FIZIOPATOLOGIE

Introducere
 Fiziopatologia
• este o ramură a medicinei
• studiază aspectele dinamice ale bolii
• descrie mecanismele care stau la baza:
o modificărilor funcționale cauzate de starea
de boală,
o manifestărilor sub formă de semn, simptom ,
o modificărilor clinice și paraclinice ale bolii.
• Cunoașterea acestor mecanisme este
esențială în:
• stabilirea tratamentului adecvat
• ameliorarea simptomelor
• prevenirea efectelor bolii
• profilaxie
Celula. Adaptarea celulară. Necroza
și apoptoza celulară
 Celula
• Corpul uman este format dintr-o multitudine de celule.
• Celula este cea mai mică unitatea componentă a
corpului uman care este capabilă să îndeplinească
funcțiile de bază ale organismului: metabolism,
mobilitate, reproducere și funcția genetică (ereditară).
• Fiind unitatea de bază a vieții, celula este și unitatea de
bază a bolii.
• Celula face permanente ajustări, ca răspuns la
modificările constante ale mediului, pentru a menține
hoeostazia funcțională a organismului.
Leziunile celulare.
Adaptarea celulară
 Leziunile celulare
Lezarea sau moartea celulelor se poate produce printr-o
serie de factori care pot fi grupați în câteva categorii:
1. lipsa de oxigen (hipoxia) sau de alți nutrienți importanți
– celulele sunt în mod special dependente de un aport
constant de oxigen deoarece el constituie sursa de energie
necesară reacțiilor chimice oxidative care mențin
integritatea celulei și a componentelor sale
2. factori fizici (mecanici, termici, radiații etc.) – care:
• distrug celula sau
• distrug relațiile spațiale normale dintre organitele
celulare sau
• lezează integritatea structurală a unui sau mai multor
tipuri de organite celulare.
Acești factori mecanici sau termici sunt cauză
importantă de boală.
3. agenți infecțioși – bacterii, virusuri, fungi, paraziți –
afecteză în mod specific celula gazdă
4. factori chimici – toxice, medicamente, etc., dar și
substanțe edogene care se acumulează sau acționează
asupra celulei (”erori” genetice)
5. defecte genetice – pot afecteaza metabolismul celular
sau determină anumite malformații
6. dezechilibre nutrționale – sub-sau supraalimentația
determină lezări sau modificări celulare
7. reacțiile imunologice – de ex.: reacțiile de
hipersensibilitate
• Când acționează unul din agenții lezionali menționați,
primul și cel mai important efect este cel biochimic. Se
produce o modificare a uneia sau mai multor recții
metabolice intracelulare. Ele pot sau nu să inducă
modificări morfologice ale celulei agresate.
• Nu toate agresiunile sunt urmate de o modificare
biochimică intracelulară, deoarece există variate
mecanisme de adaptare la diferitele agresiuni. De
exemplu o celulă musculară supusă unuei solicitări
anormale își crește forța prin mărirea volumului, adică
prin hipertrofie.
Tipuri de modificări celulare
adaptative:
1. modificări ale numărului
2. modificarea dimensiunilor
3. acumularea intracelulară normală sau anormală
de substanțe
 1. Modificări ale
numărului de celule:
a) Hiperplazia = creșterea numărului de celule (sub acțiune
hormonală sau prin creșterea necesităților)
Tipuri de hiperplazie:
- fiziologică, de exemplu:
o în perioada de pubertate (apariția caracterelor sexuale
secundare)
o proliferarea epiteliului mamar în sarcină
- compensatorie:
o vindecarea plăgilor
o regenerarea țesutului distrus, în țesuturile capabile de
regenerare (ex.: după reducerea țesutului hepatic prin boală sau
chirurgical)
- patologică:
o mărirea glandei tiroide sub acțiunea hipersecreției de TSH
hipofizar
 b) Aplazia = scăderea numărului de celule
- fiziologică: scăderea numărului de leucocite de la vârsta
de nou născut până la maturitate:
(18.000 → 4.000-10 000)
- patologică: aplazia medulară (scăderea numărului de
celule stem* și în consecință scăderea numărului de
globule albe, roșii și de trombocite)

*Celulele stem sunt celule nediferențiate care se pot diferenția și care prin diviziune
(mitoză) pot forma alte celule stem
 2. Modificarea
dimensiunilor celulelor
a) Hipertrofia= creșterea dimensiunilor celulei
- fiziologică:
o hipertrofia musculară prin antrenament
o hipertrofia cardiacă la sportivi, care necesită un debit cardiac
crescut
• * mușchii scheletici și miocardul își cresc volumul doar
prin hipertrofie, nu și prin hiperplazie
o hipertrofia uterină în sarcină
• * uterul crește atât prin hiperplazie cât și prin hipertrofie
- patologică:
o hipertrofia cardiacă din hipertensiunea arterial
b) Atrofia = scăderea dimensiunilor celulei
o cauze multiple: prin neutilizare (atrofia de imobilizare), scăderea aprovizionării
cu sânge, denervare, nutriție inadecvată, lipsa stimulării hormonale etc.
- fiziologică:
o atrofia uterină după sarcină, la menopauză
o atrofia musculară care însoțește procesul de îmbătrânire
- patologică:
o atrofia musculară post imobilizare
o atrofia musculară din amiotrofiile musculare, paralizii (denervare)
• * atrofia nu înseamnă moarte celulară, deoarece celulele pot fi
reactivate cu excepția celulelor permanente, cum sunt neuronii
(ex.: atrofia cerebrală care este definitivă)
 c) Metaplazia = transformarea reversibilă a unui tip de
celule cu altul, care este mai potrivit mediului ostil în care
trebuie să activeze (substituție adaptativă). Pericolul
constă în faptul că aceste celule se pot transforma în timp
în celule canceroase.
o modificarea epiteliului vezicii urinare din unul de tranziție
în unul pavimentos sub acțiunea calculilor renali
o modificarea epiteliului esofagului în cazul refluxului
gastroesofagian
o modificarea epiteliului ciliat al căilor respiratorii în unul
pavimentos stratificat la fumători
d) Displazia = apariția unor celule atipice ca răspuns la un stimul iritant
cronic.
- nu este un proces adaptativ în adevăratul sens al cuvântului,
deoarece nu deservește vreunei funcții specifice
- este totuși un proces controlat de reproducere celulară, dar care se
poate transforma în unul necontrolat, malign (cancer)
- este caracterizat printr-o completă distrugere a arhitecturii celulare
normale, atât în ceea ce privește forma și dimensiunea
- celulele epiteliale suferă cel mai frecvent astfel de transformări, de
exemplu: epiteliul bronșic sau cel cervical uterin
- acumularea intracelulară normală sau anormală de substanțe
Modificările adaptative ale celulei
3. Acumularea intracelulară normală
sau anormală de substanțe
• Acumularea intracelulară de substanțe, de obicei rezultă din
modificări ale mediului sau din incapacitatea celulei de a
procesa substanțe pe care nu le poate metaboliza.
• Aceste substanțe se acumulează în citoplasmă determinând
transformări precum:
o hipertrofie celulară
o acumulare de lipide
o depozitarea de glicogen
o calcificări (precipitarea calciului în inflamația cronică) etc.
 Necroza celulară
• Atunci când factorii lezionali sunt de intensitate mare sau
dacă ei acționează pe timp îndelungat, capacitatea de
adaptare celulară este depășită. La un moment dat procesele
devin ireversibile iar celula moare.
• Moartea celulară localizată poartă denumirea de necroză.
• Toate celulele conțin o varietate de enzime care sunt eliberate
după moartea celulară și care încep dizolvarea
componentelor celulare. Țesutul sănătos din jurul focarului de
necroză reacționeză printr-un răspuns inflamator acut, în
cadrul căruia sunt trimise leucocitele care vor fagocita celulele
necrozate.
• Cauzele necrozei sunt aceleași ca și cele care induc
modificările adaptative.
 Clasificarea leziunilor
celulare:
• Leziunile celulare pot fi reversibile sau pot progresa spre
modificări ireversibile, letale.
• Leziuni reversibile = leziuni care pot fi înlăturate când
stimulul sau cauza care l-a determinat încetează să mai
acționeze. De exemplu:
o Ischemia – reprezintă un deficit circulator local prin
micșorarea afluxului de sânge arterial in țesutul
respectiv. Acesta poate fi reversibil, situație în care
țesutul își revine la normal, dar poate progresa
inducând infarctizarea zonei (necroză). Această
situație apare de exemplu în ateroscleroza.
o Un exemplu clasic de ischemie este angina pectorală
Ischemie cerebrală
Leziuni ireversibile – exemple:
o infarctizarea
o necroza
• a. Infarctizarea:
o este o necroză localizată determinată de
întreruperea afluxului de sânge într-un anumit
teritoriu printr-un trombus sau embolie
o se mai numește necroză ischemică (este o
necroză ”de coagulare”)
o ex.: infarctul de miocard
b. Necroza:
= moartea celulară sau tisulară însoțită de modificări celulare
structurale. Pe baza acestor modificări se distinge:
o Necroza de coagulare este determinată de o oprire a circulaţiei
sanguine; celula își păstrează aspectul arhitectural mai mult
timp, dar se produce o distrugere a nucleului (infarct miocardic,
arsură).Apare în organe solide cu circulaţie vasculară terminală.
o Necroza de lichefiere (colicvaţie) apare în ţesuturi bogate în apă
şi lipide (creier, măduva spinării). In infarctul cerebral, ţesuturile
devin moi şi formează un chist plin cu un lichid tulbure (neuroni
distruși de enzimele lizozomale eliberate), dezorganizând
arhitectura tisulară normală.
o Necroza cazeoasă este o combinație de necroză de coagulare și
lichefiere, caracteristică tuberculozei. Se formează o materie
moale, friabilă în zona centrală (cazeoasă, de consistența
brânzei) care este înconjurată la periferie de o substanță
grunjoasă albă sau cenuşie, sfărâmicioasă.
Necroză ischemică (infarctul de miocard)
Miocard normal Necroză de coagulare

(infarct miocardic)
Necroză de coagulare
 Forme particulare de
necroză:
Gangrena = este o necroză de coagulare care apare prin:
o sistarea afluxului de sânge
o ± suprainfecție bacteriană
• dacă necroza apare la extremități (mână, picior) nefiind
însoțită de infecție este vorba de o gangrenă uscată
(țesuturile par uscate, roșu-violacee până la negre)
• dacă necroza se suprainfectează apare o gangrenă umedă
• gangrena organelor interne este o hernie umedă
o ex.: gangrenă intestinală în caz de hernie cu intestin
încarcerat/strangulat sau apendicita gangrenoasă etc.
Gangrenă uscată
Gangrenă umedă
 Apoptoza (moartea celulară
programată)
• Grecă:apo = departe; ptosis = cădere
• Spre deosebire de necroză apoptoza este o moarte
celulară programată. Ea este înscrisă genetic și este
specifică organismelor pluricelulare.
• Apoptoza are rolul de a:
o adapta țesuturile la necesități
o de a elimina celulele embrionare din viața
intrauterină, de a modula creșterea și dimensiunea
țesutului fiind opusul mitozei
o de a îndepărta celulele cu potențial nociv (celule
canceroase, celule infectate cu virusuri, celule
imunologice care acționează înpotriva propriilor
structuri etc.)
• apoptoza este declanșată de o multitudine de
factori:
- TNF-α – factorul de necroză tumorală (tumor necrosis
factor) – o proteină (citokină) implicată în inflamație, produsă de macrofage, leucocite
etc., rol în controlul celuleror imune, induce febra, apoptoza, distrugerea celulelor
tumorale, inhiba replicarea virală etc.

- glucocortcoizi
- medicamente citotoxice
- absența factorilor de creștere (GF) – citokine implicate în
procesele imune, embriogeneză, comunicare intercelulară etc. Induc creșterea,
diferențierea, proliferarea celulară
 Apoptoza patologică:
1. Apoptoza accelerată
• Poate fi declanșată de:
o ischemie
o substanțe toxice
o inflamație (infecție, boli autoimune) etc.
• Are loc o distrugere inadecvată a unor celule esențiale cu apariția unor
insuficiențe de organe. Consecințele posibile sunt:
o diabetul (prin distrugerea celulelor B din pancreas)
o rejetul de transplant
o degenerarea neuronilor (boala Parkinson, Alzheimer, tetraplegie,
scleroza multiplă etc.)
o insuficiență hepatică
o distrugerea celulelor eritropoetice (anemie aplastică)
o imunodeficiența din infecția HIV
2. Apoptoza diminuată:
• Cauze:
o tulburări endocrine, genetice, infecții virale
• Consecințe:
o celulele care scapă de apoptoză se pot
transforma în celule tumorale
o cauze de boli autoimune (prin exces de celule
imunocompetente)
o afectează dezvoltarea embrionară
(malformații: ex.: sindactilie)
Necroza - apoptoza