1

5 TURBINE ENERGETICE
5.1. TURBINE CU ABUR

5.1.1. Noţiuni introductive

5.1.1.1. Cicluri termodinamice cu turbine cu abur

Ciclul termodinamic care stă la baza funcţionării centralelor termoelectrice

convenţionale este ciclul cu abur supraîncălzit, cunoscut şi sub denumirea de ciclul
Hirn (figura 5.1a). Principala caracteristică este faptul că, pentru a produce lucrul
mecanic, este utilizat abur supraîncălzit.

00 T

44 55
33 4 0
3
1
2 x=1
2 1 1
x=0 x=1 x x==00 2 x=1
s s
a) b)

Fig. 5.1. Cicluri termodinamice cu turbine cu abur

a – ciclul Hirn; b – ciclul Rankine

Se disting următoarele transformări:

 0 - 1: destindere cu producere de lucru mecanic - transformare
izentropă;
 1 - 2: cedare de căldură la sursa rece a ciclului - transformare
izobară;
 2 - 3: compresie cu consum de lucru mecanic - transformare
izentropă;
 3 - 4 - 5 - 1: încălzire la sursa caldă a ciclului - transformare izobară.

1
 2
Într-o serie de centrale electrice nucleare, solare, geotermale poate fi întâlnit
de asemeni şi ciclul Rankine. În acest caz, spre deosebire de ciclul Hirn, pentru
producerea de lucru mecanic se utilizează abur saturat (figura 5.1b).
În figura 5.2 este prezentată o instalaţie care funcţionează având la bază un
ciclu de tip Rankine sau Hirn.

GA

GE
TA

K
PA

Fig. 5.2 Instalaţie care funcţionează după un ciclu Rankine - Hirn

GA - generator de abur; TA - turbină cu abur; GE - generator electric;
K - condensator; PA - pompă de alimentare.

Generatorul de abur are rolul de a vaporiza apa şi de a o transforma în

abur saturat sau supraîncălzit. Acest proces se realizează cu aport de căldură din
exterior (arderea unui combustibil fosil, fisiune nucleară, energie geotermală,
captare energie solară).
Turbina cu abur asigură destinderea aburului, producând lucrul mecanic.
Generatorul electric transformă energia mecanică produsă de turbină în
energie electrică.
Condensatorul asigură condensarea vaporilor de apă eşapaţi din turbină.
Reprezintă sursa rece a ciclului termodinamic. Pentru evacuarea căldurii spre
exterior se poate utiliza drept agent de răcire apa sau (mai rar) aerul atmosferic.
Schematic, figura 5.3 prezintă lanţul transformărilor energetice care apar în
circuitul termic.
În condiţiile de mai sus este valabilă următoarea definiţie: Turbina cu abur
este o maşină termică motoare, care transformă energia aburului în energie
mecanică.

2
 3
Energie
primară
GA TA K PA
(combustibili
fosili, fisiune
nucleară, energie
solară, energie Lucru Cedare Aport de
geotermală) mecanic căldură lucru mecanic
spre spre din exterior
exterior exterior

Fig. 5.3 Lanţul transformărilor energetice

5.1.1.2. Noţiuni fundamentale utilizate în studiul

turbinelor cu abur

Debitul masic D care trece printr-o secţiune de arie S este dat de relaţia:

S  wn
D    S  cn  , [kg/s] (5.1)
v

unde:  este densitatea fluxului, în kg/m3; v - volumul specific, în m3/kg, ;

wn - componenta vitezei normală pe secţiune,în m/s.

Ecuaţia continuităţii reprezintă aplicarea principiului conservării materiei

la curgerea unui fluid. În regim permanent de curgere debitul masic rămâne constant
indiferent de secţiunea analizată (figura 5.4).

 S  wn   S  wn 
D     ct . [kg/s] (5.2)
 v 1  v  2

Conform legii impulsului, forţa produsă de un fluid în mişcare asupra unui

corp se datorează presiunii, greutăţii (G) şi modificării impulsului (I) respectivului
fluid.
        
Fi   F p  G  D   w1  w2    F p  G  I 1  I 2 . [N]
(5.3)

În cazul aburului se poate neglija forţa de greutate şi astfel relaţia 5.3

devine:

3
 4
      
Fi   F p  D   w1  w2    F p  I 1  I 2 . [N] (5.4)

S
 2

S
1
F p1 
w2 n
 
w1n

I2
I1
 
G Fp 2 2

Fig. 5.4 Curgerea unui fluid printr-un canal

Pentru aplicarea relaţiilor 5.3 şi 5.4 se înconjoară regiunea care interesează

cu o suprafaţă de control şi se stabilesc:
- forţele de presiune care acţionează din exterior asupra acestei suprafeţe;
- impulsurile fluidului la trecerea prin suprafaţa de control.
Fluidul în mişcare poate produce forţa asupra corpurilor întâlnite în trei
moduri: prin acţiune, prin reacţiune şi prin efect de aripă portantă.

Forţa de acţiune este forţa produsă asupra unui corp prin lovirea acestuia
de un fluid venit cu viteză. Apar două cazuri limită.

 Lovirea unui perete plan infinit (figura 5.5)


Fluidul intră prin suprafaţa de control cu viteza w1 . Lovind perpendicular
peretele, fluidul se împrăştie radial-simetric. Alegând suprafaţa de control într-o
zonă de presiune constantă va rezulta:

 Fp  0 . [N] (5.5)

De asemenea, datorită împrăştierii radial-simetrice este valabilă relaţia:

 
I2   dD  w   0 .
2 (5.6)

În consecinţă, plecând de la expresia 5.4, forţa exercitată asupra peretelui

este:
  
Fi  I 1  D  w1 . [N] (5.7)

4
 5
 
Forţa Fi are aceeaşi direcţie şi acelaşi sens cu viteza w1 .

suprafaţă de
 control
w2


 
c
1
w1 Fi


w2

Fig. 5.5 Lovirea unui perete plan infinit

 Curgerea în lungul unei plăci concave care schimbă direcţia fluidului

cu 180° (figura 5.6)

suprafaţă de
control
 
w2  w1

Fi

w1

Fig. 5.6 Curgerea în lungul unei plăci concave

Neglijând frecările, fluidul părăseşte placa cu viteza:

 
w2   w1 . [m/s] (5.8)

Ca şi în cazul precedent, suprafaţa de control este plasată într-o zonă de

presiune constantă.

5
 
6
Fp  0 . [N] (5.9)

În aceste condiţii rezultă forţa care acţionează asupra plăcii:

     
Fi  I 1  I 2  D   w1    w1    2  D  w1 . [N] (5.10)

Comparând relaţiile 5.7 şi 5.10 se poate observa că, în cazul plăcii

concave, forţa produsă de fluid este de două ori mai mare.

Forţa de reacţie este forţa produsă asupra unui corp prin ieşirea din el a

unui fluid cu viteză (figura 5.7). Forţa este datorată impulsului negativ I 2 şi va fi

de sens contrar în raport cu viteza w2 .


F
i
w2

Fig. 5.7 Producerea forţei de reacţiune

Efectul de aripă portantă (figura 5.8)

Aripa portantă este un corp care prezintă o forţă convexă (extrados)
respectiv una concavă (intrados).

F F
z i

extrados
linii de curent

 F
w1 x

intrados
Fig. 5.8 Efectul de aripă portantă

Se presupune un fluid care curge cu viteza w1 pe direcţia indicată în
figura 5.9. Datorită bombării extradosului apare o îndesire a liniilor de curent în
această zonă. În concordanţă cu ecuaţia continuităţii va rezulta o creştere a vitezei şi
implicit (conform relaţiei lui Bernoulli) o scădere a presiunii în zona extradosului.
Diferenţa de presiune dintre cele două feţe ale aripei portante generează

forţa Fz perpendiculară pe direcţia de înaintare a fluxului. În acelaşi timp apare o

6
 7
 
forţă de rezistenţă la înaintarea fluxului Fx (paralelă cu viteza w1 ), iar forţa

rezultantă care acţionează asupra aripei portante este Fi .
  
Fi  Fz  Fx . [N] (5.11)

Ecuaţia energiei exprimă principiul conservării energiei în cazul curgerii

fluidelor compresibile.
Energia unui fluid este:

w2
eh gz, [kJ/kg] (5.12)
2
w2
unde h este entalpia specifică, în kj/kg; - energia cinetică specifică, în
2
kJ/kg; g  z - energia de poziţie specifică, în kJ/kg.

În cazul unei curgeri în care are loc un schimb de energie cu exteriorul,

căldura primită (q) serveşte pentru creşterea energiei fluidului, pentru producerea de
lucru mecanic (l), respectiv pentru acoperirea pierderilor datorate frecării (lf).

 w2 
d  q   d  h   d   
  g  d  z   d  l   d l f . [kJ/kg] (5.13)
 2 

Căldura d(q) provine din căldura primită din exterior, d(qe), şi din căldura
dezvoltată prin frecare, d(qf). Atunci:

 w2 
 
d  q e   d q f  d  h   d   
  g  d  z   d  l   d l f . [kJ/kg] (5.14)
 2 

Dar:
 Lucrul mecanic de frecare se transformă integral în căldură;

d qf   
 d lf . [kJ/kg] (5.15)

 În cazul gazelor energia de poziţie poate fi neglijată;

g  d  z  0 . [kJ/kg] (5.16)

Rezultă:

 w2 
d  q e   d  h   d    d  l  . [kJ/kg] (5.17)
 2 

7
 8

Ecuaţia energiei se aplică între două puncte din lungul unei linii de curent,
independent de stările intermediare. Ecuaţia este valabilă atât pentru procese reale,
cât şi teoretice.
În cazul destinderii aburului în turbină, curgerea fiind rapidă, schimbul de
căldură cu exteriorul poate fi neglijat (curgere adiabată).

d  qe   0 . [kJ/kg] (5.18)

Rezultă:

 w2 
d  h   d    d  l   0 . [kJ/kg] (5.19)
 2 

De asemenea, dacă se ţine seama de faptul că vitezele la intrarea, respectiv

ieşirea din turbină pot fi considerate ca fiind de acelaşi ordin de mărime, rezultă pe
rând:

 w2 
d    0 , [kJ/kg] (5.20)
 2 

d  h  d  l   0 , [kJ/kg] (5.21)

d  l    d  h . [kJ/kg] (5.22)

Concluzie: Într-o turbină cu abur lucrul mecanic se produce pe

seama scăderii de entalpie.

5.1.2. Treapta de turbină

5.1.2.1. Noţiuni introductive

Treapta de turbină reprezintă elementul în care energia termică a aburului

este transformată în lucru mecanic. O treaptă de turbină este compusă din (figura
5.9) [5.10]:

 o parte statorică, constituită dintr-un şir de canale fixe numite ajutaje;

 un rotor pe care sunt dispuse palete.

8
 9

Atât ajutajele, cât şi paletele, se fixează pe piese-suport. Pereţii dintre

ajutaje se fixează pe plăci circulare numite diafragme, care fac parte integrantă din
statorul turbinei. Paletele se montează pe discuri sau pe tamburi, care la rândul lor
se fixează pe arborele turbinei.
După direcţia de curgere a aburului, treptele pot fi (figura 5.10) [5.10]:
 axiale, când aburul circulă paralel cu axul de rotaţie al turbinei;
 radiale, când aburul circulă perpendicular pe ax;
 diagonale, când aburul circulă oblic faţă de ax.

În ajutaje energia termică a aburului este transformată în energie cinetică.

Are loc un proces de destindere (scădere a presiunii) prin care aburul îşi măreşte
viteza. În palete pot avea loc două categorii de procese (figura 5.11):
 energia cinetică a aburului este transformată în lucru mecanic.
 o parte din energia termică a aburului este transformată în energie
cinetică (are loc un proces de destindere).
În acest mod, energia aburului este transferată paletelor, asigurând
învârtirea rotorului.

Fig. 5.9 Elementele unei trepte

D – diafragmă; A – ajutaj; P - paletă

9
 10
Fig. 5.10 Tipuri de trepte
a – axiale; b – radiale; c - diagonale

Energie
termica

Energie Energie Lucru

termica Ajutaje cinetica Palete mecanic

Energie
cinetica
0 1 2

Fig. 5.11 Procese din treapta de turbină

5.1.2.2. Studiul energetic al ajutajului

Pentru procesul din ajutaje se aplică ecuaţia energiei în condiţiile în care:

 Din cauza curgerii rapide nu există schimb de căldură cu exteriorul:

d  q  0 . [kJ/kg] (5.23)

 Nu se produce lucru mecanic, ajutajele fiind fixe:

d  l  0 . [kJ/kg] (5.24)

Rezultă:

 w2 
d  h   d    0 , [kJ/kg] (5.25)
 2 

sau

 w2 
d     d  h  . [kJ/kg] (5.26)
 2 

Concluzie: În ajutaje viteza aburului creşte pe seama scăderii de entalpie.

10
 11

În figura 5.12 este prezentat procesul din ajutaje în coordonate entalpie-

entropie (h-s).

p*0
h
h*0
A
* p0
H0
h0
A

Ha
p1

B h1

h1t Ha
Bt

Fig. 5.12 Procesul termic din ajutaje s

A-Bt : destindere teoretică; A-B : destindere reală

 w2 
Energia totală a fluidului  e  h   rămâne constantă în tot lungul
 2 
ajutajului. La viteză nulă ( w  0 ), entalpia devine egală cu energia totală.
Parametrii corespunzători vitezei nule se numesc parametrii de frânare. Astfel,
entalpia de frânare este:

w02
h0*  h0   h0  H 0 ,[kJ/kg] (5.27)
2

unde:

w02
H0  (5.28)
2

Pentru determinarea celorlalţi parametrii de frânare se admite că frânarea

are loc izentropic, conform liniei A*-A.
Prin integrarea relaţiei 5.26 între intrarea (indice 0), respectiv ieşirea (indice
1) din ajutaj (A-Bt) rezultă:

w12t w02
   h1t  h0  . [kJ/kg]
2 2
(5.29)

11
 12

Viteza aburului la ieşirea din ajutaj este:

 w2 
w1t  2   h0  h1t  0   2   h0*  h1t  , [m/s] (5.30)
 2 

Se notează căderea izentropică de entalpie din ajutaje:

H a  h0  h1t . [kJ/kg] (5.31)

Rezultă:

w1t  2   H a  H 0  . [m/s] (5.32)

Procesul A-Bt de destindere între presiunile p 0 , respectiv p1 este teoretic.

În realitate, în ajutaje apar o serie de pierderi energetice datorită:

 frecării aburului de pereţii ajutajelor;

 imperfecţiunilor de curgere (turbioane);
 ciocnirii aburului cu muchia de intrare a pereţilor ajutajelor.

Deci, viteza reală la ieşirea din ajutaje va fi:

w1    w1t    2 H a  H 0  , [m/s] (5.33)

unde:  este coeficientul de reducere al vitezei în ajutaje.

Procesul real din ajutaje este dat de transformarea A-B şi este caracterizat
(datorită pierderilor) printr-o creştere de entalpie. Apare o pierdere de energie în
ajutaje, H a , dată de diferenţa dintre energiile cinetice în cazul teoretic, respectiv
real (energia cinetică la ieşirea din ajutaje reprezintă efectul util produs în această
zonă a treptei de turbină):

w12t w12
H a    Ha  H0    2  Ha  H0  
2 2 . [kJ/kg] (5.34)
 1      H a  H 0 
2

Se defineşte coeficientul de pierderi în ajutaje:

a  1  2 . (5.35)

Entalpia specifică a aburului la ieşirea din ajutaje este:

12
 13
h1  h1t  H a . [kJ/kg] (5.36)

Pentru diminuarea pierderilor din ajutaje este necesară:

 o prelucrare cât mai bună a pereţilor ajutajelor;
 realizarea unor muchii de intrare cât mai subţiri.

Uzual, valoarea pentru  se situează în intervalul 0,93.....0,98 [5.11].

5.1.2.3. Studiul energetic al paletelor

Diagrama de viteze

Din ajutaje aburul iese cu viteza absolută w1a sub unghiul  1 . În raport

cu paletele care se deplasează cu viteza tangenţială w1u aburul are viteza relativă:
  
w1r  w1a  w1u . [m/s] (5.37)

Din palete aburul iese cu viteza relativă w2 r , înclinată sub unghiul  2 .

Viteza absolută de ieşire, w2 a , se obţine prin însumare vectorială.
  
w2 a  w2 r  w2 u . [m/s] (5.38)

În figura 5.13 sunt prezentate triunghiurile de viteze formate la intrarea,

respectiv ieşirea din palete (diagrama de viteze).

Treapta cu reacţiune

Într-o treaptă cu reacţiune lucrul mecanic se produce prin lovirea paletelor

de către aburul ieşit cu viteză din ajutaje (efect de acţiune) şi prin creşterea vitezei
spre ieşirea din palete (efect de reacţiune). Aburul se destinde atât în ajutaje, cât şi
în palete (figura 5.14).
În figura 5.15 este prezentat în coordonate h-s procesul dintr-o treaptă cu
reacţiune.


w1a  
 w1r 1

 w1u
Sens de mişcare

 
w2 a w2 r
2


w2 u

13
 14

Fig. 5.13 Compunerea vitezelor la intrarea, respectiv ieşirea din palete

(diagrama de viteze)

p, w
A P

p0
w1

p1

p2

w0
w2

Fig. 5.14 Variaţia vitezei şi presiunii într-o treaptă cu reacţiune

p*0
h *
A
p0
h*0
H0
A
h0

p1
Ha

B
Bt Ha h1

Hp p2

h2
h2t C
Hp
Ct

14
 15

Fig. 5.15 Procesul dintr-o treaptă cu reacţiune

Pentru studierea procesului din palete se aplică ecuaţia energiei în

următoarele condiţii:

 Din cauza curgerii rapide nu există schimb de căldură cu exteriorul:

d  q  0 . [kJ/kg] (5.39)

 Sistemul de referinţă ales pentru analiză este cel al paletelor. Faţă de

rotorul aflat în mişcare aceste palete sunt imobile. În consecinţă nu se
produce lucru mecanic:

d  l  0 . [kJ/kg] (5.40)

Rezultă:

 w2 
d  h   d    0 , [kJ/kg] (5.41)
 2 

sau:

 w2 
d     d  h  . [kJ/kg] (5.42)
 2 

Concluzie: Pentru o treaptă cu reacţiune, viteza relativă a aburului

prin palete creşte pe seama scăderii de entalpie.

Pentru condiţii ideale (fără pierderi), viteza relativă teoretică la ieşirea din
palete se obţine prin integrarea expresiei 5.42 între intrarea (indice 1), respectiv
ieşirea din palete (indice 2):

 w2 
w2 rt  2   h1  h2t   1r  , [m/s] (5.43)
 2 

sau:

 w2 
w2 rt  2   H p  1r  , [m/s] (5.44)
 2 

15
 16
unde Hp este căderea teoretică de entalpie specifică din palete (procesul B-
Bt).

În condiţii reale, datorită pierderilor (frecări, imperfecţiuni ale curgerii, etc.)

apare o reducere a vitezei;

w2 r    w2 rt , [m/s] (5.45)

unde:  este coeficientul de reducere a vitezei prin palete.

Rezultă o pierdere de entalpie specifică în palete:

w22rt w22r  w2 
H p    1   2    H p  1r  
2 2  2 
, [kJ/kg] (5.46)
 w2 
  p   H p  1r 
 2 

unde  p este coeficientul de pierderi în palete.

p  1  2 . (5.47)

Treapta cu acţiune

Într-o treaptă cu acţiune lucrul mecanic se produce prin lovirea paletei de

către aburul ieşit cu viteză din ajutaje. Aburul se destinde numai în ajutaje, iar în
palete suferă doar o schimbare de direcţie, presiunea rămânând constantă (figura
5.16).
Neexistând destindere, viteza relativă a aburului ar trebui să rămână
constantă la trecerea prin palete. În realitate apar frecări, rezultând o scădere a
acestei viteze:

w2 r    w2 rt    w1r . [m/s]
(5.48)

Pentru analiza energetică se parcurg aceeaşi paşi ca şi în cazul treptei cu

reacţiune, ţinându-se seama de faptul că în palete nu există destindere (Hp=0).

16
 17

p, w
A P

p0
w1

p1 p2 = p1
w0
w2

Fig. 5.16 Variaţia vitezei şi presiunii într-o treaptă cu acţiune

O treaptă de turbină este caracterizată prin gradul de reacţiune:

Hp
 , (5.49)
Ht

unde Ht reprezintă căderea totală de entalpie specifică pe treaptă:

Ht = Ha + Hp . [kJ/kg] (5.50)

Pentru cazul particular al treptei cu acţiune relaţia 5.49 devine:

  0. (5.51)

5.1.3. Categorii de turbine cu abur. Analiza energetică

5.1.3.1. Structura turbinei cu abur

Căderile de entalpie prelucrate de o turbină sunt deosebit de mari, de ordinul

1000....1500 kJ/kg. Este necesară transformarea treptată a energiei aburului în
lucru mecanic în mai multe trepte. O turbină cu abur, în configuraţia ei cea mai
simplă, cuprinde (figurile 5.17 şi 5.18):

17
 18
 o parte rotorică formată dintr-un arbore pe care sunt fixate paletele prin
intermediul unor discuri. Rotorul se sprijină la cele două capete pe
lagăre.
 o parte statorică (carcasa) pe care sunt fixaţi pereţii ajutajelor prin
intermediul unor diafragme. Carcasa are două părţi: inferioară,
respectiv superioară.

Admisia aburului se efectuează pe la un capăt al turbinei. Aburul se

destinde succesiv în treptele turbinei şi apoi este evacuat pe la celălalt capăt.

Fig. 5.17 Secţiune printr-o turbină cu abur axială (schiţă)

1 - carcasă superioară; 2- carcasă inferioară; 3 - diafragmă;
4 - ajutaje; 5 - disc; 6 - palete 7 - arbore; 8 - admisie abur
în turbină; 9 - eşapare abur din turbină.

Destinderea aburului în turbină se efectuează cu scădere de presiune,

respectiv cu creştere de volum specific. Va rezulta o creştere a debitului volumetric
de abur în lungul turbinei şi implicit o creştere a secţiunii de trecere prin ajutaje şi
palete. Această creştere de secţiune se obţine prin mărirea atât a diametrului la care
sunt amplasate ajutajele şi paletele, cât şi a înălţimii acestora. Efectul este o formă
evazată a turbinei.

18
 19

discuri cu
palete
rotor

carcasă inferioară

postament
turbină

Fig. 5.18 Vedere a unei turbine cu abur fără carcasă superioară

După cum s-a precizat anterior, forţa produsă prin lovire de către un fluid
este de două ori mai mare pentru o placă concavă, în raport cu cea plană. În
consecinţă va rezulta pentru palete o secţiune de acest tip (vezi figura 5.19). Pentru
ajutaje se va adopta o formă similară de data aceasta scopul fiind direcţionarea
corectă a fluxului de abur între două şiruri de palete succesive, pe de-o parte şi
realizarea unei micşorări a secţiunii de trecere în vederea asigurării destinderii
aburului, pe de altă parte.
Consideraţii economice au condus la necesitatea mai multor tipuri de
turbină, unele scumpe şi cu randament bun, altele mai ieftine, dar cu randament mai
slab. Se disting:

a) Turbină cu o singură treaptă: A - P

b) Turbină cu trepte de viteză: A - P - P - P
Destinderea se realizează într-un singur ajutaj, iar energia cinetică este
prelucrată în mai multe şiruri de palete, numite şi trepte de viteză.
c) Turbine cu trepte de presiune: A - P - A - P - A - P (figura 5.17)
Ajutajele şi paletele alternează. Sunt turbine cu randament ridicat dar şi
mai scumpe faţă de variantele anterioare. Majoritatea covârşitoare a
turbinelor cu abur întâlnite în centralele termoelectrice fac parte din
această categorie.

19
 20

Fig. 5.19 Forma ajutajelor şi paletelor

A – ajutaje; P - palete

5.1.3.2. Clasificarea turbinelor cu abur

Din punct de vedere funcţional turbinele cu abur se pot clasifica după cum
urmează:

 În funcţie de modul de producere a forţei în palete:

- Turbine cu acţiune;
- Turbine cu reacţiune;
- Turbine cu reacţiune redusă (   0,15 ).
 În funcţie de parametrii aburului la intrarea în turbină:
- Turbine cu abur saturat (întâlnite îndeosebi la centralele
nuclearoelectrice);
- Turbine cu abur supraîncălzit.
 În funcţie de destinaţie:
- Turbine destinate pentru antrenări mecanice. Lucrul mecanic
produs de turbină este utilizat pentru antrenarea unor pompe,
compresoare, etc.
- Turbine cu abur energetice, care sunt utilizate în centralele
electrice.
 În funcţie de efectele utile produse turbinele energetice pot fi:
- Turbine de condensaţie pură: energia aburului este folosită
exclusiv pentru producerea de lucru mecanic.
- Turbine de cogenerare: o parte din abur este extras de la prizele
turbinei şi este utilizat pentru alimentarea unui consumator
termic. Efectele utile sunt atât lucrul mecanic dezvoltat prin
destinderea aburului, cât şi energia termică livrată către
consumator.
 În funcţie de presiunea aburului la ieşirea din turbină:
- De condensaţie: p e  0,15 bar;

20
 21
- Cu eşapare în atmosferă: p e  1...1,2 bar;
- Cu vid înrăutăţit: p e  0,7...1 bar;
- Cu contrapresiune: p e  p atmosferica .

Ultimele două categorii sunt utilizate în aplicaţii de cogenerare.

Din punct de vedere constructiv turbinele cu abur se clasifică după:

- Direcţia de curgere a aburului: axiale, radiale, diagonale;
- Numărul de corpuri de turbină;
- Numărul de fluxuri în paralel la eşaparea din turbină.

Considerente legate de dimensiunea maximă pe care o pot avea paletele

aferente ultimei trepte impun realizarea părţii de joasă presiune cu mai multe fluxuri
în paralel. Tabelul 5.1 prezintă principalele caracteristici tehnice pentru o serie de
turbine cu abur existente în centralele termoelectrice din România.

Tabelul 5.1 Principalele caracteristici tehnice ale unor turbine cu abur existente
în centralele termoelectrice din România
Denumire
F1C - 330 K – 210 - 130 F1L - 150 VT - 100
comercială
Putere electrică
330 210 150 100
nominală, MW
cu condensaţie şi cu condensaţie şi
de condensaţie de condensaţie
Tip prize de prize de
pură pură
cogenerare cogenerare
Supraîncălzire
Da Da Da Nu
intermediară
Presiune abur la
188 127
intrare, bar
Temperatură abur
535 565 535
la intrare, C
Denumire
DSL - 50
comercială
Putere electrică
50 12 6 3
nominală, MW
cu condensaţie şi cu condensaţie şi cu contrapresiune cu contrapresiune
Tip prize de prize de şi prize de şi prize de
cogenerare cogenerare cogenerare cogenerare
Supraîncălzire
Nu Nu Nu Nu
intermediară
Presiune abur la
127
intrare, bar
Temperatură abur
565
la intrare, C
SÎI – supraîncălzire intermediară

În figurile 5.20 – 5.22 sunt prezentate configuraţiile pentru o serie de

turbine cu abur.

21
 22

VR1

CIP CMJP 
VR2

P P

a)

VR2

VR1

CIP EA
P
CMJP

b)

Fig. 5.20 Turbină de cogenerare cu condensaţie

a) schemă de principiu; b) secţiune
CIP – corp de înaltă presiune; CMP – CMJP – corp de medie şi joasă presiune;
EA – eşapare abur; P - prize; VR1, VR2 – ventile de reglaj

VR

GE
CIP


P P EA

22
 23

a)

VR

P EA

b)

Fig. 5.21 Turbină de cogenerare cu contrapresiune

a) schemă de principiu; b) secţiune
CIP – corp de înaltă presiune; CMP – corp de medie presiune; P – prize; EA – eşapare abur

GE
SII
CIP CMP CJP

23
 24

a)

legătură CMP - CJP

CMP

CIP

CJP
în dublu flux

b)

Fig. 5.22 Turbină de condensaţie pură cu supraîncălzire intermediară

a) schemă de principiu; b) secţiune
CIP – corp de înaltă presiune; CMP – corp de medie presiune;
CJP – corp de joasă presiune; SII – supraîncălzire intermediară

5.1.3.3. Pierderile turbinei

Procesul real de transformare a energiei aburului în lucru mecanic este

însoţit de o serie de pierderi [5.11]. Acestea se împart în pierderi interne, respectiv
externe în raport cu turbina. La rândul lor, pierderile interioare se situează în
interiorul, respectiv în afara treptei.
Pierderile din interiorul treptei afectează procesul termic şi randamentul
acesteia. Se disting pierderi principale, respectiv secundare.
Pierderile principale, care intervin la transmiterea energiei aburului către
palete sunt:
 pierderile de energie în ajutaje: Ha (vezi paragraful 5.1.2.2.)
 pierderile de energie în palete: Hp (vezi paragraful 5.1.2.3.)
 pierderile reziduale de energie cinetică: Hp
Aceste ultime pierderi se datorează energiei cinetice a aburului la ieşirea
din palete, care nu a fost utilizată pentru producerea de lucru mecanic:

2
w2a
H c  , [kJ/kg] (5.52)
2

24
 25

unde w2a este componenta axială a vitezei absolute la ieşirea din treaptă, în
m/s.

Din punctul de vedere al treptei H c reprezintă o pierdere. Totuşi, o parte

însemnată din energia cinetică reziduală este recuperată în treapta următoare (vezi
relaţiile 5.27 şi 5.28). Doar pentru ultima treaptă a turbinei se poate afirma că
H c reprezintă o pierdere efectivă de energie.

Pierderile secundare de energie ale treptei de turbină sunt:

 Pierderi prin frecări şi ventilaţie: H f , v
În decursul rotaţiei turbinei are loc o frecare între abur şi suprafeţele
laterale ale rotorului (discurile pe care sunt montate paletele). Rezultatul este
apariţia unor pierderi energetice prin frecare.
Prima treaptă a turbinei poate fi:

- cu admisie totală: aburul utilizează pentru intrare întreaga secţiune a

ajutajelor;
- cu admisie parţială: un sector de cerc corespunzător ajutajelor este
acoperit, aburul dispunând pentru curgere numai
de o parte din circumferinţa treptei (figura 5.23)

Prin deplasarea paletelor din zona cu, în cea fără ajutaje, are loc o antrenare
a unei cote de abur, producându-se un efect de ventilaţie însoţit de pierderi
energetice.
Uzual, aceste două categorii de pierderi se determină împreună sub numele
de pierderi prin frecări si ventilaţii.

 Pierderi datorate admisiei parţiale: H 

La treptele cu admisie parţială, aburul curge doar prin porţiunea prevăzută
cu ajutaje. Când canalul dintre două palete trece prin dreptul linie de demarcaţie
dintre zonele cu, respectiv fără ajutaje, se produce o umplere parţială a acestor
canale. Umplerea parţială generează vârtejuri care conduc la apariţia unor pierderi
energetice.

Ventile de reglare

Admisie
abur

Sectoare de
Ajutaje admisie

Zonă fără
ajutaje 25
 26

Fig. 5.23 Treaptă cu admisie parţială

 Pierderi prin umiditate: H x

La ultimele trepte ale turbinelor cu condensaţie aburul intră în zona umedă,
putând ajunge la o umiditate finală de 12-14%.
Apar două efecte cauzate de această umiditate.
Efectul de eroziune: La pătrunderea în zona de abur saturat, în vâna de
abur încep să apară picături de apă. Aceste picături de apă sunt antrenate cu o
viteză mare de către abur şi sunt proiectate spre paletele rotorice. Dacă energia de
impact depăşeşte valoarea admisibilă pentru materialul paletei, apare o erodare a
acesteia. Pentru a reduce efectul de eroziune este necesară placarea cu material
rezistent a acelor porţiuni ale paletei care prezintă cea mai mare probabilitate de a fi
lovite. Sub acţiunea forţei centrifuge, picăturile de apă sunt concentrate spre vârful
paletei. Deci aceasta este porţiunea care trebuie în primul rând protejată.
Pierderi de energie: Prezenţa picăturilor de apă în abur conduce la o
pierdere de energie din următoarele cauze:
- reducerea debitului de abur care se destinde în treaptă (apa nu se
destinde);
- apariţia unui consum de energie necesar pentru antrenarea picăturilor
de apă;
- apariţia unui efect de frânare datorat picăturilor de apă care lovesc
paletei.

 Pierderi prin scăpări interioare de abur: H D

Prin jocurile existente între rotor şi stator se produc scurgeri de abur sub
acţiunea diferenţelor de presiune existente în turbină (figura 5.24).
La o treaptă cu acţiune este valabilă relaţia:

p 2  p1  p 0 , [Pa] (5.53)

26
 27
Datorită diferenţei de presiune vor apare pierderi de abur pe sub diafragmă:
D1 .
Pentru o treaptă cu reacţiune:

p 2  p1  p 0 . [Pa] (5.54)

Apare astfel suplimentar un flux de abur peste paletă: D2 . Cota de abur
D2 nu mai lucrează în palete, deci apare o diminuare a lucrului mecanic. Pierderea
H D nu se traduce printr-o modificare a entalpiei de ieşire din treaptă, ea
resimţindu-se doar în bilanţul de putere al turbinei.

D2
p0 A p1 P p2

D1
Fig. 5.24 Scăpări interioare de abur într-o treaptă de turbină

Pornind de la cele prezentate mai sus se poate defini randamentul intern al

treptei de turbină:

Hi
i  , (5.55)
H0  Ha  H p

unde:

 
H i  H 0  H a  H p  (H a  H p  H c  H f ,v  H   H x ) ,
[kJ/kg] (5.56) p*0

h mod convenţional, p0
In A
* pierderile secundare sunt plasate la ieşirea din treapta
de turbină. Ele generează o încălzire izobară ap1aburului după terminarea destinderii
în treaptă (figura 5.25).
p2
B
ha

hx
h
hf,v
hc
C
hp

27 s
 28

Fig. 5.25 Procesul de destindere în treapta de turbină

Pierderile din afara treptei constau din pierderi de presiune datorate

curgerii aburului prin ventile şi prin conductele care leagă diferitele părţi ale
turbinei.
Pentru oprirea turbinei şi pentru reglarea debitului de abur introdus în
turbină se folosesc organe de reglare (cele mai întâlnite fiind ventilele). Aceste
organe produc pierderi de presiune prin variaţia bruscă a secţiunii şi prin
schimbarea de direcţie.
La turbinele de mare putere există în mod obişnuit conducte de legătură
între diferitele părţi ale acesteia. Curgerea prin conducte este însoţită de pierderi
liniare şi locale în organele de conductă.
În practică, pierderile de presiune din afara treptei se exprimă sub forma:

p  k  p x , [Pa] (5.57)

unde: k este o constantă; px - presiunea din amonte, în Pa.

Se consideră că toate aceste pierderi de presiune au loc la entalpie constantă

(proces de laminare). Prin scăderea presiunii, procesul se deplasează la dreapta. În
figura 5.26 este exemplificat cazul pierderii de presiune înregistrată în ventilul de
reglaj amplasat la intrarea în turbină. Se poate observa diminuarea căderii de
entalpie specifică, disponibilă pentru producerea de lucru mecanic.

h1  h1'  h2  h2' , [kJ/kg] (5.58)

p1
p2

1
1 2 2
p3

3
3
2’
1’

28 s
 29

Fig. 5.26 Pierderi de presiune în interiorul turbinei

Pierderile externe turbinei constau din pierderi de abur în exterior şi din

pierderi mecanice.
 Pierderi externe de abur ale turbinei
La capetele turbinei, prin jocul dintre arbore şi carcasă apar schimburi de
fluid cu atmosfera în două sensuri:
- În zonele cu presiuni supraatmosferice aburul iese în exterior.
- În zonele cu presiuni subatmosferice aerul intră în turbină.
Aburul scăpat constituie o pierdere:
- cantitativă (cantitatea corespunzătoare de abur se pierde în mediul
înconjurător);
- calitativă (aburul scăpat nu mai contribuie la producerea de lucru
mecanic).
Pentru diminuarea acestor pierderi se utilizează dispozitive de etanşare cu
labirinţi.

 Pierderi mecanice
O parte din puterea obţinută la arbore se consumă prin frecări în lagăre şi
pentru antrenarea serviciilor proprii cuplate la arborele turbinei. Puterea efectivă
obţinută la cupla turbinei este:

Pe  Pi  Pmec , [kW] (5.59)

unde: Pi este lucrul mecanic dezvoltat prin destinderea aburului, în kW;

Pmec - pierderile mecanice, în kW.

Se defineşte randamentul mecanic al turbinei:

Pe P
M   1  mec . (5.60)
Pi Pi

5.1.3.4. Performanţele energetice ale turbinei

29
 30

Principalii indicatori de performanţă ai unei turbine cu abur sunt puterea

internă dezvoltată prin destinderea aburului, respectiv randamentul intern.
Pentru cazul concret al turbinei prezentate în figura 5.27a puterea internă
este dată de relaţia:

P  D1   h1  h2  , [kW] (5.61)

unde: D1 este debitul masic de abur intrat în turbină, în kg/s; h1 -

entalpia specifică a aburului la intrarea în turbină, în kJ/kg; h2 - entalpia specifică
a aburului la ieşirea din turbină, în kJ/kg.

Pentru o turbină cu abur prevăzută cu extracţii de abur la prize (figura

5.27b), puterea internă se determină cu relaţia:

n
P  D1   h1  h2    D  h
i 1
pi pi 
 h2 , [kW] (5.62)

unde: D pi este debitul masic de abur extras la priza i, în kg/s; h pi

-entalpia specifică a aburului extras la priza i, în kJ/kg.

Randamentul intern al turbinei reprezintă eficienţa cu care a fost utilizată

căderea disponibilă de entalpie. El ţine seama de toate categoriile de pierderi interne
(din interiorul, respectiv exteriorul treptelor de turbină), putând fi calculat cu relaţia:

h1  h2
i  , (5.63)
h1  h2t

unde: h1 este entalpia specifică a aburului la intrarea în turbină, în kJ/kg; h2 -

entalpia specifică a aburului la ieşirea din turbină, în kJ/kg; h2t - entalpia specifică
teoretică la ieşirea din turbină, corespunzătoare unei destinderi izentropice, în kJ/kg.

D1 D1
1
1

2
Dp1 Dp
2 Dp3

2
Dpi Dpn

a) b)

30
 31

Fig. 5.27 Turbină cu abur

a – fără prize; b – cu prize

5.1.3.5. Caracteristica energetică a turbinei cu abur

Caracteristica energetică a unei turbine reprezintă relaţia de dependenţă

dintre debitul de abur sau căldura intrată în turbină, pe de-o parte, şi puterea
produsă la bornele generatorului electric, pe de altă parte. Caracteristica energetică
este deosebit de utilă în procesul de operare al centralelor electrice, permiţând o
predeterminare a regimurilor de funcţionare a turbinelor cu abur.
Din punct de vedere analitic, caracteristica energetică pentru o turbină cu
condensaţie pură este dată de relaţia 5.64.

D  D0  P  tg , [kg/s] (5.64)

unde: D este debitul de abur intrat în turbină, pentru un regim de funcţionare dat,
în kg/s; D0 - debitul de mers în gol al turbinei, în kg/s;P - puterea electrică
produsă pentru un regim de funcţionare dat, în kg/s;  - unghiul caracteristicii
energetice (figura 5.28) [5.10].
Debitul de mers în gol repezintă debitul de abur intrat în turbina aflată în
rotaţie, pentru care puterea produsă la bornele generatorului electric este nulă. Tot
lucrul mecanic produs de acest debit de abur este utilizat pentru compensarea
pierderilor mecanice ale turbinei, respectiv a pierderilor generatorului electric.

Se defineşte coeficientul de mers în gol:

D0
x0  , (5.65)
DN

unde D N reprezintă debitul nominal de abur la intrarea în turbină, în kg/s.

Valoarea coeficientului de mers în gol variază în funcţie de tipul turbinei: de

la 0,08 (pentru o turbină cu condensaţie şi supraîncălzire intermediară) până spre
0,3 (pentru o tubină cu contrapresiune).

DN

D0 

PN P

31
 32

Fig. 5.28 Reprezentarea grafică a caracteristicii energetice a unei turbine

cu abur cu condensaţie pură

Tinând seama de cele de mai sus, expresia caracteristicii energetice devine:

D  x 0  d spn  PN  1  x 0   d spn  P , [kg/s] (5.66)

unde: PN reprezintă puterea la bornele generatorului electric pentru regimul

DN
nominal de funcţionare, în kW; d spn  reprezintă consumul specific nominal
PN
de abur al turbinei, în kg/kJ.

Expresiile şi diagramele de mai sus sunt valabile pentru o turbină cu

condensaţie pură. In cazul turbinelor de cogenerare apar o serie de variabile
suplimentare (extracţiile de abur pentru alimentarea consumatorului termic;
presiunea la prizele de cogenerare) care complică forma acestor expresii şi diagrame
(figura 5.29) [5.10].

D1
D max
p
D1max
Dcmin

Dcmax

Dp = 0
D0

PBmax PB

Fig. 5.29 Reprezentarea grafică a caracteristicii energetice a unei turbine

cu abur de cogenerare cu condensaţie şi priză reglabilă

32
 33
D1 – debitul de abur intrat în turbină; Dp – debitul de abur extras la priza de cogenerare;
PB – puterea electrică la bornele generatorului; D c – debitul de abur prin coada de condensaţie

5.2. INSTALAŢII DE TURBINE CU GAZE

5.2.1 Consideraţii generale

Instalaţia de turbină cu gaze (ITG) este o maşină termică care realizează

conversia energiei chimice a combustibilului în energie mecanică, utilizând ca agent
termic un gaz. Gazele utilizate în acest scop pot fi: aer, gaze de ardere, dioxid de
carbon, heliu, etc.
Ciclul termodinamic după care evoluează instalaţiile moderne de turbine cu
gaze este ciclul Brayton, întâlnit în literatura de specialitate şi sub denumirea de
Joule. În figura 5.30 este prezentată în coordonate temperatură-entropie (T-s) forma
ciclului Brayton teoretic, pentru care se disting următoarele transformări
termodinamice:
1 - 2 compresie izentropă
2 - 3 încălzire izobară
3 - 4 destindere izentropă
4 - 1 răcire izobară

p1
3
T

p2
2

Fig. 5.30 Ciclul Brayton teoretic

Din punct de vedere al modului de interacţiune între agentul termic şi

produsele de ardere corespunzătoare sursei calde a ciclului, se disting:

33
 34

 ITG în circuit deschis

Agentul de lucru se amestecă cu produsele de ardere la sursa caldă şi apoi
se destind împreună în turbină, pentru a fi ulterior eşapate în atmosferă.
Din punct de vedere termodinamic nu se poate vorbi în acest caz despre un
ciclu propriu-zis. Închiderea acestuia se realizează prin intermediul
atmosferei, care reprezintă în acelaşi timp şi sursa rece a ciclului. În mod
exclusiv, la ITG în circuit deschis se utilizează ca agent termic aerul.
 ITG în circuit închis
Spre deosebire de cazul anterior, atât sursa caldă, cât şi sursa rece a
ciclului se caracterizează prin prezenţa unor suprafeţe de schimb de
căldură. Agentul termic nu intră în contact direct nici cu produsele de
ardere, nici cu fluidul de răcire. Masa de agent termic se conservă în
interiorul ciclului, deci se pot utiliza în acest scop gaze mai scumpe, dar cu
proprietăţi termodinamice mai bune decât ale aerului: CO2, He.

Într-o proporţie covârşitoare, în centralele termoelectrice se utilizează ITG

în circuit deschis. ITG în circuit închis au o răspândire limitată, putând fi întâlnite în
cadrul unor filiere de centrale nuclearo-electrice. În prezenta lucrare se abordează
ITG din prima categorie.
În figura 5.31 sunt prezentate schema de principiu pentru o ITG în circuit
deschis şi procesul real în coordonate T-s.
p2
T

3 p0

4 5
2

1
0

a) b) s

Fig. 5.31 ITG în circuit deschis

a) Schema de principiu; b) Reprezentarea procesului în coordonate T-s
K- compresor; CA - cameră de ardere; TG - turbină cu gaze; FA - filtru de aer;
AZ - amortizor de zgomot; G - generator electric

Pe scurt, modul de funcţionare al unei ITG în circuit deschis poate fi descris

astfel:
 Aerul este aspirat de compresor prin intermediul unui filtru FA. Acesta
are rolul de a opri eventualele impurităţi mecanice care ar conduce la
degradarea paletajului compresorului.

34
 35
 După compresie, aerul pătrunde în camera de ardere unde se amestecă
cu combustibilul. Energia necesară compresiei este furnizată de turbina
cu gaze (compresorul şi turbina cu gaze sunt dispuse pe aceeaşi linie de
arbori).
 Produsele de ardere ies din CA şi se destind în turbina cu gaze
producând lucru mecanic. O parte din lucrul mecanic produs este utilizat
pentru antrenarea compresorului, iar cealaltă parte este transmisă către
generatorul electric.
 Gazele de ardere sunt eşapate în atmosferă prin intermediul unui
amortizor de zgomot care are rolul de a reduce poluarea fonică.

5.2.2 Parametrii caracteristici de proiect ai ciclului ITG

Principalii parametrii care caracterizează ciclul termodinamic ce stă la baza

funcţionării ITG sunt:
 Temperatura înainte de turbina cu gaze ( T3 conform figurii 5.31)
 Raportul de compresie:

p2
K  . (5.67)
p1

Aceşti doi parametri sunt utilizaţi de furnizorii de ITG în cataloagele de

prezentare a produselor proprii.
Din punct de vedere al modului în care este definită temperatura înainte de
turbina cu gaze, există trei variante posibile [5.7]:
 T3 reprezintă temperatura medie a gazelor de ardere pe bordul de fugă
al ajutajelor primei trepte din turbină ( T3A ). Firma General Electric şi
licenţiaţii ei utilizează această definiţie. O astfel de temperatură indică
punctul de la care începe extracţia de lucru mecanic.
 T3 este determinată conform normelor International Standards
Organisation (ISO) ( T3B ). Este o temperatură fictivă ce rezultă în urma
unui bilanţ termic pe sistemul de combustie. Reprezintă temperatura de
intrare într-o turbină cu gaze echivalentă, fără răcire cu aer a paletelor
rotorice şi statorice, care produce acelaşi efect ca şi turbina reală.
 T3 reprezintă temperatura reală de intrare în ajutajele primei trepte a
turbinei ( T3C ). Practic, acest mod de definire nu este utilizat de către
constructorii de ITG.

În figura 5.32 este prezentată amplasarea relativă a celor trei temperaturi

definite mai sus.

35
 36
Pentru o turbină prevăzută cu sisteme de răcire, temperatura definită de ISO (
T3B ) este întotdeauna mai mică decât cea corespunzătoare firmei General Electric (
T3A ), diferenţa dintre ele putând depăşi 35 - 40 °C [5.7].

Fig. 5.32 Modul de definire al temperaturii înainte de turbina cu gaze

G.A. - gaze de ardere; A - ajutaje; P - palete

În ceea ce priveşte efectul variaţiei T3 şi  K asupra performanţelor

nominale ale ITG se cunosc următoarele elemente:
 Creşterea lui T3 conduce în mod nemijlocit la creşterea randamentului şi
puterii ITG.
 Există o valoare a raportului de compresie (  max K , ) pentru care

randamentul ITG devine maxim (în ipoteza T3 = const.).

 Există o valoare a raportului de compresie (  max
K ,L ) pentru care puterea
ITG devine maximă (în condiţiile în care T3 şi debitul de aer aspirat de
compresor rămân constante).
 Întotdeauna este valabilă relaţia:

 Kmax
,   K , L .
max
(5.68)

În funcţie de valoarea raportului de compresie aleasă pentru dimensionare,

se disting două familii de instalaţii de turbine cu gaze:
 ITG de tip industrial ("heavy-duty")
Se caracterizează prin faptul că încă de la început ele au fost gândite
pentru aplicaţii industriale (producere de energie electrică sau antrenări
mecanice). Tehnologia de fabricaţie a acestora se bazează pe cea
corespunzătoare turbinelor cu abur. Obiectivul unei astfel de ITG este de a
furniza o putere cât mai mare pentru un debit dat de aer aspirat de
compresor. In consecinţă, pentru dimensionare se utilizează  max
K ,L .

36
 37
 ITG de tip aeroderivativ
Proiectarea acestor tipuri de instalaţii are la bază concepţia de realizare a
motoarelor de aviaţie. Principala cerinţă ce trebuie îndeplinită este
realizarea unui consum specific de combustibil cât mai redus, pentru a
limita cantitatea de carburant care trebuie transportată. Este necesară
obţinerea unui randament cât mai ridicat, deci pentru dimensionare se
utilizează  max
K , .

K ,L şi  K , cresc odată cu T3 . Deci, pentru a obţine un efect

max
Valorile lui  max
maxim asupra randamentului şi puterii, creşterea valorii de proiect a lui T3 trebuie
însoţită de o mărire corespunzătoare a raportului de compresie.

5.2.3 Soluţii de creştere a performanţelor ITG

Mărirea temperaturii înainte de turbină, ca o măsură de creştere a

performanţelor ITG, este totuşi limitată de nivelul de dezvoltare tehnologică atins la
un moment dat. Ca o metodă de îmbunătăţire a performanţelor ITG pot fi abordate
în continuare soluţiile de perfecţionare a ciclului termodinamic.

5.2.3.1 Destinderea fracţionată combinată cu arderea intermediară

În figura 5.33 este prezentată o ITG cu destindere fracţionată în două trepte,

cu ardere intermediară, împreună cu ciclul termodinamic aferent.
După primul corp de turbină (TG1) destinderea este întreruptă, gazele de
ardere urmând a fi introduse într-o a doua cameră de ardere (CA2). Excesul de aer
din gazele de ardere evacuate din CA1 este relativ mare (în general peste 2,5), deci
există posibilitatea arderii unei cantităţi suplimentare de combustibil. Astfel,
temperatura gazelor de ardere poate urca până la o valoare comparabilă cu cea
corespunzătoare ieşirii din CA1 ( T3  T5 ).
Efectul scontat al introducerii celei de-a doua camere de ardere este o
creştere sensibilă a puterii unitare a ITG, în condiţiile în care debitul de aer aspirat
de compresor şi temperatura maximă a ciclului rămân neschimbate.

T 3 p2=p3
2 CA1 3 4 CA2
p5=p
5 5
2 4 4
K1 TG1 TG2 G B
p1=p
1 6
A 6
FA AZ 6

1
s

37
 38
Fig. 5.33 ITG cu destindere fracţionată şi ardere intermediară
a - schema de principiu; b - ciclu termodinamic teoretic
CA1, CA2 - camere de ardere, TG1, TG2 - corpuri de turbină

Efectul scontat al introducerii celei de-a doua camere de ardere este o

creştere sensibilă a puterii unitare a ITG, în condiţiile în care debitul de aer aspirat
de compresor şi temperatura maximă a ciclului rămân neschimbate.

5.2.3.2 Recuperarea internă de căldură

În scopul creşterii randamentului, un mod eficient este reprezentat de

introducerea unui schimbător de căldură, în maniera prezentată în figura 5.34.
Gazele de ardere, înainte de a fi evacuate din ITG, servesc la preîncălzirea
aerului refulat din compresor. Efectul scontat este o diminuare a consumului de
combustibil a ITG, în condiţiile în care puterea produsă rămâne neschimbată.

5 RC CA

2 2’ 3

K TG G

1 4
FA

Fig. 5.34. ITG cu recuperare internă de căldură - schemă de principiu

RC - recuperator de căldură

5.2.3.3 Compresia fracţionată combinată

cu răcirea intermediară

În Figura 5.35 este prezentată o ITG cu compresie fracţionată şi răcire

intermediară a aerului, împreună cu ciclul termic corespunzător.

T 5 p4=p5

p2=p
4 2 3
B
A p1=p
6
3 6
1
s

38
 39

2 RI 3
4 CA 5

K1 K2 TG G

1 6
FA AZ

Fig. 5.35 ITG cu compresie fracţionată şi răcire intermediară

a - schema de principiu; b - ciclul termic teoretic;
K1, K2 - compresoare; RI - răcitor intermediar

Compresia aerului este efectuată în două etape, între acestea fiind introdus
un răcitor intermediar. Obiectivul urmărit este ca prin scăderea temperaturii de
intrare în a II-a treaptă de compresie ( T3 ), lucrul mecanic consumat de compresor
să scadă. Efectul final va fi o creştere a puterii unitare a ITG, în condiţiile în care
debitul de aer aspirat de compresor rămâne neschimbat.

5.2.4. Componentele ITG

5.2.4.1. Concepţia de ansamblu a ITG

În raport cu o unitate energetică care are la bază un ciclu convenţional cu

abur, una din principalele caracteristici ale ITG este structura compactă. Pentru
exemplificare, în figura 5.36 este prezentată o secţiune printr-o ITG de tip MS 7000
EA, de fabricaţie General Electric [5.12], iar în figura 5.37 este dată o vedere a unei
ITG de provenienţă Siemens.
Se pot face următoarele observaţii generale:
 Sursa caldă a ITG, camera de ardere, are dimensiuni mult mai reduse
decât cele ale unui cazan de abur, care îndeplineşte aceeaşi funcţie în
cadrul centralelor termoelectrice convenţionale cu abur.
 Cele trei piese principale ale ITG - compresorul de aer, camera de ardere,
turbina cu gaze - sunt amplasate una lângă alta. Se elimină astfel
necesitatea unor canale lungi de legătură între aceste componente.
 Utilizarea ca sursă rece a aerului atmosferic elimină de asemenea
condensatorul şi celelalte circuite voluminoase de apă de răcire întâlnite
uzual la turbinele cu abur.

39
 40

Fig. 5.36 ITG de tip MS 7000 EA de fabricaţie General Electric

40
 44

Fig. 5.37 Vedere a unei ITG de fabricaţie Siemens

1 – admisie aer în compresor ; 2 – compresor ; 3 – cameră de ardere; 4 – arzătoare;
5 – admisie gaze de ardere în turbină; 6 – turbină cu gaze; 7 – eşapare gaze de ardere;
8 – arbore de legătură cu generatorul electric ; 9 – generator electric ; 10 – rotor
generator electric ; 11 – stator generator electric ; 12 – borne generator electric ;
13 – panou cu aparatură de comandă şi măsură; 14 – gospodărie ulei

5.2.4.2. Dispunerea componentelor ITG pe linia de

arbori

Majoritatea ITG de tip "heavy-duty" au adoptat sistemul în care

compresorul, turbina cu gaze si generatorul electric sunt situate pe aceeaşi linie de
arbori.
Soluţia clasică este aceea prezentată în figura 5.38, în care turbina cu gaze
este încadrată de compresor şi de generatorul electric. Avantajul acestei dispuneri
constă în faptul că transmisia cuplului mecanic de la turbină se face în condiţii bune
atât spre compresor, cât şi spre generatorul electric.

44
 45

Fig. 5.38 Dispunerea ITG cu generatorul electric la "partea caldă"

(eşaparea din turbină cu gaze)

Această variantă are însă un dezavantaj major: plasarea generatorului

electric la eşaparea din turbină obligă schimbarea direcţiei gazelor de ardere
evacuate din ITG cu 90°. Sunt introduse astfel pierderi suplimentare de presiune pe
traseul gazelor de ardere, ceea ce diminuează lucrul mecanic specific şi eficienţa
ITG.
Ca urmare, ţinând seama şi de probleme legate de încadrarea ITG într-un
ciclu combinat gaze-abur, a fost revizuită concepţia de dispunere a componentelor
pe linia de arbori. Astfel, generatorul electric a fost mutat la "capătul rece", lângă
compresor (figura 5.39). În aceste condiţii, gazele de ardere vor eşapa din turbină
paralel cu linia de arbori, intrând direct în cazanul recuperator, fără schimbări de
direcţie, deci cu pierderi minime de presiune.
ITG de tip "aeroderivativ" se caracterizează prin dispunerea pe mai multe
linii de arbori. Un exemplu tipic îl reprezintă ITG de tip LM 5000, realizare a firmei
General Electric (figura 5.40).
Instalaţia LM 5000 este realizată pe trei linii de arbori, după cum urmează:
 Compresorul de joasă presiune (KJP) este antrenat de turbina de înaltă
presiune (TGJP).
 Compresorul de înaltă presiune (KIP) este antrenat de turbina de înaltă
presiune (TGIP).
 Generatorul electric este antrenat de turbina de putere (TGP), la rândul
ei cuplată gazodinamic la TGJP.

Existenţa mai multor linii de arbori şi a mai multor corpuri de turbină oferă
următoarele avantaje:
 La funcţionarea la sarcini parţiale se poate realiza un bun reglaj al
debitului de aer aspirat de compresor, prin variaţia turaţiei
compresorului de joasă presiune.
 Există posibilitatea de a injecta abur în turbina cu gaze în scopul
creşterii puterii ITG.

Pentru a obţine gabarite cât mai reduse, multe ITG de mică şi medie putere
(îndeosebi de tip "heavy-duty") sunt proiecte pentru turaţii sensibil mai mari decât
cele sincrone. In acest caz este necesară prevederea unui reductor de turaţie pentru
cuplarea generatorului electric.

45
 46

Fig. 5.39 Dispunerea ITG cu generatorul electric la "partea rece"

(admisia în compresor)

Fig. 5.40 ITG de tip LM 5000

5.2.4.3 Compresorul de aer

Dacă epoca de pionierat a ITG era caracterizată prin utilizarea

compresoarelor centrifugale cu unul sau două etaje, după 1950 locul lor a început să
fie luat de maşini axiale. Acestea din urmă s-au impus în principal din două motive:
 Randament politropic mult mai bun decât cel al compresoarelor
centrifugale (90% faţă de 80 %);
 Realizarea unor rapoarte de compresie convenabile pentru debite mari de
agent.

Totuşi, compresoarele centrifugale pot fi încă interesante datorită

construcţiei mai simple în raport cu cele axiale, precum şi datorită funcţionării
stabile pe o plajă largă de încărcări. La ora actuală, unele ITG din gama de mică
putere sunt încă dotate cu astfel de componente. La alte categorii de compresoare,
primele trepte sunt axiale, iar ultima poate fi centrifugală.
În scopul reglării debitului de aer aspirat, compresoarele axiale moderne
sunt prevăzute la intrare cu pale statorice cu înclinare variabilă. Acestea pot asigura
o variaţie a sarcinii până sub 50% din valoarea nominală, menţinându-se în acelaşi
timp un bun randament al ITG.

46
 47
În figura 5.41 este prezentată o secţiune prin compresorul unei ITG de tip
V93, de fabricaţie Siemens [5.3].

Fig. 5.41 Secţiune prin compresorul ITG de tip V93, de fabricaţie Siemens

5.2.4.4. Camera de ardere

Din punct de vedere constructiv şi al dispunerii se pot distinge următoarele

categorii de camere de ardere:
 Cameră de ardere unică, plasată pe ax vertical deasupra ITG [5.21];
 Cameră de ardere dublă; cele două piese sunt dispuse pe ax orizontal sau
vertical de o parte şi de alta a ITG [5.3];
 Camere de ardere multiple, plasate pe circumferinţa ITG [5.6];
 Cameră de ardere inelară [5.1], [5.4].

Soluţiile cu cameră unică sau dublă, bazate pe experienţa obţinută în

realizarea cazanelor de abur convenţionale, au avantajul obţinerii unor randamente
ale arderii foarte bune şi ale unor pierderi mici de presiune. În figura 5.42 este
prezentată o secţiune printr-o astfel de cameră de ardere cu volum mare [5.8].
Folosirea mai multor camere de ardere mici plasate circular pe
circumferinţă conferă avantajul unei mari compactităţi şi disponibilităţi a ITG.
Defectarea uneia dintre acestea nu duce la oprirea întregii instalaţii. În plus, această
soluţie oferă o distribuţie uniformă a câmpurilor de temperatură în secţiunea de
admisie în turbina cu gaze.

47
 48

Fig. 5.42 Secţiune printr-o cameră de ardere cu volum mare

(ITG de tip V94, producţie Siemens)

Camera de ardere inelară realizează o flacără unică dispusă pe

circumferinţa turbinei cu gaze. Ea reprezintă soluţia cea mai bună din punct de
vedere al distribuţiei de temperaturi la intrarea în prima treaptă a turbinei.
Iniţial, ITG funcţiona cu preponderenţă în zona de vârf a curbei de sarcină,
fiind prevăzută cu sisteme de ardere doar pentru un singur tip de combustibil.
Trecerea în baza curbei de sarcină a impus realizarea unor camere de ardere
capabile să funcţioneze cu două tipuri de combustibil (principal, respectiv de
rezervă), fiecare cu propriile lui arzătoare.
Integrarea gazeificării cărbunelui în cadrul ciclurilor combinate gaze-abur
implică utilizarea unei noi generaţii de camere de ardere. Acestea trebuie să satisfacă
două condiţii specifice utilizării unor combustibili cu putere calorifică redusă:
arderea unor debite mari de combustibil, respectiv stabilitate a arderii.
În Tabelul 5.2 sunt prezentate tipurile de combustibil posibil a fi utilizate în
ITG [5.14], [5.17].
Gazul natural reprezintă cel mai comod combustibil, atât din punct de
vedere al manipulării, cât şi al caracteristicilor de ardere.
În absenţă gazului natural, combustibilul lichid uşor constituie un bun
înlocuitor. El pune însă o serie de probleme în ceea ce priveşte asigurarea unui bun
randament al arderii.

Tabelul 5.2 Combustibili posibil a fi utilizaţi în ITG

Combustibili tradiţionali  gaz natural
 combustibil lichid uşor (motorină)
 metanol
Combustibili lichizi speciali  păcură grea
 kerosene

48
 49
 gaz de sinteză
Combustibili gazoşi speciali  gaz de furnal
 gaz de gazogen

Combustibilii lichizi, cu precădere păcura grea, se caracterizează printr-un

grad mare de contaminare cu agenţii de coroziune (NaCl, V, Pb). În aceste condiţii
se impune o tratare a combustibilului înainte de a fi introdus în camera de ardere,
pentru a preîntâmpina fenomene nedorite şi degradarea turbinei cu gaze. O soluţie
poate fi reprezentată chiar de gazeificarea fracţiunilor grele rezultate din rafinarea
petrolului [5.9].
Gazul de furnal este unul din cele mai importante produse secundare ale
unui combinat siderurgic. El este deja folosit drept combustibil în cadrul unor
centrale convenţionale cu abur. Puterea sa calorifică relativ redusă (situată în jurul
valorii de 3700 kJ/m3N) îl face însă impropriu de a fi introdus ca atare în camera de
ardere a ITG. Este necesară o înnobilare a acestui combustibil printr-un aport de gaz
natural [5.15].
Din punct de vedere al resurselor şi rezervelor dovedite pe plan mondial,
cărbunele ocupă de departe primul loc în cadrul combustibililor fosili. O utilizare
directă a acestuia în camera de ardere a ITG pune probleme deosebite din punct de
vedere al coroziunii şi, îndeosebi, al eroziunii care apare la paletajul turbinei cu
gaze. În schimb, gazeificarea reprezintă o soluţie tentantă de utilizare a acestui tip
de combustibil pentru alimentarea unei ITG.

5.2.4.5. Turbina cu gaze

Din punct de vedere constructiv, turbinele cu gaze se aseamănă cu cele cu

abur. După modul de realizare al destinderii gazelor de ardere pot fi întâlnite turbine
atât cu acţiune (reacţiune redusă), cât şi cu reacţiune.
Utilizarea paletelor cu acţiune prezintă o serie de avantaje din punct de
vedere al evoluţiei temperaturii gazelor de ardere în turbină. Treapta cu acţiune
generează o cădere de entalpie sensibil mai mare decât una cu reacţiune. Turbina de
acest tip va necesita în consecinţă un număr mai mic de trepte (pentru aceeaşi
putere, turaţie şi parametrii de intrare). Deci temperatura gazelor de ardere va
scădea mai repede în lungul turbinei, după cum se poate observa din figura 5.43
[5.6].
Utilizând turbine cu acţiune, scade solicitarea termică a treptelor din zona
finală a turbinei şi în acelaşi timp se reduce debitul necesar de aer de răcire.

49
 50

1.1

Fig. 5.43 Evoluţia temperaturii gazelor de ardere într-o turbină cu gaze

1 - turbină cu acţiune; 2 - turbină cu reacţiune

6.2.4.6. Filtrul de aer

Filtrul de aer are rolul de a împiedica antrenarea de impurităţi mecanice în

interiorul compresorului. O filtrare corespunzătoare a aerului poate preîntâmpina
fenomene nedorite cum ar fi[5.8], [5.18]:
 erodarea paletelor compresorului (accentuată de vitezele mari de
curgere);
 coroziunea (datorată prezenţei în impurităţi a compuşilor de sodiu şi
potasiu care în reacţie cu vaporii de apă formează substanţe agresive
din punct de vedere chimic);
 înfundarea canalelor de curgere prin compresor.
Una din principalele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un filtru de
aer este introducerea unor pierderi de presiuni cât mai reduse. Aceste pierderi pot
influenţa sensibil performanţele ITG.
O soluţie modernă este utilizarea filtrelor cu autocurăţare (vezi figura 5.44)
[5.18].
Dispozitivul este format din mai multe cartuşe filtrante dispuse în paralel,
realizate pe bază de hârtie special tratată. Când pierderea de presiune pe unul din
cartuşe depăşeşte o valoare impusă (datorită prafului colectat), se introduce în
contracurent un flux de aer de înaltă presiune prelevat de obicei din refularea
compresorului. Se realizează în felul acesta o îndepărtare a particulelor solide
colectate de filtru, particule ce sunt evacuate pe la partea inferioară a instalaţiei.
Autocurăţarea se realizează concomitent doar pentru un număr mic de
cartuşe din totalul existent în filtru, astfel încât funcţionarea ITG nu este perturbată.

50
 51

3 3 4
1

2 2
5

Fig. 5.44 Filtru de aer cu autocurăţare

1 - cartuş filtrant; 2 - aer “impurificat”; 3 - aer curat către compresor; 4 - aer din
aspiraţia compresorului; 5 - praf colectat

Filtrele cu autocurăţare sunt recomandate în mod deosebit pentru zone

uscate, cu conţinut ridicat de impurităţi mecanice în atmosferă, în condiţiile în care
ITG lucrează la baza curbei de sarcină.
Alte tipuri de filtre, bazate pe două sau trei elemente filtrante înseriate, au
dezavantajul de a necesita o înlocuire periodică a elementelor componente la
intervale relativ scurte.
Eficienţa filtrelor nu depăşeşte 99%, astfel încât o cantitate însemnată de
impurităţi pătrunde în compresor. În acest sens, una dintre măsurile luate împotriva
coroziunii şi eroziunii este aplicarea unui strat de protecţie pe suprafeţele metalice
ale compresorului [5.2].
Acolo unde este cazul, în zona filtrului de aer poate fi prevăzută şi o
instalaţie de răcire a aerului în scopul creşterii performanţelor ITG. În figura 5.45
este prezentat un astfel de dispozitiv, bazat pe pulverizarea de apă în fluxul de aer
(răcire umedă) [5.16].

5.2.4.7 Amortizorul de zgomot

Legislaţia privind protecţia mediului impune restricţii severe în ceea ce

priveşte poluarea fonică. Din acest punct de vedere, instalaţia de turbină cu gaze
reprezintă o importantă sursă de zgomot.
Aproximativ 50% din poluarea fonică generată de ITG este datorată
punctelor de admisie al aerului în compresor, respectiv de eşapare al gazelor de
ardere din turbină [5.13]. În consecinţă, aceste puncte trebuiesc prevăzute cu
dispozitive care să atenueze zgomotul. În acest scop se pot utiliza materiale
absorbante, dispuse paralel cu direcţia de curgere a agentului termic (figura 5.46).

51
 52

Fig. 5.45 Instalaţie de răcire umedă a aerului aspirat de compresor

Fig. 5.46 Dispunerea materialelor absorbante de zgomot

Amortizoarele de zgomot sunt necesare atât în aspiraţia compresorului, cât

şi în refularea turbinei cu gaze. Dezavantajul major care rezultă din această
amplasare este introducerea unor pierderi suplimentare de presiune.

5.2.4.8. Instalaţia de pornire a ITG

Lansarea ITG necesită admisia concomitentă în camera de ardere, pe de-o

parte a aerului refulat de compresor, iar pe de altă parte a combustibilului. Însă

52
 53
compresorul nu poate asigura această condiţie atâta timp cât turbina cu gaze nu
produce lucru mecanic (se reaminteşte că antrenarea compresorului este asigurată de
către turbina cu gaze). Devine necesară existenţa unor surse externe care să permită
pornirea compresorului, independent de turbina cu gaze.
Dintre instalaţiile folosite pentru pornirea ITG se menţionează [5.18],
[5.19], [5.20]:
 motoare electrice de curent alternativ sau continuu;
 motoare Diesel;
 turbine cu gaze sau cu abur (când există o sursă secundară disponibilă
de gaze de ardere sau de abur sub presiune);
 turbine cu aer (alimentarea se face cu aer comprimat stocat în
rezervoare special destinate în acest scop).
Instalaţiile de pornire sunt legate de arborele ITG prin intermediul unui
ambreiaj care permite decuplarea lor după lansare.
În cazul ITG de mare putere, generatorul electric poate fi utilizat pentru
pornire, el lucrând în regim de motor sincron [5.5].

BIBLIOGRAFIE

5.1 Adkins R.C., ş.a., A combustor diffuser of annular configuration suitable for
industrial gas turbine, publicaţie ASME 92-GT-41, 1992
5.2 Beltran A.M., Foster A. D., Pepe J. J., Schilke P. W., Advanced gas turbine
materials and coatings,GE Marketing Communications, GER-3569D, 1993
5.3 Becker B., Ziegner M., The new Siemens/KWU model V64.3 gas turbine,
Publicaţie Siemens Power generation, noiembrie 1988
5.4 Brandauer M., Scherer V., Scheffknecht G., Braasch H., GT 26 repowers
Rheinhafen,revista Modern Power Sistems, nr,5, mai 1996
5.5 Brandt D. E., Colas M., MS 9001 F a new advanced technology 50 Hz gas
turbine, GEC Alsthom Technical Review, nr.4, 1991
5.6 Brandt D. E., Wesorick R. R., Gas turbine design philosophy,GE Marketing
Communications, GER-3434C, 1993
5.7 Brooks F. J., GE gas turbine performance characteristics, GE Marketing
Communications, GER-3567D, 1993
5.8 Deblon B., Preventive maintenance reduces operating costs of gas turbines,
Publicaţie Siemens Power Generation, august 1991
5.9 Emsperger W., Karg J., Voigtlander P., IGCC holds promise for burning oil
residues,Modern Power Systems, aprilie 1995
5.10 Grecu T., ş.a., Maşini mecanoenergetice, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983
5.11 Grecu T., Cârdu M., Nicolau I.,Turbine cu abur, Editura Tehnică, Bucureşti,
1976
5.12 Hoeft R. F., Operation and maintenance of GE heavy-duty gas turbine,GE
Marketing Communications, GER-3620B, 1993
5.13 Hoshino K., Designing power plants within acceptable sound levels,

53
 54
Publicaţie General Electrical International Gas Turbine Reference Library, nr.
SOAC - 7616, 1976
5.14 Kehlhofer R., Combined-cycle gas and steam turbine power plants,Fairmont
Press, Lilburn, SUA, 1991
5.15 Mulder J., Havernaur P., Santen D., Blast furnace gas cuts costs at Ijmond
1,Modern Power Systems, septembrie 1996
5.16 Murshed I. G., Options in operating combined gas and steam cycle for the
UAE operating condition, Teză de doctorat, Universitatea Politehnică Bucureşti,
Facultatea de Energetică, 1996
5.17 Rowen W. I., Design considerations for gas turbine fuel systems, GE
Marketing Communications, GER-3648B, iulie 1993
5.18 Slaterpryce A. A., Gas turbine support Systems,GE Marketing
Communications, GER-3452C, 1993
5.19 Wright J. P., Patel D., FT8 turbines power Boston Harbour clean up,Modern
Power Systems, vol.12, nr.9, septembrie 1992
5.20 ***, Gas turbine systems for generation applications,publicaţie Solar
Turbines, 1993
5.21 ***, GT 11N2. The high-efficiency and low emission gas turbine,
publicaţie ABB, nr. PGT 2063/92E

54