anul I securitate alimentara Notiuni generale • Managementul riscului (def. cf. dictionary.com): tehnica sau profesia de evaluare, minimizare și prevenire a pierderii accidentale în cadrul unei afaceri, prin utilizarea de asigurări, măsuri asiguratorii etc. • Managementul riscului este documentat în standardul ISO 31000:2009. Acesta acoperă toate domeniile de business. UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și anul I securitate alimentară Introducere (I) • Analiza de risc este recunoscută ca metodologia fundamentală care stă la baza dezvoltării standardelor de siguranță alimentară. • Încă din 1995 s-a afirmat faptul că analiza de risc se compune din trei elemente separate, dar integrate, și anume evaluarea riscului, managementul riscului și comunicarea riscului. • Comunicarea riscurilor este un proces interactiv de schimb de informații și opinii cu privire la risc între evaluatorii riscurilor, managerii de risc și alte părți interesate. • Managementul riscurilor este definit în Codex ca procesul, diferit de evaluarea riscurilor, de apreciere a politicilor alternative, în consultare cu toate părțile interesate, luând în considerare evaluarea riscului și alti factori relevanți pentru protecția sănătății consumatorilor și pentru promovarea practicilor comerciale corecte, iar, daca este necesar, selectând opțiunile adecvate de prevenire și control. UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și anul I securitate alimentară Introducere (II) • Rezultatul procesului de management al riscurilor, așa cum este acesta întreprins de organismele de reglementare (ex: UE/EFSA, US/FDA, Codex), este dezvoltarea de standarde, orientări și alte recomandări pentru siguranța alimentelor. La nivel național, însă, este probabil ca diferite decizii de management al riscului să fie luate în funcție de criterii diferite și avându-se în vedere intervale diferite în gestionarea riscurilor.
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Introducere (III) • Obiectivul general al tuturor organismelor ce intervin în managementul riscului este de a asigura protecția consumatorilor și de a facilita comerțul internațional. • Managerii de risc utilizează în dezvoltarea unor abordări de gestionare a riscurilor, caracterizarea riscului rezultată din procesul de evaluare a riscurilor. • Un principiu important, care trebuie întotdeauna menționat și respectat a fost separarea funcțională a evaluării riscului de managementul riscului. • Exemplu: creșterea semnificativă la nivel mondial a toxiinfecțiilor alimentare, în special provenite din organisme enterice, în perioada 1990 – 2000, a condus în Uniunea Europeana la nașterea unei legislații comunitare care să acopere o mare parte din riscurile alimentare UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și anul I securitate alimentară Definiții (I) • Managementul riscului: procesul de realizare a politicilor alternative în funcție de rezultatele evaluării riscurilor și, dacă este necesar, selectarea și implementarea opțiunilor de control adecvate, inclusiv a masurilor de reglementare. – Aceasta definiție a managementului riscurilor, care a fost propusă pentru includerea în Manualul de Proceduri Codex, impune luarea în considerare a tuturor elementelor (enumerate mai jos), care pot fi incluse în procesul de management al riscului (evaluarea riscurilor, evaluarea opțiunilor de management al riscurilor, punerea în aplicare a deciziilor de management, precum și monitorizarea și revizuirea). – Cu toate acestea, într-un context practic, includerea tuturor elementelor nu este întotdeauna necesară. De exemplu, deciziile de management al riscurilor luate la nivel național vor utiliza, de cele mai multe ori, toate elementele acestei definiții, în timp ce activitățile de management al riscului desfășurate în cadrul Codex nu includ, în general, implementarea, monitorizarea și revizuirea.
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Definiții (II) • Politica de evaluare a riscurilor: linii directoare pentru judecățile de valoare și politicile care ar putea să fie aplicate în anumite momente decizionale specifice în procesul de evaluare a riscurilor. – Elaborarea politicilor de evaluare a riscului este o responsabilitate a managerului de risc, care trebuie să colaboreze în acest sens cu evaluatorii de risc. Această acțiune servește protecției integrității științifice a evaluării riscurilor. – Orientările ar trebui să fie documentate spre asigurarea coerenței si transparenței. – Exemple de elaborare a politicii de evaluare a riscurilor sunt: stabilirea populației expuse riscului, stabilirea unor criterii pentru clasificarea pericolelor, precum și stabilirea de linii directoare pentru aplicarea de factori de siguranță.
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Definitii (III) • Profilul de risc: o descriere a problemei de siguranță alimentară și a contextului acesteia. – Scopul este de a identifica acele elemente ale pericolului sau riscului relevante pentru diverse decizii de gestionare a riscurilor. – Profilul de risc include identificarea aspectelor ce țin de pericolele relevante pentru prioritizarea și stabilirea politicii de evaluare a riscurilor și a aspectelor riscului relevante pentru alegerea standardelor de siguranța și a opțiunilor de management. – Un profil tipic de risc ar putea include următoarele: o scurtă descriere a situației, produsului sau mărfii în cauză; valorile ce ar putea fi suspuse riscului, (de exemplu, sănătatea umană, preocupările economice); consecințele potențiale; percepția consumatorilor asupra riscurilor; distribuirea riscurilor și a beneficiilor
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Evaluarea riscului si managementul riscului (I) Decizia de separare a evaluării riscului și a managementului riscului a reușit să reformeze siguranța alimentară din Europa în sensul consolidării siguranței lanțului alimentar. Trebuie însă înțeles că acest lucru a fost reușit prin delimitarea clară a rolurilor și responsabilităților evaluatorilor de risc și a managerilor de risc. Așa cum se știe, urmărirea siguranței alimentului „de la fermă la furculiță” este un proces complex și care încă ridică un număr de provocări specialiștilor. Acest proces nu poate genera rezultate decât prin aplicarea cu strictețe a masurilor de siguranță alimentară, în toate etapele de producție și procesare. Evaluarea și managementul riscului sunt pilonii principali ai acestui proces
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Evaluarea riscului si managementul riscului (II) Evaluatorii de risc furnizează consultanță științifică independentă cu privire la amenințările potențiale în cadrul lanțului alimentar. Managerii de risc utilizează informația științifică ca bază pentru luarea deciziilor. La nivel european, aceasta separare a rolurilor este fundamentală și consacrată prin legislație. Ea a fost introdusă pentru a face clar distincția între știință și politică; pentru a plasa o evaluare independentă bazată pe știință în centrul elaborării politicilor alimentare. UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și anul I securitate alimentară Evaluarea riscului si managementul riscului (III) Autoritatea Europeana pentru Siguranța Alimentară (EFSA) joacă un rol esențial în asigurarea faptului că produsele alimentare din Europa respectă condițiile de siguranță. Dar este doar o parte dintr-un cadru mai larg existent la nivel european, care include mai mulți parteneri diferiți. EFSA este evaluatorul de risc principal în Europa, realizând evaluarea amenințărilor asociate cu lanțul alimentar. Managerii de risc sunt Comisia Europeana, autoritățile statelor membre și Parlamentului European. Aceștia sunt responsabili de elaborarea politicilor, autorizarea produselor și legiferarea în domeniul produselor alimentare, având însă baza consilierii științifice a EFSA.
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Evaluarea riscului si managementul riscului (IV) De exemplu: • EFSA evaluează siguranța cererilor de OMG de la caz la caz. • Managerii de risc din cadrul Comisiei și statelor membre ale Uniunii Europene vor decide dacă să autorizeze fiecare OMG. Același lucru este valabil într-o serie de alte domenii: pesticide, materiale în contact cu alimentele utilizate în ambalarea produselor alimentare, aditivi pentru hrana animalelor etc. În fiecare caz, EFSA oferă consultanță științifică independentă iar managerii de risc decid cu privire la măsurile corespunzătoare utilizând concluziile experților autorității, ca fundament pentru deciziile lor.
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Evaluarea riscului si managementul riscului (V) Este o conceptie greșită comună aceea că oamenii de știință de la EFSA efectuează experimente ale căror rezultate le folosesc ca bază pentru avizele științifice emise. EFSA nu are laboratoare și nici nu generează noi cercetări științifice. În schimb, EFSA are sarcina, în conformitate cu legislația UE, de a propune cercetări și de a colecta rezultatele cercetărilor și datele științifice existente. Oamenii de știință ai autorității analizează apoi aceste informații și produc recomandări științifice pentru a sprijini procesul decizional al managerilor de risc.
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Elemente ale managementului de risc (I) 1. Evaluarea riscurilor – Identificarea unei probleme de siguranță alimentară. – Stabilirea unui profil de risc. – Clasificarea pericolului pentru evaluarea riscurilor și prioritatea de gestionare a riscurilor. – Stabilirea politicii de evaluare a riscului pentru comportamentul de evaluare a riscurilor. – Punerea în funcțiune a evaluării riscurilor. – Examinarea rezultatelor de evaluare a riscurilor.
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Elemente ale managementului de risc (II) 2. Evaluarea opțiunilor de management a riscurilor – Identificarea opțiunilor de management disponibile. – Selectarea opțiunii de management preferate, inclusiv luarea în considerare a unui standard de siguranță corespunzător – Decizia definitivă de management.
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Elemente ale managementului de risc (III) 3. Punerea în aplicare a deciziilor de management 4. Monitorizare și revizuire – Evaluarea eficacității măsurilor luate. – Revizuirea managementului sau a evaluării riscurilor
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Elemente ale managementului de risc (IV)
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Principii generale ale managementului riscului în domeniul siguranței alimentare Principiul 1: Managementul riscului trebuie să urmeze o abordare structurată. Elementele abordării structurate a managementului riscurilor sunt: evaluarea riscului, evaluarea opțiunii de management a riscului, punerea în aplicare a deciziei de management, precum și monitorizarea și revizuirea. În anumite circumstanțe, nu toate aceste elemente vor fi incluse în activitățile de management a riscului (de exemplu: stabilirea de standarde de către UE, cu punerea în aplicare a măsurilor de control de către guvernele naționale).
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Principii generale ale managementului riscului în domeniul siguranței alimentare Principiul 2: Protecția sănătății umane ar trebui să fie considerentul principal în deciziile de gestionare a riscurilor. Deciziile cu privire la niveluri acceptabile de risc ar trebui determinate în primul rând de considerente ce țin de sănătatea umană, iar diferențele arbitrare sau nejustificate între nivelurile de risc ar trebui evitate. Examinarea altor factori (de exemplu, costurile economice, beneficiile, fezabilitatea tehnică și preferințele sociale) pot fi luate în considerare în anumite contexte de gestionare a riscurilor, în special pentru determinarea măsurilor care trebuie luate. Aceste considerații nu trebuie să fie arbitrare ci trebuie clar explicate.
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Principii generale ale managementului riscului în domeniul siguranței alimentare Principiul 3: Deciziile și practicile de administrare a riscurilor trebuie să fie transparente. Managementul riscului trebuie să includă identificarea și documentarea sistematică a tuturor elementelor procesului de gestionare a riscurilor, inclusiv de luare a deciziilor, astfel încât rațiunea să fie transparentă pentru toate părțile interesate.
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Principii generale ale managementului riscului în domeniul siguranței alimentare Principiul 4: Determinarea politicii de evaluare a riscurilor ar trebui inclusă ca o componentă specifică de gestionare a riscurilor. Politica de evaluare a riscului stabilește liniile directoare pentru judecățile de valoare și politicile, care ar putea fi aplicate în anumite momente în procesul de evaluare a riscurilor și trebuie să fie determinată în prealabil de evaluarea riscurilor, în colaborare cu evaluatorii de risc.
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Principii generale ale managementului riscului în domeniul siguranței alimentare Principiul 5: Managementul riscului trebuie să asigure integritatea științifică a procesului de evaluare a riscurilor prin menținerea separării funcționale de management a riscurilor și de evaluare a riscurilor. Separarea funcțională de gestionare a riscurilor și de evaluare a riscurilor servește pentru asigurarea integrității științifice a procesului de evaluare a riscurilor și pentru evitarea oricărui conflict de interese între evaluarea riscurilor și gestionarea riscurilor. Cu toate acestea, este recunoscut faptul că analiza de risc este un proces iterativ și interacțiunile dintre managerii de risc și evaluatorii de risc sunt esențiale pentru aplicarea practică.
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Principii generale ale managementului riscului în domeniul siguranței alimentare Principiul 6: Deciziile de management a riscurilor trebuie sa tină seama de incertitudinea procesului de evaluare a riscurilor. Estimarea riscului ar trebui să fie, ori de câte ori este posibil, o expresie numerică cu incertitudine, iar acest lucru trebuie sa fie transmis managerilor de risc într-o formă ușor de înțeles, astfel încât implicațiile depline ale gamei de incertitudine să poată fi incluse în procesul de luare a deciziilor. De exemplu, în cazul în care estimarea riscului este foarte incertă, decizia de management a riscului ar putea fi mai conservatoare. UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și anul I securitate alimentară Principii generale ale managementului riscului în domeniul siguranței alimentare Principiul 7: Managementul riscului ar trebui să includă o comunicare clară, interactivă cu consumatorii și cu alte părți interesate, în toate momentele procesului. Comunicarea permanentă între toate părțile interesate este o parte integrantă a procesului de gestionare a riscurilor. Comunicarea riscurilor este mai mult decât diseminarea informațiilor, ea este o funcție majoră a procesului prin care informațiile si avizele esențiale pentru gestionarea eficientă a riscurilor sunt încorporate în decizie.
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară Principii generale ale managementului riscului în domeniul siguranței alimentare Principiul 8: Managementul riscului trebuie să fie un proces continuu care să ia în considerare toate datele nou generate în evaluarea și revizuirea deciziilor de gestionare a riscurilor. Ulterior aplicării unei decizii de management a riscurilor, ar trebui să aibă loc evaluarea periodică a deciziei prin determinarea eficienței sale în realizarea obiectivelor de siguranță alimentară. Monitorizarea precum și alte activități similare sunt necesare pentru a se putea realiza o revizuire eficientă.
UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului și
anul I securitate alimentară UPB, ISB, master TAIA, Managementul riscului si anul I securitate alimentara