Sunteți pe pagina 1din 20

Dr.

Oliviu PUIE

REGLEMENTĂRI JURIDICE
ÎN MATERIA URBANISMULUI
DREPTUL DE PROPRIETATE
ŞI CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV
ÎN MATERIE

Universul Juridic
Bucureşti
-2011-
Editat de S.C. Universul Juridic S.R.L.

Copyright © 2011, S.C. Universul Juridic S.R.L.

Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin


S.C. Universul Juridic S.R.L.
Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al
S.C. Universul Juridic S.R.L.

NICIUN EXEMPLAR DIN PREZENTUL TIRAJ NU VA FI


COMERCIALIZAT DECÂT ÎNSOŢIT DE SEMNĂTURA ŞI
ŞTAMPILA EDITORULUI, APLICATE PE INTERIORUL
ULTIMEI COPERTE.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


PUIE, OLIVIU
Reglementări juridice, dreptul de proprietate şi
contencios administrativ în materia urbanismului şi
amenajării teritoriului / dr. Oliviu Puie. - Bibliogr. -
Bucureşti : Universul Juridic, 2011
ISBN 978-973-127-440-9

351.91(498)

REDACÞIE: tel./fax: 021.314.93.13


tel.: 0732.320.665
e-mail: redactie@universuljuridic.ro
DEPARTAMENTUL telefon: 021.314.93.15; 0726.990.184
DISTRIBUÞIE: tel./fax: 021.314.93.16
e-mail: distributie@universuljuridic.ro

www.universuljuridic.ro
COMENZI ON-LINE,
CU REDUCERI DE PÂNÃ LA 15%
REGLEMENTĂRI JURIDICE ÎN MATERIA URBANISMULUI 5

Titlul I
Reglementări juridice
în materia amenajării teritoriului
şi a urbanismului

PRELIMINARII

Amenajarea teritoriului şi urbanismul, ca discipline teoretice, dar


şi ca domenii de activitate practică, reprezintă pârghii de bază şi instru-
mente de investigare şi cunoaştere a mediului uman, deosebindu-se de
toate celelalte discipline prin complexitatea şi multitudinea proble-
melor analizate, impuse de evoluţia şi dinamica societăţii şi a mediului
uman.1
După integrarea României în Uniunea Europeană, începând cu
data de 1 ianuarie 2007, dispoziţiile art. 148 alin. 2 din Constituţia re-
publicată, instituind principiul aplicării prioritare a normelor comu-
nitare, au impus legiuitorului român o reconsiderare sau o readaptare a
legislaţiei româneşti în acord cu legislaţia Uniunii Europene. În acest
context, după integrarea în Uniunea Europeană, se constată o inter-
venţie crescândă a statului român în politica de amenajare a teritoriului
şi urbanismului şi, cu precădere, în ceea ce priveşte construcţia de lo-
cuinţe sau alte imobile, atât în mediul urban, cât şi în cel rural, precum
şi în sprijinirea populaţiei şi în special a tinerilor pentru construcţia de
locuinţe proprietate personală.
1
A se vedea pentru dezvoltări, Elena Maria Minea, Amenajarea teritoriului.
Urbanism, Ed. Accent, Cluj- Napoca, 2003, passim.
6 Oliviu Puie
Toate aceste preocupări ale statului român în domeniul amenajării
teritoriului şi al urbanismului sunt o concretizare a dispoziţiilor consti-
tuţionale consacrate prin art. 47 din Constituţia republicată, în sensul
cărora „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de
protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai de-
cent, precum şi a celor consacrate prin art. 35 din Constituţia republi-
cată, în sensul cărora „Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un
mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.”
Dar reglementările juridice din materia urbanismului şi amenajării
teritoriului sunt corelate şi completate cu reglementările juridice din
domeniul protecţiei mediului, deşi, după cum s-a remarcat1, obiectul
dreptului mediului este mult mai vast, el intersectându-se nu numai cu
protecţia spaţiilor, ci şi cu lupta împotriva poluărilor şi conservarea
calităţii factorilor de mediu, independent de localizarea lor. Totodată,
reglementările juridice din materia urbanismului şi amenajării teri-
toriului, deşi sunt reglementări de drept public, prin care se instituie
anumite constrângeri de interes general în materia urbanismului, aceste
reglementări sunt strâns legate de unele reglementări care aparţin
dreptului privat, cum sunt, spre exemplu, servituţile legale sau contrac-
tuale ale Codului civil.
Deşi legislaţia de mediu se intersectează cu legislaţia de urbanism,
cele două legislaţii sunt independente, legislaţia de mediu fiind inde-
pendentă de cea de urbanism, în sensul că măsurile specifice pentru
protecţia mediului vor fi avute în vedere la elaborarea documentaţiei
tehnice -DT- şi nu pot fi modificate prin procedura de autorizare sau
prin autorizaţia de construire2.
Legătura dintre dreptul urbanismului şi dreptul mediului se mani-
festă prin modificările legislative aduse în domeniul urbanismului,
impuse de corelarea acestora cu reglementările din materia protecţiei
mediului. Un exemplu concludent în acest sens îl reprezintă mo-
dificările aduse Legii nr. 50/1991 prin Ordonanţa de urgenţă nr.
214/2008, impuse pentru a se pune de acord dispoziţiile Legii nr.
50/1991 cu prevederile Directivei Consiliului 85/337/CEE din 27 iunie

1
A se vedea, M. Duţu, Dreptul urbanismului, ed. a V-a, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2010, p. 75a.
2
M. Duţu, op. cit., p. 229.
REGLEMENTĂRI JURIDICE ÎN MATERIA URBANISMULUI 7
1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private
asupra mediului, modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din
3 martie 1997 şi prin Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului din 26 mai 2003 privind participarea publicului la
elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul, res-
pectiv modificarea Directivei 85/337/CEE şi a Directivei 96/61/CE cu
privire la participarea publicului şi accesul la justiţie.
Dar, cu toate acestea, după cum s-a remarcat de către regretatul
profesor Antonie Iorgovan1 „în lipsa unui Cod de procedură admi-
nistrativă, care nu a fost adoptat nici până în prezent, deşi Tezele pre-
alabile ale proiectului Codului de procedură administrativă au fost
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1360/20082, necorelările dintre
dreptul comun al autorizării (Legea nr. 50/1991, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare) şi Legea mediului (în prezent
Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului) sunt
departe de a fi realizate.
De remarcat este că dreptul administrativ constituie dreptul
comun şi în domeniul dreptului mediului, astfel că, în măsura în care
dispoziţiile legale speciale din domeniul mediului nu dispun, se aplică
regulile regimului administrativ.
Pornind de la aceste imperative majore, volumul de faţă îşi propune
o analiză detaliată a reglementărilor juridice, a dreptului de proprietate şi
a instituţiei contenciosului administrativ în materia amenajării teri-
toriului şi a urbanismului, prin raportare la dispoziţiile constituţionale,
ale Convenţiei europene a drepturilor omului, ale celorlalte acte nor-
mative, precum şi la doctrina şi jurisprudenţa în materie.

1
A se vedea. A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Volumul II, ed. 4, Ed.
All Beck, Bucureşti, 2005, infra nota 3, p. 17.
2
Publicată în M. Of. nr. 734 din 30 octombrie 2008.
8 Oliviu Puie

CAPITOLUL I
NORME INTERNAŢIONALE ŞI NORME
UNIONALE INCIDENTE ÎN MATERIA
URBANISMULUI ŞI AMENAJĂRII TERITORIULUI

Secţiunea 1
Norme internaţionale incidente în materia
urbanismului şi amenajării teritoriului
În privinţa normelor internaţionale din materia urbanismului are
incidenţă Convenţia de la Aarhus din 25 iunie 1998, relativă la accesul
la informaţie, participarea publicului la procesul de luare a deciziei şi
accesul la justiţie în materie de mediu, ratificată de către România prin
Legea nr. 86/2002, precum şi Carta Europeană a autonomiei locale,
ratificată de către România prin Legea nr. 199/1997.
La nivel regional, se remarcă, în primul rând, contribuţia Consi-
liului Europei la problematica urbanistică, prin proclamarea unei Carte
urbane europene, în 1993, revizuită la 27 mai 2004, şi aplicarea drep-
turilor prevăzute în Convenţia europeană asupra drepturilor omului
(1950) pe calea jurisprudenţei CEDO, îmbogăţindu-se astfel dreptul
intervenţionismului funciar, în special în materia dreptului de pro-
prietate şi a garanţiilor sale1.
În anul 1983, Consiliul Europei a adoptat Carta Europeană a Ame-
najării Teritoriului, la care se adaugă Rezoluţia nr. 7330 a Comitetului
Miniştrilor Consiliului Europei privind terminologia zonelor protejate,
precum şi Declaraţia finală a Conferinţei ONU pentru mediu şi
dezvoltare de la Rio de Janeiro din 1982 şi Recomandările UNESCO
pentru aplicarea Convenţiei patrimoniului mondial din februarie 1994.

1
M. Duţu, op. cit., p. 107.
REGLEMENTĂRI JURIDICE ÎN MATERIA URBANISMULUI 9
Secţiunea 2
Norme unionale incidente în materia
urbanismului şi amenajării teritoriului
În ceea ce priveşte normele unionale europene1, întrucât Uniunea
Europeană nu a dezvoltat o politică de urbanism, probleme relative la
afectarea terenurilor supunându-se regulii unanimităţii, prin aplicarea
principiului subsidiarităţii domeniul urbanismului aparţine statelor
membre ale UE.
Pe calea amenajării teritoriului şi preocupărilor de mediu urban,
UE permite să se asocieze problemele spaţiale, urbane ori rurale cu
cele ecologice. Astfel, Directiva 2001/42/CE a Parlamentului Euro-
pean şi a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea incidenţelor
anumitor planuri şi programe asupra mediului se referă şi la docu-
mentele de urbanism.
Un alt document este Carta de la Aalborg (adoptată la 27 mai
1994), intitulată Carta oraşelor europene pentru durabilitate, prin care
s-a instaurat un proces comunitar de coordonare, în special prin
crearea unei reţele europene a oraşelor durabile, angajate în derularea
procesului de Agende 21 locale.
Unul dintre documentele de cea mai mare importanţă, prin care se
reflectă unul dintre obiectivele Tratatului de la Roma, respectiv
calitatea vieţii, este Carta verde privind mediul urban, adoptată de
către Consiliul European în 1991, în scopul de a crea ori recrea oraşe şi
aglomeraţii al căror mediu să fie atrăgător pentru locuitorii lor şi să
reducă aportul urban la poluarea globală.
În ceea ce priveşte Tratatul de la Lisabona, semnat la 13 decem-
brie 2007 şi intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, care cuprinde Tra-
tatul privind Uniunea Europeană (T.U.E.) şi Tratatul privind funcţio-
narea Uniunii Europene (T.F.U.E.), cu referire la problematica de
mediu, după cum s-a remarcat în literatura de specialitate2, acesta
marchează unele modificări şi în materie de mediu, în sensul con-

1
Ibidem, p. 108-110.
2
A se vedea, M. Duţu, Tratatul de la Lisabona şi problematica mediului, în
revista Dreptul nr. 3/2010, p. 189-190.
10 Oliviu Puie
tinuării „înverzirii” valorilor fundamentale ale UE, aducerii unei serii
de ajustări în planul politicii şi reglementărilor mediului înconjurător,
înregistrării anumitor evoluţii procedurale şi în privinţa celorlalte
politici sectoriale, conexe protecţiei mediului.
Astfel, în Preambulul Tratatului găsim referiri la protecţia me-
diului şi principiul dezvoltării durabile, iar prin art. 33 din T.U.E., este
enunţat unul dintre obiectivele Uniunii, respectiv acela de a asigura
„un nivel ridicat de protecţie şi de ameliorare a calităţii mediului” şi
„dezvoltarea durabilă a Europei”.
Potrivit art. 3 alin. 3 din versiunea consolidată a Tratatului privind
Uniunea Europeană: „Uniunea instituie o piaţă internă. Aceasta acţio-
nează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creştere
economică echilibrată şi pe stabilitatea preţurilor, pe o economie
socială de piaţă cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocu-
parea deplină a forţei de muncă şi spre progres social, precum şi pe un
nivel înalt de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului. Aceasta
promovează progresul ştiinţific şi tehnic”.
Art. 37 din Cartă, consacrat protecţiei mediului, prevede că „un
nivel ridicat al protecţiei mediului şi ameliorarea calităţii sale trebuie
să fie integrate în politicile Uniunii şi asigurate conform principiului
dezvoltării durabile”.
Se poate concluziona faptul că după integrarea României în Uni-
unea Europeană dreptul comunitar derivat (directive, regulamente),
condiţionează din ce în ce mai mult politicile urbane naţionale, făcând
astfel să evolueze dreptul urbanismului1.

1
M. Duţu, Dreptul urbanismului..., p. 109.
REGLEMENTĂRI JURIDICE ÎN MATERIA URBANISMULUI 11

CAPITOLUL II
REGLEMENTĂRI JURIDICE INCIDENTE
ÎN DOMENIUL AMENAJĂRII TERITORIULUI
ŞI AL URBANISMULUI PRIVITOARE
LA DOCUMENTAŢIILE CARE STAU LA BAZA
EMITERII AUTORIZAŢIEI
DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE

Secţiunea 1
Regulamentul general de urbanism

a) Reglementare legală:
Hotărârea Guvernului nr. 525 din 27 iunie 1996, republicată,
pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism1 şi art. 49 din
Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul2 cu
modificările şi completările ulterioare.
b) Noţiune
Potrivit art. 1 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 525/1996 şi art.
49 din Legea nr. 350/2001, Regulamentul general de urbanism repre-
zintă sistemul unitar de norme tehnice, economice şi juridice care stă
la baza elaborării planurilor de amenajare a teritoriului, planurilor
urbanistice, precum şi a regulamentelor locale de urbanism. Acest
regulament are o dublă utilitate:
– fundamentează documentaţiile de amenajare a teritoriului şi
urbanism (planuri şi regulamente) care vor detalia articolele Regula-

1
Republicată în M. Of. nr. 856 din 27 noiembrie 2002.
2
Publicată în M. Of. nr. 373 din 10 iulie 2001.
12 Oliviu Puie
mentului general de urbanism, aplicându-le diferenţiat în funcţie de
condiţiile specifice fiecărei localităţi sau zone ale acesteia;
– stabileşte condiţiile de autorizare a construcţiilor până la apro-
barea planurilor urbanistice generale şi a regulamentelor aferente aces-
tora, prin aplicarea directă şi corelată a regulilor generale de urbanism
de către autorităţile abilitate, în condiţiile legii, urmând ca, după apro-
barea planurilor de amenajare a teritoriului sau, după caz, a planurilor
urbanistice şi regulamentelor locale de urbanism, acesta să cuprindă
norme obligatorii pentru autorizarea executării construcţiilor.
De asemenea, regulamentul general de urbanism stabileşte, în
aplicarea legii, regulile de ocupare a terenurilor şi de amplasare a
construcţiilor şi a amenajărilor aferente acestora. Acest Regulament se
vizează potrivit anexei la Legea nr. 350/2001, de către Ministerul
Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei şi alte organisme locale şi
teritoriale interesate şi se aprobă de Guvern.

Secţiunea 2
Regulamentul local de urbanism

Se elaborează în conformitate cu Legea nr. 50/1991, republicată,


privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, cu Ordinul
ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului nr. 839/20091 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi Hotărârea
Guvernului nr. 525/1996, republicată, pentru aprobarea Regulamen-
tului general de urbanism, precum şi cu celelalte acte normative
specifice sau complementare domeniului:
– Codul civil; Legea nr. 215/2001, republicată, a administraţiei
publice locale; Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii;
Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

1
Publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 797 bis din 23 noiembrie 2009,
fiind modificat şi completat prin Ordinul ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului
nr. 1867/2010, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 534 din 30 iulie 2010.
REGLEMENTĂRI JURIDICE ÎN MATERIA URBANISMULUI 13
publică; Legea nr. 18/1991, republicată, a fondului funciar, modificată
şi completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul
proprietăţii şi a justiţiei; Legea nr. 213/1998 privind proprietatea
publică şi regimul juridic al acesteia; Ordonanţa de urgenţă a Guver-
nului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările
ulterioare; Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imo-
biliară; Legea nr. 138/2004 a îmbunătăţirilor funciare; Ordonanţa Gu-
vernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, republicată;
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind contractele de
achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a
contractelor de concesiune de servicii, aprobată de modificări şi com-
pletări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările
ulterioare.
Regulamentul local de urbanism se elaborează, de regulă, odată
cu Planul urbanistic general, sau Planul urbanistic zonal.
Teritoriul asupra căruia se aplică Regulamentul local de urbanism
este format din:
– intravilanul şi extravilanul localităţii, în limitele teritoriului uni-
tăţii administrativ-teritoriale;
– porţiuni din teritoriul localităţii (în cazul Planului urbanistic
zonal).
Regulamentul local de urbanism se aprobă, potrivit Legii nr.
215/2001 a administraţiei publice locale, prin hotărâre a consiliului
local, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe
baza avizelor şi acordurilor prevăzute de lege, şi devine act de auto-
ritate al administraţiei publice locale.
Regulamentul local de urbanism, pentru întreaga unitate admi-
nistrativ-teritorială, aferent Planului urbanistic general, sau pentru o
parte a acesteia, aferent Planului urbanistic zonal, cuprinde şi detaliază
prevederile Planului urbanistic general şi ale celui zonal, referitoare la
modul concret de utilizare a teritoriului, precum şi de amplasare, di-
mensionare şi realizare a valorii construite, amenajate şi plantaţii.
14 Oliviu Puie

Secţiunea 3
Regulamentul de urbanism pentru rezervaţia
biosferei Delta Dunării

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 1516/20081 a fost


aprobat Regulamentul-cadru de urbanism pentru Rezervaţia Biosferei
Delta Dunării.
Acest regulament reprezintă sistemul unitar de norme tehnice şi
juridice care stă la baza regulamentelor locale de urbanism pentru
localităţile rurale din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării,
având drept scop asigurarea unei dezvoltări durabile a teritoriului
RBDD, cu protejarea cadrului natural şi cultural, precum şi asigurarea
unei utilizări raţionale a acestuia din punct de vedere economic şi
turistic, în beneficiul locuitorilor acestei zone, în conformitate cu legis-
laţia în vigoare aplicabilă domeniilor vizate.
Regulamentul prevede controlarea modului de utilizare a terenului
şi resurselor naturale în scopuri strict economice, prevederile acestuia
fiind obligatorii în vederea elaborării sau actualizării planurilor urba-
nistice generale ale localităţilor rurale din această zonă, cu respectarea
specificului local, şi constituind totodată baza tehnică de avizare şi de
autorizare a executării lucrărilor de construcţii şi amenajărilor până la
revizuirea planurilor urbanistice generale aferente la data intrării sale
în vigoare.
Regulamentul stabileşte reguli de ocupare a terenurilor, de am-
plasare a construcţiilor şi a amenajărilor aferente acestora, precum şi
normele generale de arhitectură.
În cadrul planurilor urbanistice generale (PUG) şi a planurilor
urbanistice zonale (PUZ), fiecare unitate administrativ-teritorială se
împarte în unităţi teritoriale de referinţă cu reglementări detaliate pe
zone şi subzone funcţionale, iar autorizarea executării lucrărilor de
construcţii se face cu respectarea cerinţelor stabilite pentru zonele şi
subzonele funcţionale în care se încadrează parcelele.

1
Publicată în M. Of. nr. 838 din 12 decembrie 2008.
REGLEMENTĂRI JURIDICE ÎN MATERIA URBANISMULUI 15
Prin acest regulament se instituie interdicţia autorizării executării
lucrărilor de construcţii şi amenajărilor care prin amplasament, funcţi-
une, volumetrie şi aspect arhitectural depreciază valoarea peisajului
natural, precum şi interdicţia autorizării lucrărilor de construcţii pe
terenuri forestiere. Pensiunile şi anumite construcţii sau amenajări
destinate turismului vor fi amplasate numai la liziera pădurilor, cu
acordul autorităţii competente pentru protecţia mediului.

Secţiunea 4
Structura documentaţiilor de amenajare
a teritoriului şi de urbanism.
Principii generale. Concept
După cum s-a precizat, Regulamentul general de urbanism stă la
baza nu numai a elaborării Regulamentului local de urbanism, ci şi a
elaborării planurilor de amenajare a teritoriului şi a planurilor urba-
nistice, care formează documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de
urbanism.
Aceste documentaţii reprezintă ansamblul de documente scrise şi
desenate, referitoare la un teritoriu definit, prin care se analizează si-
tuaţia existentă şi se stabilesc obiectivele, acţiunile şi măsurile de dez-
voltare pe o perioadă determinată.
Structura acestor documentaţii de amenajare a teritoriului şi urba-
nism cuprinde:
a) planurile de amenajare a teritoriului;
b) planurile urbanistice;
c) regulamentele locale de urbanism.
Definirea şi conţinutul-cadru al documentaţiilor de amenajare a
teritoriului şi urbanism se fac potrivit Legii nr. 350 din 6 iulie 2001
privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.
a) Principii generale
Teritoriul României constituie spaţiul necesar procesului de
dezvoltare durabilă şi este parte a avuţiei naţionale de care beneficiază
toţi cetăţenii.
16 Oliviu Puie
Gestionarea spaţială a teritoriului ţării constituie o activitate obli-
gatorie, continuă şi cu perspective, desfăşurată în interesul colectivi-
tăţilor care îl folosesc, în concordanţă cu valorile şi aspiraţiile societăţii
şi cu cerinţele integrării în spaţiul european.
Această gestionare se realizează prin intermediul amenajării
teritoriului şi al urbanismului, care constituie ansamblul de activităţi
complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spaţială echi-
librată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, la îmbunătăţirea
condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale, precum şi la asigu-
rarea concesiunii teritoriale la nivel regional, natural şi european.
Întreaga activitate de amenajare a teritoriului şi de urbanism
trebuie să se desfăşoare cu respectarea principiului autonomiei locale,
pe baza principiului parteneriatului, transparenţei (Legea nr. 52/2003
privind transparenţa în activitatea decizională), descentralizării servi-
ciilor publice, participării populaţiei la procesul de elaborare a deci-
ziilor, precum şi a dezvoltării durabile, conform cărora deciziile gene-
raţiei prezente trebuie să asigure dezvoltarea, fără a compromite
dreptul generaţiilor viitoare la existenţă şi dezvoltare proprie.
Principiile care stau la baza elaborării documentaţiilor de ame-
najare a teritoriului şi urbanism, prin care se asigură calitatea docu-
mentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, precum şi
respectarea reglementărilor legale în procesul elaborării acestora sunt
redate în art. 5 din Regulamentul privind dobândirea dreptului de sem-
nătură pentru documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism
şi a Regulamentului referitor la organizarea şi funcţionarea Registrului
Urbaniştilor din România, aprobate prin Hotărârea Consiliului
Superior al Registrului Urbaniştilor din România nr. 101/20101, după
cum urmează:
a) Principiul integrării multidisciplinare, care constă în faptul că
activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, aşa cum sunt
definite în lege, au caracter interdisciplinar, elaborarea şi aplicarea
strategiilor, politicilor şi programelor de dezvoltare durabilă în profil
spaţial, precum şi elaborarea documentaţiilor de amenajare a terito-
riului şi de urbanism sunt procese de integrare la nivel spaţial a unor

1
Publicată în M. Of. nr. 577 din 13 august 2010.
REGLEMENTĂRI JURIDICE ÎN MATERIA URBANISMULUI 17
elemente din diferite domenii: social, economic, protecţia mediului,
cultural, tehnic, politic şi juridic;
b) Principiul planificării participative, care semnifică faptul că
planificarea urbană şi teritorială şi proiectarea urbană sunt procese
participative, în care sunt implicaţi deopotrivă profesionişti din do-
meniu, factori de decizie din administraţia publică, cetăţeni, organizaţii
neguvernamentale, operatori economici şi alte persoane juridice sau
fizice care sunt implicate în dezvoltarea spaţială;
c) Principiul lucrului în echipă, care semnifică faptul că docu-
mentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism se elaborează de
către echipe pluridisciplinare, ce cuprind urbanişti, arhitecţi, ingineri,
geografi, economişti, sociologi, jurişti, biologi, istorici, demografi, sta-
tisticieni, peisagişti, ecologi, experţi tehnici judiciari şi experţi tehnici
extrajudiciari în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului,
specialişti în mediere şi participarea populaţiei, în management urban,
în administraţie publică, în formare academică continuă;
d) Principiul organizării spaţiale. Documentele de urbanism şi
amenajare a teritoriului sunt instrumente specializate de planificare
teritorială. În consecinţă, capacitatea de a organiza teritoriul este o
abilitate profesională de bază pentru specialiştii care lucrează în echi-
pele ce elaborează aceste documentaţii, necesitând o abordare inte-
grată, iar coordonatorul echipei de elaborare a documentaţiilor care
determină nemijlocit configurarea spaţială urbană trebuie să aibă o for-
maţie academică de bază referitoare la organizarea fizică a spaţiului;
e) Principiul specializării şi interdisciplinarităţii. Caracterul inte-
grator şi complex al documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi
urbanism impune specializarea în domeniu a profesioniştilor, atât a
celor cu formaţie de bază în domeniu, cât şi a celor având altă formaţie
de bază decât cea de urbanist;
f) Principiul diferenţierii documentaţiilor. Documentaţiile de ame-
najare a teritoriului şi de urbanism, prevăzute de lege, sunt diferenţiate
atât în raport de termenul de referinţă – amenajarea teritoriului sau
urbanism, mărimea şi scara teritoriului care face obiectul documen-
taţiei, cât şi în raport de caracteristicele acestui teritoriu – fizico-
funcţionale, economice, sociale şi spaţii ale acestuia – şi cu scopul,
natura şi amploarea obiectivelor sau a intervenţiilor propuse;
18 Oliviu Puie
g) Principiul diferenţierii dreptului de semnătură. Dreptul de
semnătură se defineşte în raport cu tipurile de documentaţii de ame-
najare a teritoriului şi de urbanism, ţinându-se seama de diferenţele în
ceea ce priveşte conţinutul şi gradul de complexitate al documen-
taţiilor; în consecinţă, la definirea dreptului de semnătură, tipurile de
documentaţii sunt grupate în raport cu natura conţinutului şi cu
competenţele similare necesare coordonării elaborării;
h) Principiul diferenţierii între coordonarea elaborării întregii
documentaţii şi responsabilitatea privind elaborarea unei părţi din
documentaţie. Complexitatea şi amploarea unor documentaţii conduc
la structurarea conţinutului lor, conform reglementărilor, sub forma
unor părţi componente; dreptul de semnătură se exercită diferenţiat, în
raport cu coordonarea elaborării întregii documentaţii sau cu respon-
sabilitatea privind elaborarea unei părţi din documentaţie.
Potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile
conexe, studiile şi documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de
urbanism ori părţi din acestea constituie opere de creaţie intelectuală
(opere ştiinţifice) ale unor persoane fizice sau, după caz, persoane
juridice, fiind recunoscute şi protejate – independent de aducerea lor la
cunoştinţă publică, prin simplul fapt al realizării lor, chiar neterminate.
Studiile şi documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism
sunt opere colective în care contribuţiile personale ale coautorilor
formează un tot, fără a fi posibil să se atribuie un drept distinct
vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create, cu excepţia
structurării proceselor de planificare urbană şi teritorială şi creaţiei
spaţiale.
Potrivit art. 43 din Regulament, pot face obiectului dreptului de
autor, în condiţiile legii:
1. La planurile de amenajare a teritoriului zonal şi judeţean,
dreptul de autor are ca obiect planşa de ilustrare a scenariilor de dez-
voltare propuse;
2. La planurile urbanistice generale şi zonale, dreptul de autor
are ca obiect conformarea spaţiilor publice şi private, configuraţia
spaţială, cuprinse în planşa de ilustrare urbanistică;
3. La planurile urbanistice de detaliu, dreptul de autor are ca
obiect conformarea volumelor construibile cuprinse în planşa de ilus-
trare urbanistică.
REGLEMENTĂRI JURIDICE ÎN MATERIA URBANISMULUI 19
b) Conceptul de amenajare a teritoriului
Scopul de bază al amenajării teritoriului îl constituie armonizarea
la nivelul întregului teritoriu al României, pe baza principiului
ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, a politicilor economice,
sociale, ecologice şi culturale, stabilite la nivel naţional şi local pentru
asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale ţării.
Activitatea de amenajare a teritoriului include şi activitatea
de amenajare a teritoriului agricol.
În acest context, potrivit art. 104 din Legea fondului funciar nr.
18/1991, organizarea şi amenajarea teritoriului agricol are ca sarcină
crearea condiţiilor pentru o mai bună folosire a terenurilor agricole în
scopul producţiei agricole şi se execută pe bază de studii şi proiecte la
cererea proprietarilor, rezolvându-se următoarele probleme:
a) Corelarea dezvoltării agriculturii din zonă cu celelalte acti-
vităţi economice şi sociale, stabilind măsuri care să conducă la creş-
terea producţiei agricole şi la exploatarea în ansamblu a teritoriului;
b) Gruparea prin comasare a terenurilor pe proprietari şi desti-
naţii, în concordanţă cu structurile de proprietate şi cu formele de
cultivare a pământului rezultate în urma asocierilor, stabilirea perime-
trelor fiecărei proprietăţi, comasând terenurile dispersate şi rectificând
hotarele neraţional amplasate;
c) Elaborarea de studii şi proiecte de organizare şi amenajare a
exploataţiilor agricole;
d) Stabilirea reţelei drumurilor agricole ca o completare a reţelei
de drumuri de interes general, integrate în organizarea şi amenajarea
de ansamblu a teritoriului, în scopul efectuării transportului producţiei
şi accesului maşinilor agricole necesare procesului de producţie.
Potrivit art. 105 din Legea nr. 18/1991, studiile şi proiectele de
organizare şi amenajare a teritoriului agricol se elaborează de unităţile
de studii, proiectare şi cercetare de specialitate, centrale sau judeţene,
şi se supun discuţiei proprietarilor de terenuri din zona interesată. În
cazul adoptării cu majoritate de voturi a proprietarilor care deţin 2/3
din suprafaţă şi aprobării de către organele agricole judeţene, aplicarea
măsurilor şi lucrărilor prevăzute devin obligatorii pentru toţi pro-
prietarii.
20 Oliviu Puie
c) Conceptul de urbanism
Urbanismul are ca scop principal stimularea evoluţiei complexe a
localităţilor de pe întreg teritoriul ţării, pe baza ierarhizării şi distri-
buţiei echilibrate a acestora în teritoriu, prin realizarea strategiilor de
dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung.
Urmăreşte stabilirea direcţiilor dezvoltării spaţiale a localităţilor
urbane şi rurale, în acord cu potenţialul acestora şi cu aspiraţiile locui-
torilor.

Secţiunea 5
Activităţi de amenajare a teritoriului
şi urbanism
– activităţile principale care constau în transpunerea la nivelul
întregului teritoriu naţional a strategiilor, politicilor şi programelor de
dezvoltare durabilă în profil spaţial, precum şi urmărirea aplicării aces-
tora în conformitate cu documentaţiile de specialitate legal aprobate;
– activităţile conexe de amenajare a teritoriului şi urbanism au ca
obiect cercetarea în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului,
constituirea, întreţinerea, extinderea şi dezvoltarea bazei de date şi
documente, avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a
teritoriului şi urbanism, elaborarea de acte cu caracter normativ sau de
normative în domeniu.
Potrivit art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 1519/2004 pentru
aprobarea Regulamentului privind dobândirea dreptului de semnătură
pentru documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi a
Regulamentului referitor la organizarea şi funcţionarea Registrului
Urbaniştilor din România, la baza activităţilor de amenajare a terito-
riului şi de urbanism stă principiul integrării multidisciplinare, aceste
activităţi, astfel cum sunt definite în Legea nr. 350/2001, având
caracter interdisciplinar; elaborarea şi aplicarea strategiilor, politicilor
şi programelor de dezvoltare durabilă în profil spaţial, precum şi
elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism
sunt procese de integrare la nivel spaţial a unor elemente din diferite
domenii: social, economic, ecologie, protecţia mediului, cultural, teh-
REGLEMENTĂRI JURIDICE ÎN MATERIA URBANISMULUI 21
nic, politic, juridic. Un alt principiu este cel al planificării participative,
în sensul că planificarea urbană şi teritorială şi proiectarea urbană sunt
procese participative, în care sunt implicaţi deopotrivă profesionişti în
domeniu, factori de decizie din administraţia publică, cetăţeni, orga-
nizaţii neguvernamentale etc.

Secţiunea 6
Atribuţii ale administraţiei publice în materia
amenajării teritoriului şi a urbanismului
a) la nivel naţional, activitatea de amenajare a teritoriului şi urba-
nism este coordonată de către Guvern, având drept organ specializat
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei care, în reali-
zarea atribuţiilor sale stabilite prin art. 18 din Legea nr. 350/2001,
utilizează informaţii de sinteză la nivel naţional din toate domeniile de
activitate economică şi socială, furnizate de către ministere şi celelalte
organe ale administraţiei publice centrale;
b) la nivel judeţean, această activitate este coordonată de către
consiliul judeţean. Această autoritate publică deliberativă, pe lângă
atribuţiile sale de aprobare, conform Legii nr. 215/2001 a Planului de
amenajare a teritoriului judeţean şi a planurilor zonale de amenajare a
teritoriului, care sunt de interes judeţean, mai are şi atribuţia de a
stabili orientările generale privind amenajarea teritoriului şi organi-
zarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, pe baza planurilor de
amenajare a teritoriului şi urbanism, sens în care coordonează activi-
tatea consiliilor locale şi le acordă asistenţă tehnică de specialitate.
În această activitate, Consiliile judeţene sunt sprijinite de Minis-
terul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei, precum şi de alte
ministere şi organe ale administraţiei publice centrale.
c) la nivel local, Consiliul local coordonează şi răspunde de în-
treaga activitate de urbanism desfăşurată pe teritoriul unităţii admi-
nistrativ-teritoriale şi asigură respectarea prevederilor cuprinse în
documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate,
pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a localităţilor
componente ale comunei şi oraşului.
22 Oliviu Puie
De asemenea, Consiliul local cooperează cu Consiliul judeţean şi
este sprijinit de acesta în activitatea de amenajare a teritoriului şi de
urbanism.
Privitor la competenţa de avizare şi aprobare a unor categorii de
documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism, prin Ordo-
nanţa nr. 27/2008 şi Legea nr. 242/2009 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 27/2008, s-a stabilit că:
– competenţa avizării documentaţiilor zonale pentru localităţi care
cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial
revine Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei
(actualmente Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului), Mi-
nisterului Culturii şi Cultelor (actualmente Ministerul Culturii şi Patri-
moniului Naţional) şi organismelor centrale şi teritoriale interesate, iar
competenţa aprobării acestor documentaţii revine Guvernului;
– competenţa avizării documentaţiilor din localităţi care cuprind
monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial revine
Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei (actualmente
Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului), Ministerului
Culturii şi Cultelor (actualmente Ministerul Culturii şi Patrimoniului
Naţional) şi organismelor centrale şi teritoriale interesate, iar com-
petenţa aprobării acestor documentaţii revine Guvernului;
– competenţa avizării documentaţiilor din zone protejate care
cuprind monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial şi
zonele lor de protecţie revine Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor
Publice şi Locuinţei (actualmente Ministerului Dezvoltării Regionale
şi Turismului), Ministerului Culturii şi Cultelor (actualmente Minis-
terul Culturii şi Patrimoniului Naţional) şi organismelor centrale şi
teritoriale interesate, iar competenţa aprobării acestor documentaţii
revine Guvernului;
– competenţa avizării documentaţiilor zonale pentru localităţi care
cuprind monumente, ansambluri sau situri înscrise în Lista monu-
mentelor istorice revine Ministerului Dezvoltării Regionale şi Lo-
cuinţei (actualmente Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turis-
mului), Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi
organismelor centrale şi teritoriale interesate, iar competenţa aprobării
acestora revine Consiliilor judeţene, Consiliilor locale şi Consiliului
General al Municipiului Bucureşti;