Lucrare de Licență

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, ADMINISTRATIVE ȘI ALE COMUNICĂRII

SECȚIA – COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE
LUCRARE DE LICENȚĂ
INFLUENȚA COMPORTAMENTULUI NON-VERBAL AL
PROFESORILOR ASUPRA PERFORMANȚEI STUDENȚILOR
COORDONATOR SUSȚINĂTOR
Ștefania Moiș
1
CUPRINS
I. Introducere
II. Cadru teoretic
1. Comunicarea verbală și nonverbală
2. Influențele comunicării
3. Relația student-profesor
III. Cadru metodologic
IV. Concluzii
V. Perspective de cercetare
2
I. Introducere
Ipoteza lucrării: Cu cât un profesor se exprimă mai mult prin intermediul limbajului non-verbal
cu atât studenții vor înțelege mai ușor informațiile transmise.
Și o sub-ipoteză: Cu cât studenții înțeleg mai ușor informațiile transmise cu atât performanța
acestora se va îmbunătăți.
Întrebări de cercetare:
 Limbajul nonverbal al profesorilor afectează performanța studenților?

 Informația transmisă eficient prin comunicare verbală și nonverbală este mai ușor receptată
de către studenți?
II. Cadru teoretic

1. Comunicare verbală și nonverbală
Pentru a valida ipoteza lucrării de cercetare de față este nevoie să definim conceptele
principale care sunt prezente în aceasta.
Definiția comunicării după Boutaud și Jean Jacques „Comunicarea cuprinde

interacțiunea cu ajutorul unor simboluri și transmiterea neintenționată de informații prin cel care
comunică, interpretată ca fiind informativă de către un observator”.1
Nu putem vorbi despre comunicare nonverbală fără să aducem aminte de

comunicarea verbală deoarece aceste două concepte funcționează împreună, iar pentru a
beneficia de rezultate optime trebuie utilizate amândouă. Comunicarea verbală este considerată
„forma fundamentală de realizare a relațiilor interumane, tiparul ce stă ca suport al oricărei alte
1
Lect. univ. Cristian Radu apud. Boutaud, Jean Jacques, 2004, „Comunicare verbală și nonverbală – suport de
curs”, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării,
Departamentul de Comunicare, Relaţii Publice și Publicitate, 2013, p.5.
3
forme de comunicare”.2„Roman Jakobson a stabilit lista celor șase factori implicați în procesul de
comunicare: emițător, receptor, mesaj, context, cod și contact.”3
Lucrarea de față presupune analizarea comportamentului nonverbal, dar după cum

știm cele două nu există una fără cealaltă, mai ales în cazul unui profesor care transmite
informațiile către studenți în primul rând verbal și mai apoi nonverbal. Cel din urmă având rol de
întărire pentru cuvintele vorbite.
În acest scop al doilea concept discutat va fi comunicarea nonverbală, N.A.

Chaudhry împreună cu M Afril ne oferă o definiție simplă a comunicări nonverbale și anume
aceasta este o comunicare nerostită care are loc la fiecare întâlnire față în față dintre oameni.
Aceștia consideră că, comunicarea nonverbală rămâne o parte neglijată a sistemului de învățământ,
iar prin această neglijare efectele benefice care ar putea fi aduse într-o sală de clasă de către această
cunoaștere a comunicării sunt inexistente deși esențiale pentru o înțelegere mai profundă a
instrucțiunilor ce au loc într-o sală de clasă.4
În studiul „The Role of Nonverbal Communication in the Teacher-Pupil

Relationship” Tatiana Dobrescu5 ne prezintă o definiție mai largă „comunicarea nonverbală este
concretizată într-un grup de mesaje care nu sunt exprimate în cuvinte și care pot fi decodate, creând
înțelesuri care pot acompania, contrazice, înlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin
cuvinte.”
Comunicarea nonverbală este alcătuită din gesturi și postura, împreună cu mimica,

utilizarea spațiului, contactul vizual, atingerile corporale, îmbrăcămintea, mirosurile, tonul vocii,
reprezentarea tipului însoțesc și, uneori, înlocuiesc cuvintele.6
2
Lect. univ. CristianRadu, „Comunicare verbală și nonverbală – suport de curs”, Universitatea „Babeş-Bolyai”,
Cluj-Napoca Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Departamentul de Comunicare,
Relaţii Publice și Publicitate, 2013, p.26.
3
Ibidem.
4
N. A. Chaudhry and M. Arif1, „Teachers’ Nonverbal Behavior and Its Impact on Student Achievement”,
International Education Studies; Vol. 5, No. 4; ISSN 1913-9020 E-ISSN 1913-9039, 2012.
5
Tatiana Dobrescu, Gabriel Stănică Lupu apud. Dobrescu 2006, „The Role of Nonverbal Communication in the
Teacher-Pupil Relationship”, The 6th International Conference Edu World 2014 “Education Facing Contemporary
World Issues”, 7th - 9th November 2014.
6
Chelcea S., Ivan L., Chelcea A., „Comunicarea nonverbală: gesturile și postura: cuvintele nu sunt de-ajuns”,
București: Comunicare.ro, 2005, p 11, ISBN 973-711-014-5.
4
Foarte mulți autori au încercat să facă o clasificare a comportamentului nonverbal,
dar de departe cea mai reușită clasificare o găsim în studiul „The repertoire of nonverbal behaviour:
Categories, origins, usage, and coding” făcut de Paul Ekman și Wallace V.Friesen care va fi
reprodus în tabelul 1.7
Tabel 1, clasificarea comportamentului nonverbal după Paul Ekman și Wallace V. Friesen
Tipuri de comportamente nonverbale Caracteristici ale comportamentelor

nonverbale
1. Embleme: mișcări care substituie Utilizarea
cuvintele Condiții externe
Relația cu comportamentul verbal
Conștient/Intenționalitate
Feedback extern
Tipul de informație transmisă
2. Ilustratori: mișcări care acompaniază Originea

vorbirea și o accentuează, o modifică. Răspuns înnăscut
O punctează etc. Învățat în mod special
Învățat social și cultural
3. Reglatori: mișcări ce mențin și Codificarea

semnalează o schimbare a rolurilor de Acte codificate extrinsec
ascultător/vorbitor. Acte codificate arbitrar
Acte codificate iconic
Acte codificate intrinsec
4. Expresii faciale
7
Chelcea S., Ivan L., Chelcea A apud. Paul Ekman, Wallace V. Friesen,1969, „Comunicarea nonverbală: gesturile
și postura: cuvintele nu sunt de-ajuns”, București: Comunicare.ro, 2005, p. 11, ISBN 973-711-014-5.
5
5. Adaptori: automanipulări sau
manipulări ale obiectelor legate de
nevoile individuale sau de starea
emoțională a persoanelor.
Acest tabel ne va ajuta la interpretarea rezultatelor și realizarea chestionarului care va fi aplicat în

acest studiu ca una dintre metodele de cercetare pentru validarea ipotezei.
Pentru a înțelege mai profund modul în care comportamentul nonverbal ne poate

afecta este necesar să aducem în discuție canalul prin care se face comunicarea. „Canalul se referă
strict la conexiunea fizică ce face posibilă comunicarea.”8
Clasificarea canalelor de comunicare nonverbală conform lui John Fiske9:
1. contactul corporal – adică modul în care atingem persoanele din jur, acesta poate
fi folosit de profesor pentru a încuraja studenții (ex. o mână așezată pe umăr poate fi interpretat ca
un gest încurajator) deși acest gen de proximitate între profesor - studenți ar putea fi interpretat
într-un mod nepotrivit, se impune o atenție sporită asupra contextului în care se află.
2. proximitatea se referă la distanța fizică dintre oameni, în cazul de față trebuie

respectat spațiul personal atât al profesorului cât și al studentului deoarece orice alt gen de
apropiere ar putea sa influențeze greșit interpretări sau dimpotrivă o îndepărtare prea mare între
cei doi poate avea efecte negative în cadrul academic. Deoarece o distanțare prea mare poate fi
interpretată ca un act de superioritate al profesorului și atunci relația de încredere între profesor-
student va slăbi.
8
Lect. univ. Cristian Radu, „Comunicare verbală și nonverbală – suport de curs”, Universitatea „Babeş-Bolyai”,
9
Lect. univ. Cristian Radu apud. John Fiske, „Comunicare verbală și nonverbal – support de curs”, Universitatea
„Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Departamentul de
Comunicare, Relaţii Publice și Publicitate, 2013, p.26.
6
3. orientarea sau poziționarea interlocutorilor. Pentru o transmitere eficientă a
informaților este sugerată o poziționare față în față sau în cazul unui profesor și o sală de clasă,
acesta să fie îndreptat către clasă.
4. aspectul. Face referire la vestimentație și accesorii, deoarece suntem supuși

prejudecăților un profesor cu un aspect neglijat poate fi considerat inferior și atunci informația nu
va fi recepționată corect de către studenți, aceștia crezând că o persoană considerată din punct de
vedere exterior, inferioară, nu poate transmite decât informații inferioare care nu merită să fie
internalizate.
5. mișcările capului sunt importante mai ales între emițător și receptor, în cazul
nostru între student și profesor. Aceste mișcări, dacă sunt folosite în mod corect, au rol de a
acompania mesajul verbal transmis și de a accentua atenția studenților asupra subiectului discutat.
6.. expresia facială trebuie controlată cu grijă deoarece multe interpretări se fac la
nivelul subconștientului fără ca noi să ne dă seama și acest lucru poate facilita transmiterea de
informații de către profesori sau o poate îngreuna.
7. gesturile sau kinezica „se referă la mișcările brațelor și ale picioarelor și vin să
completeze comunicarea verbală.”10 Un profesor care își accentuează vorbele prin gesturi va
transmite informația într-un mod mai ușor către studenți, atrăgându-le atenția prin mișcări. Dacă
acesta nu se va folosi de acest „ajutor” atunci putem spune că receptorul va deveni ușor plictisit
mai ales dacă informația transmisă este cu un grad de dificultate mărit.
8. postura se referă la poziția în momentul comunicării, dacă suntem așezați sau în

picioare, contează din nou la fel de mult în relaționarea dintre profesori și studenți. Dacă mai
adăugăm elemente precum o catedră, faptul că profesorul stă așezat la catedră reprezintă un blocaj
pentru răspândirea informației.
9. mișcările ochilor și contactul vizual. Contactele vizuale frecvente sunt un mod

de a transmite/accentua informațiile transmise. Într-un studiu efectuat de către Canan P. Zekia a
10
7
descoperit faptul că studenții percept contactul vizual ca o sursă pentru motivație, concentrare,
entuziasm o unealtă pentru a atrage și păstra atenția.
10. aspectele nonverbale ale vorbirii „cuprind codurile prozodice, mai precis,
intonația și accentuarea silabelor, precum și codurile paralingvistice, adică cele care trădează
aspecte legate de emițător (tonul, ritmul, erorile etc).”11 De asemenea o informație transmisă pe un
ton ridicat, iritat, etc. nu va produce efectul dorit de către profesor și studenții vor asocia toate
informațiile cu un lucru negativ doar din cauza intonației pe care sunt transmise și vor intra într-o
stare defensivă față de profesor.
Percepția și utilizarea spațiului are un rol important pentru acest studiu deoarece
felul în care este poziționat un profesor într-o sală de clasă are o influență mare în receptarea
mesajelor de către studenți.
Septimiu Chelcea ne dă o definiție a proxemicii destul de clară în cartea lui

„Comunicare nonverbală: gesturile și postura”. „Proxemica poate fi măsurată în secunde, metri,
număr de generații într-o familie etc.”
Edward T. Hall a identificat patru distanțe interumane: publică, socială, personală,

intimă. Pentru noi este importantă prezentarea distanței publice, deoarece cadrul universitar este
unul public. Așadar distanța publică se împarte în doua categorii: apropiată și neapropiată.12
 Distanța publică apropiată: „impune să se vorbească foarte tare și rar, accentuându-se

fiecare cuvânt. De la această distanță nu se mai pot distinge expresiile faciale sau culoarea
ochilor celui care vorbește. În sălile de conferință și amfiteatrele universitare se fac
expuneri păstrându-se distanță publică apropiată (3,60-7,50 m).”13
11
12
București: Comunicare.ro, 2005, ISBN 973-711-014-5, p. 47.
13
Ibidem.
8
Comunicarea nonverbală joacă un rol major în interacțiunile noastre zilnice și mai

ales în momentul în care dorim să transmitem ceva, pentru cel mai eficient mod de a transmite
informația este nevoie de o sincronizare foarte bună între comportamentul nonverbal și cel verbal.
Factorii ce împiedică transmiterea și interpretarea mesajului emis de către profesor către

studenți.
Precondițiile comunicării
În cartea lui Denis McQuail14 ne sunt prezentate condițiile care trebuie îndeplinite
pentru a face comunicarea posibilă:
1. Cei care comunică trebuie să folosească un limbaj de semne care să fie înțeles atât de
emițător cât și de receptorii mesajului. „Comunicarea impune, în toate împrejurările, atât
evenimente în lumea exterioară, declanșate de comunicator, cât și evenimente inteligibile
interpretului. Cu alte cuvinte comunicarea poate avea loc numai în realitatea luii
exterioare.”
2. Semnele folosite în comunicare trebuie să fie interpretate în același mod de toți participanții
la actul comunicării.
3. O interpretare identică din ambele părți a semnelor expuse în comunicare este imposibilă
dar cu cât acestea sunt mai diferite cu atât este mai greu să aibă loc o comunicare eficientă.
4. „Comunicatorul și interpretul trebuie să dețină un sistem comun de abstractizări și
tipizări.”15
„Orice fel de comunicare presupune o acordare reciprocă între comunicator și

destinatarul comunicării. Această relație se stabilește prin împărtășirea experienței celuilalt în
termenii timpului interior… prin experiența apartenenței comune… „Noi”, cei care comunică unul
cu celălalt, înseamnă așadar, participarea simultană a partenerilor la dimensiunile diferite ale
14
Denis McQuail apud. Schutz, „Comunicarea”, traducere Daniela Rusu, Institutul European, 1999, ISBN: 973 586
168 2, p.65.
15
Ibidem.
9
timpului exterior și interior- într-un cuvânt înseamnă a crește împreună, a co-evolua. Acest adevăr
privește toate tipurile de comunicare.”16
Ascultarea și receptarea mesajului.
Pentru a studia acest tip de comunicare, dintre relația student-profesor, trebuie să

prezentăm și unii factori ce o împiedică. În acest sens vom vorbi puțin și despre ascultare și
receptarea mesajului în viziunea lui Mihai Dinu.17 Pentru început trebuie să prezentăm schema
generală a comunicării după Shannon și Weaver.
MESAJ SEMNAL SEMNAL MESAJ

SURSA EMIȚĂTOR CANAL RECEPTOR DESTINAȚIE
SURSA DE ZGOMOT
Fig. 1 Schema generală a comunicării după Shannon și Weaver
Deși această schemă a suferit diverse modificări de-a lungul istoriei, ea cuprinde șase
factori importanți: sursa, emițătorul, canalul, receptorul, mesajul și sursa de zgomot. De la această
schemă Roman Jakobson a stabilit lista celor șase factori implicați în procesul de comunicării:
emițător, receptor, mesaj, context, cod și contact.18
Vom prezenta pe scurt caracteristicile fiecărui factor, începând cu emițătorul.

„Caracteristicile acestuia sunt, fără îndoială, extrem de importante pentru modul în care decurge
procesul comunicării. În volumul Introducere în teoria comunicării, Ion Haineș amintește câteva
astfel de caracteristici:
- justificarea interioară de transmitere a mesajului,
- pregătirea socială, educațională și culturală,
- relația personală și situațională cu receptorul,
16
Denis McQuail apud. Wagner, „Comunicarea”, traducere Daniela Rusu, Institutul European, 1999, ISBN: 973
586 168 2, p.66.
17
Mihai Dinu, „Comunicarea – repere fundamentale”, Editura Algos, 1997, p.15.
18
Lect. univ. Cristian Radu apud. John Fiske, „Introducere în ştiinţele comunicării” , traducere de Monica Mitarcă,
Polirom, Iaşi, 2003, pp. 56-58
10
- caracteristici psihologice și fiziologice.”19
Receptorului i se atribuie aceleași caracteristici ca și emițătorului, iar în plus trebuie

să luăm în calcul și capacitatea de a interpreta corect mesajul.20
Mesajul constă în suma informațiilor vehiculate între cei care comunică.21
Contextul „este, la rândul său, o noțiune cu arie largă de cuprindere. Practic,

înglobează toți factorii conjuncturali care influențează într-o oarecare măsură procesul
comunicării. Se pot aminti aici, cu titlu de exemplu, condițiile fizice propriu-zise (locul, ora,
ambianța), dispoziția psihică momentană a interlocutorilor, relația existentă între aceștia etc.”22
„Sunt variabile extrem de importante care afectează uneori hotărâtor procesul

comunicării, căci unul și același mesaj transmis în condiții diferite își poate schimba radical
semnificația. De altminteri, trebuie menționat faptul că lingvistica actuală (și, îndeosebi,
pragmatica) tinde să integreze în noțiunea de mesaj și contextul, considerând că acesta
condiționează decisiv atât actul emisiei, cât și pe cel al receptării.”23
Codul. „Un cod este un sistem de semne guvernat de reguli (explicite sau implicite)
împărtășite de membrii unei culturi. Codurile de semnificații au deci următoarele trăsături:
- prezintă un număr de elemente grupate în paradigme din care trebuie ales un element;
- unitățile alese sunt combinate sintagmatic într-un mesaj sau text;
- aceste unități poartă un înțeles, care derivă din acordul utilizatorilor lui, precum și din
experiența culturală împărtășită de aceștia […];
19
Lect. univ. Cristian Radu apud. Ion Haineş. „Introducere în teoria comunicării”, Ed. Fundaţiei “România de
mâine”, Bucureşti, 1998, pp. 20-22
20
Relaţii Publice și Publicitate, 2013, p.6
21
Ibidem.
22
Ibidem.
23
11
- ele pot constitui un mod de clasificare, organizare și înțelegere a materialului, precum și
un mod de transmitere și comunicare a acestuia.”24
Contactul. „Dacă, în modelul linear al comunicării, canalul se referea strict la

conexiunea fizică ce face posibilă comunicarea, Jakobson a extins sfera acestei noțiuni și la relația
psihologică existentă între partenerii de dialog. ”25
În continuare vom prezenta perspectiva lui Mihai Dinu care privește problema din
unghiul canalului care face legătura dintre emițător și receptor dea lungul căruia semnalele pot fi
afectate în orice moment de acțiunea perturbatoare a zgomotului. Acesta afirmă că „în călătoria
de-a lungul canalului care face legătura dintre emițător și receptor semnalele pot fi afectate, în
orice moment, de acțiunea perturbatoare a zgomotului. Termenul de zgomot desemnează clasa
practic infinită a fenomenelor susceptibile de a distorsiona mesajul prin alterarea calității
semnalelor.”26
Uneori zgomotul poate fi o perturbație sonoră „(larma din clasă, zarva din piață,
vuietul furtunii, bubuitul tunetului)”. Acesta se poate prezenta și ”ca o atenuare a undei acustice
purtătoare a mesajului, care diminuează șansele acestuia de a fi corect perceput în acest sens, vata
purtată în ureche din motive medicale, pereții fomoizolanți, o căciulă trasă adânc pe cap sau chiar
vorbirea în șoaptă constituie surse de bruiaj, pentru că, la limită, zgomotul cel mai „puternic” să ia
însuși chipul tăcerii.”27
O formă de zgomot des întâlnită în interacțiunile noastre zilnice este autobruiajul

psihologic. „El reprezintă o barieră receptivă cu caracter paradoxal, întrucât își datorează existența
nu unor limite organice sau funcționale ale dispozitivelor noastre de recepție și prelucrare a
informațiilor primite din mediul înconjurător, ci, tocmai dimpotrivă, unei capacități superioare de
procesare a acestora.”28 În cazul studiului de față acest tip de bruiaj este des întâlnit de exemplu:
24
25
Ibidem.
26
27
Ibidem.
28
12
unui student poate să îi displacă profesorul ca și persoană și deși profesorul transmite informații
valoroase care ar putea să îl ajute acesta le blochează doar din cauza neplăcerii care persoana
profesorului i-o cauzează.
Este ceva perfect normal să înceapă să ți se rătăcească gândurile în tip ce asculți pe

cineva vorbind. De exemplu elevii care sunt mai puțin dornici de învățare sau aceia mai visători
își vor pierde rapid gândurile în fața unui profesor care își expune argumentele într-un mod
monoton și nestimulant.29 În acest caz ar trebui să intervină comportamentul nonverbal și o
prezentare mai dinamică a informațiilor pentru a nu se risipi atenția studenților.
Investigarea procesului ascultării a pornit de la cele patru categorii de comunicare pe

care le desfășoară omul pe parcursul zilei, și anume a fost determinată următoarea repartizare:30
 Scrisul 11%
 Cititul 15%
 Vorbitul 32%
 Ascultatul 42%
Deși din câte putem observa mai sus ascultatul are o pondere destul de mare în viața
noastră, tocmai acest aspect este neglijat. Având în vedere ca celelalte trei concepte sunt undele
didactice care le învățăm de mici copii, nici un cadru didactic sau părinte nu consideră că ascultatul
ar trebui învățat.31 Un lucru esențial în relația student-profesor este ascultarea reciprocă. Atât
studentul cât și profesorul trebuie să știe să asculte, dar din păcate în foarte puține cazuri găsim
acest caz fericit deoarece cum spune și Mihai Dinu nimeni nu consideră că ascultarea trebuie
învățată și consideră ca auzul este echivalent cu ascultatul.
În ziua de astăzi o calitate mai bună a ascultării se obține în anumite condiții, până și
poziționarea corpului joacă un rol important în procesul ascultării. „Înlocuirea în școli a băncilor
de lemn cu fotolii comode, ce permit o relaxare totală a auditoriului, se dovedește a avea efecte
deloc favorabile asupra procesului de învățare. E cunoscut, de altfel, modul în care ascultătorii
29
Ibidem.
30
Ibidem.
31
Ibidem.
13
reacționează la auzul unei informații interesante: trunchiul se îndreaptă și se încordează ușor, capul
avansează, cu gâtul întins, pentru a capta mai bine sunetele urechile „se ciulesc”.”32
Pozițiile defensive blochează receptarea mesajului în mod corect. A fost demonstrat

acest fapt printr-un experiment unde persoanele care au stat cu brațele încrucișate la piept „poziție
de „protecție”, au avut o atitudine mai puțin binevoitoare față de vorbitor, au reținut cu circa 38%
mai puțin din ceea ce spune acesta decât cele neprotejate de o atare barieră.”33
Esențial pentru procesul de ascultare este o balanță între gândire și vorbire.

Persoanele cu debit verbal mai lent sunt mai greu de urmărit de aceea este bine să ne îndreptăm
mintea spre lucruri asemănătoare cu cele care locutorul nostru le prezintă. „Recapitularea a ceea
ce ne-au spus până atunci, căutarea unor sensuri ascunse ori mai puțin evidente ale cuvintelor lor,
încercarea de a prevedea cursul ulterior al expunerii ne mențin în aceeași zonă de interes,
împiedicând decolarea gândului spre zări străine subiectului și întreruperea legăturii cu
interlocutorul.” Dacă suntem conștienți că pentru o interpretare totală a mesajului care ne este
transmis este nevoie să analizăm și comportamentul nonverbal al emițătorului atunci vom putea
asculta în totalitate critică și empatică. „Spre deosebirea de postura de emițător, în care deții
controlul total asupra celor comunicate, condiția de receptor presupune efortul continuu de a
urmări un gând străin.” Acesta poate să îți expună argumente cu, care tu nu ești de acord sau care
nu sunt în concordanță cu opiniile tale sau poate pur si simplu să te plictisească. Poziția de receptor
nu este întotdeauna ușoară deoarece când nu poți să aduci un contraargument pe loc si încerci să
ți-l formezi în minte, poate fi considerat o sursă de bruiaj.34
Modul de filtrare al mesajelor este tot o practică care poate fi considerat un bruiaj
deoarece tindem să nu ascultăm opiniile care ne contrazic convingerile. Să fi de acord cu o
persoană care are aceleași credințe ca și tine este foarte ușor, dar ar trebui să ascultăm foarte atent
opiniile care sunt opusul nostru deoarece din acelea putem învăța cel mai mult, acestea aducând o
perspectivă nouă în viața noastră.35
32
33
Ibidem.
34
Ibidem, p.20.
35
14
2. Influențele comunicării
Efectele comunicării ne sunt prezentate pe larg de către Denis McQuail care spune
că „ efectele comunicării (și firește influența) pot fi privite, de exemplu, ca parte a unui proces de
învățare, sau ca rezultat al activității de procesare a informației de către un receptor, sau ca o formă
de adaptare funcțională determinată de nevoile receptorului.”36
„Influența poate însemna fie a-l determina pe altul să ți se conformeze, fie, pur și
simplu o mare similitudine de gândire și comportament între transmițător și receptor”.37 Însă cea
mai bună caracterizare a influenței a fost făcută de către Parsons, care consideră „un mecanism
generalizat prin intermediul căruia sunt determinate atitudinile și opiniile”, în special „în cadrul
unui proces de interacțiune socială intenționată”.38
Puterea sau influența sunt împărțite în cinci mari părți care Denis McQuail le prezintă
ca și cele cinci baze ale puterii sau influenței „adică proprietățile transmițătorului sau
comunicatorului care îi dau acestuia posibilitatea să-și exercite influența sunt următoarele: puterea
recompensatoare, puterea coercitivă, puterea legitimă, puterea referențială și puterea
expertului.”39
Vom prezenta puterea legitimă și cea a expertului în viziunea lui Denis McQuail
deoarece sunt reprezentate pentru acest studiu.
1. Puterea legitimă „se bazează pe înțelegerea de ambele părți a faptului că cineva are dreptul
să pretindă ascultare de la ceilalți. Aceasta acceptare a influenței poate fi reprezentată de o
relație între roluri, ca între profesor și elev sau părinte și copil, dar poate exista și pe baza
unei angajări reciproce.”40
36
Denis McQuail, „Comunicarea”, traducere Daniela Rusu, Institutul European, 1999, ISBN: 973 586 168 2, p.148.
37
Ibidem.
38
Denis McQuail apud. Parsons, 1967, „Comunicarea”, traducere Daniela Rusu, Institutul European, 1999, ISBN:
973 586 168 2, p.149.
39
40
Ibidem, p.155
15
2. Puterea expertului se bazează pe atribuirea de cunoștințe superioare a transmițătorului
care au efect asupra receptorului. „Producerea unui efect se bazează pe definirea,
acceptabilă pentru receptor, a statutului de expert într-o situație și pentru un anumit
domeniu”.41
În relația student-profesor apare această caracteristică a puterii legitime, anume faptul

că există un respect și o supunere a studenților față de profesori. Profesorul mai deține și
puterea expertului deoarece s-a specializat pe un anumit subiect și studenții realizează faptul
că acesta are cunoștințe superioare față de ei.
Pe lângă cele cinci elemente ale puterii transmițătorului pentru ca procesul de

comunicare să fie complet este nevoie și de o așa zisă „disponibilitate pentru influență” din
partea receptorilor. În acest caz autorul42 ne propune o clasificare a motivațiilor psihologice
ale acestora.
1. Funcția adaptivă fiind prima din această clasificare și este caracterizată prin
maximizarea recompensei și minimizarea pedepsei. Indivizii for fi influențați să tindă
către un rezultat favorabil de maximizare a recompensei de aceea vor accepta mesajele
transmise către ei mult mai ușor.
Având în vedere că notele și performanța studentului depind de profesor, aceștia vor

fi predispuși să se adapteze regulilor și cerințelor impuse de către cel care deține puterea, adică
profesorul. Vom aminti și celelalte funcții fără a le discuta, deoarece nu influențează acest studiu:
funcția ego-defensivă, funcția expresiei valorice, funcția cognitivă.
Manipularea
3. Relația student-profesor
Următorul concept care necesită o prezentare mai amplă este relația student-
profesor. „Comunicarea eficientă este esențială pentru succesul profesorului și a studentului. În
41
42
Ibidem.
16
sistemul educațional, profesorii și elevii joacă un rol vital în procesul comunicațional, în alte
cuvinte este posibil să dăm peste o situație unde două persoane spun același lucru către o audiență,
folosind același limbaj, chiar și aceleași cuvinte, dar cei doi ajung să transmită mesaje diferite.”43
Canan P. Zekia acordă o atenție deosebită acestui gen de relație într-un studiu
efectuat unde spune că „deși literatura de specialitate indică faptul că contactul vizual, mimica și
gesturile sunt folosite de către profesori pentru a deține controlul la nivelul învățământului
secundar, nici un student nu a indicat acest aspect față de contactul vizual, mimică sau gesturi.
Dimpotrivă studenții universitari interpretează aceste aspecte într-un mod diferit. Ei percept
contactul vizual ca o sursă pentru motivație, concentrare, entuziasm o unealtă pentru a atrage și
păstra atenția. Majoritatea studenților indică faptul că pentru ei este foarte motivant ca profesorul
să fie concentrat asupra lor și prin mimică, gesturi și contact vizual, acest lucru îi face să se simtă
confortabil, importanți și plini de încredere. Aceste aspecte duc mai departe la creșterea atenției și
a participării la lecție. Când studenții își asumă un rol activ la lecție, aceștia sunt predispuși la a
pune mai multe întrebări care mai apoi duce la o înțelegere mai adânca a subiectului discutat.”
Recomandarea făcută de acest studiu către profesori este să acorde o importanță mai mare acestui
aspect al comunicării pentru a crește performanța în rândul studenților și pentru a crea un mediu
benefic învățării.44
Un element important în relația student-profesor sunt performanțele acestea fiind

cuantificate în numere pe baza unor teste și examene la care suntem supuși încă din copilărie.
Caracteristicile acestora și evaluarea performanței sunt dictate de către sistemul de învățământ din
țara în care locuim. În studiul „Teachers’ Nonverbal Behavior and Its Impact on Student
Achievement” efectuat de N. A. Chaudhry and M. Arif1 aceștia au descoperit o strânsă legătură
între comportamentul nonverbal al profesorilor și performanțele studenților. 45
43
Nicoleta Duță apud. Abura, 1998 in Osakwe,2009, p. 58, „From theory to practice: the barriers to efficient
communication in teacher-student relationship”, Procedia - Social and Behavioral Sciences 187 (2015) 625 –630.)
44
Canan P. Zekia, „The importance of non-verbal communication in classroom management”, World Conference
on Educational Sciences 2009, Procedia Social and Behavioral Sciences 1 (2009) 1443–1449.
45
N. A. Chaudhry and M. Arif1, „Teachers’ Nonverbal Behavior and Its Impact on Student Achievement”,
International Education Studies; Vol. 5, No. 4; ISSN 1913-9020 E-ISSN 1913-9039, 2012.
17
Deși acest lucru poate fi ușor observat în urma anilor petrecuți în școli de noi înșine,
putem analiza din perspectivă proprie ce fel de profesori ne-au motivat și cum comportamentul lor
ne-a influențat capacitatea de înțelegere a subiectelor discutate. În urma introspecției aflăm și dacă
la acele subiecte „preferate” am avut performanțe mai ridicate față de celelalte.
Se impune să discutăm puțin și de comunicarea de grup care e o altă ipostază a

comunicării interpersonale. Mihai Dinu46 consideră că „în general, formarea grupurilor este
urmarea dorinței de cooperare în vederea atingerii unui țel comun.” În cazul de față fiind vorba de
educație, studenții fiind grupați pentru a studia anumite subiecte alături de un profesor.
Comunicarea nonverbală în clasa școlară
O bună comunicare între profesor și elev are efecte pozitive asupra procesului
educativ. S. Chelcea a dedicat un întreg capitol despre această temă în cartea sa „Comunicarea
nonverbală: gesturile și postura”.
Spre exemplu haideți să vorbim despre contactul vizual. Vera F. Birkenbihl ne

îndeamnă „să ne imaginăm o clasă într-o școală din Germania în care învață laolaltă copii din
familii de germani, turci, iranieni sau portoricani. Dacă profesoara vrea să afle care dintre elevi a
făcut o „ispravă”, întrebându-i și privindu-i în ochi pe fiecare în parte, s-ar putea să greșească luând
lăsarea privirii în jos drept un semnal universal de recunoaștere a vinovăției. Copii din Porto Rico
lasă ochii în jos în semn de respect, nu vinovăție, așa cum s-au obișnuit mai toți copii din
Europa.”47
Comunicarea nonverbală și „efectul Pygmalion”. Pygnalion a sculptat o statuie

foarte frumoasă de care mai apoi s-a îndrăgostit. Acesta a implorat-o pe zeița iubirii Afrodita să
dea viață statui. Această legendă stă la baza „efectului Pygmalon” iar Robert Rosenthal împreună
cu Lemore Jacobson ne atrag atenția asupra faptului că „profesorii își fac o imagine despre elevi
46
47
Chelcea S., Ivan L., Chelcea A. apud. Vera F. Birkenbihl , „Comunicarea nonverbală: gesturile și postura:
cuvintele nu sunt de-ajuns”, București: Comunicare.ro, 2005, ISBN 973-711-014-5, p. 170.
18
și reacționează față de aceștia în funcție de imaginea creată de ei, nu în funcție de comportamentul
efectiv al elevilor.”48
Michael Birkenbihl afirmă că „în sens figurat, termenul de „efectul Pygmalion”

desemnează faptul că un profesor își face o idee foarte exactă despre un elev, iar apoi îl formează
după această idee! Înseamnă că imaginea pe care o am despre altul i se transmite acestuia, chiar
dacă nu articulez nici un cuvânt”49, iar acest lucru este realizat prin următoarele exemple50:
1. Profesorii exprimau un comportament pozitiv către acei elevi pe care ii considerau cu

potențial mai bun, de exemplu: îi priveau insistent în ochi, aproape le zâmbeau, se aplecau
spre ei etc.
2. Elevi care sunt considerați buni sunt mult mai bine instruiți primind o atenție sporită și
explicați în plus indiferent de răspunsurile lor.
3. Laudele erau exprimate mult mai puternic față de elevii buni.
4. Elevii buni erau rareori dojeniți profesorii fiind mai duri cu elevii considerați „proști”.
5. Copii buni și cu potențial primesc mult mai multă atenție din partea profesorului.
6. Elevii buni sunt stimulați mai des, primesc probleme mai grele, primesc mai mult timp
pentru răspuns și sunt solicitați mai des.
Vocalica. Este încă un element crucial în sălile de clasă. „Profesorul trebuie să

pornească de la premisa: cu cât informația pe care doresc să o transmit este mai nefamiliară, cu
atât ritmul vorbirii trebuie să fie mai lent.”51
Efectul contactului cutanat. Atingerile cutanate între profesori și studenți sunt un

subiect sensibil și politically incorect. Dar un studiu efectuat de Terri D. Barnhouse a demonstrat
că atingerile cutanate dintre profesor și student la ședințele de tutoriat au un efect pozitiv asupra
procesului de învățare deoarece sporește atașamentul și formarea impresiei pozitive.52
48
Chelcea S., Ivan L., Chelcea A. apud. Vera F. Birkenbihl , „Comunicarea nonverbală: gesturile și postura:
cuvintele nu sunt de-ajuns”, București: Comunicare.ro, 2005, ISBN 973-711-014-5, p. 170.
49
Ibidem.
50
Ibidem.
51
București: Comunicare.ro, 2005, ISBN 973-711-014-5, p. 170.
52
Ibidem.
19
Stilul de predare
Un alt împediment în transmiterea mesajului către studenți poate fi și stilul de predare

al profesorului. În cartea lui Steve Farr, „Teaching as Leadership” ne sunt prezentate calitățile și
abilitățile unui profesor eficient:
 Au abilitatea de a suspenda judecata. Aceștia sunt conștienți când în judecata lor intervin
prejudecăți sau alte lucruri care împiedică interpretarea obiectivă a capacității studenților.
 Aceștia știu să identifice punctele forte ale unui individ chiar dacă acestea nu sunt evidente
la început. Știu pe ce trebuie să se concentreze în așa fel încât studentul lor să aibă
performanțe crescute.
 Au abilitatea de a identifica problemele și de a le sorta în așa fel încât să se ocupe de cele
care pot fi rezolvate, iar cele care nu stau în puterea lor să nu îi împiedice în misiunea lor
de dezvoltare personală.
 Conștientizarea interpersonală. Construiesc încredere și aprofundează relațiile cu ceilalți
prin recunoașterea limitelor propriei perspective și căutând să înțeleagă punctul de vedere
al celorlalți.53
De multe ori profesorii sunt puși să predea fără o pregătire adecvată, aceștia trebuie
să fie conștienți de mai multe elemente înainte să poată să înceapă să predea o anumită materie.
Mai întâi ar trebui să fie informați asupra subiectului iar mai apoi asupra felului în care sunt
împărțiți studenții și să se adapteze la mărimea grupului cu materiale adecvate și menite să
sporească atenția acestora.54
Metode de predare pentru grupurile mici
Gama de metode de predare în grupuri mici este enormă. Metodele pot fi caracterizate
aproximativ în termeni de două dimensiuni: structură și dominație. Având în vedere gama de
metode disponibile pentru predarea în grupuri mici, nu este posibilă acoperirea tuturor metodelor.
53
Steve Farr, „Teaching as leadership. The Highly Effective Teacher’s Guide to Closing the Achievement Gap”,
2005, ISBN: 978 8 470 43286 0, p. 26.
54
Ibidem.
20
Deci, în schimb, va fi prezentat un eșantion de metode și sugestii pentru îmbunătățirea unora dintre
ele.55
Prelegerea
Aceasta este caracteristică grupurilor mari, peste 100 de persoane, poate părea o
metodă neobișnuită în învățarea în grupuri mici, dar este folosită frecvent. Uneori profesorul
intenționează și planifică o prelegere, uneori se poate ivi dintr-un set de întrebări și comentarii ale
elevilor - și uneori poate fi ultimul refugiu al unui profesor disperat. Predarea pentru întregul curs
este o utilizare ineficientă a timpului de învățare. De asemenea, de obicei, sunt și prelegeri care
ocupă prima jumătate a unei sesiuni de grupuri mici. O astfel de abordare încurajează pasivitatea.
Elevii pot manipula uneori profesorii în cursul lecturii, evitând astfel vorbirea și gândirea. Cu toate
acestea, prelegerile scurte sau explicațiile anumitor puncte sunt valoroase. O scurtă conferință, de
douăzeci de minute, după ce elevii s-au implicat activ în discuții sau în rezolvarea problemelor,
poate fi foarte valoroasă - în special dacă prelegerea reunește punctele principale ale sesiunii
grupurilor mici.56
Recapitulare post-curs
Această metodă poate fi caracterizată ca "Orice întrebări? Trebuie să aveți, vă rog ".
Se pare că această sesiune este de a clarifica orice problemă de înțelegere sau de probleme ridicate
de o prelegere. În practică, recapitularea post-curs poate avea trei handicapuri. În primul rând,
profesorul poate să nu știe ce a făcut lectorul. În al doilea rând, unii (sau toți) elevii nu au participat
la curs. În al treilea rând, căldurile calendarului ar fi putut transforma recapitularea post-curs într-
o ora de pre-lecție. Există câteva modalități de îmbunătățire a acestei metode. Profesorul poate
invita elevii care au participat la curs să le aducă notele și să compare, în grupuri de două sau trei,
ceea ce au notat. Poate invita un student în unele sesiuni pentru a pregăti o singură transparență
sumarizând punctele cheie ale prelegerii. Întrebările de discuție pot fi stabilite astfel încât elevii să
55
G. Brown, M. Atkins, „Effective Teaching in Higher Education”, Taylor & Francis e-Library, 2002, p.62.
56
Ibidem.
21
lucreze la ele în subgrupe, precum și în întregul grup. Pot fi stabilite probleme care se bazează pe
materialele de curs.57
Uneori este mai bine ca profesorul să înceapă cu probleme care sunt simple și
construite până la tipul dat în curs. De asemenea, este util să furnizăm câteva rațiuni și informații
de fond privind problemele. În cele din urmă, profesorul poate planifica o serie de activități,
întrebări și probleme bazate pe cursul de curs, dar nu depinde în totalitate de conținutul fiecărei
conferințe.58
Discuție pas cu pas
Această metodă urmează secvența: introducere scurtă/ problemă / activitate/

intervenție profesor/ problemă / activitate/ intervenție profesor. Metoda are mai multe avantaje.
Acesta oferă o structură bine definită și, de asemenea, oferă studenților posibilitatea de a discuta
liber în limitele sub-sarcinii. Acesta variază activitatea și ritmul învățării elevilor, îi ajută pe elevi
să se simtă în siguranță și își poate dezvolta abilitățile de rezolvare a problemelor și de discuții.
Este recomandat în special pentru subiecte complexe. Cu toate acestea, este important ca studenții
să cunoască obiectivele sesiunii - poate fi foarte iritant să i se ceară profesorului să treacă printr-o
serie de întrebări fără să știe de ce.
Lucrarea de seminar
Această metodă poate fi caracterizată ca "urmărirea pe hârtie". În teorie, un student

citește cu voce tare dintr-o lucrare scrisă și acest lucru este apoi discutat de grup care pune sub
semnul întrebării dovezile, metodele, ipotezele care stau la baza și valorile implicite ale lucrării.
În practică elevul citește hârtia cu două viteze: rapidă pentru material obișnuit și foarte rapid pentru
materialul pe care el sau ea nu este sigur. Adesea numai profesorul știe ce se spune și este singurul
care întreabă întrebări semnificative. Treptat, seminarul devine o conversație între profesor și elev-
prezentator cu o audiență. În cele din urmă, audiența poate fi lăsată în urmă. Metoda poate fi
îmbunătățită prin folosirea brainstorming-ului înainte de prezentarea grupurilor de discuții pentru
a discuta întrebări stabilite înainte de discuția formală a lucrării. Elevii pot fi invitați să pregătească
57
58
Ibidem.
22
întrebări pe această temă înainte de seminarul real. Prezentatorului i se poate solicita să pună câteva
întrebări în discuție și să prezideze discuția.59
Mini-prezentare
În această metodă, studentului i se spune că nu trebuie să citească un eseu sau o

lucrare. În schimb, elevul trebuie să utilizeze mijloace audio-vizuale, să ofere un cadru pentru
discuții sau, dacă este cazul, să încerce să predea tema. Alți studenți din grup pot primi sarcini,
cum ar fi punerea de întrebări, rezumarea punctelor-cheie, oferirea unor interpretări alternative
(chiar și în calitate de avocați ai diavolului) și evaluarea abordării. Metoda are avantaje
semnificative față de lucrarea de seminar. Poate dezvolta abilități orale, gestionarea discuțiilor și
gândirea critică. Cu toate acestea, este important să se precizeze în mod clar atât prezentatorul, cât
și participanții la sarcinile lor.60
Seminar cu „rampă de lansare”
În această metodă, lectorul oferă un stimul pentru discuție. Stimularea poate fi o

prelegere foarte scurtă, o înregistrare video sau audio sau o demonstrație. Studenților li se poate
cere să țină cont de anumite întrebări în timp ce ascultă prelegerea sau înregistrarea. După
stimulare, se așteaptă ca aceștia să discute perceptiv întrebarea sau punctele ridicate. În practică,
seminariile cu rampă de lansare pot deveni noduri. Acestea pot fi evitate prin asigurarea faptului
că stimulul este stimulator și sarcina grupului este clară. Metoda poate fi îmbunătățită prin
utilizarea brainstorming-ului, a grupurilor de buzz sau a bulgărului de zăpadă înaintea dezbaterii
plenare și prin punerea de întrebări de către profesor pentru studenți în timp ce ascultă sau
urmărește stimulul.61
59
60
Ibidem.
61
Ibidem.
23
Rezolvarea problemelor
Rezolvarea problemelor este o activitate centrală în domeniul științei, ingineriei și,

într-o mai mică măsură, al științei sociale. Sprijinirea grupurilor de elevi pentru rezolvarea
problemelor este o provocare și poate stimula intelectual profesorul, precum și studenții. Dar există
trei condiții anterioare, dacă metoda este de succes. În primul rând, profesorul trebuie să știe cum
să rezolve problemele. În al doilea rând, trebuie să cunoască strategiile comune de rezolvare a
problemelor disponibile în subiectul lui. În al treilea rând, trebuie să știe cum să obținețină un grup
implicat în rezolvarea problemelor. Având în vedere aceste condiții prealabile, se iau în
considerare problemele particulare pe care studenții sunt invitați să le soluționeze. În mod evident,
profesorul trebuie să știe cum să rezolve problemele, ce erori comune sunt susceptibile să apară și
ce sugestii sau ce întrebări trebuie să pună pentru a stimula elevii. Există mai multe variante ale
acestei metode. Acesta poate seta problemele înainte de curs sau în primele etape ale clasei. Elevii
lucrează asupra lor individual și apoi compară abordările lor în două sau trei. Un student sau un
grup mic de elevi pot fi rugați să reprezinte soluția pentru întreaga clasă. Deoarece acest lucru
poate expune incompetența într-un mod amenințător, este important să avem reguli de bază care
să includă ideea că a greși face parte din procesul de învățare. O altă variantă a metodei de rezolvare
a problemelor este de a pune la dispoziție foi de probleme la sfârșitul unei sesiuni și de a le aduce
notate înainte de începutul următoarei sesiuni. Aceasta permite profesorului să efectueze o analiză
a erorilor obișnuite, a soluțiilor noi și așa mai departe. Alternativ, un program de dificultăți poate
fi întocmit de profesor și de studenți la începutul sesiunii. În cele din urmă, nu este prea important
ca profesorul să marcheze sau să afirme că o soluție este greșită dacă nu arată și de ce este greșită
și care este varianta corectă. Pe scurt, feedback-ul este o caracteristică crucială (dar neglijată) a
metodei de rezolvare a problemelor.62
62
24
Cadru metodologic
a) Grup țintă
Am ales studenții de la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale

Comunicării, grupul țintă vizat urmând secția de Comunicare și Relații Publice. Alegerea acestei
facultăți în cadrul cercetării noastre constă în faptul că studenții tind să aibă anumite trăsături de
personalitate ce îi situează în rândul indivizilor adaptați din punct de vedere social, având abilități
comunicaționale foarte bine dezvoltate. De asemenea s-a folosit eșantionarea de conveniență
datorită faptului că, fiind membră ale grupului-țintă, am avut acces relativ ușor la aceștia
b) Ipotezele și întrebările de cercetare
Ipoteza lucrării: Cu cât un profesor se exprimă mai mult prin intermediul limbajului
non-verbal cu atât studenții vor înțelege mai ușor informațiile transmise.
Și o sub-ipoteză: Cu cât studenții înțeleg mai ușor informațiile transmise cu atât

performanța acestora se va îmbunătăți.
Întrebări de cercetare:
• Limbajul nonverbal al profesorilor afectează performanța studenților?
• Informația transmisă eficient prin comunicare verbală și nonverbală este mai ușor
receptată de către studenți?
c) Echipamentul folosit
d) Metodele utilizate/designul
Am ales ca metodă de cercetare experimentul deoarece este una dintre singurele

metode care poate oferi rezultate optime și relevante pentru studiul nostru. Acest lucru este dat de
caracteristica experimentului de a avea variabile pe care cercetătorii le pot manipula și astfel să își
ducă la bun sfârșit cercetarea.
25
Iar ca a doua metodă utilizată în acest studiu am ales să folosim ancheta sociologică
ce are drept instrument chestionarul autoadministrat, aplicat studenților de la Facultatea de Științe
Politice, Administrative și ale Comunicării. S-a folosit eșantionarea de conveniență datorită
faptului că, fiind membră ale grupului-țintă, am avut acces relativ ușor la aceștia prin intermediul
grupurilor online de studenți sau fizic în cadrul facultății. Astfel, eficiența metodei este legată de
ajungerea studiului la cât mai multe persoane din grupul-țintă, fapt realizabil prin intermediul
chestionarului distribuit online pe o serie de grupuri ce au ca membri studenții de la Facultatea de
Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, grupurile făcând parte din rețeaua de socializare
„facebook”.
Chestionarul
1. Considerați comunicarea nonverbală un element esențial în relația dintre student-

profesor?
a. Nu
b. Da
c. Nu știu
2. Considerați că vă influențează în vreun fel performanțele academice comportamentul
nonverbal al profesorilor dumneavoastră?
a. Da
b. Nu
c. Nu știu
3. Alegeți unul din cele două scenarii:
a. Prefer ca profesorul meu să țină o prelegere pe toata durata cursului fără să aștepte
intervenții sau întrebări din partea studenților.
b. Prefer ca profesorul meu să implice studenții în subiectul prelegerii primind intervenții
și întrebări din partea acestora.
4. Care sunt factorii care vă ajută la înțelegerea unui subiect discutat la curs/seminar?
(ex: sala, atmosfera, ora, profesorul, dinamica etc.)
5. Care este specializarea dumneavoastră?
6. Care este vârsta dumneavoastră?
26
7. Care este sexul dumneavoastră?
Bibliografie
1. Canan P. Zekia, „The importance of non-verbal communication in classroom

management”, World Conference on Educational Sciences 2009, Procedia Social and
Behavioral Sciences 1 (2009) 1443–1449.
2. Chelcea S., Ivan L., Chelcea A., „Comunicarea nonverbală: gesturile și postura: cuvintele
nu sunt de-ajuns”, București: Comunicare.ro, 2005, ISBN 973-711-014-5.
3. Lect. univ. Cristian Radu, „Comunicare verbală și nonverbal – support de curs”,
Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative
şi ale Comunicării, Departamentul de Comunicare, Relaţii Publice și Publicitate, 2013.
4. Mihai Dinu, „Comunicarea – repere fundamentale”, Editura Algos, 1997.
5. N. A. Chaudhry and M. Arif1, „Teachers’ Nonverbal Behavior and Its Impact on Student
Achievement”, International Education Studies; Vol. 5, No. 4; ISSN 1913-9020 E-ISSN
1913-9039, 2012.
6. Nicoleta Duță, „From theory to practice: the barriers to efficient communication in
teacher-student relationship”, Procedia - Social and Behavioral Sciences 187 (2015) 625
–630.
7. Tatiana Dobrescu, Gabriel Stănică Lupu, „The Role of Nonverbal Communication in the
Teacher-Pupil Relationship”, The 6th International Conference Edu World 2014
“Education Facing Contemporary World Issues”, 7th - 9th November 2014.
8. Denis McQuail, „Comunicarea”, traducere Daniela Rusu, Institutul European, 1999,
ISBN: 973 586 168 2.
9. Steve Farr, „Teaching as leadership. The Highly Effective Teacher’s Guide to Closing the
Achievement Gap”, 2005, ISBN: 978 8 470 43286 0.
10. G. Brown, M. Atkins, „Effective Teaching in Higher Education”, Taylor & Francis e-
Library, 2002.
27

Lucrare de Licență

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare de Licență

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, ADMINISTRATIVE ȘI ALE COMUNICĂRII

 Limbajul nonverbal al profesorilor afectează performanța studenților?

II. Cadru teoretic

Definiția comunicării după Boutaud și Jean Jacques „Comunicarea cuprinde

Nu putem vorbi despre comunicare nonverbală fără să aducem aminte de

Lucrarea de față presupune analizarea comportamentului nonverbal, dar după cum

În acest scop al doilea concept discutat va fi comunicarea nonverbală, N.A.

În studiul „The Role of Nonverbal Communication in the Teacher-Pupil

Comunicarea nonverbală este alcătuită din gesturi și postura, împreună cu mimica,

Tabel 1, clasificarea comportamentului nonverbal după Paul Ekman și Wallace V. Friesen

Tipuri de comportamente nonverbale Caracteristici ale comportamentelor

2. Ilustratori: mișcări care acompaniază Originea

3. Reglatori: mișcări ce mențin și Codificarea

Acest tabel ne va ajuta la interpretarea rezultatelor și realizarea chestionarului care va fi aplicat în

Pentru a înțelege mai profund modul în care comportamentul nonverbal ne poate

Clasificarea canalelor de comunicare nonverbală conform lui John Fiske9:

2. proximitatea se referă la distanța fizică dintre oameni, în cazul de față trebuie

4. aspectul. Face referire la vestimentație și accesorii, deoarece suntem supuși

8. postura se referă la poziția în momentul comunicării, dacă suntem așezați sau în

9. mișcările ochilor și contactul vizual. Contactele vizuale frecvente sunt un mod

Septimiu Chelcea ne dă o definiție a proxemicii destul de clară în cartea lui

Edward T. Hall a identificat patru distanțe interumane: publică, socială, personală,

 Distanța publică apropiată: „impune să se vorbească foarte tare și rar, accentuându-se

Comunicarea nonverbală joacă un rol major în interacțiunile noastre zilnice și mai

Factorii ce împiedică transmiterea și interpretarea mesajului emis de către profesor către

„Orice fel de comunicare presupune o acordare reciprocă între comunicator și

Ascultarea și receptarea mesajului.

Pentru a studia acest tip de comunicare, dintre relația student-profesor, trebuie să

MESAJ SEMNAL SEMNAL MESAJ

Vom prezenta pe scurt caracteristicile fiecărui factor, începând cu emițătorul.

- justificarea interioară de transmitere a mesajului,

- pregătirea socială, educațională și culturală,

- relația personală și situațională cu receptorul,

Receptorului i se atribuie aceleași caracteristici ca și emițătorului, iar în plus trebuie

Mesajul constă în suma informațiilor vehiculate între cei care comunică.21

Contextul „este, la rândul său, o noțiune cu arie largă de cuprindere. Practic,

„Sunt variabile extrem de importante care afectează uneori hotărâtor procesul

- unitățile alese sunt combinate sintagmatic într-un mesaj sau text;

Contactul. „Dacă, în modelul linear al comunicării, canalul se referea strict la

O formă de zgomot des întâlnită în interacțiunile noastre zilnice este autobruiajul

Este ceva perfect normal să înceapă să ți se rătăcească gândurile în tip ce asculți pe

Investigarea procesului ascultării a pornit de la cele patru categorii de comunicare pe

Pozițiile defensive blochează receptarea mesajului în mod corect. A fost demonstrat

Esențial pentru procesul de ascultare este o balanță între gândire și vorbire.

În relația student-profesor apare această caracteristică a puterii legitime, anume faptul

Pe lângă cele cinci elemente ale puterii transmițătorului pentru ca procesul de

Având în vedere că notele și performanța studentului depind de profesor, aceștia vor

Un element important în relația student-profesor sunt performanțele acestea fiind

Se impune să discutăm puțin și de comunicarea de grup care e o altă ipostază a

Comunicarea nonverbală în clasa școlară

Spre exemplu haideți să vorbim despre contactul vizual. Vera F. Birkenbihl ne

Comunicarea nonverbală și „efectul Pygmalion”. Pygnalion a sculptat o statuie

Michael Birkenbihl afirmă că „în sens figurat, termenul de „efectul Pygmalion”

1. Profesorii exprimau un comportament pozitiv către acei elevi pe care ii considerau cu

Vocalica. Este încă un element crucial în sălile de clasă. „Profesorul trebuie să

Efectul contactului cutanat. Atingerile cutanate între profesori și studenți sunt un

Un alt împediment în transmiterea mesajului către studenți poate fi și stilul de predare

Metode de predare pentru grupurile mici

Discuție pas cu pas

Această metodă urmează secvența: introducere scurtă/ problemă / activitate/

Această metodă poate fi caracterizată ca "urmărirea pe hârtie". În teorie, un student

În această metodă, studentului i se spune că nu trebuie să citească un eseu sau o

Seminar cu „rampă de lansare”