Sunteți pe pagina 1din 28

ACREDITIVUL DOCUMENTAR

Capitolul I. Definiţie, caracteristici, părţile participante la acreditivul documentar şi


principalele etape în derularea acestuia

Riscurile implicate de derularea afacerilor în plan internaţional a condus în timp la


dezvoltarea unor modalităţi de plată mai complexe şi mai sigure pentru toate părţile implicate în
operaţiune. Cele mai utilizate modalităţi de plată sunt incasoo documentar sau acreditivul
documentar. În foarte multe cazuri aceste două modalităţi sunt utilizate în combinaţie cu unul sau
mai multe instrumente de plată în special cambii.
Acreditivul documentar (Letter of Credit, L/ C) este modalitatea de plata cea mai frecvent
utilizata in tranzacţiile internaţionale, fiind solicitat in mod deosebit in cazul contractelor de
valoare ridicata sau atunci când exista îndoieli in ceea ce priveşte solvabilitatea partenerului/
partenerilor de afaceri (principalul avantaj al acestei tehnici de plata fiind garanţia pe care o oferă
celor implicaţi - exportator, importator, bănci - cu referire la apărarea intereselor acestora in
procesul efectuării de plăţi, fără a mai lua in calcul faptul că buna sa executare cere din partea
exportatorului o muncă de administrare riguroasă - având consecinţe benefice în buna desfăşurare
a relaţiilor contractule datorită obligativităţii de respectare a clauzelor de acreditiv - iar din partea
importatorului suportarea de costuri specifice, motiv pentru care se afirma ca, acreditivul
documentar constituie un mijloc de siguranţă si de control reciproc, având drept scop sa asigure
pe vânzător ca va incasa contravaloarea mărfurilor livrate, daca a efectuat livrarea in termenii si in
condiţiile stabilite de cumpărător.
Acreditivul a fost utilizat încă de la începutul secolului al XIX-lea în marile centre
financiare ale vremii – Paris, Amsterdam, Londra. În negoţul cu Extremul Orient, prezentând
elementele de structură regăsite şi astăzi în practica în materie: caracterul documentar, fermitatea
angajamentului bancar, siguranţa oferită partenerilor şi în bună parte chiar formalismul. Într-o
accepţiune modernă despre acreditivul documentar se poate discuta însă, doar după primul război
mondial, când, după crearea Camerei de Comerţ Internaţional de la Paris în 1920 au debutat şi
primele încercări de elaborare a unor reguli uniforme în materie de acreditiv documentar, pentru
facilitarea plăţilor internaţionale şi implicit pentru dezvoltarea schimburilor internaţionale. Primele
“Reguli şi uzanţe uniforme privitoare la acreditivul documentar” au fost adoptate în 1933 dar au
fost privite cu reticenţă de multe ţări printre care SUA şi Marea Britanie. După al doilea război
mondial, însă, SUA – devenind primul exportator de către ţările europene – interesate în punerea
sistemului de plăţi internaţionale pe baze cât mai riguroase şi sigure şi sprijinind adoptarea textului
revizuit în 1951.
Acumularea de experienţă şi creşterea numărului de ţări interesate în aplicarea Regulilor şi
Uzanţelor au impus o nouă revizuire în 1962. Totuşi, legislaţia bancară naţională a multor ţări
ignora existenţa acreditivului documentar, în timp ce în altele se utilizau propriile reglementări
naţionale.
Regulile şi uzanţele devin cu adevărat internaţionale în 1974 când Publicaţia nr. 274 este
recunoscută de un organism ONU: Comisia Naţiunilor Unite pentru Drept Internaţional. Textul

1
cunoaşte îmbunătăţiri şi adaptări la noile cerinţe în 1984 (Publicaţia nr. 400) sub impactul evoluţiei
transporturilor internaţionale şi tehnicilor de producţie şi transmitere automatizată a datelor .
În 1993 prin Publicaţia nr. 500 (ultima revizuire) s-a urmărit: simplificarea Regulilor şi
Uzanţelor Uniforme nr. 400; facilitarea şi standardizarea practicilor bancare; sporirea integrităţii
şi siguranţei acreditivului prin intermediul prezumţiei de irevocabilitate; clarificarea obligaţiilor
băncii emitente şi respectiv confirmatoare; rezolvarea problemelor referitoare la condiţiile
nedocumentare; enumerarea detaliată a elementelor necesare pentru acceptarea fiecărui tip de
document de transport – toate acestea pentru a mări eficienţa utilizării acreditivului documentar.
Prin Publicaţia CCI nr. 511 s-a realizat o comparaţie cuprinzătoare între Regulile şi Uzanţele
Uniforme nr. 500 şi 400.
Conform reglementărilor internaţionale în domeniu1 acreditivul documentar reprezintă
orice aranjament asumat de o bancă emitentă ce acţionează la cererea şi după instrucţiunile unui
client ordonator sau în numele său propriu cu privire la efectuarea unei plăţi către un terţ sau la
ordinul acestuia (beneficiarul), de a accepta şi plăti efecte de comerţ (cambii) trase de către
beneficiar asupra sa sau asupra ordonatorului, de a autoriza o altă bancă să efectueze o asemenea
plată sau să accepte şi să plătească asemenea cambii sau de a autoriza o altă bancă să negocieze
astfel de efecte de comerţ contra unui set specific de documente, cu condiţia ca acestea să fie
conforme cu termenii şi condiţiile acreditivului. Acreditivele, prin natura lor, sunt tranzacţii
separate de contractele de vânzări sau alte contracte care pot sta la baza lor, iar băncile nu sunt în
nici un fel obligate sau interesate de asemenea contracte, chiar dacă vreo referire la asemenea
contracte este inclusă în acreditiv.
Numeroşi autori au încercat să sintetizeze esenţialul acestui termen, rezultând astfel diverse
definiţii care, în fapt, redau aceeaşi substanţă, dar sub diferite explicaţii. În primul rând, Publicaţia
nr. 500 defineşte creditul documentar ca ” orice angajament, oricum ar fi denumit sau descris, prin
care o bancă (Banca emitentă), acţionând la cererea şi după instrucţiunile unui client (ordonator)
sau în numele său propriu, efectuează plata direct sau autorizează efectuarea de plăţi de către o altă
bancă către un beneficiar indicat de ordonator şi să accepte sau să negocieze cambii trase asupra
sa de către terţul indicat.
Prof.Dumitru Mazilu2 vorbeşte despre utilizarea frecventă a creditului documentar ca fiind
o “modalitate de plată avantajoasă prin care o bancă îşi asumă o obligaţie fermă faţă de vânzător
ca – în paralel cu livrarea mărfii – să efectueze plata contra valorii acesteia “.
O definiţie cuprinzătoare ne este oferită de Ioan Popa3, acreditivul reprezentând, în opinia
acestuia , ” angajamentul ferm asumat de către o bancă la ordinul şi în contul clientului său
(importatorul) de a plăti o anumită sumă de bani (reprezentând contravaloarea exportului) contra
documentelor atestând efectuarea obligaţiei (livrarea mărfii) pe care exportatorul se obligă să le
emită şi să le prezinte în condiţiile şi termenele stabilite de ordonatorul acreditivului .”
O altă definiţie este dată de Dr.Victor Troaca , în paginile ” Lexiconului bancar “, unde prin
acreditiv se înţelege ” Modalitatea de plată prin care cumpărătorul rezervă o anumită sumă de bani
şi o consemnează pe numele furnizorului, la o unitate bancară, de regulă a acestuia din urmă, în

1
vezi Publicaţia 500 - emisă de Camera Internaţională de Comerţ de la Paris
2
. Dumitru Mazilu- ” Dreptul Comerţului Internaţional “- Partea speciala,editura Lumina Lex , Bucureşti, 2000
3
Ioan Popa – ” Tranzacţii comerciale internaţionale ” - Editura Economica , Bucureşti, 1997
2
vederea achitării mărfurilor livrate, a serviciilor prestate sau lucrărilor executate de către acesta
când dovedeşte expedierea, executarea sau prestarea lor în conformitate cu termenii conveniţi .”
Acreditivul este definit şi de Nicolae Nistorescu4, conform căruia creditul documentar este cea
mai utilizată metodă de plată internaţională, deoarece riscurile tranzacţiei se împart între exportator
şi importator, oferind securitate prin încredinţarea responsabilităţii de a primi şi verifica
documentele de expediere şi de a garanta plata, băncilor. In concepţia lui Ion Turcu, creditul
documentar este ” actul prin care banca se angajează pentru clientul care i-a acordat mandatul în
acest sens, să plătească beneficiarului o sumă determinată, într-o monedă convenită, dacă acesta
din urmă prezintă, în termenul stabilit, documentele prescrise.”
Ca rezultat al tradiţiei şi practicii comercial-bancare din diferite ţări, termenul de “credit
documentar” poartă diverse denumiri şi anume :
 “Letter of Credit” sau “Documentary Credit” sau ”Comercial Letter of Credit
“în limba engleză ;
 “Credit Documentaire” sau “Acreditif Documentaire” ori “Lettre de Credit Documentaire”
în limba franceză ;
 “Credito Documentario” sau “Accreditivo” în limba italiană,etc
Ca tehnica de plata acreditivul prezintă câteva caracteristici:
- formalismul sau caracterul documentar, in sensul ca exportatorul nu poate pretinde plata
decât pe baza documentelor are atesta îndeplinirea condiţiilor impuse de acreditiv. Pe de alta parte,
băncile vor decide plata exclusiv pe baza documentelor, ele neavând sarcina sa controleze
mărfurile (banca trebuie sa verifice numai existenta documentelor si conţinutul acestora, respectiv
conformitatea lor cu conţinutul acreditivului.
- independenta fata de relaţia contractuala de baza, in sensul ca obligaţiile asumate de părţi,
chiar daca au ca temei un contract comercial, sunt autonome fata de acesta, iar întinderea lor este
cea precizata in acreditiv (in acest sens, in "Publicaţia 500" se specifica faptul ca acreditivul este
o tranzacţie distincta de cea de vânzare.
- fermitatea angajamentului bancar, in sensul ca banca se angajează să efectueze plata, in
conformitate cu instrucţiunile acreditivului, iar angajamentul sau rămâne ferm pana când,
eventual, primeşte alte instrucţiuni decât cele iniţiale.
- adaptabilitatea, in sensul ca, prin tipurile sale, acreditivul poate adecvat diferitelor operaţiuni de
comerţ interior sau exterior.
- siguranţa, prin aceea ca asigura protejarea intereselor tuturor părţilor implicate. Astfel,
exportatorul are siguranţa ca, in condiţiile respectării obligaţiilor înscrise in acreditiv, va incasa
contravaloarea mărfii, importatorul este asigurat ca plata mărfii nu se va face decât după ce
documentele precizate în acreditiv (care atesta expedierea mărfii, vor fi depuse la banca plătitoare
iar banca emitentă este protejată prin gajul asupra documentelor de livrare.
Elementele principale privind derularea acreditivului documentar sunt:5
1. Părţile implicate:
În derularea plăţii prin acreditiv documentar sunt implicate trei părţi principale, care au
denumiri consacrate. Acestea sunt:

4
Nicolae Nistorescu – ” Ghidul Importatorului si Exportatorului Roman “- editura Tribuna Economica , 2007
5
Alexa Oleg, Băeşu Aurel, Rotaru Alexandru, Dreptul comerţului internaţional, Chişinău, 1998
3
a. Ordonatorul acreditiv documentar – în relaţia contractuală este importatorul, beneficiarul
unei prestaţii sau serviciu. El este cel care iniţiază relaţia de AD, prin instrucţiunile pe care le dă
băncii sale de a plăti exportatorul, instrucţiuni cuprinse în “ordinul de deschidere a AD”, unde
precizează toate condiţiile de termene şi documente potrivit cărora banca să efectueze plata.
b. Beneficiarul acreditiv documentar – în relaţia contractuală este exportatorul, prestatorul
de servicii. El este cel în favoarea căruia banca importatorului s-a angajat la plată şi care,
îndeplinind condiţiile de termene şi documente cuprinse în textul AD, încasează banii.
c. Banca Emitentă – este banca care, la solicitarea importatorului, ordonatorul AD, îşi asumă
în scris angajamentul de plată în anumite condiţii de termene şi documente, în favoarea
exportatorului, beneficiarul AD. Prin angajamentul de plată asumat în scris, Banca Emitentă este
principala angajată în relaţia de AD. Acest angajament de plată ea îl poate realiza:
- direct, în sensul ca ea însăşi să efectueze plata. În acest caz, ea îndeplineşte atât rolul de bancă
emitentă, cât şi de bancă plătitoare;
- indirect, în sensul că desemnează o altă bancă să efectueze plata. Această bancă desemnată
să efectueze plata în numele ei se numeşte bancă plătitoare sau după caz, negociatoare.
d. O altă bancă, denumită şi banca corespondentă, situată, de regulă, în ţara exportatorului, este
banca prin care banca emitentă transmite textul acreditiv documentar spre a fi comunicat
beneficiarului AD, exportatorul. În funcţie de modul în care se efectuează plata şi de tipul de
acreditiv ales de parteneri pentru efectuarea acesteia, banca corespondentă poate îndeplini funcţia
de:
- Bancă notificatoare sau avizatoare: în cazul în care plata documentelor are loc la banca
emitentă sau plata e domiciliată la o terţă bancă, banca notificatoare îndeplineşte rolul unui
simplu intermediar, manipulator de documente. Ea anunţă exportatorul de deschiderea AD,
primeşte de la exportator documentele şi le transmite băncii plătitoare. Ea primeşte un
comision de notificare / preluare de documente
- Bancă plătitoare: în cazul în care plata este făcută de o altă bancă decât banca emitentă,
banca plătitoare poate fi situată în ţara exportatorului sau într-o terţă ţară. Prin instrucţiunile
primite de la banca emitentă, ea este autorizată să plătească exportatorului documentele
prezentate, în strictă concordanţă cu termenele şi condiţiile din AD, să remită documentele
băncii emitente, iar aceasta să-i ramburseze suma plătită.
- Banca trasă / acceptantă: când plata urmează să se facă prin cambii trase asupra unei bănci,
banca asupra căreia au fost trase cambiile şi care, la scadenţă, le va achita, se numeşte
bancă trasă. Banca trasă primeşte documentele însoţite de cambii de la exportator, acceptă
cambiile şi i le restituie, iar documentele le remite importatorului sau băncii emitente. La
scadenţă, banca trasă achită cambiile beneficiarului.
- Bancă negociatoare: este banca desemnată să negocieze efectele de comerţ emise şi
acceptate în cadrul mecanismului de plată prin acreditiv de către banca emitentă sau de
importatorul însuşi.
- Banca confirmatoare este banca care, la angajamentul de plată asumat de banca emitentă,
adaugă propriul ei angajament, egal ca valoare şi condiţii. În cazul în care banca emitentă
nu îşi onorează angajamentul de plată, banca confirmatoare va efectua ea plata. Banca
confirmatoare poate fi banca din ţara exportatorului, respectiv banca plătitoare sau o bancă
dintr-o terţă ţară.

4
- Banca rambursatoare reprezintă banca desemnată şi / sau autorizată să asigure rambursul
în conformitate cu o autorizaţie de ramburs emisă de banca emitentă
- Banca solicitantă reprezintă o bancă care plăteşte, se obligă la un angajament de plată
diferată, acceptă trate sau negociază în cadrul unui acreditiv documentar şi prezintă o cerere
de ramburs băncii rambursatoare.
2. Forma acreditivelor. Din acest punct de vedere acreditivele pot fi:
 revocabile
 irevocabile.
Cele irevocabile pot fi confirmate sau neconfirmate. Dacă conform condiţiilor contractual,
a fost emis un acreditiv irevocabil atunci modificările ulterioare nu pot fi făcute decât cu acordul
tuturor părţilor implicare, inclusiv al băncii emitente. Un acreditiv documentar revocabil poate fi
modificat sau retras de importator sau de banca emitentă, cu condiţia ca exportatorul să fie anunţat
înainte de expedierea mărfii.
O acţiune suplimentară pe care exportatorul o poate întreprinde pentru a fi sigur de
încasarea plăţii, o reprezintă confirmarea acreditivului documentar, deci, utilizarea acreditivului
documentar confirmat. Numai acreditivele irevocabile pot fi confirmate. Confirmarea unui
acreditiv se solicită de exportator ca măsură suplimentară de protecţie privind încasarea banilor.
Dacă are informaţii din care rezultă că e îndoielnică capacitatea de plată a băncii emitente, atunci
exportatorul poate solicita confirmarea acreditivului de banca sa sau de o bancă terţă. Prin
adăugarea confirmării pe un acreditiv irevocabil, banca confirmatoare, care poate fi banca
notificatoare , situată , de obicei în ţara exportatorului este de acord să plătească conform
termenelor din acreditiv, cu condiţia să-i fie prezentate toate documentele corespunzătoare.
3. Domicilierea acreditivului - este locul, respective ţara, oraşul, şi în ultima instanţă, banca
la ghişeele căruia urmează să aibă loc plata contravalorii mărfii.
Domicilierea acreditivului este convenită între parteneri în contractual comercial
internaţional şi preluată ca atare în dispoziţia de deschidere a acreditivului. Acreditivul poate
fi domiciliat în ţara exportatorului sau într-o ţară terţă.
4. Valoarea acreditivului - reprezintă suma de bani pe care banca emitentă se va angaja să
o plătească beneficiarului acreditivului. Această sumă poate fi precizată:
- ca sumă fixă: ,,500.000 $’’
- prin indicarea unei limite superioare: ,,maximum 500.000$’’
- prin indicarea cu aproximaţie a sumei: ,,aproximativ 500.000$’’.
Potrivit publicaţiei 500, aceasta înseamnă că ordonatorul permite băncii să efectueze o
plată cu o toleranţă de +/- 5 % faţă de suma precizată.
În mod similar, dacă intr-un acreditiv nu se precizează expres o limită( minimă sau maximă)
privind cantitatea de mărfuri expediate, băncile admit documente cu o toleranţă de 5% faţă de
cantitatea precizată în acreditiv, cu condiţia să nu se depăşească valoarea acreditivului.
5. Utilizarea acreditivului (modul de stingere a obligaţiunii de plată/ plata acreditivului )
reprezintă ansamblul procedurilor şi activităţilor întreprinse de exportator şi bancă în
finalul cărora exportatorul este plătit de bancă contra documente. Exportatorul va încasa
contravaloarea mărfurilor exportate în funcţie de tipul plăţii precizat în acreditiv: la vedere,
cu plata amânată, prin acceptare, prin negociere, mixt.

5
6. Valabilitatea acreditivului şi alte limite de timp fixate prin prezentarea documentelor.
Valabilitatea acreditivului este intervalul de timp în cadrul căruia beneficiarul trebuie să
prezinte documentele la ghişeele băncii unde este domiciliat acreditivul. Angajamentul
ferm de plată al băncii emitente este valabil numai în acest interval Odată expirată perioada,
angajamentul de plată încetează. De regulă în acreditiv se menţionează şi banca la ghişeele
căruia expiră valabilitatea. În caz că, această precizie nu este făcută, se consideră că
valabilitatea acreditivului expiră la ghişeele băncii plătitoare.
- Termenul de livrare de expediere a mărfurilor este precizată în acreditiv sub forma unei
date fixe sau sub forma unui interval şi trebuie să se găsească în documentul de transport
care atestă expedierea mărfurilor. Depăşirea termenului de livrare rezultă din data
documentului de transport, şi înseamnă neîndeplinirea condiţiilor stipulate în acreditiv şi
deci, încetarea obligaţiei de plată din partea băncii. Dacă termenul de încasare într-o zi de
sărbătoare legală acest termen nu se prelungeşte automat (în cazul valabilităţii
acreditivului) , în prima zi bancară lucrătoare.
- Termenul de prezentare a documentelor la bancă de către exportator, dacă nu este precizat
în acreditiv, se consideră 21 de zile de la data emiterii documentelor de transport (în
acreditiv se poate prezenta ca termen de prezentare a documentelor 7, 10 zile dar nu mai
mult de 21 de zile) fără a se depăşi însă termenul de valabilitate a acreditivului.
7. Natura, cantitatea, starea mărfurilor
Mecanismul acreditivului se bazează pe plata mărfurilor contra documente, ca atare,
descrierea mărfurilor în instrucţiunile date de ordonator şi preluate de bancă în acreditivul emis
trebuie:
- să fie suficient de clară, astfel încât să existe certitudinea că exportatorul şi-a îndeplinit
obligaţiile din contractul comercial.
- să permită băncii ca pe baza instrucţiunilor primite să poată confrunta elementele ce
privesc descrierea mărfurilor din acreditiv cu cele din documentele prezentate de
exportator.
8. Condiţia de livrare şi alte precizări privind expedierea şi transportul mărfurilor
În relaţie cu acreditivul, condiţia de livrare prezintă importanţă din două puncte de vedere:
- determină mărimea valorii acreditivului, în sensul că alături de valoarea mărfurilor
sunt luate în considerare şi cheltuielile făcute de exportator pentru asigurare, transportul
mărfii etc.
- în funcţie de condiţia de livrare, se depun anumite documente la bancă de către
exportator.
Ruta de transport se referă la locurile de încărcare, locurile de descărcare, locurile de
predare al mărfii.
Clauza privind transbordările vizează atât costul transportului, cât şi riscurile privind
mărfurile.
9. Costul plăţii prin acreditiv
Deoarece prin mecanismul derulării acreditivului documentar banca emitentă îşi angajează
propriile fonduri prin angajamentul ferm de plată pe care şi-l asumă, iar responsabilitatea sa
privind controlul documentar şi corectitudinea derulării operaţiunilor este mai mare,
acreditivul este mai scump comparativ cu celelalte modalităţi de plată.

6
10. Documente
Orice ordin de deschidere, confirmare şi avizare a unui acreditiv documentar trebuie să
precizeze documentele contra cărora urmează să se facă plata acceptarea, negocierea de către
bancă în favoarea beneficiarului.
Documentele pot fi grupate astfel: o primă grupă este formată din factură, documentele de
transport şi poliţa de asigurare (asupra cărora Publicaţia 500 stabileşte un cadru riguros) şi o a doua
grupa formată din certificatul de origine, cambie etc.
Mecanismul derulării acreditivului documentar cuprinde următoarele etape6:
Etapa 1: Importatorul solicită emiterea unui acreditiv documentar. El trebuie să completeze
un formular prin deschiderea lui, formular ce diferă de la o bancă la alta, sau de la o ţară la alta.
Formularul conţine informaţii ce acoperă toate prevederile contractului comercial, detalii
referitoare la expediere, detalii privind plăţile şi comisioanele.
Etapa 2: Banca emitentă preia cererea de deschidere de la importator. Banca abordează
această cerere ca pe o solicitare de credit, ţinând cont de bonitatea financiară a clientului, garanţii,
întrucât banca îşi asumă angajamentul de plată în favoarea exportatorului. Garanţia poate lua forma
unor preluări ale activelor firmei şi/sau o scrisoare de gaj care încorporează posibilitatea vânzării
bunurilor importante. În acest caz, documentele cu titlu de proprietate asupra mărfurilor trebuie să
fie andosate în favoarea băncii pentru menţinerea controlului asupra acestora. Odată evaluată
cererea, acreditivul va fi emis dacă totul este în regulă.
Etapa 3: Banca notificatoare va verifica la primirea acreditivului autenticitatea acestuia şi-
l va viza pe exportator despre deschiderea acreditivului documentar în favoarea acestuia.
Etapa 4: După expedierea mărfii şi îndeplinirea tuturor cerinţelor de documente şi
termene, exportatorul prezintă documente privind expedierea mărfii la banca notificatoare şi
primeşte plata contra documente la vederea sau la scadenţa cambiei. Banca plătitoare trimite
documentele băncii emitente care le va elibera importatorului prin ridicarea mărfii şi va rambursa
banii băncii plătitoare.

Capitolul II. Forme şi tipuri de acreditive documentare.

II.1 Clasificarea acreditivului documentar


Unul din avantajele utilizării acreditivului documentar poate fi considerat faptul că, acesta,
îmbracă mai multe forme, şi deci există posibilitatea adaptării lui la interesele părţilor, în funcţie
de rezultatul negocierii .
Există mai multe criterii de clasificare a acreditivelor documentare. Pentru a realiza o arie
de cuprindere cât mai largă, o posibilă clasificare este cea de mai jos:7
a ) După posibilitatea băncii emitente de a anula sau modifica acreditivele: acreditiv
documentar revocabil; acreditiv documentar irevocabil;
b ) După existenţa angajamentului de plată din partea băncii avizatoare: acreditiv
documentar confirmat; acreditiv documentar neconfirmat;

6
Ligia Golosoiu - ,,Mecanisme valutare’’- Ediţia II, Editura Bucureşti, 2006
7
Gribincea Lilia, Dreptul comerţului internaţional, Chişinău, 1999
7
c ) După domiciliu acreditivului: acreditiv documentar domiciliat în ţara exportatorului;
acreditiv documentar domiciliat în ţara importatorului; acreditiv documentar domiciliat într-o
ţară terţă;
d ) După momentul stingerii obligaţiilor: acreditiv documentar cu plata la vedere; acreditiv
documentar cu plata la termen; acreditiv documentar de negociere; acreditiv documentar de
acceptare;
e ) După clauzele ce le conţin: acreditiv documentar transferabil; acreditiv documentar
netransferabil; acreditiv documentar cu clauză roşie (engl . red clause); acreditiv documentar revolving;
acreditiv documentar reciproc; acreditiv documentar cesionat; acreditiv documentar spate în spate ( engl
.back-to-back ); acreditiv documentar stand-by;
Acreditivul documentar revocabil dă posibilitatea băncii emitente să anuleze sau să modifice
acreditivul, din momentul deschiderii acestuia până în momentul prezentării documentelor de export la
banca plătitoare, fără acordul prealabil al beneficiarului acreditivului .
Acreditivul irevocabil presupune, din partea băncii ordonatoare, un angajament irevocabil că va plăti
contra documentelor ce fac dovada expedierii mărfurilor. Acest tip de acreditiv nu poate fi anulat sau
modificat decât cu acordul tuturor părţilor implicate: al exportatorului, al băncii avizatoare, al
importatorului, al băncii emitente . În orice acreditiv trebuie să se specifice natura lui, în caz contrar el se
consideră irevocabil (R.U.U. art. 6 (c)).
Acreditivul documentar confirmat este acel tip de acreditiv la care, pe lângă angajamentul băncii
emitente (plătitoare) că va plăti documentele înscrise în acreditiv, există şi angajamentul unei alte bănci
(confirmatoare) pentru aceeaşi sumă şi în aceleaşi condiţii.
Solicitarea confirmării este de regulă făcută de exportator şi foarte rar de banca avizatoare.
În ceea ce priveşte acreditivele documentare neconfirmate, acestea nu conţin clauza de
confirmare şi deci nu implică angajamentul băncii exportatorului (avizatoare) .
Acreditivul domiciliat în ţara exportatorului, avantajos pentru exportator datorită faptului că
plata documentelor se efectuează imediat, după depunerea şi verificarea documentelor, de către
banca avizatoare (notificatoare).
Dacă acreditivul are domiciliul în ţara importatoare, locul în care se efectuează plata este o
bancă (emitentă) din ţara importatorului. În acest caz plata documentelor presupune un interval
de timp mai mare datorită circuitului şi verificării documentelor (depunerea documentelor la
banca avizatoare, verificarea documentelor de către banca avizătoare, transmiterea documentelor
către banca ordonatoare (plătitoare) , verificarea documentelor de către banca plătitoare, plata
documentelor).8
Acreditivul documentar domiciliat într-o ţară terţă implică ca plata contravalorii
documentelor să se efectueze de către o bancă (emitentă) cu domiciliul într-o altă ţară decât cea
a importatorului şi a exportatorului.
Utilizarea acestui tip de acreditiv are loc (în principiu) atunci când climatul socio - politic -
economic sau legislativ din cele două ţări (exportatoare şi importatoare) sau din una din cele
două ţări prezintă un grad ridicat de risc.
Acreditivul documentar cu plata la vedere asigură plata sumei după ce documentele au fost
depuse de către exportator la banca plătitoare. Pentru operaţiunile de verificare a documentelor
şi transfer a valutei , banca are nevoie de câteva zile (de regulă 4 - 5 zile de la depunerea
documentelor) .

8
www.biblioreca.ase.rodowners.php?tc=3129
8
Specific acreditivului cu plata la termen este faptul că plata documentelor are loc la un
anumit termen de la data depunerii acestora. Acest termen (scadenţă) este o dată fixă fără legătură
cu data expirării valabilităţii acreditivului. Utilizarea acestui tip de acreditiv este avantajoasă
pentru importator datorită perioadei (de graţie) de care beneficiază până la plată .
Acreditivul documentar de negociere atrage după sine utilizarea efectelor de comerţ, cu
precădere a cambiilor. La depunerea documentelor ce atestă expedierea mărfurilor , exportatorul
va proceda şi la depunerea, la banca sa, cambiilor ( cu plata la vedere sau la termen ) trase asupra
importatorului ori a băncii emitente sau asupra altei persoane indicate în acreditiv .
Acreditivele de acceptare sunt utilizate în situaţia în care exportul se face pe credit .
Ca şi în cazul acreditivelor de negociere şi acreditivele de acceptare presupun utilizarea
cambiilor. Dacă exportatorul (creditorul) are nevoie de lichidităţi, poate instrumenta banca sa să
sconteze cambiile acceptate de banca emitentă (a acreditivului).
Acreditivul transferabil este acel acreditiv care în conţinutul său cuprinde o clauză de transfer
( total sau parţial ) către una sau mai multe persoane .
Transferul se face o singură dată iar cheltuielile de transfer sunt suportate de beneficiarul
iniţial .
În situaţia în care exportatorul nu include această clauză de transferabilitate acreditivul este
netransferabil , caz în care unicul beneficiar este exportatorul .
Acreditivul cu clauză roşie ( engl .red clause ), poartă această denumire datorită faptului că
în conţinutul său cuprinde o clauză, de regulă scrisă cu cerneală roşie, şi al cărei conţinut
autorizează banca plătitoare sau avizatoare să efectueze, către exportator, o plată în avans ( fie o
cotă procentuală din acreditiv fie întreaga valoare a acestuia ). Prin utilizarea acreditivelor cu
clauză roşie se realizează finanţarea exporturilor , permiţând exportatorului să-şi procure materii
prime, materiale sau să efectueze alte plăţi în legătură cu viitorul export.
Acreditivul revolving întâlnit în cazul livrărilor în tranşe, are particularitatea că este încărcat
numai pentru a acoperi contravaloarea unei livrări (tranşe) urmând să fie reîncărcat până la
acoperirea întregii valori a acreditivului. Acest tip de acreditiv este mai puţin costisitor, se deschide
o singură dată , nu implică imobilizarea unor mari sume de bani.
Acreditivele reciproce sunt utile în cazul tranzacţiilor de contrapartidă, în cadrul cărora
importatorul are şi calitatea de exportator pe aceeaşi relaţie comercială în ambele situaţii. În
funcţie de clauzele pe care le cuprind aceste acreditive pot fi :
- acreditive documentare reciproce simple (ambele acreditive intră în vigoare la aceeaşi dată) ;
- acreditive documentare reciproce de valoare (unul din acreditive acoperă valoarea celuilalt)
- acreditive documentare reciproce garantate ( banca emitentă garantează plata acreditivului ) .
Acreditivul documentar cesionat se aseamănă cu acreditivul transferabil. Astfel, beneficiarul
acreditivului (cedentul) poate transfera, total sau parţial, dreptul de creanţă, unei terţe persoane.
Diferenţa dintre cele două acreditive constă în faptul că cesionarul nu va primi suma ce îi
revine în situaţia în care beneficiarul iniţial al acreditivului nu doreşte sau nu poate să utilizeze
acreditivul .
Acreditivul back-to-back (spate în spate) se utilizează în cadrul operaţiunilor de reexport şi
presupune ca o parte contractantă (de exemplu exportatorul) , beneficiar al unui acreditiv, să
deschidă un alt acreditiv (de import) pe baza celui dinainte menţionat. Cele două acreditive sunt

9
independente unul de celălalt şi pentru derularea în condiţii optime este necesară o atentă corelare
atât a termenelor de livrare şi plată cât şi a celor de valabilitate .
Acreditivele stand-by reprezintă o alternativă pentru garanţiile bancare, utilizate pentru
asigurarea plăţilor în cazul neîndeplinirii condiţiilor contractuale. Acest tip de acreditiv este emis
de bancă, la solicitarea ordonatorului, şi oferă beneficiarului garanţia că în cazul în care nu îşi
va îndeplini obligaţiile contractuale, banca îl va despăgubi băneşte.

II.2 Utilizarea acreditivului documentar şi alte precizări privind plăţile

II.2.1 Acreditivul documentar cu plata la vedere


Toate acreditivele trebuie să indice clar dacă sunt utilizate prin plată la vedere, prin plată
diferată, prin acceptare sau negociere.
Acreditivele cu plata la vedere – (franceză – ,,payable a vue’’ sau ,,credit a vue’’; engleză
– ,,sight credit’’) - se utilizează în cazul în care partenerii au convenit ca plata mărfurilor să se
facă îndată după expedierea lor. Utilizarea unui astfel de acreditiv documentar implică faptul ca
importatorul în ordinul de deschidere al acreditivului să facă menţiunea “plata la vedere” sau “plata
100% la vedere”, informaţie preluată de banca emitentă în deschiderea acreditivului documentar.
La primirea acreditivului documentar, exportatorul expediază marfa şi întocmeşte documentele
conform condiţiilor din acreditiv documentar apoi le depune spre încasare. Banca desemnată cu
plata, după verificarea documentelor şi stabilirea concordanţei cu acreditiv documentar le plăteşte,
iar documentele sunt remise băncii emitente.

Schema 1. Schema de plată prin acreditiv documentar cu plata la vedere

Exportator Livrarea (6) Importator

Depunerea setului Remiterea


Ordin de
Avizarea de documente (7) documentelor
deschidere a
exportatorului (3) Plata la vedere (8) II AD (1) contra plăţii la
Deschiderea vedere(10)
Banca acreditivului (2) Banca
exportatorului importatorului
Plata la vedere
pe baza documentelor
remise (9)

II.2.2 Acreditivul documentar cu plata prin acceptare


Acreditivele cu plată prin acceptare sunt utilizate în cazul vânzărilor pe credit pe termene
scurte şi foarte scurte între 60-180 zile. Elementul caracteristic este faptul că întotdeauna setul de

10
documente cuprinde una sau mai multe cambii trase asupra băncii importatorului sau asupra
importatorului însuşi, iar plata contravalorii mărfurilor se face la scadenţa cambiei.
În deschiderea unui astfel de acreditiv se menţionează expres “plata prin acceptare la x
zile” iar odată cu depunerea documentelor ce atestă expedierea mărfii, exportatorul prezintă la
banca plătitoare şi o cambie cu scadenţa corespunzător numărului de zile precizat în acreditivul
documentar. Banca plătitoare verifică conformitatea documentelor cu acreditivul documentar şi
dacă sunt în bună ordine, acceptă cambia şi o restituie exportatorului iar documentele le remite
băncii emitente care, la rândul ei, le dă importatorului. La scadenţă, exportatorul prezintă cambia
băncii, iar aceasta o achită. Acest tip de acreditiv reprezintă pentru exportator o vânzare pe credit
a mărfii, o facilitate pe care a acordat-o importatorului.

Schema de plată prin acreditiv documentar cu plata prin acceptare

Acceptarea cambiei (6)

Exportator Livrarea (4) Importator

Tragerea unei cambii


Plata (8) asupra importatorului (5) Ordin de
Documente şi deschidere a
Avizarea plata (10) AD (1)
Depunerea setului de docum.
exportatorului (3)
Deschiderea
Banca acreditivului (2) Banca
exportatorului importatorului
Documente şi
plata (9)

Exportatorul poate să sconteze cambia la banca sa sau la o terţă bancă transformând


exportul cu plată diferită într-un export cu plată la vedere. Importatorul are posibilitatea derulării
de afaceri cu fonduri reduse (poate vinde marfa şi apoi poate achita exportul), poate realiza un
import de materii prime fără să fie obligat să le plătească imediat. Acceptul dat pe cambie de bancă
(accept bancar) constituie o garanţie a plăţii acesteia la scadenţă şi, de aici, posibilitatea scontării
cambiei la banca exportatorului. Cambiile se trag de trăgător, exportator, asupra băncii acceptante
(trase) sau asupra băncii emitente. Dacă sunt trase asupra ordonatorului, băncile le vor trata ca pe
simple acte adiţionale.

II.2.3 Acreditivul documentar cu plata prin negociere


Acreditivul cu plata prin negociere este forma de acreditiv în care exportatorul prezintă
băncii documentele însoţite de cambii cu scadenţa la vedere sau la termen trase asupra
importatorului sau băncii emitente sau altei persoane indicate în acreditiv. Banca negociatoare
achită cambiile spre a fi "vândute" băncii emitente. Acreditivul cu plata prin negociere permite
exportatorului să încaseze imediat preţul ce i se cuvine. Pentru operaţiunea efectuată banca
percepe încă un comision de negociere şi îşi reţine dobânda pentru intervalul scurs din momentul
11
negocierii până în momentul încasării banilor de la banca emitentă. Acest tip de acreditiv poate
fi folosit, ca şi acreditivul cu plata prin acceptare, pentru finanţarea exportatorului care livrează
pe credit.
Acreditivul trebuie să indice clar dacă este realizabil prin plata la vedere, prin plata diferită,
prin acceptare sau prin negociere (R.U.U. art. 10(a)).

Schema 1. Schema de plată prin acreditiv documentar cu plata prin negociere

Documente(10)

Vânzător Cumpărator

Mărfuri
Expediţie(5)
Livrare(12)

Cerere de deschidere de
Fonduri(11)

credit(2)
Fonduri (7)

Documente (6)
Aviz (4)

Remiterea cambiei
Documente şi fonduri (9)
Banca Banca
Remiterea
Notificatoare acreditivului (3) emitenta

II.3 Clasificarea acreditivelor în funcţie de clauzele speciale menţionate în


deschiderea acreditivului documentar

II.3.1 Acreditivul documentar reînoibil (revolving)


Partenerii pot conveni plata prin acreditiv documentar reînnoibil în cazul unor contracte
externe de valori mari şi cu livrări eşalonate în timp. Caracteristic acestuia este faptul că toate
livrările sunt acoperite de unul şi acelaşi acreditiv documentar. Plăţile se fac după fiecare livrare
şi aceasta este tratată de bănci ca o livrare independentă; de regulă, plata se face la vedere. După
efectuarea unei plăţi, valoarea acreditivului documentar se reîntregeşte automat, de unde şi numele
„revolving”. Acest acreditiv poate fi de două tipuri: - cumulative în sensul că valoarea mai mică
încasată pentru livrări mai mici poate fi recuperată prin livrări ulterioare mai mari, desigur fără a
se depăşi valoarea de ansamblu a acreditivului şi necumulative când utilizarea acreditivului
documentar nu se poate face decât în limita valorică strict stabilită în acreditiv documentar pentru
fiecare tranşă de marfă livrată. Art.41 al R.U.U. exclude posibilitatea de a continua utilizarea
acreditivului dacă o expediţie parţială nu a avut loc.

12
II.3.2 Acreditivul documentar cu clauză roşie (red clause)
O abatere de la regula de plată contra documente care atestă îndeplinirea unor obligaţii
asumate de beneficiar o reprezintă acreditivul documentar cu clauză roşie care permite ca
încasarea banilor să se facă înaintea prezentării documentelor ce atestă expedierea mărfii.
Documentul ce se solicită la acordarea avansului este, de regulă, o scrisoare angajament prin care
beneficiarul acreditivului documentar se angajează să nu utilizeze banii decât pentru procurarea
mărfii în discuţie şi că va restitui suma şi dobânda aferentă în caz de neexpediere a mărfii precum
şi că va respecta termenul limită până la care trebui să prezinte băncii documentele de expediţie
ale mărfii. În cazul acreditivului documentar cu clauză roşie banca plătitoare este întotdeauna
situată în ţara exportatorului. Acest tip de acreditiv documentar constituie, în fond, o modalitate
prin care importatorul îl finanţează pe exportator fără să perceapă dobândă. În realitate, dobânda
este luată în considerare la negocierea preţului (mai mic). Acreditiv documentar cu clauză roşie
se utilizează: în cazul operaţiunilor de intermediere, când exportatorul are mai mulţi furnizori
locali care trebuie plătiţi imediat, când producătorul nu are resurse financiare să producă marfa
iar importatorul este interesat în produsele respective şi îl finanţează în acest mod. 9
Elementele caracteristice ale acestui tip de acreditiv sunt:
- menţiunea expresă în textul AD ,, clauză roşie’’ sau ,, plată în avans’’;
- precizarea de ordonator a sumei (întreaga valoare a AD) sau a procentului din valoarea
AD ce va fi dată de banca plătitoare sub formă de avans exportatorului;
- documentele ce se solicită la acordarea avansului, de regulă, o scrisoare angajament,
prin care beneficiarul AD se angajează să nu utilizeze banii decât pentru procurarea
mărfii în discuţie şi că va restitui suma şi dobânda aferentă în caz de neexpediere a
mărfii; termenul limită până la care trebuie să prezinte băncii documentele de expediţie
ale mărfii; o chitanţă ce atestă achitarea banilor;
- banca plătitoare este întotdeauna situată în ţara exportatorului.
Acest tip de AD constituie, în final, o modalitate prin care importatorul îl finanţează pe
exportator fără să perceapă dobândă. În realitate, dobânda este luată în considerare la negocierea
preţului (mai mic).
AD clauză roşie se utilizează:
- în cazul operaţiunilor de intermediere, când exportatorul are mai mulţi furnizori locali
care trebuie plătiţi imediat ce marfa a fost cumpărată;
- în activitatea de producţie destinată exportului, când producătorul nu are resurse
financiare să producă marfa, iar importatorul este interesat în produsele respective, şi
îl finanţează în acest mod. Se subînţelege că finanţarea, avansul, se dă pentru marfa la
care se referă AD deschis.
Avantaj. Permite exportatorului să primească un avans în raport cu momentul expedierii
mărfii.
Dezavantajul. Este al importatorului. Deşi plata în avans este făcută de banca
corespondentă (banca exportatorului), angajamentul de plată este al băncii emitente. În cazul în
care exportatorul nu livrează marfa, dar a luat avansul, banca emitentă trebuie să ramburseze

9
http://www.referatele.com/referate/economie/online2/Acreditive-documentare-Tipuri de acreditive-
documentare-referatele-com.php
13
banii băncii plătitoare. La rândul ei, banca emitentă cere restituirea plăţii în avans ordonatorului,
importatorului.
În literatura de specialitate, dar mai ales în practica comercială din ţările Asiei de Sud – Est
şi Extremului Orient, noţiunea de AD clauză roşie este asimilată noţiunii de Packing Credit
(credit de ambalare în sensul că beneficiarul cumpără marfa şi o va ambala pentru expediţie)
sau Anticipatory Credit (credit anticipat în sensul plăţii anticipate faţă de momentul expediţiei
mărfii).10
Un domeniu unde poate fi utilizat AD clauză roşie îl constituie operaţiunile comerciale
,,lohn‘’, care, în esenţă, constau în furnizarea materialelor de partenerul extern şi producerea în
ţară în vederea exportării lor.

II.4 Acreditivul documentar şi operaţiunile de intermediere

II.4.1 Acreditivul documentar transferabil


Acreditivul transferabil este un acreditiv în virtutea căruia beneficiarul are dreptul să ceară
băncii însărcinate cu efectuarea plăţii sau cu acceptarea acreditivului, sau oricărei bănci autorizate
să efectueze negocierea, să permită utilizarea acreditivului, în totalitate sau în parte, de către unul
sau mai mulţi terţi (beneficiari secunzi). R.U.U. art. 48(a). Această formă de acreditiv se foloseşte
atunci când primul beneficiar este un comisionar şi doreşte să transfere o parte sau totalitatea
drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din acreditiv furnizorului.
Acreditivul documentar transferabil conţine în mod expres clauza de transferabilitate cu
următorul conţinut: vânzătorul, beneficiarul iniţial al acreditivului poate să-şi substituie unul sau
mai mulţi beneficiari secunzi, respectiv un alt furnizor sau mai mulţi, operaţia de substituire având
loc, de regulă, pentru întreaga cantitate de mărfuri ce face obiectul acreditivului. Acreditivul se
transferă în condiţiile lui iniţiale cu posibile excepţii: valoarea totală şi preţul unitar care pot fi mai
mici, data la care expiră valabilitatea acreditivului şi termenul de încărcare a mărfurilor, elemente
care pot fi modificate în funcţie de acordul intervenit între primul şi cel de-al doilea beneficiar.
Cheltuielile de transfer ale acreditivului se suportă de către primul beneficiar. Prin acest transfer,
există riscul ca banca care-l va executa sa nu fie o bancă corespondentă celei ordonatoare şi, ca
urmare, să apară dificultăţi în efectuarea plăţii. Acest tip de acreditiv este folosit în cazul exportului
prin intermediari, atunci când furnizorul mărfurilor nu tratează direct cu cumpărătorul final. Acest
tip de acreditiv se foloseşte în cazul exportului prin intermediari, atunci când furnizorul mărfurilor
nu tratează direct cu cumpărătorul final.
Intermediarul (comisionarul) va cere cumpărătorului să deschidă un acreditiv documentar
irevocabil transferabil, utilizabil şi plătibil la banca sa. Banca intermediarului va transfera apoi
acreditivul la banca furnizorului, intermediarul, putându-şi îndeplini astfel obligaţiile contractuale
faţa de furnizor, fără a folosi fondurile proprii şi fără a recurge la credite bancare.
Pentru siguranţa operaţiunii, este bine ca acreditivul original să fie confirmat de banca
intermediarului dacă acesteia i se cere să se angajeze şi să efectueze transferul acreditivului în
favoarea furnizorului (beneficiarul secundar). Fără această confirmare banca se va limita la a

10
Negruş M. - ,,Plăţi şi garanţii internaţionale”, Ed. ALL, Bucureşti, 1998
14
transfera acreditivul în favoarea unui terţ, fără nici un angajament de partea sa. Banca
intermediarului este cea care va aviza beneficiarul secundar în legătură cu transferul acreditivului.
După deschiderea acreditivului, beneficiarul secundar va prezenta documentele prin banca
sa, băncii avizatoare (notificatoare). La primirea documentelor, banca notificatoare va înlocui
documentele beneficiarului secundar (în principal factura) cu cele ale primului beneficiar care vor
fi emise pentru suma totală a acreditivului original. După aceea, banca avizatoare va prezenta
documentele băncii emitente, obţinând plata. La primirea banilor, banca va plăti beneficiarului
secundar suma care i se datorează, iar diferenţa o va plăti primului beneficiar. Dacă acreditivul nu
prevede altfel, el nu poate fi transferat decât o singură dată, deci beneficiarul secundar nu poate
transfera acreditivul unei părţi terţe.
Acreditivul transferabil va fi deschis în aceleaşi condiţii şi termeni cu ai acreditivului
original cu excepţia: numelui solicitantului care, după caz, va fi primul beneficiar, suma si preţul
unitar pot fi mai mici pentru a permite comisionarului să-ţi ia profitul (comisionul), data expirării
acreditivului ţi ultima data de livrare vor fi anterioare celor din acreditivul original.
Avantajele AD transferabil sunt:
- permite unei firme dezvoltarea afacerilor fără să-şi angajeze într-un fel propriile
fonduri;
- permite diversificarea operaţiunilor de export şi în afara specificului de activitate al
firmei;
- AD transferabil permite legal plata în valută a unui producător intern;
- câştigurile din diferenţele de preţ, dat fiind confidenţialitatea operaţiunilor efectuate de
bancă, nu sunt de neglijat.
Dezavantajele AD transferabil:
- costurile bancare mai mari decât la un AD obişnuit, şi suportarea lor în totalitate de
beneficiarul AD;
- implică o pregătire minuţioasă a operaţiunii în ansamblul ei, rapiditate şi coordonarea
strictă a condiţiilor şi termenelor din cele două acreditive;
- riscul izvorând din relaţia cu beneficiarii secunzi, în sensul că aceştia pot să nu livreze
marfă de calitate, să nu respecte condiţiile şi termenele impuse prin AD emis în
favoarea lor, ceea ce viciază relaţia ordonator – beneficiar principal. Aceasta, deoarece
nerespectarea condiţiilor din al doilea AD atrage după sine imposibilitatea îndeplinirii
condiţiilor şi termenilor din AD transferabil de bază, originar.
Dacă beneficiarul principal doreşte să păstreze confidenţialitatea operaţiunii în ansamblul ei
(inclusiv a importatorului) expediţia mărfii precum şi toate documentele trebuie să le efectueze
el.

II.4.2 Acreditivul documentar back to back


Acreditivul documentar back-to-back (denumit si acreditiv ajutător sau sprijinit spate-în-
spate) este un acreditiv de import deschis pe baza unui acreditiv de export, această formă de
acreditiv fiind utilizată în operaţiunile de reexport sau de intermediere pe piaţa locală. Desfăşurarea
normală a plăţilor necesită o corelaţie strânsă între termenele de livrare, de plată şi cele de
valabilitate ale acreditivului. Există doua forme de acreditiv back-to-back reprezentate de
acreditivul concordant, când deschiderea acreditivului subsidiar necesită aceleaşi documente ca şi

15
acreditivul original şi acreditivul neconcordant când acreditivul original, după schimbările de
facturi şi, dacă este cazul, de cambii, nu poate fi utilizat cu documentele necesare acreditivului
subsidiar. Principalele avantaje prezentate de acest tip de acreditiv sunt: permite intermediarilor
cu capacitate financiara mai redusă să realizeze tranzacţii internaţionale de valoare ridicată, dă
siguranţă cumpărătorului final, iniţiatorul poate angaja operaţiuni de transport, vamale, etc., se pot
schimba condiţiile din acreditivul original, alegându-se, de exemplu, alte termene de plată. În cazul
în care cele doua părţi implicate în derularea finală a tranzacţiei se cunosc, marfa este expediată
direct de la primul la ultimul. Documentele sunt expediate la banca exportatorului, acesta
procedând, dacă este cazul, la schimbarea facturii sau a altor documente potrivit condiţiilor din
primul acreditiv. Spre deosebire de acreditivul transferabil, la acreditivul back-to-back,
cumpărătorul nu este neapărat la cunoştinţa că operaţiunea se derulează printr-un intermediar
(comisionar). Pe de alta parte, în cazul acreditivului transferabil, comisionarul şi banca nu au nici
o obligaţie, cu excepţia cazului în care se confirmă acreditivul, în timp ce la acreditivul back-to-
back ei au obligaţiile şi răspunderile depline de la orice acreditiv.

II.4.3 Cesiunea acreditivului documentar

Cesionarea acreditivului documentar se practică atunci când nu este posibilă utilizarea


acreditivului transferabil sau cel back-to-back pentru a transfera în condiţii de siguranţă acreditivul
în favoarea unui terţ. Astfel, intermediarul în favoarea căruia s-a deschis un acreditiv, poate ceda
în totalitate sau numai parţial dreptul de creanţă dobândit prin acreditivul unui terţ, exportatorul
real. În general, declaraţia de cesiune se face în scris, precizându-se suma la care se referă, şi este
prezentată de către beneficiarul acreditivului (cedentul) băncii sale, care notifică cesiunea
beneficiarului acesteia, putând astfel să-şi confirme acreditivul. Banca precizează cesionarului că
va vărsa direct suma cedată, după realizarea acreditivului, dacă toate condiţiile privind utilizarea
acreditivului vor fi îndeplinite. Spre deosebire de acreditivul transferabil, în cazul cesiunii,
cesionarul nu poate utiliza creditul el însuşi. Dacă beneficiarul acreditivului nu doreşte sau nu este
în măsură să utilizeze acreditivul, prezentând documentele necesare, cesionarul nu va putea fi
creditat cu suma ce ii revine.

Capitolul III. Deschiderea acreditivului documentar

Deschiderea acreditivului este momentul cel mai important într-o tranzacţie de plăţi
comerciale care foloseşte acest instrument întrucât de tipul de acreditiv ales şi claritatea
instrucţiunilor depinde derularea în bune condiţii şi la termen a plăţii. Deschidere acreditivului dă
exportatorului siguranţa încasării banilor ca urmare a dispoziţiei date de importator către banca sa
şi a angajamentului acesteia de a plăti documentele primite, iar importatorului asigurarea că plata
se va face numai conform instrucţiunilor sale. Acreditivul este un instrument care se bazează numai
pe nişte documente de livrare a mărfii care au un circuit separat de cel al bunurilor/serviciilor şi
orice neconcordanţă din documente sau probleme apărute pe parcursul transportului nu pot fi
imputate băncii. Pentru o uniformizare a modului de folosire a acreditivului, părţile implicate
acceptă prevederile din Publicaţia nr. 500
a CCI.
16
Procedura de deschidere a acreditivului documentar include doua etape principale:
a. prezentarea cererii de deschidere a acreditivului.
Cererea este întocmită de către ordonator şi include toate instrucţiunile referitoare la
acreditiv. De regulă, cererea se întocmeşte într-o limbă de uz internaţional. În cerere se
menţionează următoarele date11:
1. numele şi adresa beneficiarului;
2. numărul şi data contractului referitor la efectuarea decontărilor prin acreditiv;
3. suma ce trebuie plătită;
4. descrierea mărfurilor cu specificarea cantităţii, preţului;
5. documentele contra cărora se efectuează utilizarea acreditivului în Banca beneficiară;
6. condiţia de livrare a mărfurilor, potrivit INCOTERMS 1990;
7. termenul când trebuie prezentate documentele specificate la bancă pentru a încasa suma,
sau pentru acceptare sau negociere;
8. valabilitatea acreditivului (până la 25 zile);
9. alte precizări: livrări parţiale permise/nepermise, transbordări permise/nepermise, cine
suportă comisioanele bancare, forma acreditivului (revocabil/irevocabil, confirmat/
neconfirmat), modul de realizare (prin plata la vedere/ diferită/ prin acceptare/ prin
negociere), transferabil/netransferabil.
b. elaborarea propriu-zisa a acreditivului.
Pe baza instrucţiunilor de la clientul sau banca emitentă întocmeşte acreditivul documentar
pe care-l transmite beneficiarului prin intermediul băncii sale. Toate instrucţiunile corespund celor
din cererea de deschidere, fără amendamente şi traduceri în altă limbă. Astfel banca care deschide
un acreditiv documentar poartă o răspundere a decontării datorită angajamentului de plată asumat.
Aspecte importante:
- acreditivul documentar este independent faţă de contractul de bază. Orice trimitere la acesta
nu obligă în nici un mod băncile;
- toate părţile implicate în acreditivul documentar iau în considerare documentele şi nu
mărfurile sau serviciile la care acestea se referă. Dacă documentele sunt în bună ordine, chiar dacă
marfa nu este corespunzătoare, acest lucru nu poate fi invocat băncii ca motiv de neplată;
- dacă acreditivul conţine condiţii fără să precizeze ce documente trebuie prezentate în
conformitate cu acestea, băncile le vor considera ca nefiind precizate şi le vor ignora;
- ordinul de emitere trebuie realizat în baza Publicaţiei 500, deoarece:
 băncile lucrează după aceste reguli uniforme,
 în caz de litigiu prima referinţă este Publicaţia 500,
 există expresii consacrate, specificate expres în Publicaţia 500,
 există termeni pe care Publicaţia 500 nu-i recomandă pentru a fi utilizaţi.

Capitolul IV. Documentele cerute în operaţiunea de acreditiv documentar

Ordinul de deschidere al acreditivului documentar trebuie să precizeze clar documentele în


baza cărora să se facă plata/acceptarea/negocierea de către banca desemnată în favoarea

11
Regulamentul Nr. 3/1997 Al B. N. R. De Introducere A Formularului "Cerere Deschidere Acreditiv "
17
beneficiarului. Este foarte important ca părţile implicate în derularea acreditivului să acorde
acelaşi înţeles termenilor folosiţi pentru a desemna documente, conţinutul lor sau cine le va semna.
Documentele prezentate băncii de către exportator sunt documentele financiare (cambia şi
biletul la ordin) şi documentele comerciale. Cele mai importante documente comerciale sunt12
Documentele interne:
• Factura şi factura externă
• lista de ambalare.
(aceste documente sunt emise de către exportator)
Documentele de transport:
• Documente de titlu: conosamentul ;
• Scrisoarea de transport aerian/ Air Consignment note/sau Air
Waybill );
• Pe calea ferată (Scrisoarea de trăsură feroviară/Rail waybill/sau
Rail Consignment Note);
• Pe şosea (Scrisoarea de trăsură rutieră).
Documentele de asigurare:
• Poliţa de asigurare;
• Certificatul de asigurare.
Alte documente comerciale:
• EUR 1 (certificat de mişcare);
• Certificat de origine;
• Certificat de vârstă;
Consideraţii generale privind prezentarea documentelor la bancă.
1. înainte de prezentarea documentelor la bancă exportatorul trebuie să fie sigur că:
- are toate documentele – număr de originale şi copii;
- fiecare document este complet;
- toate documentele sunt ,,curate’’;
- orice modificare, rectificare este ştampilată de emitent;
- conţinutul unui document nu contrazice conţinutul altor documente;
- toate documentele sunt conforme cu acreditivul.
2. prezentarea documentelor trebuie să se facă :
- în interiorul valabilităţii acreditivului;
- în maximum 21 zile fără depăşirea valabilităţii acreditivului;
- la ghişeele băncii notificatoare /plătitoare /acceptante.
Plata documentelor se face numai după verificarea lor:
1. documente conforme cu acreditivul – în termen de 7 zile exportatorul este plătit (cambii
acceptate);
2. documente neconforme – banca nu plăteşte documentele.
Tipuri de neconcordanţe:
1. minore dar care pot fi rectificate – de regulă se înapoiază documentele pentru a fi puse în
bună ordine (cronologică);

12
Popa Ioan, Tranzacţii comerciale internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 1997
18
2. minore dar care nu mai pot fi rectificate – banca poate face plata sub rezervă. Banca
plătitoare va cere înapoi băncii exportatorului banii plus dobândă (practică care uneori este
interzisă chiar prin ordinul de deschidere),
3. majore problema este gravă, marfa a fost expediată – operaţiunea se transformă în incasso.
Exportatorul trebuie să urmărească mărfurile pe parcurs extern, să contacteze importatorul în
vederea plăţii. Dacă importatorul nu vrea să facă plata, el trebuie să vândă marfa sau să o aducă
acasă.

1 Factura comercială. Factura este un document redactat de exportator imediat după expedierea
mărfii; document de sinteză întrucât:
- este actul primar în baza căruia operează în evidenţa sa atât exportatorul cât şi
importatorul;
- permite identificarea valorii de ansamblu a mărfii vândute;
- este documentul comercial cel mai important.
Referitor la întocmirea facturii:
- se emite de către beneficiar pe numele ordonatorului;
- se emite în limba în care este deschis acreditivul;
- denumirea mărfii trebuie să corespundă exact cu cea din acreditiv;
- numărul şi cantitatea unităţilor ambalate să corespundă cu cele din celelalte documente;
- preţul unitar şi valoarea totală trebuie să fie în moneda precizată în acreditiv;
- preţul total trebuie să fie în concordanţă cu condiţiile de livrare.
Uneori se poate cere factura consulară – similară celei comerciale, însă emisă de consulatul ţării
importatoare în ţara exportatoare.

2 Documentele de transport. Documentele de transport reprezintă înscrisuri prin care


vânzătorul face dovada încărcării sau preluării spre încărcare a mărfurilor.
În general, documentele de transport sunt :
- documente tipizate;
- diferenţiate pe tipuri de transport astfel: maritim, transport multimodal, aerian, feroviar,
rutier, fluvial, poştal, curier, fiecăruia fiindu-i specific un anumit tip de document de transport.
Pentru a fi acceptat de bancă, acesta trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
- să nu poarte nici o clauză sau adnotare care să declare în mod expres starea defectuoasă a
mărfurilor;
- trebuie să fie emis de transportator sau de un agent al acestuia;
- să respecte toate menţiunile din acreditiv referitoare la transport;
- nu pot depăşi 21 de zile de la data emiterii lor, în caz contrar fiind considerate „vechi”.

Conosamentul maritim ( Marine/Ocean Bill of Landing – B/L)


Este un document, de regulă tipizat, redactat în limba engleză şi eliberat de comandantul
vasului care asigură transportul respectiv. Prin el se certifică faptul că marfa a fost preluată de la
expeditor spre a fi predată în anumite condiţii stabilite de părţi, destinatarului.

19
Dintre documentele prezentate la plată de exportator, conosamentul, din punctul de vedere al
băncii, are cea mai mare importanţă, întrucât, în primul rând, constituie dovada că între cărăuş şi
expeditor a intervenit un contract de transport, document prin care cărăuşul:
- confirmă primirea mărfurilor;
- se obligă să le elibereze la destinaţie, în anumite condiţii de termene şi timp.
Conosamentul reprezintă o hârtie de valoare, un titlu reprezentativ, considerându-se că simpla
posesie a conosamentului dă dreptul de posesie asupra mărfurilor. Datorită acestei proprietăţi a
conosamentului, pentru banca emitentă el reprezintă gajul operaţiunii. Dacă ordonatorul refuză să
plătească, banca care deţine conosamentul poate ridica mărfurile sau poate negocia valoarea lor în
vederea recuperării sumei plătite exportatorului.
Din punct de vedere al dreptului de transmitere al dreptului de proprietate, conosamentele pot fi:
 nominative: se precizează numele persoanei pentru care a fost emis;
 la purtător: nu este menţionat numele proprietarului;
 la ordin: se specifică pe conosament „a se livra la ordinul… la data…”,acest tip de
conosament putând fi înstrăinat prin gir sau andosare.
Un conosament conţine, de regulă, următoarele precizări:
- Numele companiei de transport;
- Numele exportatorului (expeditorului);
- Numele şi adresa importatorului(destinatarului) sau la ordinul acestuia, a unei bănci numite
sau în alb;
- Numele şi adresa celui ce urmează a fi notificat , importatorul sau un terţ, de sosirea mărfii.
Această menţiune nu este necesară când conosamentul este emis la ordin;
- Numele vasului pe care s-a îmbarcat marfa;
- Denumirea porturilor de încărcare şi de destinaţie;
- Locul unde se plăteşte navlul-la locul expediţiei sau la destinaţie;
- Numărul de originale în care a fost emis conosamentul;
- Descrierea succintă a mărfii;
- Marcajul coletelor şi numerotarea acestora pentru identificarea mărfii;
- Numărul coletelor expediate în litere;
- Semnătura căpitanului sau a agentului său;
- Data când mărfurile au fost preluate spre a fi încărcate pe vas. Este data emiterii
conosamentului.
Precizările privind plata navlului sunt în concordanţă cu condiţia de livrare specificată în
acreditivul documentar şi poate fi :
- navlu plătit (freight paid)- transportul este plătit înainte ca expediţia să fi fost efectuată şi
cade în sarcina exportatorului;
- navlu plătibil la destinaţie ( freight pazable at destination) – semnifică plata acestuia de către
importator.
Alături de aceste modalităţi de plată a navlului se mai întâlnesc şi alte categorii de plăţi, care în
general, le completează pe acestea:
- la valoarea mărfii (ad valorem)- practicat în cazul transportului mărfurilor scumpe;
- navlu global (lump sum freight) – navlul este calculat pentru întreaga navă indiferent de
cantitatea de marfă trasportată;

20
- navlu de întoarcere(back freight) – se plăteşte pentru mărfurile neacceptate în portul de
destinaţie şi returnate în portul de încărcare;
- navlu mort (dead freight)- se plăteşte pentru spaţiul închiriat sau rezervat la bordul navei
dar neutilizat.
Prima de navlu(primage) – se calculează ca procent asupra navlului net(max. 10%) şi se
plăteşte armatorului ca stimulent pentru efectuarea transportului în cele mai bune condiţii.
În afară de acestea, în textul conosamentului pot apărea anumite menţiuni în concordanţă cu
Publicaţia 500:
1. set complet (full set) – această precizare este urmată de o fracţie care semnifică numărul
de originale şi de copii (3/5, 5/7);
2. conosament curat (clean bill of leading) – cerinţa ca pe conosament să nu existe nici o
menţiune referitoare la starea defectuoasă a mărfurilor şi a ambalajelor precum şi lipsa unor
ştersături, adăugări, rectificări nesemnate şi nestampilate a doua oară;
3. on board – este înscrisă în deschiderea acreditivului, reflectă dorinţa ordonatorului ca
emiterea conosamentului să se fi făcut după încărcarea mărfii pe navă;
4. notificaţi pe : este urmată de precizarea numelui şi a adresei persoanei pe care cărăuşul la
destinaţie o va anunţa că a sosit marfa;
5. With or without transcending - menţiune legată de acceptul transbordţrii mărfii. De obicei
nu se opteaza pentru transbordarea mărfii, dar dacă apare aceasta transbordare, exista
posibilitatea manifestării refuzului la plata conosamentului.

Scrisoarea de transport aerian. Transportul mărfurilor în trafic aerian se efectuează pe baza


unui contract de transport specific denumit după caz:13
- scrisoare de transport aerian( Air Waybill);
- notă de expediţie aeriană( Air Consignment Note);
- fracht aerian.
Dacă prin acreditiv documentar precizează un document de transport aerian, băncile acceptă un
astfel de document oricum s-ar numi el dacă cuprinde anumite elemente:
- indică numele transportatorului şi poartă semnătura sa sau a unui agent ce acţionează în
numele său;
- indică faptul că mărfurile au fost acceptate pentru transport;
- dacă prin acreditivul documentar se cere data reală a expedierii mărfurilor, aceasta trebuie
menţionată expres pe document, respectiv data predării mărfii cărăuşului;
- indică aeroportul de plecare şi de destinaţie;
- s-au respectat toate condiţiile din acreditivul documentar.
Acest document nu are valoare de titlu de proprietate. El nu este negociabil, se emite în 3
exemplare: unul pentru cărăuş, unul pentru cumpărător şi unul pentru vânzător.

Scrisoarea de trăsură feroviară. Scrisoarea de trăsură feroviară reprezintă contractul de transport


feroviar internaţional şi se socoteşte a fi încheiat în momentul în care calea ferată (staţia de

13
Acordul cu privire la tranzitarea aeriană internaţională
21
predare) a primit mărfurile pentru transport, moment confirmat de data de pe ştampila staţiei
respective.
Scrisoarea de trăsură feroviară (model COTIF) cuprinde următoarele file:14
1. originalul: însoţeşte marfa şi se eliberează destinatarului odată cu marfa;
2. foaia de expediţie care se întocmeşte într-un număr egal cu al căilor ferate din diferite ţări
participante la transport, serveşte la decontarea transportului de către cărăuş;
3. avizul şi adeverinţa de primire care însoţesc marfa constituie document doveditor de
primire a mărfii de destinatar;
4. duplicatul scrisorii de trăsură care se eliberează predătorului –constituie dovada expedierii
mărfii şi este documentul prezentat la bancă de exportator;
5. copia scrisorii de trăsură, care rămâne la staţia de expediere a mărfii.
Scrisoarea de trăsură feroviară nu este transferabilă şi nu constituie un document de proprietate
asupra mărfurilor.

Scrisoarea de trăsură rutieră. Se întocmeşte conform reglementărilor internaţionale existente


şi reprezintă contractul de transport rutier internaţional.
Scrisoarea de trăsură rutieră se întocmeşte în 3 exemplare :
- Original 1 – rămâne expeditorului la predarea mărfii şi constituie dovada expedierii mărfii, este
documentul prezentat de exportator la bancă;
- Originalul 2 – însoţeşte transportul şi este eliberat destinatarului o dată cu marfa;
- Originalul 3 – este reţinut de cărăuş.
Acest document de transport nu constituie un titlu de proprietate asupra mărfurilor, nu este
negociabil sau transmisibil.
Tranzitarea mărfurilor prin diferite ţări este permisă de condiţia ca acestea să rămână în
autovehicul tot timpul până la destinaţie.
Pentru fiecare vehicul rutier se întocmeşte şi carnetul TIR valabil pentru o singură călătorie.
Acest carnet îndeplineşte 2 funcţii:
- funcţia de document de evidenţă şi de declaraţie în vamă;
- funcţia de garanţie vamală pentru mărfurile transportate.
Nivelul maxim garantat este de 50.000$ pentru un carnet.

Certificatul şi poliţa de asigurare. Riscurile reprezintă anumite evenimente probabile care pot
surveni pe parcursul transportului mărfurilor şi care pot avea ca urmare pierderea sau avarierea
totală sau parţială atât a mărfurilor cât şi a mijloacelor de transport.
Pagubele astfel apărute nu se acoperă în totalitate ci numai acelea care se datorează unor riscuri
probabile şi care sunt asigurate.
În practica internaţională a asigurărilor riscurile se împart în :
 riscuri asigurabile, care la rândul lor pot fi obişnuite,cum sunt : furtuna, naufragiul,
eşuarea, coliziunea, aruncarea mărfurilor peste bord, incendiul, furtul, jaful; şi speciale, ca:
transformări fizice (autoaprinderea, scurgerea lichidelor, spargerea sticlăriei), transformări
chimice(încingerea cerealelor, ruginirea mărfurilor din fier, oţetirea vinului,alterarea
cărnii) sau războaie, greve inundaţii, cutremure;

14
Convenţia referitoare la transporturile feroviare internaţionale COTIF încheiată la Berna` 1896, revăzută în 1961
22
 riscuri excluse, cele pentru care, în cazul când apar în timpul transportului, asiguratorul nu
poartă nici o răspundere: nerespectarea regulilor de transport a mărfii respective, viciul
propriu al mărfii, contrastaliile, întârzierile în livrare, capturarea, confiscarea, etc.
Documentul de asigurare trebuie să corespundă cerinţelor din deschiderea acreditivului
documentar atât ca tip de asigurare, cât şi ca riscuri asigurate.
Poliţa de asigurare atestă înţelegerea prin care asiguratul se angajează să plătească o sumă de bani
în schimbul căreia asigurătorul îşi asumă anumite riscuri. Aceste poliţe sunt documente
negociabile şi pot fi:
- nominale;
- la ordin – pot fi transmise prin andosare în alb sau plin;
- la purtător.
Ea trebuie să aibă semnătura şi ştampila societăţii de asigurări, să fie emisă în moneda în
care este emis acreditivul documentar. Intrarea în vigoare a documentului de asigurare trebuie să
se facă cel târziu la încărcarea mărfurilor în mijlocul de transport.
Suma de asigurat poate fi precizată în mod diferit, de exemplu:
- un procent minim asigurat ( acoperind cel puţin 110% din valoarea facturată a mărfurilor);
- un procent fix ( acoperind 110% din valoarea facturată a mărfurilor);
- limita minimă şi maximă a asigurării (acoperind minimum 110% dar nu mai mult de 130%).
Certificatul de asigurare este un document în care se dau detalii despre poliţa de asigurare
şi care certifică existenţa acesteia.
În acreditivul documentar trebuie să se specifice clar tipul de asigurare cerut şi, eventual,
ce riscuri adiţionale se mai doresc a fi acoperite. De exemplu:
- toate riscurile(all risks);
- toate riscurile, inclusiv riscurile de război, greve, tulburări şi mişcări civile( all risks incl.
War risks and strike, riots and civil commotions).

Certificatele de origine. Sunt documente care confirmă natura, cantitatea, valoarea mărfurilor
exportate, locul şi data fabricaţiei, există o declaraţie privitoare la ţara de origine a mărfii.
Solicitarea certificatului se face, de regulă, când ţara exportatoare beneficiază în raport cu ţara
importatoare de taxe vamale reduse sau de scutiri de taxe.
Acest document este emis de Camera de Comerţ din ţara de origine a mărfurilor sau de un
organism similar şi este semnat şi ştampilat de instituţia respectivă.
În România, certificatele sunt eliberate de Camera de Comerţ şi sunt de 2 tipuri:
- cu valoare generală – atestă că mărfurile sunt de origine română;
- cu valoare specială – pentru ţările cu care România are încheiate protocoale privind
creşterea sau reducerea de taxe.

V. Derularea plăţii prin acreditivul documentar

23
Derularea plăţii prin acreditiv documentar implică parcurgerea mai multor etape:

1. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi includerea modalităţii de plată prin


acreditiv documentar. În general, în această etapă se vor fixa elementele de bază ale
derulării contractului şi clauzele de acreditiv care vor fi utilizate.
2. Importatorul - ordonatorul dă ordin băncii sale în privinţa deschiderii acreditivului, pe baza
disponibilului care îl are deja în contul său, sau pe baza unui credit pe care banca îl acordă
în acest scop. Importatorul/ cumpărătorul, în calitate de ordonator al acreditivului (care
iniţiază mecanismul lui), formulează în ordinul de deschidere al acestuia (dat băncii sale)
exigenţele asupra documentelor pe care trebuie să le depună beneficiarul la banca sa, ţinând
seama de clauzele stabilite în contractul de vânzare - cumpărare privind derularea
tranzacţiei comerciale, precum şi de normele acceptate sau indicative interbancar, care
reglementează conţinutul acreditivului. Pe plan internaţional aceste norme interbancare
sunt direcţionate sau completate de normele uzuale în domeniul acreditivelor documentare
stabilite de către Camera de Comerţ Internaţională sub denumirea de "Reguli şi uzanţe
uniforme referitoare la acreditivele documentare", document cunoscut şi sub denumirea de
"Publicaţia 500".
3. Deschiderea acreditivului şi înştiinţarea băncii exportatorului;
4. Avizarea exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului;
5. .Confirmarea de către banca exportatoare a concordanţei datelor din acreditiv cu clauzele
din contractual încheiat, precum şi alte clauze indicate de importatorul ordonator, dar care
nu contravin spiritului contractului;
6. Livrarea mărfurilor, conform condiţiilor contractului de vânzare-cumpărare încheiat şi a
clauzelor convenite în acreditiv;
7. Remiterea de către exportator la bancă a documentelor care dovedesc expedierea
mărfurilor, documente ce au fost indicate în mod expres în acreditiv, în numărul de
exemplare solicitat;
8. Plata contravalorii mărfurilor pe baza documentelor, în cazul în care acreditivul este
domiciliat în tara vânzătorului exportator;

24
9. Banca firmei exportatoare remite documentele băncii firmei importatoare/ ordonatoare,
debitând-o în valuta prevăzută în acreditiv;
10. Banca importatorului, pe baza documentelor primite şi verificate drept corespunzătoare
condiţiilor din acreditiv, efectuează plata, creditând banca firmei exportatoare;
11. Banca firmei importatoare transmite documentele către aceasta, care, pe baza lor, va intra
în posesia mărfurilor.
În general, startul derulării operaţiunilor de deschidere a unui acreditiv documentar trebuie
să se ţină cont de unele elemente deosebit de importante.
Cumpărătorul dă ordin băncii sale să deschidă un acreditiv în favoarea vânzătorului şi să-l
analizeze prin intermediul altei bănci corespondente, de regulă, banca vânzătorului sau a
beneficiarului. Întârzierea deschiderii acreditivului trebuie consemnată prin înscrierea unei clauze
corespunzătoare, cu efect de penalizare în contractul de vânzare internaţională, având în vedere
daunele pe care le poate înregistra vânzătorul.
Astfel, deschiderea de acreditiv are menirea de a asigura atât pe vânzător cât şi pe
cumpărător că afacerea se poate înfăptui din punct de vedere al efectuării plăţii în condiţiile în care
se îndeplinesc clauzele contractuale de livrare a mărfii, comisionare, etc. Totodată, deschiderea de
acreditiv nu implică o operaţiune de plată de partea cumpărătorului ci doar creează premisele
acesteia, cu condiţia ca vânzătorul să depună toate documentele necesare în termen la bancă şi să
respecte condiţiile pe care le cuprinde acreditivul ce i-a fost deschis.
O atenţie deosebită trebuie acordată unor elemente obligatoriu negociate şi înscrise în
cadrul unui acreditiv documentar. Astfel, trebuie ţinut cont de valoarea acreditivului şi moneda în
care se exprimă, precum şi de documentele în baza cărora se va face plata, denumirea mărfii şi
menţionarea principalelor caracteristici, documente care fac dovada livrării mărfii în condiţiile
contractuale stabilite, confirmarea acreditivului, care constă din acoperirea acreditivelor deschise
prin angajamentul băncii confirmatoare, de regulă o bancă de prestigiu, care se adaugă la cel al
băncii emitente (confirmarea acreditivului este solicitată, de obicei, de către beneficiar sau banca
acestuia sau, mai rar, chiar de către banca emitentă - aici trebuie ţinut cont de faptul că apar costuri
suplimentare care nu sunt de neglijat prin dobânzile şi comisioanele solicitate de banca
confirmatoare) şi, nu în ultimul rând, felul acreditivului reprezintă un factor important având în
vedere diversitatea de forme pe care o cunoaşte această modalitate de plată.
Oricum ar fi, înainte de a semna ordinul de deschidere al acreditivului documentar,
importatorul trebuie să verifice: dacă pe imprimat este tipărită menţiunea că creditul documentar
este supus R.U.U. şi menţiunea de acreditiv irevocabil sau nu, după caz, dacă este menţionat că
este transferabil, dacă exportatorul şi banca corespondentă sunt corect şi complet identificaţi, în ce
măsură determinarea preţului în valută reprezintă un risc de schimb suficient asigurat prin bancă,
daca preţul poate fi exprimat printr-o sumă exactă sau este necesară o marjă de toleranţă/ siguranţă,
dacă a fost precizată calendaristic data expirării creditului documentar, existenţa condiţiilor ca
exportatorul să poată prezenta cu uşurinţă toate documentele prevăzute, daca este oportun sa se
pretindă şi un certificat de analiza, calitate, confirmare a cantităţii, etc., daca a fost menţionată
adresa la care importatorul să poată primi eventualele notificări, dacă data limită a expedierii mărfii
este corelată cu data expirării acreditivului documentar şi dacă între cele două date nu se interpun
mai mult de 21 de zile (dacă s-a ţinut seama de zilele nelucrătoare în raport cu calendarul specific
ţării exportatorului), dacă au fost corect reflectate condiţiile de livrare stabilite în contractul de

25
bază, dacă descrierea concisă a mărfii este totodată completă şi precisă, dacă a fost menţionat
contul importatorului.

VI. Avantajele şi dezavantajele prin acreditiv documentar

Alegerea de către exportator a acreditivului documentar ca modalitate de plată implică


luarea în considerare a cel puţin două aspecte: 15
a. creşterea rapidităţii şi siguranţei plăţii;
b. corelaţia acreditivului cu construcţia financiară a afacerii în ansamblul ei.
a. Privitor la aspectele referitoare la siguranţa plăţii exportatorul va opta pentru:
- acreditivului documentar irevocabil, întrucât orice modificare, anulare etc. a unui astfel
de angajament nu poate fi efectuat de banca emitentă fără acordul său.
- acreditivului documentar irevocabil confirmat, în cazul în care are anumite îndoieli
privind ţara importatorului, banca emitentă . Confirmarea dată de o terţă bancă este, de
asemenea, un angajament ferm de plată (art. 9 b). Astfel, în cazul în care nu este plătit
de banca emitentă, va fi plătit de banca confirmatoare.
Referitor la rapiditatea plăţii, va opta pentru:
- domicilierea acreditivului documentar la banca din ţara sa în cazul plăţii la vedere,
plată diferită, plată prin acceptare.
- în caz de plată prin negociere, va solicita autorizarea prin acreditivului documentar a
unei bănci din ţara sa (care să apară ca menţiune în acreditivului documentar) pentru
negocierea documentelor.
Aceste opţiuni au ca efect:
- grăbirea încasării banilor cu timpul de curier pentru ca documentele să ajungă la o altă bancă
în străinătate (în cazul domicilierii în străinătate);
- în caz de anumite nereguli la documente, acestea pot fi corectate rapid în timp util.
b. Referitor la construcţia financiară a afacerii şi acreditivului documentar, exportatorul
trebuie să cunoască modalităţile prin care să fructifice una din caracteristicile
fundamentale ale acreditivului: adaptabilitatea:
- prin includerea în acreditivului documentar a unor anumite clauze, acesta poate fi
adaptat diferitelor situaţii;
- să gândească construcţia financiară a afacerii înainte de a negocia clauzele contractuale
pentru a şti clar ce să solicite sau să ofere cumpărătorului. Acesta este cel ce va ordona
deschiderea acreditivului documentar şi, ca atare, el va specifica clauzele dorite de
exportator.
Deci principalele avantaje utilizării acreditivului documentar pentru exportatori sunt 16:
 Dependenţa importatorului de starea sa de solvabilitate este înlocuită de dependenţa de
o bancă
 În cazul în care acreditivul îmbracă forma unui acreditiv irevocabil, acesta nu mai poate
fi anulat fără acordul expres al exportatorului

15
Nicolae Nistorescu "Ghidul Importatorului Si Exportatorului Roman" - Editura Tribuna Economica, 2000
16
Aurey Davies & Martin Kearns, Banking operations, Pitman Publishing, London, 1992.
26
 Risc minim de neplată a mărfurilor livrate. Angajamentul de plată este al unei bănci (banca
emitentă), independent de cumpărător a cărui situaţie financiară e mai puţin cunoscută sau
care se poate deteriora în timp;
 Cumpărătorul nu poate revoca plata sub diferite pretexte.
 Angajamentul de plată asumat de bancă este un angajament ferm de plată şi este un
contract independent de contractul comercial internaţional, chiar dacă în textul
acreditivului documentar se face trimitere la acesta;
 Dacă cumpărătorul doreşte modificarea sumei de plată, invocând de ex.: calitatea mărfurilor
primite, sau alte aspecte care nu se regăsesc în condiţiile din acreditivului documentar, el
trebuie să abordeze această problemă pe cale comercială, în măsura în care exportatorul a
îndeplinit condiţiile din acreditivul documentar, în caz de litigiu el are o poziţie favorizată.
Derularea plăţii este promptă şi strict reglementată prin Publicaţia 500;
 Riscul de pierdere sau deteriorare a documentelor transmise pe canal bancar este minim;
 În măsura în care acreditivul documentar presupune utilizarea prin cambii trase la anumite
termene, exportatorul poate utiliza cambiile acceptate de bănci ca o metodă de finanţare a
exportului prin scontarea sau, după caz, forfetarea lor;
 Finanţare în perioada pre-livrare. Este o modalitate pentru exportator de a obţine finanţarea
contractelor comerciale sau comenzilor ferme de export. Creditele se acordă pentru
producere, aprovizionări şi emiterea altor obligaţiuni neacoperite. Acordarea finanţării este
condiţionată de deschiderea acreditivului de export în favoarea exportatorului;
 Finanţare în perioada post-livrare. Este o modalitate pentru exportator de a obţine fonduri
înainte de încasarea contravalorii mărfurilor prin negocierea cambiilor sau a documentelor
prezentate în strictă conformitate cu cerinţele acreditivului, în cazul unui acreditiv cu plată
la termen sau prin acceptare.
 Facilitează acordarea creditelor comerciale. Banca străină garantează plata fie imediat, fie
după o anumită scadenţă după recepţionarea pachetului de documente. Capacitatea
acreditivelor de a garanta plata în viitor, poate permite acordarea cumpărătorului unor
termeni de plată amânate, marfa fiind mai competitivă pe piaţă. Spre exemplu, plata se
poate efectua la 60 de zile de la vederea de către bancă a pachetului de documente, sau la
90 de zile de la data emiterii documentului de transport.
 Acreditivul irevocabil confirmat asigură, suplimentar, acoperirea riscului de insolvabilitate
a băncii emitente, precum şi a riscurilor de ţară – politice şi de transfer, în cazul în care
banca confirmătoare se află în altă ţară decât cea a băncii emitente.
 Acreditivul irevocabil asigură acoperirea riscurilor comerciale.
 Standardele impuse de Regulile şi Uzanţele Uniforme pentru Acreditive Documentare ale
Camerei Internaţionale de Comerţ, Paris (în prezent Publicaţia nr. 600) asigură procesarea
uniformă a acreditivelor de către marea majoritate băncilor din lume.
Însă utilizarea acreditivului documentar prezintă şi unele dezavantaje pentru
exportator, care sunt:
 Exportatorul trebuie să îndeplinească documentele corect. Orice mică discrepanţă între
documente poate cauza întârzieri la plată.
 Poziţia competitivă a exportatorului este diminuată deoarece:
- comisioanele şi spezele bancare sunt mai mari şi cad în sarcina ordonatorului.

27
Acest dezavantaj poate fi aplatizat prin a suporta el o parte din comisioane, cele din
ţara lui (fiecare în ţara lui);
- formalităţile de deschidere ale acreditivului documentar sunt mai complicate
pentru ordonator;
 Sumele de încasat prin acreditivul documentar sunt supuse inerent riscului de curs valutar,
care poate fi acoperit prin operaţiuni independente de mecanismul derulării acreditivului
documentar, cum ar fi: operaţiuni la termen; hadging valutar; includerea în preţ a unei
marje asigurătorii.

Principalele avantaje pentru importatori:


 Siguranţa. Cumpărătorul este asigurat în mod irevocabil că plata către vânzător va fi
efectuată doar după ce banca va recepţiona documentele care atestă efectuarea livrării şi
aceste documente corespund termenilor şi condiţiilor acreditivului.
 Gestiunea eficientă a resurselor financiare. Utilizarea acreditivului ca produs de finanţare
pe termen scurt a comerţului internaţional permite gestiunea eficientă a mijloacelor
circulante ale importatorului. Plata în avans până la momentul livrării imobilizează
resursele financiare ale cumpărătorului. Prin utilizarea acreditivului i se reduce
considerabil necesarul de finanţare.
 Facilitează obţinerea creditelor comerciale. Banca garantează vânzătorului plata fie
imediat, fie la o anumită scadenţă după recepţionarea setului de documente specificat.
Capacitatea acreditivelor de a garanta plata în viitor, poate permite cumpărătorului să
negocieze cu vânzătorul termene de plată amânate. Spre exemplu, plata vânzătorului se
poate efectua la 60 de zile de la recepţionarea de către bancă a setului de documente sau
90 de zile de la data emiterii documentului de transport.
 Acreditivul irevocabil asigură acoperirea riscurilor comerciale.
 Standardele impuse de Regulile şi Uzanţele Uniforme pentru Acreditive Documentare ale
Camerei Internaţionale de Comerţ, Paris (în prezent Publicaţia nr.600), asigură procesarea
uniformă a acreditivelor de către marea majoritate a băncilor din lume.

În ceea ce priveşte dezavantajele, acestea îl privesc mai ales pe importator (ordonator), in


sarcina acestuia cazând plata comisioanelor si a spezelor bancare ocazionate de derularea
acreditivului.
Principalele dezavantaje pentru importator sunt:
 Întrucât băncile lucrează cu documente şi nu cu mărfuri, nu se acordă protecţie pentru
calităţii proaste sau a mărfurilor cu defecte
 În cazul în care acreditivul este irevocabil, acesta nu poate fi anulat fără acordul
exportatorului

28