FIȘA NR.

Jan Amos Comenius

Jan Amos Comenius s-a născut la Nivniţa, în Moravia – 1592 și a murit în 1670. Rămânând
orfan de ambii părinţi,Comenius începe studiile destul de târziu, dorind să ajungă pastor al propriei
comunităţi, studiază filosofia şi teologia la universităţile din Helborn şi Heidelberg.
Lucrări reprezentative
Cele mai importante lucrări ale sale sunt : „Didactica magna” scrisă în 1663 în limba cehă
şi tradusă în 1657 în limba latină , „Lumea simţurilor zugrăvită în imagini” – 1668 , „Schola
ludus ” (Școala jocului), „Schola materna”, „Pampaedia”.
Idei reprezentative
Prin lucrarea sa, „Didactica Magna”, Comenius a introdus conceptul „didactica” în teoria
şi practica şcolii în secolul XVII-lea. El consideră că a învăţa pe altul înseamnă a şti ceva şi a face
şi pe altul să înveţe să ştie şi aceasta repede, plăcut şi temeinic, în special cu ajutorul exemplelor,
regulilor şi aplicaţiilor generale sau speciale. Profesorul trebuie să-l ajute pe şcolar să-şi însuşească
ştiinţa şi a şti înseamnă „a putea reda ceva fie cu mintea, fie cu mâna, fie cu limba”, susţinea că o
metodă de lucru adecvată asigură rezultate bune chiar şi în cazul unor dascăli şi elevi mai puţin
buni; susţinea că în transmiterea cunoştiinţelor, condiţia de bază este ca „toate să fie predate prin
exemple, prin precepte, prin aplicaţie sau imitaţie.
Comenius prezintă arta universală de a-i învăţa pe toţi totul, punând bazele unei noi
orientări în domeniul educaţiei şi învăţământului. Comenius ţine să precizeze că instruire tuturor
oamenilor este nu numai necesară şi accesibilă, ci şi realizabilă datorită faptului că ei dispun de
instrumente de cunoaştere: simţuri, raţiune şi credinţă.
Pedagogul ceh reliefează trei laturi ale educaţiei – intelectuală, morală şi religioasă. Desi
nu amintește de educația fizică, aceasta nu este neglijată apreciind ideea că de starea corpului
depinde activitatea spiritului uman, buna dezvoltare fizică este considerată drept condiţie a
integrităţii fiinţei umane.
Comenius a stimulat procesul de delimitare a “ obiectivelor de învatamant” de știinte. În
școală cunoștințele urmau să se îmbogățească printr-o continuă extindere a conținutului lor, deci
un învățământ treptat, gradat, concentric, aceste reglementari impuneau elaborarea cât mai
riguroasă a unor planuri și programe de învățămant.
Scopul educației morale îl constituie dobândirea virtuților cardinale:
înțelepciunea, cumpătarea, curajul și dreptatea asa cum sunt ele înțelese în religia crestină. Pentru
cultivarea acestor virtuți se propun utilizarea a doua metode : exemplul și exercițiul. Comenius
tratează în profunzime procesul instructiv ca proces complex de învăţare a ştiinţelor, artelor şi
limbilor, dar îl consideră ca o condiţie a constituirii moralităţii.
Educația religioasă se realizează prin lecturarea Bibliei care cultiva iubire, credință
și speranță și prin fapte bune.
O altă idee dezvoltată de Comenius este aceea coform căreia educația trebuie să se facă în
conformitate cu natura: omul trebuie să procedeze pentru formarea sa însăși cum procedează
natura în manifestările ei. Mai întâi se formează legea (principiul) apoi se oferă modelul de
manifestare a acestei legi în natură. Principiul conformității educației ca natura , luarea în
considerare atât a naturii exterioare omului, cât și a naturii umane cum ar fi particularitățile de
vărstă : prima copilărie 0-6 ani, a doua copilărie 6-12 ani, pubertatea cu adolescența 12- 18 ani, și
tinerețea 18- 24 de ani.
Comenius vorbește de o limbă universală ce ar putea contribui la asigurarea păcii și
înțelegerii dintre popoare.
Principiile evocate de Comenius sunt intuiţii geniale, dintre care unele abia în secolul XX
au primit o consacrare şi o fundamentare teoretică (principiul educaţiei permanente ,al predării
interdisciplinare, al cunoaşterii holistice a realităţii).
Idei actuale
Opera pedagogică a lui Comenius se constituie într-o doctrină pedagogică ce îşi păstrează
şi astăzi actualitatea. Viziunea sa asupra didacticii, stă la baza modalităţii de organizare a
procesului de învăţământ desfăşurat în limba maternă, pe clase şi lecţii, cu programe şcolare şi
manuale, cu elevi de aceeaşi vârstă cu personal calificat, într-un an şcolar, cu perioade de activitate
şi de odihnă, cu o anumită organizare a zilei.
Un alt principiu este cel al predării conştiente şi active. în locul învăţării mecanice, pe de
rost, este preferată predarea logică prin relevarea cauzelor şi prin participarea activă a copiilor la
aflarea lor
O altă idee ce o putem actualiza este limba universală din zilele noastre, engleza.
 Comenius prevede şi condiţiile care vor asigura succesul procesului didactic. În acest sens
accentuează necesitatea organizării învăţământului prin stabilirea unei structuri a anului şcolar
precum şi data începerii studiilor la 1 septembrie; o anumită structură a lecţiei care să cuprindă trei
etape ale procesului didactic: demonstrarea, explicarea, aplicarea. Această primă încercare de
organizare a procesului de învăţământ constituie prototipul actualei structuri a lecţiei.
Citat reprezentativ
“Oamenii trebuie să înveţe a fi înţelepţi, pe cât posibil, nu din cărţi, ci de la cer şi pământ,
de la stejari şi fagi, adică să cunoască şi să cerceteze lucrurile înseşi, iar nu din observaţiile şi
mărturiile străine”(p.79).
În acest text reprezentativ se regăseşte teoria senzualistă prin care lumea exterioară se percepe
prin intermediul organelor de simţ şi teoria empiristă ce definește cunoaşterea ca fiind realizată
prin experienţă. Tot el propune ca metodă de cunoaştere metoda intuitivă: „Totul pe cât posibil să
se prezinte simţurilor ”. Ca metodă de învăţare, Comenius menţionează şi importanţa exerciţiului.