în literatura de specialitate sunt semnalaţi şi alţi indici de stabilire
a consecutivităţii împuşcăturilor, în funcţie de natura obstacolului şi de
împrejurările locului faptei, care de multe ori reclamă metode de
laborator. [58]
Armele albe şi urmele acestora
Expresia "'armă albă" este generalizatoare şi cuprinde un şir de
tipuri şi modele constructive de astfel de arme. Legist atonii, stabilind
răspunderea penală pentru portul, păstrarea, achiziţionarea,
confecţionarea şi desfacerea ilegală a armelor albe (art. 227 al Codului
penal al RV1) [72]. porneşte de Ia pericolul pe care îl prezintă aceste
obiecte pentru societate, nimicit destinaţia lor înlesneşte comiterea
omoruri lor. jafuri lor. lîlhării lor şi a al tor crime împotriva persoanei, iar
adeseori - şi contra proprietăţii.
Anchetatorii, membrii echipei de urmărire şi alţi colaboratori ai
organelor ocrotirii normelor de drept, în activitatea lor cotidiană se
confruntă frecvent cu probleme vizînd atribuirea unor obiecte la
categoria de anne albe, mai ales cînd acestea au fost utilizate în scopul
săvîrşirii unor Infracţiuni. în cazul în care obiectele au destinaţie
gospodărească sau poartă semne, mărci, care arată că au fost fabri-
cate în mod industrial sau artizanal, a clasifica obiectele cu pricina la
categoria armelor albe nu este complicat şi o face. de regulă, însuşi
anchetatorul. Pentru o apreciere corectă, el poate folosi unele
materiale informative [59] sau modele tip de arme albe aflate la
evidenţa criminalistică. Cunoştinţe de specialitate pentru tragerea unor
concluzii în acest sens nu sunt neapărat necesare. Ordonarea expertizei
judiciare în astfel de cazuri e de prisos. Cu toate acestea, în practica
criminalistică se întîlnesc destul de frec veni cazuri de ordonare a
expertizelor cînd obiectul evident se atribuie la arma albă standard,
fabricată în condiţii industriale şi fără nici un defect, precum şi în
cazul cînd cuţitele sunt de menire gospodărească. Spre exemplu,
anchetatorul comisariatului de poliţie Rezilia /.. a dispus expertiza
armei albe la Centrul Criminalist ic al MAI al RM pentru a se
stabili daca culitiil-baionetă de la automatul Kalaşnikov cu ni:
703-93, ridicat de la cetăţeanul P. este sau nu armă albă şi la ce
tip poate fi atribuit. (60/ Alt exemplu: Jntr-un caz de furt al
camionului "KAMAZ"cu nr. de înregistrare 85-75 MRXin cadrul
percheziţiei de la unul din bănuiţi cetăţeanul B., domiciliat in
Ia Io veni. a fost ridicat un pumnal militar fabricat industrial cu
nr. 0 0513S c -a re la fela [os t supi îs exp er t iz ei cri in ii la/is ti ce.
[80j în astfel de cazuri materialele trimise la expertiză trebuie să fie
respinse, deoarece rezolvarea problemelor puse nu cere cunoştinţe
102 103
de specialitate din domeniul ştiinţei, tehnicii, artei sau meseriei (an. (4
din Codul de procedură penală al RM). Cind există îndoieli dacă
obiectul în cauză prezintă sau nu armă albă şi. respectiv, dacă trebuie
sau nu pornită o acţiune penală, anchetatorul sau organul de urmărire
poate dispune o examinare preliminară a obiectului ilicit ia o instituţie
de expertiză.
Rezultatele acestor analize diagnostice se consemnează într-o
simplă constatare tehnico-şliinţificâ şi constituie una din modalităţile
de asistenţă tehnico-eriminalistică acordate anchetatorului, de rîud cu
diversele consultaţii ce se înscriu în ansamblul de măsuri operative de
investigaţie.
în cazul în care un cuţit sau alt obiect este de fabricaţie proprie şi
nu posedă semne elocvente specifice armelor albe sau esie
confecţionat în mod industrial insă e defect, pentru a se stabili dacă
i diferite lor grupe de arme albe, trasă iuri le lor spec i fi ce. a deosebi ri lor
obiectul ridicat de la bănuit este sau nu armă albă şi la ce tip poale li
atribuit se dispune expertiza criminalistică.
Uneori apare necesitatea soluţionării şi a altor probleme ec ţin de
identificarea proprietarului instrumentului folosii la comiterea crimei
sau a persoanei care 1-a aplicat nemijlocit în activitatea ilicită, precum
şi pentru a se stabili dacă obiectul în cauză a servit sau nu ca unealtă
la săvîrşirea unei crime concrete.
Aceste fapte sunt stabilite după urmele digitale lăsate pe armă.
după resturile de metalizare râmase pe haină, precum şi prin studierea
inscripţiilor (numele, iniţialele şi alte semne) depistate uneori pe mîneivlc
cuţitelor, box uri lor etc. Pot indica persoana care a utilizat arma >i
particulele de substanţă, fibrele de ţesături, praful şi alte microobiecte
ce au nimerit pe armă. din locurile unde aceasta a fost păstrată (spre
exemplu. îmbrăcămintea persoanei suspectate). Aplicarea prezumth ă
a armei albe împotriva unei anumite persoane poate 11 stabilită pnn
dep i st arca m i crocant i taţi lor de s înge. m i c ropart i c LI 1 e 1 or de e p i te 1 i u.
firelor de păr. fibrelor de ţesături ale hainelor pe lăiş sau pe parte;"'
percutantă a armei, corespunderea formei şi dimensiunilor leziunii cu
părţile respective ale armei sau fragmentelor de lamă depistate în rană.
în toate cazurile de diagnosticare a unui obiect ca armă albă este
necesar să ne conducem în prima etapă de unele criterii cu caracter
general, aprcciindu-le în ansamblu, şi anume:
1. Obiectul considerat armă albă trebuie să aibă construcţie sau
să fie adaptai constructiv penlru a produce leziuni grave omului sau
animalului. în acest caz confecţionarea sau ajustarea specială a
obiectului pentru producerea unor astfel de leziuni delimitează nei
anuaalbă de obiectele de uz casnic. Prin destinaţia obiectului, în acest
context, nu trebuie să înţelegem intenţia producăt om lui care a fabricai-o,
* ci men i rea obştească a aiti co le lor de acest iei c unosc ute 1 arg popul aţ i e i
sau unei părţi ale acesteia, lată de ce una din premisele ce asigură
reuşita examinărilor de expertiză a acestor obiecte este cunoaşterea
constructive de obiectele asemănătoare, ce au altă destinaţie uzuală.
Deci, această ramură reclamă cunoştinţe şi din istoria armamentului,
etnografiei şi a altor ştiinţe ce ar permite a judeca obiectiv, de pe
poziţii ştiinţifice, despre obiectul în cauză.
2. Obiectul diagnosticat drept armă albă trebuie să corespundă
construcţiei şi modului de acţiune a modelelor-standard sau tipurilor
istorice respective de armă albă.
Cu alte cuvinte, dacă un anumit obiect arc forma unui tip cunoscut
de armă albă, de exemplu - a pumnalului, care. neiiind ascuţit, poate
fi utilizat doar pentru producerea leziunilor ca un simplu obiect metalic,
deşi din punctul de vedere al construcţiei el trebuie să fie bun pentru
a tăia şi a înjunghia, astfel de obiect nu poale ti considerat armă albă,
ci doar un semifabricat ai ei.
3. Ba/a energetică de acţiune a amici albe o constituie fon a
niusculară a omului. Pentru a pune în acţiune arma. se includ nu numai
muşchii palmei, mîinii şi ai antebraţului (cind este \ orba de nunceae.
bici de luptă. hoN). dar şi muşchii întregului corp {lovitura de baionetă).
104 105
 4. Arma albă se utilizează în lupta corp la corp prin contact di-
106
rect cu adversarul sau de la distanţă, prin aruncarea acesteia (suliţe,
arcuri, cuţite, arbalete, bumeranguri etc).
Ţinînd cont de cele menţionate mai sus, armă albă poate 11
considerat orice obiect confecţionat special pentru a cauza prin
mijlocirea forţei musculare a omului leziuni corporale grave şi
care corespund unor modele-standard sau anumitor tipuri
istorice de arme albe. [61]
Această definiţie este o determinare generică a armei albe, care
include trăsături comune tuturor tipurilor de arme albe (de înjunghierc-
tăiere, percutante, de zdrobire etc).
Pentru soluţionarea problemelor practice referitoare la atribuirea
unui obiect la categoria de arme albe această definiţie nu este suficientă.
La fel cum nu există "casă" sau "copac'1 în general, nu există nici
armă albă abstractă, ci sunt varietăţi concrete ale ei: pumnal, box.
cuţit finlandezş. a.
De aceea, concomitent cu definiţia generică a armei albe. este
necesar să se opereze şi cu caracteristicile varietăţilor acesteia. Fiecare
gen de armă albă are un ansamblu de semne care îl deosebesc de
altele din această categorie de arme şi care trebuie evidenţiate în cadrul
rezolvării problemelor practice concrete, şi anume:
1. Pentru armele albe cu lamă se pot considera determinante
următoarele caracteristici:
•forma, dimensiunile, rezistenţa obiectului în întregime şi a pârtilor
acestuia;
* prezenţa lamei sau a muchiei tăişului şi gradul de
ascuţire:
♦ existenţa capătului de luptă şi gradul de ascuţire a
acestuia;
«unghiul de convergenţă dintre lamă şi muchie (de regulă, trebuie să
fie nu mai mare de 45°).
•prezenţa minerului comod pentru a fi ţinut în mină în momentul

aplicării leziunilor;
 • existenţa aruncătorului lamei sau a fix atomi ui în ca/ui •
briceagurilor.
<*v
Pe lingă acestea, sunt necesari şi alţi indici cu caracter suplimentar u L
care vor înlesni concluzia privind varietatea armei; t *>>#
• prezenţa unor depresiuni (scobituri) şi muchii pe lamă ce sporesc i ^
l e
rezistenţa construcţiei acesteia;
i a
• existenţa limitatorului (garda care previne alunecarea mîinii de
z
pe miner);
a f
• coraportul dintre lungimea lamei şi a minerului, dintre lungimea
r o
şi lăţimea lamei ş. a.
e r
2. Pentru armele fără lamă, cu acţiune pereuiantâ-zdrobitoare
a ţ
proprietăţile de bază sunt: e
• forma, dimensiunile şi rezistenţa obiectului în întregime, precum p i
şi a componentelor lui în parte; r
• existenţa părţii percutante sau a suprafeţei de lovire; o m
■ greutatea optimă a armei (boxului) sau a părţii de lovire (biciul i u
de luptă); e s
•prezenţa găurilor pentru degete în cazul boxului: c c
•existenţa minerului sau a dispozitivului de mînuit (bara de prindere t u
a buzduganului). i l
Ca clemente adăugătoare ale acestui gen de armă albă pot fi l a
menţionate: e r
•prezenţa şi natura dinţilor sau a ştiflurilor pe suprafaţa de lovire; l e
•existenţa suportului de sprijin la box; o
•existenţa urechiuşelor, centurii, şnurului în cazul palmarelor; r a
•prezenţa laţului la biciul de luptă (pentru a-1 îmbrăca pe mînă). 3.
Pentru armele albe de mînă cu aplicare dublă (suliţă, lance) şi c o
pentru proiectilele de lansare (siurikene. cuţite, inele de luptă, lame u m
ele (Fig. 28) sunt importante următoarele trăsături: u
• prezenţa caracteristicilor specifice pentru armele albe cu lamă, a l
atît pentru lupta corp la corp. cîl şi pentru acţiune de la distanţă şi p u
zdrobirea prin aruncare de la depărtare: l i
i
107 ş
c
a i
r n
i 'ansarc; 4 - topor de luptă Majoritatea autorilor le nemijlocit forţa mus ui ară a
m "tomagavk" zdrobitoare, de clasifică în baza cîtorva omului, baza energetică de
i tăiere sau înjunghiere ale principii; acţiune a armelor de aruncare
c acestora: l. După principiul de poate fi atît forţa musculară
i . formaşi dimensiunile acţiune toate armele albe sunt directă a omului (suliţă,
r constructive comode pentru divizate in: arme pentru lupta bumerang), cit şi cea indirectă,
e ţinerea în mînă şi lansarea corp la corp şi arme de prin mijlocirea coardei întinse
a acestora; lansare. Dacă drept sursă de a arcului comprimat etc.
. prezenţa unor indici energie în cazul utili /arii (arcuri, arme cu arc ş. a.);
ţ speciali de centrare, rezistenţa armelor pentru lupta corp la 2. După destinaţie, armele
şi greutatea optimă a armei. corp serveşte albe se împart în; arme de
i 4. Pentru mecanismele şi luptă (militare, poliţieneşti,
n dispozitivele de aruncare, speciale); arme civile
i esenţiale sunt următoarei e pan (sportive, de vînăloarei; arme
iculari tâţ i: criminale;
e . forma şi dimensiunile 3. După metoda de
i tradiţionale sau standarde confecţionare, armele în cauză
ale acestora: pot fi: industriale, artizanale şi
d . rezistenţa şi capacitatea de fabricaţie proprie;
e suficientă a sistemului de 4. După construcţie, a
lansare a proiectilului; miele albe se clasifică în:
l . existenţa unor dispozitive arme cu lamă; fără lamă;
a de ochire pentru aruncarea combinate şi mascate;
proiecti iclor spre ţintă (tăietură După modul principal de
d în coada săgeţii, sprijin special acţiune, armele albe cu lamă
i etc). se subdivizează în amic:
s Caracteristicile menţionate • de tăiere (săbii, tesace.
t nu cuprind gama de trăsături spade):
a specifice fiecărui tip sau • de înjunghiere (spade,
n varietate de arme albe, însă ne pumnale, stilete);
ţ permit în condiţii tic teren să • de înjunghîcrc-
ă judecăm în mod preliminar spinlecarc(paloşe, unele
folosiţi du-se Fig. 3H Arme despre obiectul cercetat. pumnale):
albe de lansare: 1 - cuţite; 2 - Problema noţiunii de armă • de înjunghicre-tăierc
inele p r o p r i e t ă ţ i l e de luptă, albă şi a Trăsăturilor acesteia (cuţite ImlandOe, de
("ghilotine zburătoare"): 3 - este in slrinsă legătură cu vînătoare (Fig. 29),
siurechene. Dcrcuiante- s^-e-' £'c clasificarea armelor albe. [621 pu
 percutante de zdrobire sau de 1
Fig. 20 Arme albe cu lamă
înjunghiere-tăiere etc.
scurtă (cuţite de vînătoare):
Armele albe mascate pot fi
1-4 de uz curent; 5-6 pentru m cy
,am- dt j m ,amă şj ^
scoaterea blănii
.,
,
acţioneze, corespunzător, in
m mod
na caracteristic pentru un Ic! sau
le, altul de arme. Armele cu lamă
ba cel mai
io
ne
te
pl
at
e,
cu
ţit
e
mi
lit
ar
e).
Armele albe fără lame, după
modul de acţiune, sunt:
perculantc-
zdrobitoarc (bastoane,
buzdugane,
ghioage, bice de luptă,
palmare,
box uri. nunecacuri. (Fig.
30.32).
Armele combinate pot fi:
frecvent sunt mascate sub formă de stilou, baston, umbrelă ete. se evidenţiază calităţile de rezistenţă ale
(Fig. 31), iar cele percutante de zdrobire - sub formă de ceas, pal- unor părţi aparte şi ale întregii
construcţii, ţinîndu-sc seama să nu se
mar sau sub forma altor obiecte.
modifice sau să se deterioreze arma
cercetată. Se are în vedere de
asemenea verificarea comodităţii
prinderii minerului de lamă, se realizează
proba magnetică de diferenţiere a
Fit:. 32 Arme albe ia]u|^|anicji0 atenţie dcoseb.tâ
percutante: 1.2 - box; -? - -,.,;■;
,..... se acorda aprecierii rezistenţei >i
palm ai ■

110

Fig, 30 Arme albe fără lamă cu Fie. 31 Arme albe mascate:

capăt percutant suspendat: 1.2- 1 - pumnal - stilau; 2 - cuţit
ghioage; 3 - bici de luptă: 4,5 -pix; 3 - creion cu miez de oţel
-nunceacu arcuit; 4 - spadă - baston; 5
-spadă - umbrelă
Procesul de examinare prealabilă a obiectelor ce pot fi catalogate
la arma albă începe cu observarea obiectului, măsurarea dimensiunilor
lui, ulterior se trece la analiza formei şi caracteristicilor constructive.
 dimensiuni lor armei. In cazul unor arme fabricate industrial , c' luîndu-sc în seamă gradul de distrugere reală a ţintei. Totodată, se
duritatea metalului se măsoară cu aparate speciale. Bineînţeles,
acest lucru se face mai curînd în cadrul expertizei prin metode de
laborator, la care trebuie să ne oprim puţin pentru a face unele
precizări de ordin metodic pe deplin aplicabile şi in cadrul
examinărilor de teren.
în situaţia în care, în cadrul cercetării de expertiză a armelor
albe de fabricaţie proprie, se determină rezistenţa întregii
conformaţii a unui cuţit constaiit prezumtiv după tipul celor de
vînătoare, în practica criminalistică se respectă următoarea
schemă: capătul lamei, cu o lungime, de regulă, nu mai mică de
90 mm se îndoaie cu 5 mm; dacă lungimea este mai mare, la
depăşirea ei cu fiecare 25 mm mărimea îndoielurii se majorează
cu 2 mm. După efectuarea acestor verificări, pe lama cuţitului nu
trebuie să râmînă deformări remanente ce depăşesc Imm. [63, 180]
Acest criteriu, însă, nu este decisiv şi se ia în considerare doar
la evaluarea unui complex de caracteristici ale armei, inclusiv a
celor
! eviden ţi ate pri n apl icarca de lovi turi în obiecte sol ide. determ in
îndu-se
, astfel duritatea, rigiditatea şi elasticitatea lamei în mod
experimental.
Cît priveşte dimensiunile lamei, notăm că nici în acest caz nu
există un criteriu strict al lungimii minimale pe care trebuie s-o aibă
lama cuţitului, care ar putea f] pusă la temelia concluziei definitive.
expertul verificînd de fiecare dată în mod experimental posibilitatea
i cauzării unor leziuni grave cu exemplarul concret de armă, sprijin
induse pe cunoştinţele acumulate de practica criminalistică şi de
experienţa sa proprie.
La cercetarea de expertiză a ailor tipuri de arme se
efectuează de asemenea experimente pentru determinarea, de
exemplu, în cazul
! arcului - a energiei coardei întinse a acestuia, precum şi
posibilitatea tragerilor ţintite. Aici concluzia privind apartenenţa
la categoria de armă albă se tbmutlca/ă nu în baza forţei potenţiale
a coardei întinse.

cercetează nu numai arcul (arbaleta), dar şi săgeţile menite pentru
tragere. Dacă ele, în vi rtuica particularităţi lor constructive, nu suin în
măsură să provoace leziuni grave, se trage concluzia câ dispozitivul
nu este o armă albă.
Soluţionarea chestiunii privind clasificarea obiectului la categoria
armelor albe (tipul, genul, varietatea) este un proces unic de analiză a
formei constructive, ascuţimii lui. rezistenţei obiectului în ansamblu şi
al comparării cu caracteristicile similare ale modelelor-standard sau
ale tipurilor istorice de arme albe.
Compararea formei şi a altor trăsături constructive şi a calităţilor
lor uzuale se efectuează după modelele expuse în diferite îndrumare
şi albume, cu fotografiile şi desenele schematice ale acestora. Dacă
totalitatea caracteristicilor obiectului examinat coincide cu semnele
specifice ale modelului unei arme albe şi se confirmă câ obiectul din
punct de vedere constructiv este destinat producerii de leziuni la atac
sau apărare, se irage o concluzie categorică referitoare la aparteneţa
obiectului la un anumit lip de armă albă sau se constată faptul că
obiceiul în cauză nu este o asemenea armă. Concomitent se irage
concluzia cu privire la modul de fabricare a obiectului examinat.
U rinele de explozie
Explozia este o degajare bruscă de energie ca urmare a unor
transformări fizice, chimice sau atomice ale materiei. în domeniu!
tehnicii şi în ramura militară exploziile se produc prin utilizarea
substanţelor explozive însoţite de emanarea unor mari cantităţi de
căldură şi gaze cu o presiune de peste 300000 atmosfere, capabile
să distrugă cele mai solide obstacole. Substanţele explozive se clasifică
în substanţe de iniţiere, de tarimiţare (brizanie). de aruncare (pulberile)
şi compoziţii pirotehnice.
Substanţele explozive de iniţiere, cu acţiune primară suni
sensibile la excitaţii mecanice, temperaturi înalte şi se folosesc pentru
I
112
I
a provoca explozia substanţelor brizante şi a pulberilor în
capsclc-detonatoare sau a celor de aprindere (ful minat ui mere
uri c, tetrazenul, azidul de plumb ş. a.).
Substanţele explozive brizante se utilizează ca
încărcătură pentru muniţii şi în cazul unor lucrări de
construcţie însoţite de necesitatea aplicării exploziilor. Mai
frecvent se folosesc în aceste scopuri trotilul, hexoghenul
tetrilul, dinamita, piroxilina, amonalul, dinamonul ş. a.
în calitate de substanţe explozive cu efect de
aruncare se utilizează pulberea neagră şi cea coloidalâ, uneori
chiar şi combustibilul destinat pentru rachetele militare.
Compoziţiile pirotehnice sunt destinate pentru a provoca
efecte de lumină sclipitoare, zgomot, fum. Viteza de
ardere a acestor substanţe poate asigura calităţi minimale de
explozie a unor astfel de dispozitive, însă unele din ele ce conţin
substanţe brizante pol declanşa şi detonaţii. Cele mai simple
compoziţii pirotehnice de menire gospodărească utilizate
pretutindeni ca sursă de aprindere sunt gămăliile de
chibrituri ce conţin această substanţă.
în scopuri criminale se folosesc atîl dispozitive fabricate în
mod industrial, cît şi cele asamblate în condiţii casnice din
bucăţi de ţevi, butelii de suclă, cutii melalice sau din masă
plastică etc. Uneori pentru a majora capacitatea de nimicire,
pe suprafaţa corpului acestor dispozitive se fac crestături
ce înlesnesc procesul de formare a schijelor, alteori în
încărcătura explozivă în aeesie scopuri se introduc alice, bucăţi
de ţinte, de sîrmă ele. în scopul camuflării dispozitivelor
explozive lor Ii se imprimă aspectul unor obiecte uzuale
(lanternă, cheis, banderolă ş. a.).
Diverse sunt şi modalităţile depunere în mişcare a
dispozitivelor explozive. Dintre cele mai simple se pot
menţiona instalaţiile puse în funcţie de însăşi victima (de
exemplu. în urma deschiderii unui colet poştal cu "sutpri/ă" se
pune în acţiune un mecanism de lovire a capsei.
113
care iniţiază explozia).Uncori din cauza comportamentului nepăsător
cu dispozitivele confecţionate în condiţii casnice jertfa poate deveni
făptaşul însuşi. într-un caz de fabricare .ţipăstrare ilegală a unui
dispozitiv explozibil de către cetăţeanul M. în urma exploziei
rezultate din neglijenţa acestuia, lui i s-a produs amputarea
traumatică a palmei mi in ii în care se afla dispozitivul. 1811 Mai
frecvent se aplică mecanisme de iniţiere de tip electric, uneori cu efect
întârziat.
In practica criminalistică se întâlnesc şi cazuri de punere în acţiune
a dispozitivelor explozive şi prin ghidare de la distanţă, adică prin
folosirea radiosemnalclor de iniţiere a exploziei. [64,142J
Examinarea locului exploziei constituie unul dintre cele mai ;
complexe şi dificile genuri de examinare a locului faptei. Aceasta se
lămureşte, pe de o parte, prin specificul cunoştinţelor şi priceperile i
pe care trebu ie să Ic stăpînească speci al istul tehnic ian pentru explozii, '
iar pe de altă parte - prin caracterul excepţional al condiţiilor unei
asemenea activităţi. Dincolo de faptul că paralel cu examinarea propriu-
zisă trebuie sâ se efectueze lucrări de salvare şi de lichidare a avariei.
de stingere a incendiului, aici csie necesar să se întreprindă
măsuri de
securitate contra exploziilor repetate a dispozilivelor-capcană, a i
surpării construcţiilor deteriorate şi a liniilor electrice şi de comunicaţii,
uneori şi o verificare a poluării radioactive a locului incidentului. In
legătură cu aceasta. Iară a ne opri la aspectele tactice ale examinării
locului faptei, care constituie obiectul unui studiu aparte, subliniem
necesitatea pregătirii ci minuţioase. O atenţie sporită se acordă
procesului de fixare a stărilor de fapt din scena infracţiunii. înregistrarea
deplină şi obiectivă a informaţiei privind obiectele strămutate de
acţiunea exploziei, caracterul şi natura deteriorărilor, precum şi a
obiectelor din această zonă ce n-au suferii în urma exploziei, permite să
fie rezolvate la faţa locului un şir de probleme diagnosticatoare Şi situat
ion ale. importante pentru cau/a instrumentată.
Dintre problemele, referitoare la obiectul examinărilor în faza
preliminară fac parte:
•determinarea naturii exploziei (a avui loc o explozie de substanţă
explozivă sau a unui amestec de gaz natural şi aer):
•stabilirea epicentrului exploziei (a locului amplasării încărcăturii
substanţei explozive sau a spaţiului in care s-a făcut amestecul
exploziv);
•estimarea masei încărcăturii explodate în echivalent trotilic. lipul
şi dimensiunile acesteia ş. a.
Desigur, special işti i-participanţi la această acţiune de anchetă îşi
pot expune părerea pe marginea acestor probleme doar la s ursit ui
cercetării locului faptei. Examinarea locului se desfăşoară, de regulă,
de la centru (focarul exploziei) spre periferie. Determinarea focarului,
şi a naturii exploziei se face pe baza analizei urmelor acţiunii explozive.
Pentru focar, indiferent de substanţa explozivă folosită, este
caracteristică totdeauna deteriorarea substanţială a ambianţei, a
craterului în pămînt, deformările obiectelor materiale, prezenţa unor
urme intensive de furnizare, de pîrlire şi topirea obiectelor din epicentrul
exploziei etc.
Acţiunea hrizantă a exploziei şi, deci, faptul utilizării anumitor
substanţe explozive poate fi observată doar pe obiectele care au fost
în contact sau în apropiere nemijlocită de încărcătura explozivă.
Aceasta se manifestă prin crearea unor deformări locale, spargeri în
beton armat, depresiuni în cărămidă, existenţa unor zone de scurgere
plastică a metalului, rupturi ale ţesutului epilelial şi muscular al omului,
amputarea traumatică a membrelor acestuia ş. a.
Analiza mărimilor dimensionale ale distrugerilor ca urmare a
exploziei substanţelor detonatoare ne permite să determinăm şi puterea
exploziei, care se estimează în echivalent trotilic [65 J. Acest lucru
este posibil deoarece există un anumit raport între mărimea
dispozitivului încărcat cu substanţă brizantă şi proporţiile suprafeţei
114 115
distruse, care constituie o particularitate distinctivă a folosirii acestor
substanţe explozive.
Se ştie, de exemplu, că explozia elcctrodetonatonilui ee conţine circa
2 gr de substanţă explozivă brizantă se poate solda cu amputarea
traumatică a 1 -2 falangele ale degetelor murai ce a contactai cu dispozitivul,
iar Ia explozia unui calup de trotil cu masa de 75 gr are loc amputarea
traumatică a palmei de la mina care a ţinut încărcătura. 166.32]
De aceea informaţii suplimentare pentru evaluarea masei
încărcăturii explozive pot fi obţinute şi pe calea studierii rapoartelor
de expertiză medico-legalâ a victimelor exploziei.
Informaţii importante cu privire la part ic ui ari taţi le construcţiei
dispozitivelor explozive cu acţiune brizantă pot fi obţinute în urma
examinării preliminare a schijelor. Ele se deosebesc prin forme
neregulate, margini zimţate, depresiuni şi proeminenţe, fragmentarea şi
fibrilarca de către acestea a hîrtiei. canonului, maselor plastice.
Uneori pe suprafaţa interioară a schijelor care au fost în contact
nemijlocit cu încărcătura explozivă rămîn particule de substanţă
nepropagată, multiple crăpături, microcratere. vizibile cu ochiul liber.
Totodată pe partea exterioară a schijelor se pot depista resturi de
vopsea, semne de marcare, urme de operaţiuni tehnologice, uneori chiar
şi marca uzinei producătoare, care în ansamblul lor indică modul de
confecţionare a dispozitivului exploziv (industrial sau în condiţii
casnice).
Urmele efectului de fugasă se manifestă cu mult mai departe
de focarul exploziei prin deplasarea obiectelor de alantur sub influenţa
undei de şoc, prezenţa craterului, intoxicări şi leziuni corporale ale
oamenilor, spargerea geamurilor la distanţe mari de la locul exploziei.
animarea obiectelor etc.
Dimensiunile acţiunii explozive sunt în funcţie directă de masa
încărcăturii explodate, localizarea obiectelor este în raport cu frontu!
undei de şoc. cu specificul construcţiei dispozitb ului exploziv şa.
Acţiunea termică a exploziei se exteriorizează în formă de urme
de ardere, arsuri pe corpul victimelor, afumâri şi urme de topire pe
obiectele din metal, mase plastice deseori nimicite de incendiile ce
provin în urma exploziei. In asemenea cazuri pentru stabilirea
caracterului primar al incendiului în raport cu explozia se caută obiecte
aruncate de unda exploziei la mari distanţe de la locul incendiului care
poartă urme de funingine pe suprafaţa sa (cioburi de sticlă etc.) sau
resturi de funingine pe suprafeţele exterioare ale dispozitivului explodat,
care arată că explozia a fost po steri oară faţă de incendiu.
O marc capacitate de aprindere au pulberea neagră, mijloacele
pirotehnice (pe bază de permanganat de potasiu), sarea Bcrtole (dotat
de potasiu), fosfoail roşu. staijitura de magneziu ş. a. Puţin mai scăzută
este inflamabilitatea pulberilor fără fum, precum şi încărcăturile de
substanţă condensată (brizantă).
Acţiunea de schijă a dispozitivului exploziv se caracterizează prin
prezenţa numeroaselor zgîrîicturi pe cărămizi, pe suprafeţele din
beton armat, spărturi perforante şi canale oarbe în materiale plastice.
Totodată, trebuie să se ţină cotit de faptul că împrăşticrea schijelor în
timpul exploziei dispozitivului încărcat cu substanţă explozivă
condensată depăşeşte cu mult distanţa acţiunii lui de iiigasă. De exemplu,
la explozia unui detonator, tubul acestuia se fraeţionează in schije mărunte
aruncate cu viteza de aproximativ 1000 m/sec la o distanţă de pînă la
25 m; grenada "F-l" cu încărcătură de trotil, avînd masa de 60 g, se
divizează în circa 1000 de schije, aruncate cu o rapiditate mai mare
de 700 m/sec pe un perimetru de 200 m. [66. 51 ]
Analiza şi fixarea detaliată in planul-schiţâ ale urmelor fenomenelor
enumerate permite a se stabili punctul central, adică poziţia iniţială a
schijelor, care s-au împrăştiat indirecţii radiale. în acest caz se utilizează
procedee de vizare, elaborate de balistica judiciară, potrivit cărora
punctul de convergenţă al traiectoriilor schijelor este şi centrul
exploziei. De regulă, stabilirea acestuia sen este ca punct de pornire
116 117
la desfăşurarea cercetărilor cu măsurarea şi fixarea pe planul-schiţâ a
distanţei în rază pînă la fiecare urmă depistată în această zona.
Fotografierea obiectelor principale în asemenea cazuri se cere
executată cu banda gradată, deoarece pentru efectuarea cercetărilor
tehnico-explozive au o marc importanţă distanţi şi spaţierea obiectelor
faţă de epicentrul exploziei. O atenţie deosebită se acordă căutării în
zona focarului exploziei a resturilor de substanţe explozive, care n-au
reacţionat. Ele pot fi depistate sub formă de micro incorporări în
crăpături mici, în cratere şi în formă de microparticulc sedimentate.
Totodată, trebuie să se ţină cont de faptul că unele dintre cele mai
periculoase substanţe explozive (hexogen, TEN ş. a.) pot fi uşor
confundate cu cristalele de sare, zahăr şi de alte produse alimentare.
La apropierea chibritului aprins asemenea microparticulc ard cu
pîrîituri caracteristice sau cu foşnet; în cantităţi mari, ele pot provoca
detonarea, însoţită de avarierea obiectelor din apropiere. Pentru
diminuarea riscului în lucrul cu aceste substanţe, ele trebuie umezite.
Parametrii geometrici ai dispozitivului explodat pot fi stabiliţi pe
baza analizei dimensiunilor şi formei schijelor, a determinării
suprafeţelor care pînă la explozie au fost exterioare sau interioare.
Schijele de formă cilindrică sau sferică indică configuraţia corpului
dispozitivului exploziv, absenţa schijelor de dimensiuni mici a cornului
metalic folosit şi cantitatea redusă a celor mari este caracteristică pentru
exploziile de pulberi şi amestecuri pirotehnice. Cantitatea numeroasă
de schije mărunte la locul exploziei arată ca a fost utilizat un dispozitiv'
exploziv în regim de detonare (substanţă explozivă brizantâ).
La determinarea modului de declanşare a exploziei se porneşte
de la faptul că în calitate de dispozitiv de iniţiere a izbucnirii
încărcăturilor explozive brizante se folosesc, de regulă, detonatoare
(de uz militar-inginere se sau destinate activităţilor în economia
naţională), iar pentru încărcăturile cu acţiune de aruncare - mijloace
inflamabile (fitiluri de aprindere ş. a.).
Rămăşiţele detonatorului percutant (percutorul, arcul, cuiul
de siguranţă) la locul exploziei indică modul mecanic de declanşare
a exploziei, iar schijele electrodeto nat oare lor, firele de cablu,
contactoarele electrice, sursele de alimentare ş. a. adeveresc
metoda electrică de explodare. (Fig. 33) Nu este exclusă utilizarea
combinată a metodelor enumerate: electromecanică, de aprindere
electrică, electrochimică ş. a.
Despre confecţionarea
dispozitivului exploziv în
condiţii casnice vorbesc şi
absenţa particulelor de lac
sau de vopsea pe suprafaţa
schijelor, a marcărilor pe
aşchiile corpului explodat,
prezenţa produselor de
Fîg. .?.? Elementele unui dispozitiv cu
lipire şi sudură electrică, ale
sistem electric de explozie întârziata
urmelor de pi li re, utilizarea
obiectelor de uz casnic pentru confecţionarea dispozitivului exploziv
(corpurile stingătoarelor de foc, ale baloanelor cu sifon, spraiurilor ele).
Prin urmare. în cursul cercetării locului incidentului în limitele
investigaţiilor prealabile ale urmelor produse de explozie poate fi
obţinută o informaţie tactică importantă cu privire la împrejurările
evenimentului, substanţele şi dispozitivele explozibile utilizate, necesare
pentru descoperirea cauzei în termene cit mai reduse.
Actele suspecte de fals
în cursul cercetării locului faptei, efectuării altor activităţi prac-
tice curente adeseori se impune sarcina de a stabili autenticitatea
buletinelor de identitate, a permiselor de conducere aulo, a
documentelor de trecere a frontierei, a legitimaţiilor de serviciu, de
studii ctc. care se rezolvă, de regulă, de către organul de urmărire în
118 119
mod prealabil. I» urma unor astfel de cercetări se deschid posibilităţi
de a elabora anumite versiuni, de a decide cu privire la oportunitatea
realizării unor măsuri operative de investigaţie şi a altor acţiuni
procesuale.
Controlul şi examinarea documentelor în condiţii de teren include,
de regulă, trei etape: [67.241
!. Verificarea valabilităţii documentului;
2. Stabilirea apartenenţei acestuia persoanei care l-a prezentat;
3. Depistarea indicilor de fals material.
în prima etapă se studiază conţinutul şi se determină valoarea
juridică a actului. Se acordă atenţie aspectului formularului, care trebuie
să corespundă formei în vigoare la momentul verificării.
Apoi se examinează rechizitele documentului - prezenţa şi
conţinutul impresiunilor de ştampilă şi de sigiliu, semnăturile
persoanelor oficiale, termenul de valabilitate a documentului ş. a. Lipsa
cel puţin a unuia din rechizite face ca actul să-şi piardă puterea juridică.
Totodată se efectuează o analiză logică a sumarului inscripţiilor, dîndu-
se maximum de atenţie la data naşterii posesorului documentului, care
trebuie confruntată cu data eliberării acestuia, precum şi cu informaţia
privind anul confecţionării formularului.
Jn cazul în care data eliberării actului este mai timpurie comparativ
cu momentul emiterii blanchctei acestuia sau există contraziceri între
conţinutul textului şi datele citrice ale documentului, precum şi în ipoteza
nepotrivirii cuprinsului unor informaţii cunoscute, alte greşeli în rechizite
- toate acestea mărturisesc falsul în actul supus controlului.
In etapa a doua se face verificarea apartenenţei documentului
suspect individului ce l-a prezentat prin confruntarea nemijlocită a
imaginii persoanei de pe fotografie cu aspectul exterior al acestuia.
Totodată se compară fotografia, numele de familie, prenumele şi
patronimicul persoanei în cauză cu datele respective din alte
documente ale persoanei reţinute.
In etapa a treia se depistează indicii eventuali de fals material,
adică de modificare a conţinutului iniţial al documentului preexistent.
Formele variate de falsificare, favorizate la ora actuală de aplicarea
ordinatoarelor, a dispozitivelor de scanare, îngreuea/ă descoperirea
acestuia în condiţii de teren dictînd necesitatea utilizării unor mijloace
tehnice: lupa, microscopul portativ, aparatul cu radiaţii ultraviolete ş.
a. în acest sens este oportun a se realiza un examen comparativ a
documentului în litigiu şi cu modclc-tipde formulare autentice, privindu-
sc în lumină incidenţă, difuză, în raze de transparenţă. O atenţie sporită
se acordă mijloacelor de protecţie şi în special fondului protector,
filigranului ctc. Conturul reţelei de protecţie trebuie să corespundă
celui adoptat pentru această categorie de documente, liniile desenului
nu trebuie să lîc întrerupte, culorile fondului policrom se succed treeînd
treptat una în alta cu multă fineţe, formînd în punctele de contopire
nuanţe complementare. Lipsa culorilor de trecere şi hotarele izbitoare
dintre două culori indică falsificarea documentului. In cazul în care
autenticitatea atestatului controlat provoacă îndoieli, acesta trebuie
ridicat şi trimis la expertiză. în cele ce urmează vom indica uncie
procedee de falsificare a actelor întîlnilc frecvent în practica
criminalistică şi a indicilor ce le caracterizează. (Tabelul 10).
Stabilirea falsului material în acte
Tabel orientativ 10
Procedeul de Indicii de fals
falsificare
1 7 ,*>
1 Substituirea •lipsa impresiunii de ştampilă pe fotografie:
fotografiei •nepotrivirea impresiunii de ştampilă de \K fotografic
cit partea ei de pe document: conţinut, diimisiuni.
nuanţă de euloarc. raza eiiuimlerinţei ş. a.: •lipsa»
"rupturii" de imprcsiuite a ştampilei la hotarul dintre
fotografic şj document ('Vonanxiană*'): ♦alterarea hîriiei
actului din preajma fotografiei.
120 121
 luminiscenţei hîrtiei pe diferite sectoare ale documentului. contraziceri
.1 conţinutul
•prezenţa unor
înlăturare de documentului;
text prin ştergere •diferenţe in spaţierea înscrisurilor - înghesuiri şi
înlăturare de prescurtări ncj usti ficate;
text prin •deosebiri intre caracteristicile grafice ale textului
corodarc de bază şi ale celui adăugat:
(spălare) •discordanţe de nuanţă de culoare, fluctuaţie de
Adăugare de lext himiniscenţă a grafi smelor.
•caracterul nestandardizat a! literelor, prezenţa unor greşeli gramaticale,
imagini de litere inversate, traseuri lăsate de creion, ac, indigo ele;
•nesuprapuncrea axelor longitudinale ale semnelor cu raza circumferinţei
ştampilei improvizate: •imagine ştearsă sau difuză a ştampilei, deformări de
liirlie în locul spaţierii acesteia; •formă neregulată a o valuri lor, frînturi şi
şerpui tu ri
de elemente._______________________________
•ingroşarea stratului de hirtie în locul lipirii; •neuniformitatea reţelei de
proiecţie; •destratificaren marginilor fragmentelor încleiate.
resturi de clei:
♦găuri suplimentare lăsate de scoabele actului:
•nepotrivire de serie şi număr de fabricare ;P.
document;
•diferenţe privind mărimea şi calitatea hîrtiei
paginilor.
Falsificarea
impresiunilor de
ştampilă

Substituirea sau
lipirea paginilor
•pierderea luciului, subţierca şi scămoşarea hîniei in
zona alterată prin ră/.uitv; •afectarea fondului protector
sau a li maturii: «prezenţa resturilor de înscrisuri iniţiale
#prczenţa zonelor mate pe document, pierderea
luciul ui. alterarea inele ierii hîrtiei; ♦schimbarea
nuanţei de culoare a liîrlici, 1 imaturii. reţelei de
122 protecţie; •fragilitatea şi porozitatea hîrtiei: •resturi
întinse de coloranţi ale înscrisuri lur înlăturate pe
porţiunea atacată; •diferenţă de nuanţă a
1 2 i
123
7 Alterarea •prezenţa unor corpuri străine sub iaminat.
stratului de elemente de înscrisuri difuze:
laminat •prezenţa pe document a unor încreţituri, crăpături.
bule de aer sub laminat, porţiuni mate;
•alterarea formulam tui dc-a lungul marginilor
fotografiei de pe act;
•grosimea exagerată a documentului.

8 Falsul prin Se stabileşte prin compararea cu modelele-tip de

contrafacerea formulare anteniii '£■', c'Xan liitindu-se:
formularului •exactitatea reproducerii dimensiunilor şi a
conţinutului formularului, a filigranului, a
caracterelor tipografice;
•culoarea şi nuanţa cerneluri lor folosite:
•calitatea hîrtiei (grosimea, culoarea, structura
suprafeţei. încleierea ctc.l.
9 Contrafacerea •grafcmc şerpuilc, punctate:
semnăturii •opriri neîntemeiate ale instrumentului de scris
manifestate prin îngroşări sau întreruperi nefireşti
de trasee;
•prezenţa pe trasee sau in vecinătatea lor a
particulelor altui colorant (de cx.. pe traseul de pix.
tuş - pani culc de creion, indigo);
•prezenţa urmelor de apăsare în trăsăturile de pix,
cerneală;
•trăsături formate din puncte izolate, eu întreruperi.
margini şerpiiite. ncuniforme - în cazul scanării
originalului şi aplicării lui pe documentul examinai
la imprimanta ordinatorului.
# :{e A # :■% % -ic * # * *

Aspectele menţionate arată posibilităţile

potenţiale ale uncia din formele de aplicare a
cunoştinţelor de specialitate şi, desigur, nu
epuizează diversitatea de urme şi obiecte ce pot
fi mtîlnitc în practica cercetări i infracţi uni
lor.
Pentru obţinerea unei informaţii de
urmărire mai depline secere să fie analizate nu
numai unele urme în parte (obiecte - amprente
-resturi de substanţe), dar şi tabloul integral
al acestora.

Fiind într-o conexiune reciprocă determinată de unitatea de loc.
de omogenitatea de acţiuni in fract orice, acestea oglindesc un mecanism
unic de comportament şi de manifestare al făptaşului în structura
cveni mcntului infracţional.
în sistemul acestor urme au însemnătate nu numai caracteristicile
fiecărei urme luate izolat, dar şi localizarea lor, spaţierea reciprocă
a uneia faţă de alta. succesiunea cronologică a apariţiei acestora
ctc.
Studierea urmelor şi obiectelor în complexitatea lor, analiza
legăturilor reciproce, confruntarea informaţiei obţinute cu cea
existentă şi totali zarea rezultatelor într-un tablou de ansamblu per-
mit sa fie elaborate versiuni întemeiate cu privire la infractor. Ia
scopul şi motivul, timpul şi alte circumstanţe de comitere a
infracţiunii.
Principala sarcină în etapa iniţială a cercetării este de a se
stabili şi a se reţine infractorul pe urme proaspete.
Utilizarea în cadrul acestor activităţi a informaţiei extrase din urmele
materiale peste puţin timp după descoperirea lor permite a surprinde
făptaşul pe neaşteptate pînă acesta să nu reuşească să-şi schimbe
considerabil aspectul exterior, să distrugă urmele, să ascundă sau să
vîndă bunurile furate.
§ 3. Aprecierea rezultatelor examinărilor criminalistice
preliminare şl căile de utilizare a acestora in scopul
descoperirii infracţiunilor pe urme proaspete
A aprecia informaţiile faptice înseamnă a formula o părere
despre valoarea şi însemnătatea acestora. Valorificarea dalelor
faptice ce constituie probe judiciare prezintă "un proces raţional
de stabilire a rolului şi raportului dovezilor colectate la fapta
instrumentată, a existenţei unei legături între ele, a determinării
124
căilor de utili/arc a acestora în scopul descoperirii adevărului".
[68, 66-67]
Efectele realizării examinărilor preliminare ale urmelor la faţa locului
nu prezintă nişte probe procesuale. însă procesul de evaluare a acestora
are multe trăsături comune cu modul de estimare a dovezi lor judiciare.
Atît în primul, cit şi în al doilea caz arc Soc analiza logică a stărilor de
fapt ce prezintă importanţă pentru descoperirea şi cercetarea
infracţiunilor. Diferenţă se înregistrează doar în statutul procesual al
acestor informaţii.
Procesul de constatare a referinţei datelor faptice amintite la
evenimentul cercetat nu este, bineînţeles, simultan şi nu se sfîrşcştc
nemijlocit la locul faptei. Adeseori este imposibil, spre exemplu, a se
stabili dacă urmele de încălţăminte depistate la faţa locului sunt produse
de persoane implicate în cauză sau pur şi simplu au fost lăsate de
către nişte trecători. Reuşita aici depinde de volumul de informaţie ce
priveşte evenimentul cercetat deţinut de organele de urmărire penală.
In etapa iniţială de investigaţii acesta, de regulă, este minim.
Constatarea legăturii dintre datele faptice obţinute în cadrul unor
analize concrete ale urmelor cu rezultatele altor cercetări, realizate la
locul faptei, precum şi cu probele administrate la această cauză prezintă
unul din principalele elemente de apreciere a acestor examinări.
A stabili aceste raporturi, a determina caracterul şi însemnătatea
acestora înseamnă a contribui la reconstituirea tabloului real al
activităţilor infracţionale desfăşurate în scena infracţiunii.
Deci. importanţa rezultatelor efectuării examinărilor criminalistice
preliminare la faţa locului este determinată de rolul lor în stabilirea
adevărului. In etapa iniţială datele rezultate din aceste analize, cu
referinţă mai cu seamă la persoana făptaşului joacă un rol deosebii.
Insă pe parcursul investigaţiilor, prin acumularea de informaţii în
urma acţiunilor procesuale şi a celor operative, valoarea acestor date
scade, reduc îndu-se în li nai la zero.
125
 Deci, utilizarea judicioasă a rezultatelor acestor examinări în
etapa iniţială a cercetării conduce Ia descoperirea cauzei în termene
cît mai reduse. însă nu totdeauna fiecare infracţiune este descoperită
pe urme proaspete, de aceea informaţia rezultată din examinările
preliminare este folosită de organele de urmărire şi în acţiunile lor
ulterioare.
O parte de savanţi consideră că procesul de descoperire a
infracţiunilor pe urme proaspete se distinge prin realizarea doar a
unor măsuri operative de investigaţie. B. Dcrgai, de pildă, susţine că
descoperirea infracţiunii pe urme proaspete prezintă "un ansamblu
de măsuri de urmărire îndreptate spre depistarea şi reţinerea făptaşului
pe itinerarul prezumtiv, precum şi în locurile apariţiei lui în scurt timp
de la momentul comiterii infracţiunii". [69,9 J
Considerăm însă măi corectă opinia, conform căreia descoperirea
infracţiunii pe urme proaspete prezintă un complex de acţiuni de ancheta
şi de măsuri operative de investigaţie, efectuate în scopul descoperirii
cauzei şi limitate de un interval convenţional de timp. [70]
De regulă, măsurile investi găti v-operative, realizate pe urme
proaspete nemijlocit la faţa locului prin aplicarea unor procedee cu
caracter secret, cuprind, urmărirea şi reţinerea făptaşului. De aceea,
rezultatele examinărilor urmelor infracţiunii se folosesc ca surse de
informaţie în acest sens privind unele împrejurări, si anume:
1. Numărul făptaşilor ce au operat în cîmpul infracţional,
semnalmentele acestora (sexul, talia, eventualele patologii ctc.):
2. Prezenţa la faţa locului a persoanelor care pot evolua în calitate
de martori oculari ai evenimentului consumat (spre exemplu, depistarea
la locul faptei a documentelor, corespondenţei ce poate mărturisi
despre aflarea unor lucrători ai poştei, ai organelor de gestionare ;i
fondului locativ ctc.).
3. Referitor la locul aflării martori lor oculari ai faptei instrumentate.
126
De pildă, stabilind locul de atlarc a agresorului în cauzele de aplicare
a armelor de foc pol li determinate şi cven luai ele persoane care ar fi
putut observa cele întîmplate.
4. Aflarea eventualilor martori oculari în vecinătatea imediată a
locului faptei (descoperirea unor mucuri de ţigară, unne de încălţăminte,
a mijloacelor de transport ctc).
Urmărirea şi reţinerea infractorilor pe unne proaspete se poale
realiza:
♦după semnalmentele acestora (anatomice, funcţionale,
particulare ctc);
♦ după urmele râmase şi obiectele abandonate de făptaşi la
locul incidentului;
♦după direcţia şi calea de deplasare a făptaşilor;
♦după unne le depistate pe corpul sau pe obiectele
vestimentare ale infractorilor preluate de aceştia din scena
irdracţiunii:
♦după domiciliul suspecţilor ş. a.
Esenţiale pentru urmărirea infractorului pe urme proaspete sunt
semnalmentele lui exterioare, determinate în cadrul examinărilor
preliminare: sexul, talia, corpolenţa, semnele particulare etc. în
alternativa depistării la locul faptei a firelor de păr - culoarea lor,
lungimea, unele modificări patologice; la descoperirea urmelor de
buze lăţimea şi conturul lor; ale urmelor de dinţi - dimensiuni Ic dinţilor,
forma suprafeţei lor exterioare, intervalul dintre dinţi, eventualele
defecte etc.
După urmele generate de făptaşi şi obiectele abandonate la locul
fapiei, prin examinările preliminare este posibil a se diagnostica unele
detalii şi caracteristici privind autorul, semnele obiectelor pe care
acesta le-a purtat, şi anume:
• particularităţi ale mersului (cînd există cărarea de paşi):
127
 • dacă făptaşul a utilizat cîrjă. proteză ş, a.
• obişnuinţe caracteri si iee (fumatul etc):
• ocupaţii profesionale, deprinderi (unelte speciale, procedee de
utilizare):
• dacă infractorul poartă ochelari:
• nivelul general de cultură si studii al făptaşului (după texte scrise
de mînâ. folosire a unor tehnici sofisticate etc).
In funcţie de faptul dacă făptaşul a lăsat la locul crimei unele
obiecte, pot fi stabilite şi alte date caracteristice (chiar şi informaţii
cu caracter de identitate, dacă la ţaţa locului este pierdut un act ce
ţine de persoana infractorului, un telefon mobil etc). Concludent in
acest sens este următorul exemplu: hi noaptea de 13 spre 14
ianuarie 1994 cîleva persoane neiclen ti fu ale, pi in în lăt 11rai va
geamului, au pătruns in easa eetăţeanulni P. de unde au sustras
valori materiale în sumă de peste 2000 lei. In cursul cercetării
locului faptei, pe lîngă urmele digitale descoperite pe pervaz.
sub fereastra prin care au pătruns făptaşii s-a descoperii .şi
paşaportul cetăţeanului A', domiciliat tu comunei Ba urci.
Această împrejurare a permis ca în cîleva ore infracţiunea să
fie descoperită.
Prin urmare, rezultatele efectuării la locul infracţiunii a
examinărilor criminalistice preliminare pot lî folosite la realizarea
acţiunilor de anchetă şi a măsurilor operative de investigaţie în
cadrul diferitelor etape de urmărire, mai cu seamă în clapa
iniţială de cercetare, înlesnind descoperirea acestora pe urme
proaspete.
ÎNCHEIERI:
înecreînd să atragem atenţia savanţilor juri şti şi, mai cu seamă, a
practic ienilor-cri mi na lişti asupra diverselor aspecte ale efectuării
examinărilor preliminare ale urmelor la faţa locului, am arătat doar
cîteva aspecte ce dezvăluie posibilităţile potenţiale ale uneia dintre
formele de aplicare a cunoştinţelor criminalistice de specialitate.
Acestea, fireşte, nu epuizează diversitatea de urme şi obiecte ce
pot fi întîlnite în practica de cercetare a infracţiunilor. Cu atît mai mult
- ansamblul de mijloace destinate examinării acestora în condiţii de
teren, care, după cum se ştie, au la bază realizările progresului tehnico-
ştiinţific aflat mereu în ascensiune şi furnizînd, deci, continuu Justiţiei
noi procedee şi metode pentru aflarea adevărului în cauzele
instrumentale.
în condiţiile unei instabilităţi economice accentuate, ale înrăutăţirii
situaţiei criminogene, caracterul tot mai organizat al infracţiunilor ce
se comit este extrem de important să folosim judicios şi cu maximum
de randament orice pîrghic în activitatea profesională de combatere a
criminalităţii.
Examinările criminalistice preliminare constituie o formă eficientă
de aplicare a cunoştinţelor de specialitate şi a realizărilor ichnico-
ştiinţifîcc în scopul obţinerii informaţiei privind persoana făptaşului,
mecanismul şi alte împrejurări ale infracţiunii utile pentru descoperirea
cauzelor pe urme proaspete.
La ora actuală analizele preliminare ale urmelor nu sunt
reglementate juridic, nicăieri nu se fixează în mod procesual, valoare
probantă nu posedă. Rezultatele acestor studii se folosesc în scopuri
tactice operative şi se efectuează cu o singură condiţie - ca probele
129
materiale să nu sufere modificări sau degradări pînâ nu va li dispusă
expertiza lor.
Această stare de lucruri. în lumina celor expuse, nu poate fi
considerată pe deplin satisfăcătoare.
în acest context. în lucrare se argumentează oportunitatea inel uderij
în Codul de procedură penală a unui articol consacrat în mod special
acestor examinări, efectuate în cadrul cercetărilor la fala locului. în
viziunea noastră, un atare articol trebuie să conţină leze cu privire la
subiecţii executării analizelor în cauză, menţiuni referitoare la aplicarea
unor metode nedestructive de examinare, despre caiac ierul orientat i\
al rezultatelor obţinute şi consemnarea acestora într-un act special
(fişă informativă de urmărire) anexată la procesul-verbal al cercetării
locului lăpt ei.
In concluzie, subliniem că reglementarea procesuală a examinări lor
în cauză şi buna pregătire criminalistică a specialiştilor în acest sens.
dotarea acestora cu materiale informative şi cu tehnici respective va
favoriza considerabil munca de descoperire şi cercetare a infracţiunilor
pe urme proaspete.
BIBLIOGRAFIE Şl NOTE
1. Illa.taMoo M.F1. Bou poc bi TARTIUCH npo»e;iemis
:jKciiepTii'ii,i na npe.iBapiiic.iMiOM C:ICJCTBIIU (TC'JUCI.I
flOKJWiOB). - M.: BHHM KpiiMiuia.iiicIIIKH IIpOKyparypbi
CCCP. 1952.
2. Ee.mui P.C. Kype cone iCKOii Kpn\iuHaji(ternKII. i OM.3 - M.:
AKHH. MBJX CCCP. 1979.
3. Jloityuiuoîi £". ,4.Y>i ac 111 c c neu 11 a; 111 c i a - K p 11 M 11 H a;i H
cia
B cjie;tcTBCHHbix „leiicTBuax (no V'IIK Ka'3axcicoH CCCP):
ABiope(|j. ;iiicc. ...KaHH.K>pn;i..iiavK ■- A;i\ia-Aia. 1971.
4. Ko.iMaKou B.II. C:ie^crBe1111I,Iii ocMOTp. M.: IOpn;i. ■■
1111..
1969c. 112.
5. UiapKona T.&. O ca M OCT OH ic.ibHbix ucc.iejionaiiiiHx
BC uiec T BC 11 u I.I x ; \o Ka ■jiiTe.i i.C i B . npoBo;u i vi MX CI ea o n a i c JI c
M // KpnMiiHaJiiiCTiiKa ii evvteonaa DKCiiepuna. Bi.m.6. Kiien:
PHO MB/l VCCP. 1969.C.87.
6. Colectiv. Tratat practic de criminalistică, vol.I. Bucureşti.
1976.p.470.
7. Cciiieaiioe H.A. BcmeeTBeiiHbie 30 Ka^are/i terna M..
19 71. e. 7 7: JţaapKim A. li. TI pe,a B apw re.T i» H bi e n cc.i e; io Ba H H a
Bemec i BCHHbix ^OKa'ia rejibCTB upu pace-ic.ioBaiiuii
npccryn.ieniiii.: ABiopcfJi.jHCc ...Kati.i.iopm.juiyK. - M.I97I:
fl.iecoecKux B.V. TeopeTMMeeKiie ocHOBauiiH n npaKinKa
npoiriBo.ici Ba npejBapiiTe/ibHbix KpiiMniia:incTii4ecKnx
iicc.ie.foruiiun'i na viecie npoue meci BUH.: iţi tec.
...K'afi.t.iopii.i.uayK. M.198I .c._2.
8. (iohihenco Glt., Ca ram un I. Examinarea preliminară a
urmelor şi altor obiecte materiale la fala locului: noţiune, obiect, sarcini
// Analele ştiinţifice ale LI JM 19%. vol.I.
131
 9. fJomatiiiniK CM. Ocuorp 11 KpHMHHa-incTiiiiccKaa
>Kcne p i H5a c. i e.ao B O p\AHii B'i.'i oM a: A BT op ct|). ;t n ce.
...KaH,:i.K>pii,i.HayK. M. 1963: KUCIHKOU li.II., KopiiiieiiKo H.A.
Tlpe.iBapH'icjibHhic »ecjifc.',ioBaunji B paooic c.icaoBaTe.ia //
Conna;i11crii•!ecKUa -3aKOHHocru. 1972.N4. c.64: Bo.ibuicKiiu B.A.
1 ex}tnKO-Kp»MHi!a:iiicTi!LiecKoc o6ccneiienne pacKpbiniH n
pec vy nji e H II H . M CTO. IO SI or H LI cc K H e, opi a H njaiui o ii 11 M e .
npaKOBMC npofiaeMM. Jţucc. ...KaHj.wpH.i.Hay'K. M.I991. c.
115. De menţionat, că în astfel de cazuri ar fi incorect să numim
aceste examinări - preliminare, deoarece în sens probat orie ele vor
deveni definitive.
10. fipnim'na B.M., Cci'aii M.H. riponeccyaJibiibie H
KpHMMHaJTIVCTIlHCCK116 OCIIC)BaHHH »ACUTH(J)HKaUHOHlibl X
itencrBHH cnciOBarejia // KpHMimannciHKa II cyne6naa
3KctiepTH:.ia. BI,IIi.6. - Kiien: PHO MB£ YCCP. 1969. c.96.
W.Gohibenco Gh. Seiviciul cri minai istic: proiecte şi constatări
// Legea şi viaţa, nr.2,1993, p. 14.
12.De menţionat că termenul "examinări speciale" se utilizează
uneori şi în scopul delimitării examinărilor fizice, chimice, biologice ş.
a. de cele criminalistice. De aceea, folosirea acestei expresii în acest
context este oarecum convenţionala însă permite a discerne genurile
de examinări preliminare (de laborator şi de teren).
13. De aici înainte "Instrucţia". A se vedea: Anexa nr.2.
\AjlaopKUH A.ff. npe.aBapilTeJii.itoe ucc.ne.aoBamie Beiueci
Bcniibix .aoKasaTe.ibCTB npn paccJic;ioBaiiini (!pec i ynJIe11»ii.
JJ,nec. ... Ka nn.lopi-u.HayK. M. 19 74; KopuueiiKo H.A. Teopua ii
ripatcniica upe;iBapnre;ibHi»ix KpiiMiiHaancriiMecKHx
iiccJieaoBanHH BcinecTiieHHbix AOKauiTe.nbCTB. J,iiee,
...Kau;i.iopiU-HayK. M. 1976.
\5.Paooea II.li. 11 pe.in a p i n e. i b n o e ncc.ie JOBa1111e c:ie,ioii
H BCiueciBeHHbix ;iok'ajarcibCTB // AKiya.ibHi»ie Bonpocut
coBeicKoii iopti;uilicej<oii nayKH.'iiicyu 2. - Ca pa ion: IIJ:I-BO
Capar.V'n-ia. 1978. c.169: JJeopKim A.li. Mpe.iBapitre.n.uoe
132
HCC.ie.iOBaune ueuiccTBeuitbix .l OKaja ie.ii.ci n npn
paccJicj.OBaHim npetnynjiemiii. JXmc. ...Kan.i.iopiu.navK. M.
1974. c. 12
\(t.3yea E. 11. npoo:ie\ibi Biicipeiiiia .u>cin>KCHiin
KpiivniHajiucTiiKii a iipaKiiiKy paccicaoBanmi iipecTynneHitii //
AKTya.Ti.iii.ie Bonpocbi HCiio.ib'iOBaniîH aocTJKeintii HUVKII n
Tex H ii KM B pacc.icaoBauiui upeciyn.ieniiM op ia Ha MU
BHyi'pcHHiix aci (Bonpocbi KpiiMiiiia;iiiCTiiKii). Tpyiibi Ah-
a^eMini. M.I990. c. 13.
17. Him'itKo 77. FI. Cnemuuifci B cieacTBeimwx aeiicTBiiax
(y ro.' i o B H o -n po ueccy a.i i. H bi c 11 K pn MU H a.i 11 c 111 li CCK ne a c n e i< i I»I
) M.K)pif;i.;iin.. 1990. c. 8.
1 S. LIbi nap c K IUI fi. 1'. H .5 n p a K TII K II n p O K y p o p a
KpHMiinaTMCTa // Bece om nan KOH(j>epeuHMa . I V H I I I H X
c;ie;ioBa'ICJicii op r a 11 o R 11 po K y p a r y p bt. M.1974. c. 130-133.
19. Ko.rb*iy?UH /". B. Opraînrsamui pa6oTi»i npoKypopa-
KpHMIlHa.THCTa nO BlIC'ipeHHK) B CTCTCTBCH HVK) npaKTHKV
Hay'iHO-TexiniMccKiix cpcicTB II naywHbix pei<ovteii..,uuuiii //
Bonpocbi cosepiiieiiciBOBaniiH zieflTe.ii.iiociH npoKvpopoB-
KpiiMima.niicTou. M. 1976. c. 10.
20. Aft'jicHKoecKiifi }■ B. O po.nn npKypopa-KpiiMiuia:incia
npn opraiiriiaiuiH it upoBe.ieinia ocvioipois \ieci uponcuicciBiiii //
Bonpocbi 6opi»6i.i c npeciyiiHOCTbio. Bi.in. 40. M,K)pn,'U'iiiT.
1984. c. 89.
21. Ko ep u M'II bi x B. H. K B o n p o c y o 11 p u c c c y a ;i 1.11 o M
no.io>KeHHH u pojin iipoK\'popa-KpiiMnua.]iicra // Kpn\nina
%j[]iciiiKa n cy.aeoiiaH ■jKcnep'iirja. Bi.in. 21. - KIICB.: Bjiuxa
i.i.iKo:ia. 1980. c. 26-30.
22. în unele subdiviziuni de anchetă ale organelor afacerilor in-
terne efectele examinărilor preliminare se fixează in proces ui-verbal
de cercetare a locului faptei. In fond. aceasta contrazice cerinţelor
Codului de procedură penală a RM deoarece în proces ui-verbal
trebuie să se oglindească doar mersul si condiţiile aplicării mijloacelor
şi metodelor tehnice, indicii puşi în evidenţă a obiectelor examinate.
I "* "*
1 J_>
 i
1 3 Anexa nr. 2
Unne de Marina exploziei
Locul amplasării dispozitivului explozibil EXTRAS DliN INSTRUCŢIA
explozie
Tipul si dimensiunile Cu privire la activitatea subdiviziunilor de expertize şi
Dispozitivului
examinări criminalistice ale organelor afacerilor interne ale
Masa încărcăturii în echivalent trotilic____
Republicii Moldova (ord.MAl RM nr. 115-1992)
Urme de Tipul uneltei folosite
spargere Mărimile pârtii de contact Secţiunea 111
Particularităţi
Participarea colaboratorilor SEC în calitate de specialişti
Alte urme în acţiunile de anchetare

1. Colaboratorii SEC participa îtt calitate de specialişti la

Recomandaţii: 1. De ordonat expertiza__________________
2. De verificat după evidenţele criminalistice
3. Alte sfaturi__________________________
Specialistul (anchetator, lucrător operativ)
desfăşurarea examinărilor locurilor, incidentelor şi altor acţiuni de
anchetare, în cazurile în care necesită cunoştinţe speciale şi o aplicare
calificată a mjloaceior şi metodelor criminalistice.
2. In scopul unei antrenări oportune a colaboratorilor SEC la
participarea la acţiunile de anchetare este organ bat serviciul lor în
componenţa grupelor operative de anchetare de pe lângă unităţile de
serviciu. Ordinea serviciului, fonna acestuia şi timpul este stabilit de
către conducerea MAI şi SOP. luându-seîn consideraţie situaţia operativă
şi numărul SEC.
3. In graficul persoanelor de serviciu sunt incluşi doar colaboratorii
care au drepturi la participarea independentă la acţiunile de anchetare.
4. Colaboratorii SEC în scopul participării la acţiunile de anchetare
în afara graficului sunt antrenaţi în cazurile când persoana care face
serviciul este plecată la faţa locului sau când este raţională participarea
specialistului care posedă cunoştinţe de specialitate în anumite domenii
(biologic, chimie, fizică, balistică ş. a.m.d.).
5. Plecarea colaboratorilor SEC la locul acţiunilor de anchetare şi
întoarcerea lor înapoi la serviciu se efectuează in transportul unităţilor
de serviciu ale organelor de poliţie.

153
 6. Dispunând de posibilităţi, pictarea colaboratorilor SEC la locul
desfăşurării acţiunilor de anchetare pe marginea celor mai grave crime
se efectuiază în laboratoarele criminalistice ambulante (LCA).
7. Colaboratorilor SHC' pentru serviciile diurne şi pentru serviciile
în afara lucrului li se dă zile de compensaţii în ordinea prevăzută de
legea RM "Cu privire la politic" şi de Regulamentul despre serviciul in
organele de interne a RM,
8. Drepturile şi obligaţiunile specialiştilor la cercetarea locurilor
infracţiunii şt de efectuare a altoi1 acţiuni de anchetare, suni regiamenlate
de către Codul de procedură penală a Republicii Molova.
9. în procesul de efectuare a acţiunilor, date fiind mijloacele tehnice
şi a condiţiilor respecţive, specialistul este în drept sâ facă cercetarea
prealabilă a amprentelor digitale şi a corpurilor delicte cu scopul emiterii
informaţiei operative asupra dosarului. Rezultatele cercetării preliminare
în continuare sunt fixate în registrul de evidenţă a plecării la faţa locului.
10. Mersul şi rezultatele acţiunilor de anchetare sunt reflectate în
procesele verbale şi registrele de evidenţă respective.
Notă: colaboratorii Sl-X', care participă nemijlocit la examinările
locurilor infracţiunii şi a altor acţiuni de anchetare, care efectuiază
expertize şi examinări, nu intră în componenţa aparatului de conducere.
Secţiunea IV
Aplicarea mijloacelor criminalistice si a metodelor din
însărcinarea subdiviziunilor de urmărire penală.
Ordinea şi formele de aplicare a MMTŞ.
1. Colaboratorii SEÎC aplică mijloace şi metode criminalistice pe
baza sarcinilor în scris a şefilor de la subdiviziunile de urmărire penală.
2. Formele principale de aplicare a MMTŞ:
- examinarea diferitor obiecte materiale cu scopul relevării indicilor
criminali st iei care au importanţă pciilu descoperirea infracţiunilor şi
identificarea infractorilor:
- întocmirea labehirilor de cercetare cu folosirea informaţiei
criminalistice despre persoanele, obiectele, instrumentele crimei, cic:
- descrierea portretelor compoziţionale subiective cu folosirea
tehnicii criminalistice:
- oferirea ajutorului în selectarea modelelor pentru examinările com-
parative:
- participarea la elaborarea versiunilor de cercetare pe baza studieri
criminalistice a amprentelor digitale şi a corpurilor delicte;
- folosirea cartotecilor şi colecţiilor criminalistice ale subdiviziunilor
de expertize şi examinări criminalistice;
- folosirea mijloacelor telinico-ştiinţifice complicate la desfăşurarea
acţiunilor diverse operative de urmărire penală.
3. în conformitate cu rezultatele de aplicare a mijloacelor şi a
metodelor criminalistice de către lucrătorul SbX s se întocmeşte o
adeverinţă, care înpreună cu materialele primite este expediată în
subdiviziunea operativă-de căutare respectivă.
Efectuarea exam inărilor
1. In subdiviziunile de expert i/c şi examinări criminalistice ale MAI
RM se fac examinări ale materialelor operative numai pentru organele
afacerilor imerene.
Notă: examinările scrisorilor anonime se efectuiază numai con-
form materialelor elaborărilor operative.
2. Drept bază pentru efectuarea examinărilor servesc însărcinările
în scris, semnate de către şefii SOP şi a subdiviziunilor operative-de
căutare, de către anchetatori.
3. Examinările sunt efectuate de către colabora io iul, care arc
dreptul să facă expertizele respective.
4. fcrmcnul de efectuare a examinărilor nu trebuie să depăşească
15 zile dacă nu s-a ajuns la altă înelegerc cu lucrătorul, care a comandat
expertize.
5. Lucrătorul SHC la efectuarea examinării aplică doar acele
metode care nu acţionează asupra schimbării şi însuşirii obiectelor de
examinare, nu generează pierderea lor şi nu exclude posibilitatea
examinării lor făcute de experţi.
6. In cazurile cînd examinarea nu este posibilă fără aplicarea
metodelor, care schimbă înfăţişarea obiectelor însoţite de distrugerea
154 155
sau consumarea deplină sau parţială a lor, ca poate t"i efectuată
numai după coordonarea cu persoana, care a cerut examinarea, fapt
despre care se menţionează în adeverinţă despre rezultatele
examinării; se fixează suplimentar (inclusiv prin fotografiere) starea
iniţială, se desfăşoară expunerea procesului de examinare cu
indicarea metodelor, care sunt implicate şi a mijloacelor criminalistice,
descrierea semnelor relevate şi a rezultatelor aprecierii lor. se indică
de asemenea caracterul schimbărilor efectuate şi volumul materialului
folosit.
7. Rezultatele examinării sunt perfectate printr-o adeverinţă,
semnată de persoana, care a efectuat examinarea şi de către şeful
subdiviziunii de expertize criminalistice. In adeverinţă se meţionează
(în afara cazurilor, indicate în p.6):
- lista obiectelor, prezentate la examinare:
- întrebările care necesită soluţionare;
- numele de familie şi iniţialele expertului, care execută examinarea.
Secţiunea V
Cartotecile şi colecţiile criminalistice operative-de căutare şi
de informaţie
I. In subdiviziunile de expertize criminalistice se ţin cartoteci şi
colecţii operative-de căutare:
- a amprentelor digitale, a instrumentelor de spargere, a mijloacelor
de transport, a încălţămintei, precum şi a gloanţelor, tuburilor de cartuş,
amicroobiectelor ş. a., ridicate din locurile infracţiuni lor ncdcscopcri te;
- cartotecile dactiloscopice a persoanelor, care stau la evidentă
Operativă;
- a reţetelor medicale false pentru primirea mijloacelor
medicamentoase şi de acţiune puternică şi a modelelor de scriere a
persoanelor, care se ocupă de falsificarea lor:
- a modelelor de ştampile şi de semnături ai medicilor curanţi, caic
eliberează reţetele pentru primire a astfel de mijloace:
- a descrierilor subiective, a infractorilor ne i den li ficaţi:
156
precum ?i colecţiile (eartotecilet de informaţie:
- a modelelor de tal pe pentru încălţăminte:
- a instrumente lor. folosite la spargeri;
- a suprafeţelor acoperite cu lac şi vopsea;
- a sticlei pentru faruri:
- a modelelor de şine pentru mijloacele transportului auto.
Prin decizia conducerii subdiviziunilor poliţiei, luînd in consideraţie
specificul situaţiei operative şi a posibilităţilor tehnice în SOP pot fi cre-
ate şi alte cartoteci şi colecţii (videotecile persoanelor care stau la evidenţa
operativă ş. a.).
2. Ţinerea cartoteci lor (colecţiilor) criminalistice operat ive-clc căutare
SEC le organizează şi le realizează în colaborare cu subdiviziunile opera-
ţi vc-dc căutare şi de anchetare.
In acest scop ei analizează înpreună cu aceste subdi\ i zi uni starea şi
eficienţa folosirii cartoteci tor şi colecţiilor criminalistice în descoperirea
şi cercetarea crimelor, elaborează şi prezintă spre examinarea conducerii
organelor de poliţie propuneri de inbunătăţire a utilării tehnice, a
perfecţionării sistemului de funcţionare şi de sporire a rezult ivi taţii lor.
Ordinea de tinere a cartatecilor dactiloscopice
1. Cartotecile dactiloscopice se organizează în toate subdiviziunile
de expertiză criminalistică a SOP cu scopul identificării persoanelor
care au lăsat amprente digitale la locurile infracţiunilor a persoanelor
dispărute tară urme şi identificarea personalităţii printre cadavrele
necunoscute dacă persoanele decedate sau căzute anterior la datorie
au stat la evidentă în organele de poliţie. La CFEC al MAI RM se ţine
o cartotecă centralizată în limitele republicii, iar în secţia de expertiză
criminalistică a PI din or.Chişinău- în mod centralizat in limitele oraşului.
1. Obiectele cartotecii sunt:
- amprentele digitale, ridicate din locurile crimelor ncdcscopcri te:
- fişele dactiloscopice ale persoanelor, puse de câne organele de
poliţie la evidenţa operativă. precum şi a persoanelor reţinute sau
arestate pentru comiterea crimelor.
3. Răspunderea pentru exploatarea ne miji ocnă a fişelor
dactiloscopice la SPO din ordinul comisarului cade pe unul dintre experţii,
criminalişti şi pe mputcrnicitul operativ din cadrul poliţiei judiciare cure
sunt obligaţi să generalizeze rezultatele lucrului efectuat în fiecare iurtă
şi să raporteze despre acestea din urmă la şed inelele operative.
4. Formarea masivului de amprente digitale csle efectuat de către
colaboratorii SEC. Amprentele sunt strînse în cartotecă după efectuarea
expertizei şi a controlului tuturor persoanelor, care au acces la locul
respectiv şi care nu au legătură cu efectuarea crimei. In carto teci le
CEFC şi a SEC a PI din or.Chişinău se pot trimite fotografii ale
amprentelor nu mai tîrziu de 10 zile după efectuarea expertizei.
5. Formarea masivelor fişelor dactiloscopice este efectuată de către
colaboratorii aparatelor operative ale organelor de poliţie, care sunt
obligaţi să trimită în subdiviziunile de expertize şi examinări criminalistice
a SPO şi în cartotccilc centrale fişele dactiloscopice a elementului care
urmează a fi pus la evidenţă, persoane reţinute sau arestate pentru
comiterea crimelor nu mai lîrziii de 3 zile din momentul punerii la
evidenţă, a reţinerii sau arestării.
6. Amprentele digitale şi tisele dactiloscopice care sunt primite in
cartotecă pînâ la punerea lor la evidenţă urmează a trece un control
obligatoriu în conformitate cu masivele amprentelor digitale, ridicate
din locurile crimelor nedescoperite şi din fişele dactiloscopice a
elementului care urmează a fi puse la evidenţă. Rezultatele controlului
sunt comunicate persoanei, care a trimis amprentele digitale şi fişele
dactiloscopice.
7. Curăţirea masivelor cartotecilor dactiloscopice ale SPC) este efectuată
nu mai puţin de o dată în an de către comisia, în componenţa căreia intră
colaboratorii SFC, Pf'I, PE, SAP. Rezultatele sunt întocmite prin
intermediul actelor, ale căror copii sunt expediate in CF.EC a! MAI RM.
A SOCI A Ţ I A
Naţională a Experţilor Judiciari
Independenţi (ANKJI)
■ Asociaţia naţională a experţi lor judiciari independcli este o organizaţie
non-guvernamentală care întruneşte experţi-criminalişti, medici-legi şti.
specialişti ai ailor genuri de expertiză judiciară doritori de a participa la
soluţionarea problemelor ce privesc asistenţa tch ni co-cri minai işti că a
proceselor judiciare, asigurarea libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor,
precum şi apăiarea intereselor acestora în instanţele de judecată.
Scopurile Asociaţiei:
- Consolidarea potenţialului cxpertual al republicii, a eforturi lor tuturor
persoanelor ce posedă cunoştinţe de specialitate în Criminalistică.
Medicină legală, alte ramuri ale ştiinţei şi practicii pentru a-şi da concursul
la instituirea unui sistem alternativ (nestalat) de expertiză judiciară
independentă în scopul asigurării în procesele judiciare a principiului
contradictoria! şi a libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor:
- Apărarea intereselor şi drepturilor legitime ale persoanelor fizice şi
juridice în instanţele de judecată, precum şi dezvoltarea multilaterală a
Expertizei Judiciare şi Criminal işti ei i naţionale.
Activităţi:
- Acordă ajutor juridic victimelor în tracţiunii, bănuiţilor, precum şi
învinuiţilor în săvîrşirea infracţiunilor in scopul apărării intereselor şi
drepturilor legitime;
- Colaborează cu diverse asociaţii, barouri de avocaţi, cu alte persoane ce
exercită funcţii de apărare a intereselor cetăţeni lor în instanţele de judecată pentru
a le acorda susţinere melodică, consultativă şi ştiinţifică în procesele judiciare:
- Membrii Asociaţiei in conformitate cu prevederile legislaţiei în
vigoare participă la efectuarea expertizelor judiciare primare, repetate
(contre* pe rtize). precum şi celor de comision, acord în d persoanelor
cointeresate şi alt ajutor consultativ vizînd dispunerea expertizelor,
metodica executării lor, veridicitatea concluziilor etc.
SKDIL'I- ASOCIAŢI Kl:
Ml)2012,Chişinău, str. VI. Pârcălab. 52,
UL1M, biroul 111, tel. 22.41.06
159
 Cercetarea urmelor infracţiunii ' ■ la Gheorghe GOLUBENCO

URMELE
faţa locului, de rând cu efectuarea
altor acte de urmărire penală,
constituie un procedeu probator

INFRACŢIUNII
despre care în literatura de specialitate
in limba română de la noi, nu s-au
scris alte lucrări. Acest procedeu
urmăreşte acumularea de date fixate Teoria şi practica examinării la faţa locului
integral şi cât mai operativ posibil
privind circumstanţele faptei, descoperirea
făptaşului, fixarea şi ridicarea urmelor
infracţiunii, stabilirea stării şi poziţiei
mijloacelor materiale de probă etc.
Lucrarea "Urmele infracţiunii" se integrează sistemului
pluridisciplinar de cunoaştere, combatere şi prevenire a
delicventei.
Autorul, Gheorghe Goiubenco, expert-criminalist, şef de
catedră la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova,
preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Experţilor Judiciari
independenţi, prin tot conţinutul lucrării tinde să formeze o
conduită definitorie nu numai reprezentanţilor puterii
judecătoreşti, dar, mai ales, viitorilor jurişti-studenţi de la
facultăţile de profil, cărora pe drept cuvânt le este destinată
această carte.
Alexei Barbăneagră,
doctor în drept,
conferenţiar, avocat,
directorul Centrului
Chişinău, 1999
Adoptată şi recomandată ele consiliul metodic al Departamentului
Drept al Universităţii Libero Internaţionale din Mo Ide
ova

KI;("i;N7h:N!l :
■\.TEl.fclJCĂ, doctor în drept, conferenţiar universitar (Universitatea de
Stat din Moldova):
\.<JAIIH'. 'tiajiistru Iii drept (Direcţi;) lehnico-criniinalistieâ .;
Ministerului Afacerilor In ieri ie al KM):
I. POSTOKOXCĂ. consilier jtiridic de ranuni :L procuror superior (Directia de
anchetă a Procriraturii Generale a RVI)
în lucrare suni abordate principalele probleme privind organizarea, asistenţa telinico-
t'ri mi na I ist i ca şi metodică a exam i nări lor preli i n inare ale urmelor şi a I tor ind ici material i dii■<
scena infracţiunii. Panta centrala a îndrumarul ni cuprinde expunerea metodicii de anali/â a
unor amprente frec veni întâlnite in practica de cercetarea locului faptei, precum şi informaţia
ce poate li desprinsă din acesrea. utilii pentru diagnosticarea unor caracteristici ale făptaşului
şi descoperirea infracţiunii pe urme proaspete.
Pentru special iţit i -cri mi riali şl i, anchetatori, alţi practicieni ai organelor de drept,
doctoranzi şi studenţi ai Facultăţilor de drept.
Conducător de ediţie: Alesei Rarbâneâgrâ. doctor in drept, conferenţiar, avocat.
directorul Centrului de Drept Responsabil de ediţie: Măria
liadârcâ. viecdt rector al Centrului de Drept Redactor: Ion Cioeanu Im
aSÎHIi: An(Irt'i <ioluboncu
<ih. COI L Bl:St fi. wyy
It'nre iln.-fi:iifd.' Fi-Vt-ruite
("cniful tio Drviir
CUPRINS
Notă asupra ediţiei ..................................................................... 4
Introducere................................................................................. 7
Capitolul f. Consideraţii generale privind organizarea şi
asistenţa tehnico-criminalisticâ a examinărilor pre-
liminare ale urmelor la lata locului
§ I Noţiunea, sarcinile şi reglementarea procesuală........................ 9
§2 Asistenţa organizatorică şi tehnico-criminalisticâ.....................22
C 'apitolul II. M etodic a c x a m i n ă r i i p rel i m in a re a urmelor şi
altor semne materiale ia faţa locului
§ 1 Scurtă privire asupra noţiunii şi clasificării urmelor infracţionale.... 41
§ 2 Stabilirea unor caracteristici ale făptaşului şi împrejurări
ale infracţiunii ............................................................................. 46
Urinele de mâini .................................................................... 48
Urmele de încălţăminte........................................................... 62
Urmele formate de unele părţi ale capului ............................. 67
Urmele de dinţi ...................................................................... 72
Urmele de nai ură biologică umană......................................... 74
Resturile de fumat şi de iluminat............................................. 80
Urmele instrumentelor de spargere ...................................... 82
Urmele mijloacelor de transport .......................................... 86
Urmele folosirii armelor de foc .............................................. 93
Armele albe şi urmele acestora ............................................. 102
Urmele de explozie ............................................................ 112
Actele suspecte de fals ....................................................... 119
§ 3 Aprecierea rezultatelor examinărilor criminalistice preliminare şi
caile de utilizare a acestora în scopul descoperirii infracţiunilor
pe urme proaspete ................................................................... 124
încheiere .................................................................................. 129
Bibliografie şi note ................................................................ 131
Literatură ................................................................................ 142
Anexe ..................................................................................... 151