Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ŞI SPORT

ŞCOALA DOCTORALĂ DE GEOGRAFIE

DOCTORAND

VLAD IOAN

TEZĂ DE DOCTORAT

SECTORUL NORDIC AL FRONTIEREI


ROMÂNO-UCRAINENE. STRUCTURĂ,
FUNCŢIONALITATE ŞI IMPACT TERITORIAL

Rezumat

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC

Prof. univ. dr. OLARU Martin

Oradea, 2015

1
Cuprins

Argument……………………………………………………………………………………................ 11
1. Geografia, geografia politică și frontiera. Abordări teoretice și contribuții la
definirea domeniului și ariei de analiză ……………………………………………... 15
2. Cadrul conceptual și metodologic…………………………………………………….23
2.1. Cadrul conceptual………………………………………………………............. 23
2.2. Componenta metodologică…………………………………………………………………. 27
3. Dinamica spațiului politic și teritorial-administrativ reflectat istoric și cartografic în
arealul traseului actual (2015) al frontierei româno-ucrainene………………………. 41
4. Funcțiile frontierei și impactul teritorial……………………………………………... 65
4.1. Definiții, semnificații…………………………………………………………... 65
4.2. Considerații generale…………………………………………………………… 66
4.3. Funcțiile specifice frontierei și impactul teritorial……………………………... 67
4.3.1. Funcţia militară…………………………………………………………………. 68
4.3.1.1. Percepţia de frontieră-barieră cu caracter divergent,
caracteristică până în anul 1989, inclusiv în România……….. 69
4.3.1.2. De la frontiera cu rol divergent la frontiera convergentă, după
căderea sistemului comunist în 1989…………………………. 76
4.3.1.3. Structuri teritorial-administrative frontaliere…………………. 87
4.3.2. Funcţia vamală………………………………………………………………….. 104
4.3.2.1. Funcția fiscal-vamală a frontierei și autoritățile vamale……… 105
4.3.2.2. Distribuția teritorială la nivelul arealului frontalier analizat….. 106
4.3.2.3. Județul Maramureș. Studiu de caz…………………………….. 109
4.3.2.4. Funcția fiscal-vamală din perspectiva poliției de frontieră…… 114
4.3.3. Funcția legislativă………………………………………………............. 138
4.3.4. Funcția de supraveghere și control al fluxului uman…………………... 145
4.3.4.1. Organizarea structurilor ce asigură controlul frontierei………. 148
4.3.4.2. Punctele de trecere a frontierei de stat (PTF)…………………. 152
4.3.4.3. Spațiul aerian național corespondent arealului frontalier
românesc și frontierei româno-ucrainene în sectorul nordic….. 155
4.3.4.4. Zone cu regim special. Misiuni diplomatice și oficii consulare. 156
4.3.4.5. Particularităţi,statistici demograficeale arealului
transfrontalier…………………………………………………. 156
4.3.4.6. Județul Maramureș. Studiu de caz privind componenta etnică,
premisă a cooperării transfrontaliere………………………….. 157
4.3.4.7. Particularități demografice privind traficul frontierei de stat în
anii 2010-2013 la nivelul arealului transfrontalier. Cazul
județului Maramureș………………………………………...... 166
5. Particularitățilegeografice ale suportului traseului frontierei nordice
româno-ucrainene cu suport hidrografic și implicațiile acestuia în funcționalitatea
sistemică a arealelor frontaliere contigui și a celui transfrontalier determinat………. 191
5.1. Elemente de marcare a frontierei de stat cu suport hidrografic………………… 193
2
5.2. Arterele hidrografice, tipologia și rolul lor de suport al traseului frontierei…… 195
5.2.1. Definiri, concepte, particularități……………………………………….. 195
5.2.2. Poziția arterei hidrografice suport al traseului frontierei de stat și
implicațiile în gestionarea bazinelor hidrografice frontaliere și
transfrontaliere adiacente………………………………………………. 200
5.2.2.1. Artera hidrografică suport în funcție de tipul de secțiune a
liniei frontierei și impactul transfrontalier asupra bazinul
hidrografic adiacent…………………………………………… 200
A.) Arteră hidrografică suport al traseului frontierei în
secțiune transversală și implicațiile asupra gestionării
bazinului hidrografic……………………………………. 201
5.2.3. Confluențele și impactul asupra traseului frontierei……………………. 212
5.2.4. Cazul insulelor………………………………………………………….. 223
5.2.5. Cazul meandrelor……………………………………………………………….. 223
5.2.6. Schimbările de albie……………………………………………………………. 226
5.3. Bazine și rețele hidrografice în regim frontalier și transfrontalier în conexiune
cu sectorul nordic al frontierei româno-ucrainene. Funcționalitate sistemică
transfrontalieră…………………………………………………………………. 228
5.3.1. Definiri, conținut și particularități……………………………………… 228
5.3.2. Sistemele (bazinele) hidrografice frontaliere și transfrontaliere a căror
gestiune este influențată de traseul nordic al frontierei
româno-ucrainene………………………………………………………. 236
5.3.2.1. Bazinul Dunării……………………………………………….. 237
5.3.2.2. Bazinul superior al Tisei……………………………………… 239
Sectorul din aval cu afluenți de pe teritoriul României……….. 241
Sistemul hidrografic Tisa superioară………………………….. 245
Bazinul superior al Tisei în sectorul maramureşean………….. 246
5.3.2.3. Sistemul hidrografic transfrontalier Prut………………............ 253
5.3.2.4. Sistemul hidrografic transfrontalier Siret……………………... 259
6. Elemente ale moștenirii sovietice în arealul frontalier românesc corespondent
frontierei româno-ucrainene în Țara Maramureșului………………………………… 266
6.1. Elemente materiale din spațiul maramureșean distruse ca efect al vecinătății
sovietice……………………………………………………………………….. 267
6.2. Elemente materiale substituite/reorientate ca efect al vecinătății sovietice…… 270
6.3. Elemente sovietice moștenite în spațiul românesc…………………………….. 271
Concluzii……………………………………………………………………………………………….. 276
Referinţe bibliografice…………………………………………………………………………………. 283
Anexe…………………………………………………………………………………………………… 294

3
Lucrarea este structurată pe şase capitole, fiecare cu mai multe subcapitole, conţine 29 de
tabele şi 137 de figuri reprezentând diverse modele cartografice, fotografii, grafice care
completează datele şi informaţiile cuprinse în anexele ce au stat la baza cercetării şi care au
legătură cu arealul transfrontalier studiat, punând în evidenţă specificităţile care individualizează
acest spaţiu.

Capitolul 1. GEOGRAFIA, GEOGRAFIA POLITICĂ ȘI FRONTIERA. ABORDĂRI


TEORETICE ȘI CONTRIBUȚII LA DEFINIREA DOMENIULUI ȘI ARIEI DE
ANALIZĂ

Frontiera a reprezentat şi reprezintă încă un domeniu fascinant şi larg în care oamenii de


ştiinţă aparţinând diverselor sectoare încearcă să găsească soluţii practice privind gestionarea
acestor spaţii şi asigurarea unei funcţionalităţi sistemice. De-a lungul timpului la nivel de țări s-
au constituit grupuri de cercetători care au studiat problema frontierelor, conturându-se adevărate
școli naționale de geografie politică, geopolitică și geostrategie. După cum o să remarcăm,
pionierii au fost întotdeauna cei din țările europene, în special marile puteri ale vremii:
Germania, Franța, Marea Britanie, URSS, SUA însă şi în spaţiul românesc au apărut lucrări care
abordează problematica frontierei sub diverse aspecte atât în perioada de dinainte de anul 1989
cât şi după acest an. Capitolul cuprinde numele autorilor străini şi români precum şi lucrările
publicate.

Capitolul 2. CADRUL CONCEPTUAL ȘI METODOLOGIC

În acest capitol sunt evidenţiate noţiunile care s-au impus în literatura de specialitate de-a
lungul timpului: frontieră şi graniţă cu nuanţele caracteristice, regiuni frontaliere, regiuni
transfrontaliere, cooperare transfrontalieră, zone de graniţă cu regim special iar sub aspect
metodologic se pleacă de la ideea analizării şi identificării instrumentelor şi căilor de urmat în

4
determinarea unui grad de funcţionalitate cât mai ridicat a sistemelor teritoriale în general
respectiv a arealului transfrontalier româno-ucrainean pe frontiera de nord, în mod special.

În cazul acestui studiu, prin analiza elementelor, instrumentelor şi mecanismelor specifice


cadrului natural ce pot contribui la dezvoltarea unor sisteme integrate se intenționează generarea
unui spaţiu funcţional continuu suprapus sistemului teritorial transfrontalier româno-ucrainean
(figura 2.1.).

Figura 2.1. Model de sistem teritorial transfrontalier generat de sectorul nordic de frontieră româno-
ucrainean (sursa: Ilieș și Grama, 2010a, p.141)

Cadrul natural joacă un rol important ca suport al traseului frontierei de stat și mai ales în
determinarea funcţionalităţii sistemelor frontaliere contigui prin morfologie, orientare şi
particularităţi morfometrice, astfel că având în vedere morfologia cadrului natural în arealul de
analiză suprapus unităților montane, depresionare sau colinare, cu un potenţial de interconectare
transfrontalieră dependent de poziţia traseului frontierei de stat am prezentat trei situații de
modele cu aplicabilitate largă și în alte areale similare, respectiv modelul arealelor frontaliere
juxtapuse ce se caracterizează prin grad redus de interconectare generat de morfologia, structura
şi altitudinea reliefului, iar suportul frontierei de stat coincide cu linia marilor înălţimi sau cu
limite de bazine hidrografice, modelul arealelor frontaliere morfofuncţionale cu un potenţial de

5
interconectare ridicat, favorizat de morfologia cadrului natural și de traseul frontierei de stat
respectiv modelul complex rezultat din îmbinarea primelor două (fig.2.2). Aplicând aceste
modele la nivelul arealului transfrontalier româno-ucrainean pe sectorul nordic, rezultă care
sisteme teritoriale sunt funcţionale şi care au un grad mai mic de interconectare.

Figura 2.2. Sisteme teritoriale funcționale în arealul transfrontalier româno-ucrainean în funcție de


particularitățile reliefului și suportului traseului frontierei (sursa: Ilieș și Grama, 2010, p.147)

Capitolul 3. DINAMICA SPAȚIULUI POLITIC ȘI TERITORIAL-ADMINISTRATIV


REFLECTAT ISTORIC ȘI CARTOGRAFIC ÎN AREALUL TRASEULUI
ACTUAL (2015) AL FRONTIEREI ROMÂNO-UCRAINENE

În prezentul capitol frontiera româno-ucraineană pe segmentul de nord al acesteia a fost


analizată sub aspect istoriceşte, făcându-se o incursiune în timp şi urmărindu-se evoluţia
conturării spaţiilor politice, a arealelor de frontieră şi a graniţelor propriu-zise. Dacă în
antichitate, în perioada medievală, predominau arealele frontaliere care demarcau limita între
civilizaţii, între popoare, mai târziu şi în special odată cu destrămarea marilor imperii care au
lăsat loc statelor naţiuni, s-au născut frontierele, graniţele care delimitau limitele statale mult mai
clar şi pe baza unor date geodezice concrete.

Datorită numeroaselor şi vremelnicelor interese politice, de-a lungul timpului frontiera în


arealul studiat a fost foarte instabilă, problematica spațiului politic analizat a făcut subiectul a
numeroase studii și cercetări specifice unor domenii cu caracter interdisciplinar.

6
Sintetic, la nivelul figurii 3.22. (Ilieș și Wendt, 2014) remarcăm dinamica frontierei în
secvențe istorice temporale definite de evenimente importante la nivel mondial și european, toate
reflectate și în arealul analizat. Ceea ce este ușor de remarcat la nivelul materialului cartografic
menționat este dinamica structural-politică a spațiului analizat. De regulă, modificările au
secționat acest spațiu atât pe direcție nord-sud specifică perioadei imperiale cât şi pe direcție est-
vest specifică perioadei consolidării statelor naționale. Nu mai puțin de 8 structuri statale s-au
învecinat în acest spațiu între care amintim după cel de-al II-lea Război Mondial: România,
Ungaria, Germania, Cehoslovacia, Polonia, Ucraina, URSS și Republica Moldova. De la
dispariția imperiilor și până la statele independente de azi, puzzel-ul politic a fost continuu
modificat, ajustat, în funcție de interesele politice ale marilor puteri. Practic, la nivelul arealului
de studiu, perioada de după anul 1946 şi până în prezent reprezintă cea mai lungă secvenţă
temporală în care frontiera nu a suferit modificări de natură juridică, structurală.

Figura 3.22.Traseul actual (2015) al frontierei româno-ucrainene în contextul sistemelor teritorial politice
rezultate de-a lungul ultimului secol (1916-2015) (data sources: Rey et al. 2002, 17; Ilieş 2007; Ştefănescu et al.
2007a, 115-116; Ştefănescu et al. 2007b, 119-120; Smolyoi 2007, 22; Kocsis 2007, 29; Hajdu 2009, 23)

Capitolul 4. FUNCŢIILE FRONTIEREI ȘI IMPACTUL TERITORIAL

Capitolul de faţă cuprinde în detaliu cele 4 funcţii specifice frontierei identificate în


literatura de specialitate: militară, vamală, legislativă şi funcţia de supraveghere şi control al
fluxului uman, adaptate la arealul de studiu. În cadrul unora au fost evidenţiate şi analizate datele
statistice înregistrate, elemente care particularizează lucrarea şi care împreună cu unele aspecte
ale capitolului următor constituie esenţa lucrării de teză. Comparativ cu alte studii care au
analizat funcţiile frontierei, cel de faţă tratează acest subiect în amănunt dar nu exhaustiv. În

7
cadrul tezei s-au dezbătut şi comentat definiţiile date de legislaţia în vigoare privind frontiera,
zona de frontieră, astfel că s-a ajuns la o interpretare logică şi pragmatică a acestora, aspect care
poate fi util în activitatea celor care interferează cu acest domeniu de activitate.

În cadrul funcţiei militare a frontierei s-a subliniat modul de percepere a acesteia în mentalul
colectiv respectiv de frontieră barieră cu caracter divergent până în anul 1989 iar după acest an s-
a arătat că rolul divergent al frontierei tinde spre unul convergent. Prin cercetarea făcută cu
privire la funcţia militară a frontierei de stat s-au evidenţiat cele două caracteristici ale sale, de
frontieră barieră până în anul 1989 şi de frontieră convergentă după acest an. Funcţia militară a
frontierei de stat se regăseşte în primul rând în rolul de apărare a teritoriului naţional şi raportat
la ţara noastră s-a evidenţiat că din anul 2004, după integrarea României în NATO, sarcinile
specifice funcţiei au fost preluate de către această alianţă politico-militară. Tot în cadrul acestei
funcţii au fost prezentate la nivelul arealului românesc unităţile administrativ-teritoriale cu statut
frontalier, total şi parţial.

În legătură cu funcţia vamală, s-a pornit de la o abordare generală în care s-a arătat că
autorităţilor vamale le revine sarcina de a exercita controlul asupra mărfurilor şi bunurilor care
tranzitează frontiera de stat, aceasta în cazul normal, legitim, privind mişcarea capitalului, însă
noutatea studiului de faţă constă în faptul că s-a demonstrat rolul major pe care-l are şi poliţia de
frontieră în exercitarea acestei funcţii atunci când ne referim la deplasarea bunurilor şi mărfurilor
peste frontiera de stat în afara cadrului normal, respectiv prin afara punctelor de trecere a
frontierei de stat. În teza de faţă s-a făcut un studiu de caz la nivelul judeţului Maramureş privind
evenimentele de contrabandă respectiv cantităţile de ţigări descoperite de poliţiştii de frontieră pe
parcursul anilor 2008, 2009, 2010, 2011 şi 2012, concluzionându-se că aceasta a devenit un
fenomen şi tinde să fie un flagel dacă avem în vedere cifrele prezentate referitoare la evoluția
contrabandei măsurată în evenimente, cantități de țigări, persoane implicate, prejudiciul cauzat
bugetului de stat iar toate acestea nu fac altceva decât să transmită un mesaj fundamental și
anume că se extinde într-un ritm îngrijorător. Proliferarea traficului cu produse din tutun în
arealul transfrontalier poate produce dezechilibre economice și poate duce la violență între
actorii iliciți preocupați să-și soluționeze eventualele dispute legate de afacerile lor. În figurile
4.17. și 4.18. sunt prezentate evenimentele de contrabandă respectiv cantităţile de ţigări
descoperite în flagrant la nivelul judeţului Maramureş de către poliţia de frontieră, în perioada
analizată, defalcate pe ani calendaristici.

8
Figura 4.17. Evenimentele de contrabandă identificate în anii 2008-2012 la nivelul
judeţului Maramureş de către poliţia de frontieră (sursa: evidenţele poliției de frontieră)

Figura 4.18. Cantităţile de ţigări–pachete din activităţi de contrabandă, descoperite în anii


2008-2012 la nivelul judeţului Maramureş, identificate de poliţia de frontieră
(sursa:evidenţele poliției de frontieră)

În elaborarea materialului este interesant de urmărit raportul dintre evenimentele de


contrabandă şi factorii fizico-geografici specifici teritoriului examinat, deoarece atât relieful cât
şi hidrografia, vegetaţia ori clima influenţează în diverse moduri activitatea de supraveghere a
frontierei de stat. Ca urmare, într-o abordare cât mai complexă, lucrarea prezintă modul de
manifestare a contrabandei atât spaţial cât şi temporal, studiindu-se evenimentele înregistrate pe
luni calendaristice, pe perioadele unei zile calendaristice respectiv activităţile diurne şi nocturne,
localităţile şi numărul evenimentelor înregistrate, sortimentele de ţigări tranzacţionate dar şi
structura după cetăţenie, gen şi grupe de vârstă a persoanelor implicate în traficul ilegal de ţigări.

9
Funcţia legislativă pe care o îndeplineşte o frontieră presupune activitatea de elaborare şi
într-un sens mai larg de aplicare a normelor juridice în interesul general al societăţii, pentru toţii
locuitorii ţării şi pe întreaga întindere a teritoriului său. Cu alte cuvinte, în general, statul se
manifestă în interiorul graniţelor sale ori dacă statul îndeplineşte funcţia legislativă, reiese că
frontiera, graniţele care delimitează teritorial competenţa statului, au şi ele funcţie legislativă.
Pentru explicitare, s-a făcut trimitere la unele acte normative naţionale care subliniază rolul
funcţiei legislative pe care o îndeplineşte frontiera, amintindu-se totodată şi importanţa tratatelor,
acordurilor, convenţiilor internaţionale, bilaterale.

În cuprinsul funcţiei de supraveghere şi control al fluxului uman s-a arătat la nivelul


sistemului analizat modul de organizare a structurilor ce asigură controlul frontierei, punctele de
trecere a frontierei de stat, particularităţi şi statistici demografice ale arealului transfrontalier
prezentându-se un studiu de caz la nivelul judeţului Maramureş precum şi particularităţi
demografice privind traficul frontierei de stat la nivelul arealului transfrontalier şi cu studiu de
caz privind judeţul Maramureş.

Totodată, în cazul detalierii funcţiei de supraveghere şi control al fluxului uman, s-au


cercetat şi prezentat datele statistice oficiale privind etnicii români şi ucraineni pe segmentul de
nord al frontierei româno-ucrainene unde se conturează două areale demografice etnice în care
românii şi ucrainenii sunt simultan majoritari în propriul stat şi minoritari în statul vecin. Într-un
areal conturat pe zona Suceava-Cernăuţi minoritarii români sunt prezenţi pe teritoriul ucrainean
în număr de 114.600 persoane iar minoritarii ucraineni se află pe teritoriul românesc în număr de
5.916 membri. Al doilea areal este format în zona Maramureş-Transcarpatia în care românii sunt
prezenţi pe teritoriul ucrainean în număr de 32.152 persoane iar comunitatea ucraineană de pe
teritoriul românesc este formată din 30.786 membri. Din punct de vedere numeric, se constată că
al doilea areal este unul foarte echilibrat în privinţa celor două etnii minoritare.

Referitor la funcţia de supraveghere şi control al fluxului uman s-au avut în vedere şi


particularităţile demografice privind traficul frontierei de stat, făcându-se cunoscute numărul
mijloacelor de tansport şi persoanelor care au tranzitat frontiera de nord dintre România şi
Ucraina în cinci ani, defalcat, de asemenea a fost cercetat tranzitul de călători la nivelul acestui
areal, pe judeţe frontaliere şi categorii de cetăţenii iar la nivelul P.T.F. Sighet-Solotvino
cercetarea a avut în vedere tranzitul frontierei pe luni calendaristice în intervalul 2010-2013
precum şi situaţia numerică a călătorilor pe cetăţenii, prin acelaşi punct şi pentru aceeaşi ani.

10
În contextul geopolitic actual, funcția de supraveghere și control al fluxului uman reprezintă
o însemnătate aparte în asigurarea securității umane și constituie un filtru în controlul migrației
ilegale, astfel că lucrarea face referire şi la cazurile de migraţie ilegală descoperite la frontiera
maramureşeană în anii 2008-2013 concluzionându-se că migraţia ilegală a constituit un fenomen
în zona transfrontalieră a sistemului teritorial doar în anul 2008 şi începutul anului 2009 după
care a dispărut. La nivel naţional şi internaţional, migraţia ilegală s-a transformat dintr-un proces
regional într-un fenomen global, cu rol important în păstrarea echilibrelor demografice.

Capitolul 5. PARTICULARITĂȚILE GEOGRAFICE ALE SUPORTULUI TRASEULUI


FRONTIEREI NORDICE ROMÂNO-UCRAINENE CU SUPORT
HIDROGRAFIC ȘI IMPLICAȚIILE ACESTUIA ÎN FUNCȚIONALITATEA
SISTEMICĂ A AREALELOR FRONTALIERE CONTIGUI ȘI A CELUI
TRANSFRONTALIER DETERMINAT

Frontiera nordică dintre România şi Ucraina este o frontieră cu un important suport


hidrografic, astfel că în cel de-al cincilea capitol cercetarea s-a axat pe particularităţile geografice
ale arterelor hidrografice, rolul lor în trasarea frontierei de stat precum şi impactul pe care-l au
asupra ei. Totodată sunt descrise bazinele şi reţelele hidrografice în regim frontalier şi
transfrontalier şi a căror gestiune este influenţată de prezenţa frontierei de stat. Deoarece apa
joacă un rol important în modelarea reliefului putem considera că o analiză atentă a dinamicii
rețelei hidrografice în arealele frontaliere prezintă importanță în definirea strategiilor de
gestionare a resurselor de apă în regim frontalier și transfrontalier. Artera hidrografică, indiferent
de tipul său (fluviu, râu, pârâu) poate fi considerată cel mai instabil suport al traseului frontierei
de stat. În funcție de regimul climatic al arealului suprapus bazinului hidrografic de colectare a
apelor, de profilul longitudinal ce determină panta și viteza apei, de structura și tipul rocilor pe
care le străbate depinde cantitatea de aluviuni și materiale transportate, de profilul transversal
care arată tinerețea sau maturitatea văii, toate acestea coroborate au un rol important în dinamica
albiei arterei suport și implicit a definirii traseului brațului principal care asigură de regulă
suportul traseului frontierei.

Profilul transversal al albiei (figura 5.5.) reprezintă secțiunea perpendiculară pe aceasta și


care formează în studiile asupra frontierei suport hidrografic al liniei de frontieră. Sunt cele mai
frecvente cazuri când linia de frontieră secționează un bazin hidrografic transversal cum este

11
cazul Siretului în partea estică sau Turul în vestul arealului de studiu. Cele mai frecvente
modificări sunt în albia minoră unde este și traseul frontierei. Într-o secțiune transversală a unei
văi se poate remarca zona de translatare a talvegului sau șenalului navigabil și implicit a traseului
frontierei în profil longitudinal. În fig.5.6. este prezentat un model de secţiune transversală cu
posibile trasee ale frontierei în cazul unei albi cu mai multe braţe.

Figura 5.5. Model de secțiune transversală și posibile trasee ale liniei de frontieră în cazul unei singur braț în
albie

Figura 5.6. Model de secțiune transversală și posibile trasee ale liniei de frontieră în cazul unei albii complexe
cu mai multe brațe.
Un bazin hidrografic se formează în urma confluențelor arterelor hidrografice favorizate
de morfologia reliefului. O astfel de confluență, în funcție de mărimea celor două artere
hidrografice (debit, pantă, viteză de curgere etc.) poate introduce modificări în albia râului care
asigură suportul traseului frontierei de stat. Spre exemplu, în zona de confluență a Tisei şi Izei
remarcăm un anumit paralelism al celor două artere, joncțiunea râului Iza cu Tisa făcându-se în

12
linie dreaptă, într-un meandru al Tisei (figura 5.19.). Chiar dacă prin poziție, avantajul este de
partea râului Iza, diferența de debit dintre cele două artere înregistrată la stația Sighetu
1 3 3
Marmației amonte de confluență este netă în favoarea Tisei (78 m /s) față de Iza (16m /s). Și
sub aspectul mărimii văii, după cum remarcăm în figura 5.19, datele morfometrice sunt în
favoarea Tisei. În figura 5.19 este surprinsă diferența de culoare a apei celor două râuri, apa
tulbure a Tisei, ceea ce înseamnă aport de material și debit crescut comparativ cu apa limpede a
râului Iza. Se remarcă și fenomenul ”de blocare” și încetinire a vitezei de curgere a Izei datorită
barajului de apă al Tisei (linia mov punctată), mai rapidă și debit net superior.

În acest caz, modificările traseului frontierei ar putea surveni la ape scăzute pe Tisa și
debit crescut pe Iza ceea cea ar putea disloca depunerile de material de pe malul drept ucrainean
(directive indicate de săgeata roșie).

Figura 5.19. Confluența Tisei cu Iza în apropierea municipiului Sighetu Marmației (RO) (sursa imagine
satelitară: google map, 2014; sursa foto: google map) și influența acesteia asupra traseului liniei de frontieră
româno-ucraineană

Un alt doilea scenariu, poate avea loc în cazul unei viituri puternice pe râul Tisa datorită
unei porțiuni de albie în linie dreaptă unde viteza se accentuează, viteza apei ar putea secționa
peninsula A (galben) din figura 5.19., creând o nouă albie B (albastru) pe cca. 100 m ce s-ar
continua în albia râului Iza din zona de vărsare și până la actuala confluență. În acest scenariu
ipotetic noul braț al Tisei (cca. 600 m), ar amputa partea inferioară a râului Iza (cca. 500 m)

1 Ujvari Iosif, (1972), Geografia apelor României, Editura Științifică, București, p. 233
13
”transferând confluența mai în amonte cu cca. 500 m. În aceste condiții, respectând principiul
mijlocul brațului principal al arterei hidrografice în delimitare a frontierei, peninsula A secționată
ar fi transferată Ucrainei, iar noul traseu al frontierei s-ar muta spre sud pe noul braț al Tisei
(figura 5.19.).

Figura 5.26. Meandru al râului Tisa în dreptul localității Crăciunești din România. În anul 2001 consecință a
inundațiilor, acest meandru a fost secționat iar partea internă a ,,trecut” pe teritoriul Ucrainei. Ulterior prin activitate
antropică cursul Tisei a revenit pe traseul său inițial. (prelucare pe imagine satelitară google map)

În studiul de faţă s-a analizat cazul meandrelor care pot avea influențe majore în
determinarea și redesenarea liniei de frontieră în areale cu suport hidrografic. De regulă prin
eroziunea malurilor se formează concavități, iar prin acumulare, bancuri de nisip sau pietriș în
malul convex. Prin eroziunea malului concav albia avansează spre aval, iar în malul convex are
loc un proces de acumulare, meandrul avansează continuu în lateral iar albia-și modifică traseul.
Și adâncimea apei este mai mare în apropierea malului concav și mai redusă, în scădere spre
malul convex. Pentru studiul traseului frontierei astfel de analize de previzionare în cazul
cursurilor meandrate sunt extrem de utile. Apariția unui sau mai multor brațe implică noi
acorduri și negocieri între cele două părți cu privire la (re)stabilirea traseului frontierei și situația
ajustărilor teritoriale care pot fi prin creștere sau reducere de teritoriu. Meandrele pot avea
implicații majore asupra gestionării arealelor frontaliere și implicit a traseului frontierei de stat.
În cele mai multe cazuri, conform literaturii de specialitate, bucla interioară a meandrului este
utilizată pentru așezările umane sau alte edificii de natură economică. Îndreptarea cursului prin
gâtuirea unui meandru, face ca tot uscatul din interiorul buclei să treacă de partea opusă a râului.
O altă categorie de probleme apare în cazul meandrelor profunde (figura 5.26.), deoarece în

14
cazul unor astfel de albii profund meandrate, la ape mari sau inundații, apar frecvente modificări
de albie prin secționarea meandrului (figura 5.26.). Un astfel de exemplu s-a înregistrat în
localitatea Crăciunești (Maramureș) în anul 2001, când în urma unei viituri, un astfel de meandru
a fost secționat și implicit s-a reflectat în mutarea traseului frontierei pe noul aliniament conform
principiului aplicat. Consecințele negative pe plan economic au fost mari, deoarece în acel sector
meandrat se aflau pompele de extragere și alimentare cu apă a municipiului Sighetu Marmației.

Capitolul 5. ELEMENTE ALE MOȘTENIRII SOVIETICE ÎN AREALUL FRONTALIER


ROMÂNESC CORESPONDENT FRONTIEREI ROMÂNO-UCRAINENE ÎN
ȚARA MARAMUREȘULUI

Ultimul capitol face o scurtă referire la consecinţele resimţite de arealul românesc ca urmare
a vecinătăţii de aproape o jumătate de veac pe care ţara noastră a avut-o cu URSS-ul. Au fost
aduse în discuţie trei categorii de elemente: elemente materiale maramureșene edificate în
perioada antesovietică și pe care perioada socialistă le-a adus în stadiu de ruină sau le-a distrus în
totalitate ca efect al vecinătăţii sovietice (podurile istorice), elemente materiale
substituite/reorientate ca efect al vecinătăţii sovietice (calea ferată, căile rutiere) şi elemente
sovietice moştenite în spaţiul românesc ( elemente de comemorare-monumentul şi cimitirul
ostaşilor sovietici, calea ferată cu ecartament larg).

CONCLUZII
Din cauze şi condiţii istorice, frontiera în arealul studiat a fost foarte instabilă de-a lungul
timpului, iar perioada de după anul 1946 şi până în prezent reprezintă cea mai lungă secvenţă
temporală în care frontiera nu a suferit modificări de natură juridică, structurală.

Traseul unei frontiere, în general vorbind, nu a reuşit întotdeauna să soluţioneze problema


comunităţilor etnice, astfel că şi în arealul de studiu găsim români care au rămas în afara
graniţelor României şi într-o măsură mai mică avem şi ucraineni care se află în afara teritoriului
ucrainean. Practic, avem conturate două areale, unul pe zona Suceava-Cernăuţi unde minoritarii
români sunt prezenţi pe teritoriul ucrainean în număr de 114.600 persoane iar minoritarii
ucraineni se află pe teritoriul românesc în număr de 5.916 membri, al doilea areal este format în
zona Maramureş-Transcarpatia în care românii sunt prezenţi pe teritoriul ucrainean în număr de
32.152 persoane iar comunitatea ucraineană de pe teritoriul românesc este formată din 30.786

15
membri. Din punct de vedere numeric, se constată că al doilea areal este unul foarte echilibrat în
privinţa celor două etnii minoritare.

O dezvoltare economică, durabilă, în această regiune de frontieră presupune printre altele şi


gestionarea corespunzătoare a arterelor hidrografice transfrontaliere şi eliminarea riscului
inundaţiilor.

Insuficienţa punctelor de trecere a frontierei de stat şi slaba modernizare a infrastructurii de


transport pot afecta turismul şi mediul de afaceri iar fluxul frontalier în cea mai mare parte este
redus la populaţia din arealele frontaliere contigui. Dezvoltarea infrastructurii, deschiderea unor
noi puncte de trecere a frontierei ar contribui la realizarea unei coeziuni economico-sociale şi
culturale între comunităţile şi cetăţenii din ambele părţi ale graniţei.

Zona de frontieră din nordul României reprezintă un sistem teritorial complex în care
regăsim toate cele trei tipuri de modele ale arealor frontaliere propuse de literatura de specialitate:
juxtapuse, care se caracterizează prin grad redus de interconectare generat de morfologia,
structura şi altitudinea reliefului iar suportul frontierei de stat coincide cu linia marilor înălţimi
sau cu limite de bazine hidrografice; morfofuncţionale, caracterizate prin potenţial de
interconectare ridicat favorizat de morfologia cadrului natural și de traseul frontierei de stat care
de regulă, secţionează transversal unităţi montane, văi şi spaţii depresionare; complexe, rezultate
din combinarea primelor două.

16