Pentru a putea realiza modelul econometric care are la bază cele două

componente menționate mai sus, trebuie realizată o analiză a acestora

separat.
Astfel,ca măsură a situației economiei naționale, produsul intern brut
al României a avut în perioada 2000-2016 o evoluție fluctuantă. Valorile
acestui indicator macroeconomic sunt prezentate în (Tabelul 3.2.1).
Valoarea produsului intern brut al României pentru anul 2009
înregistrează o diminuare față de intervalul de timp imediat precedent,
deoarece este perioada care precede criza economico-financiară instalată la
nivel mondial începând cu cel de-al doilea semestru al anului 2008.
Utilizând în Excel anumite formule statistice implementate în cadrul
acestui program pentru seria de date referitoare la produsul intern brut în
România pe perioada 2000-2016, a permis obținerea următoarelor informații:
media PIB-ului (135.95 miliarde USD); PIB-ul maxim în perioada analizată
(208.2); PIB-ul minim (37.74 miliarde USD); mediana (168) . De asemenea,
am putut stabili faptul că valoarea medie a acestui indicator pentru perioada
2000-2016 este de 135.95 miliarde USD.
Tabelul 3.2.1. Produsul intern brut nominal
Anul PIB nominal (miliarde USD)
2000 37.74
2001 40.72
2002 46.17
2003 59.87
2004 76.22
2005 99.7
2006 123.5
2007 171.5
2008 208.2
2009 167.4
2010 168
2011 185.4
2012 171.7
2013 191.5
2014 199.5
2015 177.5
2016 186.7
Sursa: realizată de autor conform datelor statistice
Deși resursele financiare disponibile s-au diminuat din cauza crizei
economice prin care România a trecut, analiza datelor ilustrată în Figura
3.2.1 evidențiază trendul crescător al produsului intern brut în perioada
2000-2016.
 250

200

150

100

50

Figura 3.2.1. Evoluția PIB-ului în România (miliarde USD) în

perioada 2007-2016
Sursă: realizată de autor pe baza datelor din Tabelul 3.2.1
Conform literaturii teoretice privind impactul sectorului public asupra
creșterii economice, când cheltuielile publice sunt zero, toate bunurile și
serviciile care urmează să fie produse de stat sunt oferite de către sectorul
privat în schimb. În acest scenariu, rata de creștere este foarte scăzută.
Creșterea valorii cheltuielilor publice declanșează o creștere economică, dar
numai până la un nivel optim: orice creștere suplimentară are un impact
negativ. Am putea, prin urmare, vorbi despre o relație "inversată U" între
cota sectorului public și rata economică de creştere (Altunc and AydÕn,
2013, p. 67).
În continuare, analizând ponderea în PIB a cheltuielilor publice în
perioada 2000-2016 în Figura 3.2.2, se observă că nivelul maxim al acestora
a fost atins la începutul perioadei (38.5% din PIB ), nivelul minim fiind
înregistrat patru ani mai târziu (25,1%).

45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
Figura 3.2.2. Evoluția cheltuielilor totale ( % PIB) în România în
perioada 2000-2016
Sursă: realizată de autor pe baza informațiilor de pe Eurostat