SPEȚE DONAȚIE

1. Prin cererea de chemare de judecată din luna martie a anului 2017, reclamantul MS a solicitat
instanței în contradictoriu cu pârâții BT și BV (ginerele și fiica sa) revocarea donației făcute în favoarea lor
prin contractul încheiat în anul 1993 având ca obiect două bunuri de valoare.
În susținerea cererii reclamantul a arătat că în luna decembrie a anului 2014 BT (ginerele său) l-a
agresat fizic, motiv pentru care în luna ianuarie a anului următor a făcut plângere prealabilă la Judecătoria
X. În urma judecării cererii, prin Sentința penală nr. 1450 din luna iunie 2016, BT a fost condamnat la
amendă penală pentru comiterea infracțiunii de lovire asupra lui MS, în același timp fiind obligat de
instanță la plata de despăgubiri în favoarea părții civile MS. Reclamantul a arătat că nici până în prezent
BT nu a executat despăgubirile la care a fost obligat și de aceea a înțeles să aleagă calea unei acțiuni în
revocarea donației pentru ingratitudine.
Pârâții au depus întâmpinare și au arătat că donația poate fi revocată pentru ingratitudine doar
pentru faptele expres prevăzute de lege și în termenul prevăzut de lege, susținând că acțiunea în revocarea
donației pentru ingratitudine este prescriptibilă în termen de un an.
Q1: Care este cazul de ingratitudine invocat de către reclamant?
Q2: Ce erori au făcut părțile în legătura cu susținerile lor?
Q3: Având în vedere data încheierii donației ce regim juridic se aplică faptelor ingratitudinii?
Q4: Care va fi soluția pronunțată de instanță?

2. Prin cererea de chemare în judecată din luna martie a anului 2004 IS a solicitat instanței, în
contradictoriu cu pârâtul CV, să pronunțe revocarea donației încheiate de aceștia doi în anul 2000. În
susținerea cererii reclamantul a arătat ca în luna mai a anului 2002 i s-a născut un copil dintr-o relație de
concubinaj motiv pentru care considera că în conf. cu art. 831 pct.3 VCC are dreptul de a cere instanței
revocarea donației pentru surveniență de copil.
În apărarea sa pârâtul a arătat că deși acesta a dobândit un copil, acesta a decedat la 3 zile după
naștere datorită unei probleme de sănătate care nu a fost descoperită la timp și, prin urmare, nu mai are
dreptul la acțiunea în revocare a donației întrucât cauzele de revocare a donației sunt prevăzute pentru a
proteja interesele eventualilor moștenitori din clasa I (descendenții). În cazul de față, pârâtul a arătat că
datorită faptului că acel copil a decedat după 3 zile face ca reclamantul să nu aibă nici un asemenea
moștenitor și prin urmare o asemenea acțiune ar urma să fie respinsă pe acest considerent. Mai mult
pârâtul a arătat că în contractul lor a fost prevăzută o clauză conform căreia donația ar fi exceptată de la
revocarea pentru surveniență de copil.
Prin Sentința civilă nr. 1450 din luna mai 2004 prima instanță a admis cererea de chemare în
judecată pronunțând revocarea contractului de donație și obligarea pârâtului la predarea bunului donat
așa cum se afla la momentul introducerii acțiunii și cu toate sarcinile care grevau bunul la acea dată.
Instanța a motivat hotărârea dată prin faptul că acea clauză care prevedea exceptarea survenienței de copil
dintre cauzele de revocare a donației nu poate fi primită, singura soluție fiind facerea unui nou contract
după revocarea acestuia.
Q1: Care sunt celelalte cauze de revocare a donației?
Q2: Precizați ce greșeli au făcut părțile în susținerea poziției lor.
Q3: Este corectă soluția instanței?
Q4: Ce justifică renunțarea la această instituție în NCC?

3. Prin cererea de chemare în judecată din luna mai a anului 2016 CT a solicitat instanței în
contradictoriu cu pârâtul AB pronunțarea unei hotărâri prin care să se revoce contractul de donație
încheiat între aceștia doi în anul 2012. În susținerea cererii reclamantul a arătat că la începutul anului 2014
având în vedere decesul fiului sau (unica sa rudă) s-a adresat pârâtului pentru a-l ajuta cu anumite
alimente având în vedere ca acesta este agricultor. Donatarul a refuzat aceasta spunând că pe el nu-l
interesează starea mai mult sau mai puțin precară a reclamantului și sugerând acestuia să se interneze
într-un azil de bătrâni unde i se vor îndeplini toate cererile. Însă reclamantul nu a procedat ca atare
așteptând în continuare ajutor din partea lui AB. Având în vedere cele de mai sus reclamantul se consideră
îndreptățit să ceară instanței de judecată revocarea donației pentru ingratitudine.
Paratul s-a apărat solicitând instanței respingerea cererii întrucât din luna mai a anului 2015 el a
început sa presteze alimente reclamantului, fapt pe care acesta nu l-a contestat. Mai mult pârâtul a arătat
că termenul de un an de la data comiterii faptului de ingratitudine a trecut și prin urmare ar urma să se
prezume ca a fost iertat de reclamant.
Pârâtul a făcut și cerere reconvențională prin care a solicitat instanței ca în eventualitatea admiterii
cererii reclamantului instanța să-l oblige pe acesta să îi restituie toate alimentele pe care le-a prestat de-a
lungul perioadei scurse de la începerea asigurării alimentelor și până la revocarea donației.
Q1: Care este cazul de ingratitudine invocat de reclamant?
Q2: Ce soluție va da instanța în legătura ce cererile parților, și cu ce motivare?
Q3: Precizați care sunt clauzele incompatibile cu irevocabilitatea donațiilor.

4. Prin cererea de chemare în judecată din luna ianuarie a anului 2003 BV a solicitat instanței în
contradictoriu cu pârâții SJ, BC și VN revocarea donației pentru ingratitudine și obligarea acestora la
restituirea bunului donat. În susținerea cererii sale reclamantul a arătat că în anul 2000 între BT și aceștia
a intervenit un contract de donație prin intermediul căruia s-au transmis către pârâți imobilul X; după
aproximativ un an de zile, BC a fost condamnat la amendă penală pentru infracțiunea de calomnie; în
urma acestei condamnări acesta a fost acționat în judecată de BT care a cerut instanței revocarea donației,
proces care nu a mai continuat întrucât reclamantul a fost ucis de către SJ în martie 2002; SJ a fost
condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 v. C. pen. (lovituri sau vătămări cauzatoare de
moarte) în luna octombrie a aceluiași an. Reclamantul a arătat ca donația s-a făcut către toți pârâții aceștia
devenind coproprietari; prin urmare, aceștia vor răspunde împreună pentru orice fapta care nu ar arata
aprecierea lor pentru donator. Prin urmare, BV, în calitatea sa de unic moștenitor, consideră că este
îndreptățit să ceară instanței revocarea donației pentru ingratitudine.
În întâmpinare pârâții au solicitat instanței respingerea pretențiilor reclamantului arătând că nu
există nici un caz de ingratitudine, infracțiunea săvârșită deși a avut ca urmare decesul donatorului este
una preaterintenționată, prin urmare nu se poate stabili intenția lui SJ de a-l ucide pe BT. De asemenea,
pârâții au susținut că reclamantul nu are calitate procesuală activă, știind fiind că acțiunea în revocarea
donației pentru ingratitudine este un strict personală. Mai mult, au arătat că acțiunea a fost în mod greșit
îndreptată împotriva lor întrucât numai SJ a comis acea infracțiune și, răspunderea fiind personală, nu ar
trebui sa îi afecteze în nici un fel și pe ei.
Q1: În prezența căror cazuri de ingratitudine ne aflam în această speță?
Q2: Ce soluție va pronunța instanța de judecată si cu ce motivare? Dar dacă faptele s-ar petrece după data
de 1 octombrie 2011?
Q3: Precizați prin ce se deosebește revocarea donației pentru ingratitudine de celelalte cauze legale de
revocare.

5. Prin cerere de chemare în judecată din luna mai a anului 2016 PH a solicitat instanței în
contradictoriu cu GJ declararea nulității contractului de donație încheiat între acesta și BH în luna martie
a anului 2013. Din probele administrate, rezultă următoarea situație de fapt: în luna martie a anului 2013
între BH și GJ a intervenit un contract de donație a unui apartament prin care BH s-a obligat să plătească
toate datoriile privind întreținerea unui imobil aparținând lui GJ până în 2020. Reclamantul a arătat că
obligația nu era determinată, susținând că această stipulație este contrară principiului irevocabilității
donațiilor reprezentând o clauză prin care se prevede obligația de plată a tuturor datoriilor viitoare ale lui
GJ, datorii care nu erau nici măcar determinabile la data contractării.
Prin întâmpinare, GJ a arătat că această obligație nu este deloc nedeterminabilă, întrucât, având în
vedere faptul ca prețurile sunt stabilizate, BH putea să-și dea seama cam care era întinderea aproximativ
exactă a obligației asumate. Prin urmare, cere instanței respingerea acțiunii pe motivul că obligația cu
pricina era determinabilă la momentul încheierii contractului.
Mai mult, GJ a făcut cerere reconvențională solicitând instanței plata cheltuielilor de întreținere a
imobilului în cauză pentru ultimele 3 luni, cheltuieli pe care reclamantul a neglijat să le mai plătească,
acestea trebuind a fi suportate de către pârât. În plus, s-a solicitat instanței și acordarea de dobânzi pentru
cheltuielile în cauză.
Reclamantul-pârât s-a aparat arătând că nu datorează dobânzi întrucât nu a existat convenție în
acest sens.
Q1: Ce va decide instanța de judecată?

SPEȚE DONAȚIE 2

6. BZ a chemat în judecată pe fosta soţie BC, pentru partajarea bunurilor comune dobândite în timpul
căsătoriei, inclusiv a apartamentului ce a constituit domiciliul comun şi a unui autoturism, cumpărate
de foştii soţi de la părinţii lui BC, cu acte autentice.
La primul termen de judecată au formulat o cerere de intervenţie părinţii lui BC, solicitând
instanţei să constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, întrucât ei au înţeles la acel moment
să-şi înzestreze fiica, fapt pe care îl pot dovedi cu martori şi prin preţurile derizorii de cumpărare.
Instanţa a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă pe considerentul că proba testimonială
cu care intervenienţii ar încerca să-şi dovedească pretenţiile nu este admisibilă în contra unui înscris de o
valoare peste 250 lei.
Împotriva acestei încheieri, intervenienţii au declarat apel.
Q1: Este admisibilă proba cu martori în acest caz?
Q2: Părinţii lui BC invocă o donaţie deghizată – mai precis un dar de nuntă, ulterior acestui
eveniment. În această situaţie, apartamentul şi autoturismul ce au format obiectul acestui dar sunt
bunuri comune sau proprii?
Q3: Este corectă soluţia instanţei de respingere a probei testimoniale şi, implicit, a cererii de
intervenţie?

7. MN, căsătorit, a primit de la tatăl său, MP, un teren în suprafaţă de 420 mp, situat în intravilan,
prin actul de vânzare-cumpărare autentificat la 12 mai 2012. În contract s-a specificat şi dreptul de
uzufruct pe 1/4 din teren, suprafaţă determinată.
În timpul căsătoriei, pe acest teren soţii MN şi MA şi-au construit o casă şi un garaj, iar în anul
2014 şi-au ridicat şi un chioşc, în care comercializau alimente.
MN a formulat acţiune de partaj ulterior divorţului, iar fosta soţie a formulat cerere
reconvenţională solicitând introducerea în masa partajabilă a bunurilor comune şi terenul în suprafaţă
de 420 mp, întrucât l-au dobândit în timpul căsătoriei. MN s-a opus, arătând că aşa-zisul act de
vânzare-cumpărare din 12 mai 2012 este de facto un act de donaţie, în realitate neprimindu-se nici un
preţ.
Instanţa a admis în principiu cererea reconvenţională, incluzând şi terenul în litigiu în masa
partajabilă, sub rezerva privind dreptul de uzufruct al lui MN. Analizând situaţia şi constatând că
imobilul este comod partajabil în natură, instanţa a atribuit foştilor soţi terenul şi construcţiile
ridicate pe acesta, în cote egale.
MN a declarat apel susţinând că, neîntemeiat, instanţa a introdus terenul în masa partajabilă.
Q1: În situaţia în care cumpărătorul este moştenitor de gradul I al vânzătorului şi când acesta din urmă
îşi rezervă dreptul de uzufruct este incidentă o prezumție legală? În această situaţie trebuie respectată
forma autentică?
Q2: Terenul în litigiu este sau nu bun comun al soţilor M?
Q3: Ce regim juridic au construcţiile ridicate prin contribuţia ambilor soţi pe terenul proprietatea unuia dintre
aceştia?
Q4: Este legală soluţia instanţei?

8. La 23 septembrie 2014 ZA şi fiul său, ZN, s-au prezentat la notariat pentru autentificarea contractului de
donaţie survenit între cei doi, având ca obiect o casă şi un automobil, mama în calitate de donatoare iar fiul în
calitate de donatar. Identificând părţile, notarul public a luat consimţământul
acestora privind încheierea actului dedus autentificării, care, la acea dată, nu s-a putut efectua din lipsa taxelor
de timbru. O lună mai târziu, ZA a decedat, iar contractul a fost autentificat la 10 decembrie 2014, la acelaşi
notar.
ZT l-a acţionat în judecată pe fratele său, ZN, solicitând instanţei să desfiinţeze contractul de donaţie, cu
motivarea că autentificarea s-a produs după decesul donatoarei, astfel încât nu se poate şti cu exactitate dacă
la data autentificării ZA ar mai fi dorit acest lucru.
Instanţa a respins acţiunea ca nefondată.
Q1: Este valabilă autentificarea după luarea consimţământului, atunci când aceasta nu s-a produs în aceeaşi
zi?
Q2: Există vreo condiţionare în acest sens pentru ca donaţia să poată fi considerată valabilă?
Q3: Autentificarea are efect retroactiv?
Q4: ZT are vreun mijloc juridic de a-şi exercita drepturile?
Q5: În ce termen se prescrie acţiunea pe care o are la îndemână ZT pentru valorificarea dreptului?

9. Soţii SM şi SO au cumpărat în 2012 un apartament în Bucureşti. În anul 2013 ei au divorţat,

iar peste 2 ani cei doi s-au recăsătorit. În 2014, SO, fără consimţământul fostei soţii, a donat
apartamentul din Bucureşti, prin act autentic, unei fundaţii.
În anul 2016, SM l-a chemat în judecată pe soţul ei, SO, şi fundaţia în cauză, solicitând
instanţei să dispună anularea actului de donaţie, întrucât imobilul era bun comun dobândit în prima
căsătorie, neavând relevanţă faptul că la data donării ei erau divorțați. Soţul nu s-a prezentat, iar
fundaţia s-a apărat invocând faptul că reclamanta poate cere numai anularea parţială a actului,
corespunzătoare cotei-părţi ce-i revine din imobil.
Analizând probatoriul administrat, instanţa admite acţiunea reclamantei şi dispune anularea
actului de donaţie.
Q1: În ce condiţii se poate dona un bun comun al soţilor? Există vreo distincţie în ceea ce priveşte
caracterul bunului, respectiv mobil sau imobil?
Q2: Dacă înstrăinarea s-ar fi făcut în timpul celei de-a doua căsătorii ar fi fost valabil actul? Motivaţi.
Q3: Ce caracter avea proprietatea soţilor S. asupra imobilului în cauză?
Q4: În ce condiţii putea dona SO în mod legal cota sa parte din imobil în perioada ce a urmat
divorţului şi până s-a recăsătorit? Dacă refuza acest fapt, după un al doilea divorţ de S.M,, ce
drepturi mai avea SO asupra restului de imobil?
Q5: Acţiunea în anulare a actului de donaţie era prescrisă? Este legală soluţia instanţei?

10. Între soţii PN şi PA a intervenit în anul 2013 divorţul. În anul 2014, PN a înaintat o acţiune
împotriva fostei soţii, solicitând instanţei ca, în principal, să se constate nulitatea absolută a unui act
de vânzare-cumpărare autentic încheiat în anul 2002, privind o vilă în staţiunea Soveja, cu menţiunea
că, în realitate, actul era o donaţie făcută de PN în timpul căsătoriei, pe care consideră necesar să o
revoce pentru ingratitudine. În subsidiar, reclamantul solicită partajarea bunurilor comune din timpul
căsătoriei cu pârâta. În cererea sa, reclamantul mai precizează că pârâta nu a avut serviciu niciodată şi nici alte
surse de venituri, iar din căsătorie nu au rezultat copii. În cauză PN a adus şi martori.
Instanţa a admis ambele capete de cerere.
Q1: Revocarea donaţiei între soţi este admisibilă după desfacerea căsătoriei prin divorţ? Indiferent de legea
aplicabilă și de momentul încheierii donației?
Q2: Moştenitorii lui PN, după decesul acestuia, pot introduce acţiune în revocarea donaţiei?
Q3: Divorţul poate fi o cauză de ingratitudine?
Q4: Probele aduse de reclamant sunt pertinente pentru elucidarea cererii sale?

11. La 13 octombrie 2012 CT a donat fiului său, CN, şi soţiei acestuia, CA, un imobil compus din casă şi teren
aferent situat în intravilanul oraşului. Şase luni mai târziu CA a comis acte de violenţă asupra socrului său,
care a acţionat-o în judecată.
Prin hotărâre penală rămasă definitivă, CA a fost sancţionată cu o amendă penală pentru infracţiunea
de loviri. Fiul său, CN, s-a comportat corect faţă de tatăl său, dar nu a promovat o acţiune de divorţ,
considerând că relaţiile matrimoniale nu sunt afectate.
La 21 mai 2014, CT i-a chemat în judecată pe fiul şi nora sa, solicitând instanţei revocarea donaţiei pentru
cauză de ingratitudine.
La proces s-a prezentat doar CN, care s-a apărat prin întâmpinare, arătând că motivul revocării nu este
valabil faţă de el şi solicită instanţei să constate că a avut o comportare demnă în raport cu tatăl său.
Q1: Când există mai mulţi donatori, este admisibilă revocarea donaţiei atât împotriva celor care s-au făcut
vinovaţi de ingratitudine, cât şi a celorlalți?
Q2: Ce va decide instanţa?
Q3: Este suficientă infracţiunea pentru care a fost condamnată donatoarea pentru a se solicita revocarea
pentru ingratitudine?