Sunteți pe pagina 1din 6

Efortul Aerob şi Anaerob

Efortul Aerob
Efortul aerobic înseamnă "cu oxigen" și apare atunci când energia este produsă în organism din
reacțiile chimice care utilizează oxigenul. Sistemul aerobic produce cele mai mari cantități de
energie, cum ar fi în cazul funcționării pe o perioada mai lungă, de exemplu alergatul pe distanţe
mari. Această producție de energie poate fi susținută pentru perioade lungi de timp, atâta timp cât
respirația poate furniza plămânilor suficient oxigen.

La începutul exercițiului, organismul nu poate furniza oxigen muschilor suficient de repede


pentru a iniția reacțiile chimice complexe care apar în timpul metabolizării aerobe. Prin urmare,
organismul se bazează pe procesele anaerobe pentru primele câteva minute. (Medbo, Mohn,
Tabata, Bahr, & Vaage, 2011)

Glicoliza aerobă
Glicoliza este defalcarea carbohidraților sub formă de glucoză sau glicogen în acid piruvic și care
are ca rezultat producerea a două molecule ATP. Un total de 10 reacții chimice sunt necesare
pentru a transforma carbohidrații în acid piruvic, acestea are loc în sarcoplasma muşchiului.
Glicoliza poate avea loc fără prezența oxigenului în celule, totuși, la terminarea glicolizei, celula
decide care proces să îl efectueze. Dacă este prezent oxigen,(respirația aerobă) atunci celula va
continua cu ciclul Kreb.

Ciclul Krebs

Ciclul acidului citric este o componentă cheie a metabolismului, prin care toate organismele
aerobe produc energie. Prin catabolismul zaharurilor, a grăsimilor și a proteinelor se produce
acetat sub formă de acetil-CoA. Acetil-CoA împreună cu doi echivalenți de apă (H2O) sunt
consumați în ciclul acidului carboxylic cu producerea a doi echivalenți de dioxid de carbon
(CO2) și a unui echivalent de HS-CoA. Pe lângă aceștia, un ciclu complet reduce trei echivalenți
de NAD+ la NADH, un echivalent de ubichinonă (Q) la (QH2), și convertește un echivalent
de GDP și fosfat anorganic (Pi) în GTP. NADH și QH2 obținuți în ciclul acidului citric este
utilizat ulterior în procesele de fosforilare oxidativă pentru a produce ATP.

Una dintre sursele primare de acetil-CoA sunt carbohidrații, care sunt degradați în procesul
de glicoliză pentru a produce piruvat. Acesta este decarboxilat cu ajutoru enzimei piruvat
dehidrogenaza și generează acetil-CoA după următoarea schemă de reacție:

 CH3C(=O)C(=O)O– (piruvat) + HSCoA + [[NAD+]] → CH3C(=O)SCoA (acetil-CoA) +


NADH + H+ + CO2

Produsul de reacție, acetil-CoA, este punctul de plecare în ciclul acidului citric.

 Ciclul acidului citric începe cu transferul grupării acetil de la acetil-CoA la compusul


acceptor cu patru atomi de carbon (oxaloacetat) cu formarea compusului cu șase atomi de
carbon (citrat).
 Citratul suferă ulterior o serie de transformări chimice, pierzând două grupări carboxil sub
formă de CO2. Acest CO2 este originar din oxaloacetat, și nu din acetil-CoA. Atomii de
carbon din acetil-CoA devin parte a scheletului de oxaloacetat după primul ciclu complet.
Pierderea atomilor de carbon donați de acetil-CoA necesită mai multe cicluri complete. Cu
toate acestea, datorită rolului ciclului TCA în anabolism, acești atomi de carbon pot să nu fie
pierduți sub formă de CO2, deoarece mulți dintre intermediarii ciclului TCA sunt precursori
pentru biosinteza altor molecule.
 Majoritatea energiei eliberată în etapele oxidative ale ciclului este tranferată sub forma
compusului redus NADH. Pentru fiecare grupare acetil care intră în ciclu se produc trei
molecule de NADH.
 Electronii sunt de asemenea transferați și la ubichinona Q, generând forma redusă QH2.
 La sfârșitul ciclului este generat oxaloacetatul și ciclul continuă. (Scott, 2008)

Efortul Anaerob

Efortul anaerob este atunci când organismul produce energie pentru exerciții fizice fără oxigen.
Sistemul de energie anaerobă începe în primele câteva minute ale întregului exercițiu, înainte ca
oxigenul suficient să fie disponibil la nivelul mușchilor pentru metabolismul aerob. Este de
asemenea utilizat pentru explozii rapide și puternice de energie, pentru care sistemul aerobic este
insuficient. Există două sisteme în metabolismul anaerob, care sunt sistemul ATP-PC și sistemul
de acid lactic.

Sistemul ATP-PC
Sistemul ATP-PC oferă o explozie imediată și intensă scurtă de energie utilă în sport, cum ar fi
sprinturile de 100 m, powerlifting sau evenimentele de aruncare cum ar fi aruncarea cu discu.

ATP este o moleculă de energie înaltă care este defalcată pentru a forma ADP și a elibera
energia. PC sau fosocreatina este o altă moleculă de energie înaltă, găsită în sarcoplasma fibrelor
musculare. Distrugerea ATP și creșterea volumului ADP declanșează o enzimă cunoscută sub
numele de creatin kinază pentru a iniția defalcarea PC-ului în fosfat și creatină. Fiind o reacție
exotermică, aceasta asigură energia necesară pentru resinteza ATP la o rată rapidă.

Avem doar 120g de Creatină în corpul nostru și astfel această repetare a ruperii PC-ului pentru a
produce energie pentru a resinteza ATP este temporară și poate dura doar maxim 10 secunde.
Prin urmare, sistemul ATP-PC este folosit în principal pentru mişcări explozive şi de viteză.
(Donatelli, 2007)

Care sunt avantajele sistemului ATP-PC?


• Nu necesită oxigen
• Phosphocreatina este stocată în celulele musculare, pregătite pentru a fi folosite imediat pentru
energie.
• Fiind un compus mic, reacționează rapid pentru a produce energie imediată.
• Nu există produse biproducți produse de reacție care provoacă oboseală (pur și simplu am
rămas fără combustibil, mai degrabă decât să inhibăm orice substanță).
• PC-ul poate fi resintetizat rapid, astfel încât suntem pregătiți să facem sprint sau să aruncăm din
nou după o scurtă perioadă de recuperare.
Care sunt punctele slabe sau dezavantajele?
• Numai cantități mici sunt stocate în mușchi, astfel încât acestea să se termine rapid
(aproximativ 8 până la 10 secunde).
Sistemul acid lactic
Uneori cunoscută și sub numele de glicoliză anaerobă, datorită procesului inițial, fiind același cu
glicoliza aerobă (așa cum sa menționat mai sus), numai fără oxigen. Deci, ca și înainte, 10 reacții
chimice au loc în Sarcoplasmul care transformă carbohidrații în acid piruvic și 2 molecule de
ATP. Diferența în prezent este lipsa de oxigen, ceea ce înseamnă că molecula NAD +
transportoare nu poate descărca produsul hidrogen (H +) de glicoliză care duce la o acumulare în
celulă.
Pentru a încerca să prevină creșterea acidității, acidul piruvic acceptă H +, formând acid lactic.
Dacă ar fi fost prezent oxigenul, H + ar fi transportat la mitocondrie pentru a fi folosit în ciclul
lui Kreb. Acidul lactic se crede că interfereză cu contracția musculară din cauza întreruperii
legării calciului cu troponina. Aciditatea stimulează, de asemenea, terminațiile nervoase libere
din interiorul mușchiului, provocând durere. Datorită producției de acid lactic, acest sistem
energetic poate fi predominant timp de până la 2 minute.
În urma unui exercițiu anaerobic, în ciuda procesului metabolic folosit fără a necesita oxigen,
corpul va fi în datorii de oxigen și astfel rata de respirație va fi foarte mare.

Orice sport sau eveniment care necesită o explozie susținută de exerciții de intensitate ridicată va
utiliza sistemul de acid lactic și va determina organismul să intre în datoria de oxigen. Spre
exemplu, 400m Sprinting, Speed Skating, Crossfit competiții și antrenament Cicuit.
Care sunt avantajele sistemului lactic?
• Există o cantitate uriașă de glicogen stocat în mușchi și ficat, care pot fi puse la dispoziție
pentru energie.
• Este mai eficient - resintește două molecule de ATP, spre deosebire de una pe care ATP-PC o
gestionează.
• Mai puține reacții decât sistemul de aerobic sunt necesare pentru a produce energie, deci este
mai rapid (dar nu la fel de rapid ca sistemul PC).
• Oferă o energie cu o intensitate mai mare, susținută, între 10 și 180 de secunde.
• Poate funcționa atât anaerob (fără oxigen) cât și aerobic (cu oxigen).

Care sunt dezavantajele?

• Nu este la fel de rapid ca sistemul PC.

• Este produs acid lactic care provoacă oboseală şi discomfort.

• Cauzează durerea prin stimularea receptorilor de durere (Prampero & Ferretti, 1999)
Bibliography
Donatelli, R. (2007). Sports-specific Rehabilitation. In R. Donatelli, Sports-specific Rehabilitation (pp. 40-
41). Elsvier.

Medbo, J., Mohn, A., Tabata, I., Bahr, R., & Vaage. (2011, May 14). Anaerobic capacity determined by
maximal accumulated O2 deficit. Journal of Applied Physiology, pp. 50-60.

Prampero, P. E., & Ferretti, G. (1999, August 24). The energetics of anaerobic muscle metabolism: a
reappraisal of older and recent concepts. Elsvier, pp. 103-115.

Scott, C. B. (2008). . A Primer for the Exercise and Nutrition Sciences: Thermodynamics, Bioenergetics,
Metabolism. Maine: Humana press.