Sunteți pe pagina 1din 3

Rezumat Harap-Alb - Verde Imparat ii cere fratelui sau, Craiul, sa-I trimita pe cel mai viteaz dintre cei

trei fii, ca sa-I


urmeze la tron, deoarece el avea numai fete. Pentru a-I pune la incercare, Craiul se imbraca intr-o piele de urs si ii
sperie pe cei doi fii mari. Mezinul insa reuseste sa invinga proba si obtine incuviintarea de a pleca spre imparatia lui
Verde Imparat.

Rezumat Harap-Alb - Povatiuit de Sfanta Duminica, pe care o ajutase, mezinul isi alege calul, armele si hainele, pe care
le avuse tatal sau cand fusese mire si pleaca la drum dupa ce primeste sftaturile Craiului, intre care acela de a se feri de
omul span si de omul ros. Cu toate acestea, el este pacalit de Span, care, prin viclesug, il face sluga. Sub amenintarea
mortii, feciorul de crai jura ca nu va spune nimanui cine este de fapt, pastrand taina “pana cand va muri si va invia”.

Spanul ii da numele de Harap-Alb, care-l sujeste cu credinta, respectandu-si juramantul facut. Ajunsi la palatal
Imparatului Verde, spanul se da drept nepotul acestuia si, dintr-un nemasurat orgoliu, il supune pe Harap-Alb la incercari
primejdioase, cu speranta ca va scapa de el: sa-I aduca “salati din gradina ursului”; pielea unui cerb fabulos, batuta in
nestemate; sa-I aduca fata imparatului Ros, ca sa se insoare cu ea.

Ajutat de Sfanta Duminica, de furnici, si de albine si povatuit permanent de calul sau, Harap-Alb reuseste sa invinga
toate probele. Cei cinci prieteni fabulosi: Ochila, Setila, Gerila, Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila il ajuta sa invinga
piedicile ivite in incercarea de a o adduce pe fiica Imparatului Ros la curtea lui Verde-Imparat.

Aici sunt intampinati cu toate onorurile, dar fata Imparatului Ros il respinge pe Span si dezvaluie celor de fata taina ca
Harap-Alb este adevaratul nepot al lui Verde-Imparat. Dat in vileag, Spanul se repede si reteaza capul lui Harap-Alb, dar
fata il inconjoara “cu cele trei smicele de mar dulce”, il stropeste cu apa vie si il invie, acesta trezindu-se ca dupa un
somn greu. Atunci, calul fermecat il apuca pe Span si “mi ti-l azvarle in inaltul cerului”, de unde cade pe pamant si
moare.
MOMENTELE SUBIECTULUI în Basmul Harap-Alb de Ion Creangă

Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lanţ de acţiuni convenţionale/


momentele subiectului (modelul structural al basmului): o situaţie iniţială de echilibru
(expoziţiunea), o parte pregătitoare, un eveniment care dereglează echilibrul iniţial (intriga),
apariţia donatorilor şi a ajutoarelor, acţiunea reparatorie/ trecerea probelor, refacerea
echilibrului şi răsplata eroului (deznodământul).

Expoziţiunea
Autorul porneşte de la modelul popular, reactualizeaza teme de circulaţie universale, dar le
organizează conform propriei viziuni, într-un text narativ mai complex decat al basmelor
populare. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti
narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului
- „fiul craiului, „mezinul (naivul), parcurgerea drumului initiatic - Harap-Alb (novicele/ cel
supus iniţierii), rasplata - impăratul (initiatul). Caracterul de bildungsroman al basmului
presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale (concretizat in trecerea probelor) şi
modificarea statutului social al protagonistului.
Eroul nu are de trecut doar trei probe, ca in basmul popular, ci mai multe serii de probe,
potrivit avertismentului dat de tata: „să te fereşti de omul roş, iar mai ales de omul spân, cât
îi putea, să n-ai de-a face cu dânşii că sunt foarte şugubeţi", Raul nu este întruchipat de
fapturi himerice, ci de omul însemnat, de o inteligenţă vicleană, cu două ipostaze: Spânul şi
omul roş/ Împăratul Roşu. Nici protagonistul nu este un Fat-Frumos curajos, voinic, luptator
priceput, iar calitatile dobandite in situatii-limita apartin planului psiho-moral.
„Cartea" primită de la Împăratul Verde, care neavând decat fete, are nevoie de un moştenitor
la tron (motivul imparatului fara urmaşi), este factorul perturbator al situatiei initiale şi
determina parcurgerea drumului (iniţiatic) de cel mai bun dintre fiii craiului (motivul
superioritaţii mezinului).
Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai, deghizat în ursul de la pod. Aceasta este o
proba a barbatiei/ a calitatilor razboinice, conditie initiate, obligatorie pentru eel care aspira la
tronul imparatesc. Podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii si se face intr-un singur
sens: trecerea primejdioasă de la un mod de existentă la altul: [...] de la imaturitate la
maturitate”(Mircea Eliade). Mezinul trece aceasta proba cu ajutorul calului nazdravan, care
„dă năvală asupra ursului.

Intriga
Trecerea podului urmează unei etape de pregatiri. Drept rasplata pentru milostenia arătată
Sfintei Duminici, deghizata în cerşetoare (îi daruieşte un ban), mezinul primeste sfaturi de la
aceasta sa ia „calul, armele şi hainele" cu care tatal sau a fost mire pentru a izbândi. Se
sugerează astfel că tânărul va repeta iniţierea tatalui, în aceleaşi condiţii, ceea ce motivează
„nemulţumirea" lui („Craiul, auzind aceasta, parcă nu i-a prea venit la socoteală") şi sfaturile
date din dorinţa de a-l proteja de pericolele pe care şi el le-a traversat candva. Calul,
descoperit cu tava de jăratec după trei încercari, va deveni tovarăşul şi sfătuitorul tânărului,
dar are şi puteri supranaturale: vorbeşte şi poate zbura. Întâmplările cu cerşetoarea şi calul pun
în evidenţă naivitatea, nepriceperea tânărului în a distinge realitatea de aparenţă. Urmările
lipsei de maturitate nu sunt grave la curtea craiului: calul îl sperie când îşi arată puterile,
purtându-1 în zbor pe fecior până la nouri, luna şi soare. În schimb, dincolo de spaţiul
protector al casei părinteşti, lipsa de maturitate este sanctionata prin pierderea insemnelor
originii si a dreptului de a deveni imparat: „Spânul pune mâna pe cartea, pe banii şi pe armele
fiului de crai'.
Trecerea podului este urmată de ratacirea in padurea-labirint, simbol ambivalent, loc al
morţii şi al regenerarii, caci pentru tânăr se va încheia o etapa şi alta va incepe: „de la un loc i
se inchide calea şi încep a i se incurca cărările". Cum are nevoie de un iniţiator, cele trei
apariţii ale Spânului îl determină să încalce sfatul părintesc şi, crezând că se află în „ţara
spânilor", îl tocmeşte ca slugă. Încă naiv, „boboc în felul sau la trebi de aieste", îi mărturiseşte
ce 1-a sfătuit tatăl şi coboară în fântână, fără a se gândi la urmări.

Coborârea în fântână are, in plan simbolic, semnificatia grotei (Jean Chevalier, Alin
Gheerbrant, Dicţionar de simboluri), spatiu al naşterii şi al regenerării. Schimbarea numelui/ a
identităţii reprezintă începutul iniţierii spirituale, unde va fi condus de Spân. Personajul intră
în fântână naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spânului (iniţiatorul).
„Răutatea" Spânului îl va pune în situaţii dificile, a căror traversare implica demonstrarea
unor calitati morale necesare atunci cand va fi „mare si tare". Juramantul din fantana include
si conditia eliberarii (sfarşitul initierii): ,Jură-mi-te pe ascuţişul paloşului tău ca mi-i da
ascultare întru toate [...]; şi atâta vreme să ai a mă sluji, până când îi muri şi iar îi învie".

Desfăşurarea acţiunii
Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe: aducerea sălăţilor din
Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului, „cu cap cu tot, aşa bătute cu pietre scumpe, cum se
găsesc" şi a fetei Împăratului Roş pentru căsătoria Spânului. Mijloacele prin care trece probele
tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale.
Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieşte cum sa procedeze şi
ii da obiecte magice: pentru urs o licoare cu „somnoroasă", iar pentru cerb obrăzarul şi sabia
lui Statu-Palmă-Barbă-Cot. Prima proba îi solicita curajul, iar a doua, mai complicata, pe
langa curaj, mânuirea sabiei, stăpânirea de sine şi respectarea juramântului, în pofida ispitei
de a se îmbogăţi.
A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe
ajutoare. Drumul spre imparatul Roş, om cu „inimă haină", incepe cu trecerea altui pod.
Simbolistica este aceeaşi, trecerea intr-o alta etapa a maturizarii, probata prin faptul ca Harap-
Alb are acum initiativa actelor sale. Cum pe pod tocmai trece o nunta de furnici, tânărul"
hotaraşte să protejeze viata acestora, punand-o in pericol pe a sa si pe a calului, pentru ca
alege sa treaca inot „o apă mare". Drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la
craiasa furnicilor o aripa. Aceeaşi răsplata o primeşte de la craiasa albinelor pentru ca le face
un stup. În plus, cel care va deveni cândva împărat dovedeşte pricepere, curaj şi înţelepciunea
de a ajuta popoarele gazelor.
Ceata de monştri îi insoţeşte spre a-1 ajuta, pentru ca s-a aratat prietenos şi comunicativ:
Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila şi Păsări-Lăţi-Lungilă.
Pentru a-i da fata, împăratul Roş îl supune pe Harap-Alb la o serie de probe, trecute datorita
puterilor supranaturale ale ajutoarelor (personaje himerice şi animaliere): casa de aramă - cu
ajutorul lui Gerila (proba focului), ospăţul pantagruelic cu mancare şi vin din belşug: „12
harabale cu pâne, 12 ialoviţe fripte şi 12 buţi pline cu vin" - cu ajutorul lui Flămânzilă şi
Setilă (proba pământului şi a apei), alegerea macului de nisip - cu ajutorul fumicilor, straja
nocturna la odaia fetei şi prinderea fetei, transformata in pasare, „după lună - cu ajutorul lui
Ochila şi al lui Păsări-Lăţi-Lungilă, ghicitul fetei - cu ajutorul albinei (motivul dublului).
Fata imparatului Roş, „o farmazoană cumplită" (are puteri supranaturale), impune o ultima
proba: calul lui Harap-Alb şi turturica ei trebuie să aducă „trei smicele de mar şi apă vie şi apă
moartă de unde se bat munţii în capete". Proba fiind trecută de cal (prin inşelăciune), fata il
insoteşte pe Harap-Alb la curtea împaratului Verde. Pentru erou drumul acesta este cea mai
dificila dintre probe, pentru ca se indragosteşte de fata, dar, credincios juramântului facut, nu-i
marturiseşte adevarata sa identitate.
Fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul şi îi taie capul. În
felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia
sfarşit. Calul este acela care distruge intruchiparea raului; „zboară cu dânsul in inaltul ceriului,
şi apoi, dându-i drumul de acolo, se face Spânul până jos praf şi pulbere".

Deznodământul
Decapitarea eroului este ultima treapta şi finalul iniţierii, având semnificaţia coborârii în
Infern a morţii iniţiatice: »A coborî în Infern însemnă a cunoaşte o moarte iniţiatică, o
experienţă susceptibilă de a întemeia un nou mod de existenţă" (Mircea Eliade). Învierea este
realizata de farmazoană, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul reintra in posesia
paloşului şi primeşte recompensa: pe fata împăratului Roş şi imparatia. Nunta şi schimbarea
statutului social (devine împărat) confirmă maturizarea eroului. Deznodamântul consta in
refacerea echilibrului şi răsplata eroului.

Preview referat Harap Alb - rezumat

Povestile lui Creanga au un caracter realist, fantasticul fiind puternic individualizat si umanizat.
Structura compozitionala are ca element constitutiv calatoria intreprinsa de Harap-Alb, care devine un act initiatic in
vederea formarii eroului pentru viata.

Inca de la inceput, fiul cel mic al Craiului isi va dovedi calitatile deosebite, fiind afectat de dojana tatalui mahnit de
nereusita celor doi baieti mai mari. Prin mila si bunatate craisorul castiga sprijinul Sfantei-Duminici care il va ajuta sa si
gaseasca un cal pe masura. Odata ce voinicia tanarului a fost dovedita, tatal tine sa il instruiasca, dandu i o serie de
sfaturi intelepte, rezultat al unei indelungate experiente de viata.

Conflictul este determinat de nerespectarea sfaturilor parintesti, eroul fiind nevoit sa refaca experienta tatalui, pe care
calul il purtase, in tinerete, prin aceleasi locuri. Intalnirea cu Spanul este, deci, o reluare a vesnicului conflict dintre cele
doua forte, simboluri ale binelui si raului. Spanul, impostor, ajuns nepotul imparatului Verde, vrand sa l piarda, il supune
pe Harap Alb la diferite incercari.

Construite cu o arta desavarsita, episoadele in care eroul este trimis sa aduca salati din gradina ursului, pielea cerbului
din padure si pe fata imparatului Ros, sporesc tensiunea narativa. Cea de a treia incercare presupune la randul ei alte
“trei” probe, cifra 3 revenind in mai multe randuri, ca si in basmele populare.

Incercarile la care este supus sunt menite a l pregati ca viitor conducator, mostenitor al unchiului sau, dar si in vederea
casatoriei, prin stapanirea “farmazoanei cumplit” care era fata imparatului Ros. Toate obstacolele sunt depasite cu bine
cu ajutorul: furnicilor, albinelor si a lui Gerila, Setila, Pasarila Lati Lungila, Flamanzila, Ochila.

In final, Harap Alb, ajutat de calul nazdravan, este repus in drepturi, iar Spanul este demascat si pedepsit.In
desfasurarea epicului, personajele sunt puternic umanizate, ceea ce permite individualizarea lor si creare unor psihologii
complexe, pe care nu le intalnim in basmul popular.

Harap Alb devine un erou exemplar, nu prin insusiri miraculoase (cum se intampla in basmele folclorice), ci prin
extraordinara lui autenticitate umana. Stapanit adeseori de fric, plin de naivitati si slabiciuni omenesti, este nevoit sa dea
primele probe de curaj si barbatie. Bunatatea si mila il situeaza in registrul simbolistic al fortelor binelui. Prin ele isi face
ajutoare care il scot din impas.

Infrangerea propriilor slabiciuni in procesul anevoios al devenirii il conduce la dobandirea constiintei de sine si a libertatii
sale morale. Eroul individualizat si prin nume are de infruntat multe primejdii fara de care destinul sau de conducator
intelept, receptiv la durerile si suferintele celor multi nu s ar fi implinit.

Lui Harap Alb ii este opus Spanul, simbol al fortelor raului, intruchipand inumanul. Ca si in cazul celorlalte personaje,
scriitorul isi mentine atitudinea realista.

Prefacut, schimbandu si infatisarea, manifestand o falsa solicitudine, Spanul reuseste sa l determine pe fiul de crai sa l
tocmeasca in slujba sa, in ciuda sfatului parintesc. Odata ajuns sluga, el isi construieste un plan minutios de supunere a
stapanului sau. Prin viclenie si stratagema diabolica, reuseste sa l subordoneze, schimband astfel identitatea fiului de
crai.

In continuare, impostorul se comporta ca un adevarat tiran, injosindu l pe erou in orice fel posibil. Neindurator, il supune
pe Harap Alb unor incercari menite a l duce la pieire. In final, este demscat si pedepsit, in numele dreptatii si al
demnitatii, aspiratii etern umane.