Structura programelor de educaţie

Programele de educaţie sunt destinate în general remedierii unor aspecte negative legate de
educaţie sau dezvoltării unor caracteristici aptitudinale sau mentale specifice unor câmpuri de
activitate. Pentru proiectarea programelor educaţionale este necesar să se ia în consideraţie
problemele ce trebuie rezolvate, resursele potenţiale necesare, standardele şi procedurile de
rezolvare, mijloacele şi metodele de rezolvare, modul de evaluare al succesului programelor,
grupurile ţintă şi caracteristicile acestora, necesităţile de pregătire a persoanelor implicate, costurile
programelor, efectele aşteptate şi perioada de timp estimată, condiţiile de execuţie ale programelor,
locul şi timpul desfăşurării programelor, etapele de desfăşurare, grafurile de activităţi, materialele
suport (curricula, resurse diverse), sprijinitorii instituţionali sau civili ai programelor, variantele
adaptabile la situaţii diverse în care poate rula programul, limitele de aplicabilitate ale programelor.
Descrierea unui program este asemănătoare cu efectuarea unui plan de afaceri, fiind necesar
să răspundă la un număr de întrebări de tip: „ce”, „cine”, „cu cine”, „care”, „cum”, „de ce”, „cu ce
mijloace”, „în ce condiţii”, „pentru cine”, „pentru ce”, etc. Realizarea unui program trebuie să plece
de la caracteristicile psihologice, sociale, economice, culturale, mentale ale grupului ţintă, trebuie să
ţină seama de contextul de manifestare sau generare a fenomenului pentru care este dedicat
programul şi de caracteristicile desfăşurării pe etape ale programului.

Etapa I
Identificarea programelor

Resursa 1 Resursa 2 Resursa 3 Resursa 4

Problema 1 Program 1.1.
Problema 2 Program 1.2. Program 4.2.
Problema 3 Program 2.3.
Problema 4 Program 3.4.

Nu toate resursele pot fi utilizate la acoperirea unei probleme prin program specific. Atunci
când programele se aliniază pe coloană sau pe linie este posibil să fie corelabile, dacă problemele au
fost aliniate fiind fiecare provocată de problema anterioară şi dacă resursele sunt de asemenea
derivate una din cealaltă.

Etapa II
La etapa II este necesara o analizare detaliată cauzală a rădăcinilor problemelor, a modului
de utilizare a resurselor, dacă acestea sunt recuperabile sau epuizabile, a efectelor utilizării
resurselor asupra evoluţiei problemelor, a strategiilor de optimizare a utilizării resurselor şi asupra
efectelor secundare apărute sau prevăzute. Pentru acest ultim punct este necesară studierea unor
programe internaţionale apărute din cauze similare, pe altă populaţie cu alte caracteristici, efectele
programelor datorate caracteristicilor culturale sau modelului de proiectare generală a programului
şi detaliile ce ţin de materialul suport şi sprijinitorii implicaţi, metode de difuzare, atragere de
resurse, rezultate finale sau pe parcurs. Această etapă a transferului de bune practici este extrem de
utilă fără a conduce la copierea exactă a programelor pe alte grupuri ţintă, dar permiţând însuşirea
principiilor ce au stat la baza elaborării programelor, acestea putând fi generale şi aplicabile
oriunde.
Etapa III
La această etapă după ce s-a creionat cadrul general al programului şi structura sa de acţiune
este necesară crearea de materiale suport. Curricula este un astfel de material suport şi trebuie
proiectată astfel încât să ţină seama de ţintele programului, de caracteristicile psihologice şi de
vârstă a grupurilor ţintă, de condiţiile şi cultura sau tradiţiile locale ce au influenţat producerea
problemei ce a stat la baza necesităţii programului, de standardele de calitate şi atractivitate către
grupul ţintă şi de orizonturile aşteptate şi etapele previzibile în derularea programului. Din acest
punct de vedere curricula este strict aplicativă şi orientată practic, are rigori stricte de structurare şi
implementare care o fac eficientă în derularea programului, este deschisă către transferul de
cunoştinţe, atitudini şi comportamente necesare împlinirii scopurilor şi obiectivelor programului şi
este orientată către realitatea post-program antrenând subiecţii grupului ţintă către atingerea acestei
realităţi.
Curricula la decizia şcolilor se poate şi trebuie construită pe aceste principii fiind suport
educativ pentru atingerea ţintelor programelor. Ea devine eficientă dacă elevii implicaţi în program
cred în necesitatea acestuia şi simt nevoia instruirii diferenţiate pentru realizarea respectivului
program.
Etapa IV
La această etapă programul şi curricula adiacentă precum şi alte materiale suport trece prin
evaluarea de către piaţă a desfăşurării şi rezultatelor. În această etapă feedback-ul pieţii devine
factorul de modificare, îmbunătăţire sau eliminare a programului în funcţie de nivelul de
aplicabilitate, interesul stârnit de rezultatele programului, sau de calitatea suportului educativ. De
exemplu în momentul actual programele educative de tip industrial promovate în mileniul trecut
sunt în proces de eliminare datorită faptului că rezultatele aşteptate nu mai apar. Diploma ca dovadă
finală a parcurgerii programului nu mai are valoare pe piaţă şi nu mai constituie o ţintă valabilă.
Mai degrabă lipsa diplomei poate arăta că tânărul nu face faţă la solicitări, diploma nu arată nimic
despre cât de bine poate face faţă.

Exemple de programe educative apărute pe necesitatea rezolvării unor probleme

Program Necesitate
Mentoring peer to peer Crearea unei punţi de comunicare între elevii cu
dificultăţi de adaptare şi tinerii din etapa lor de
vârstă. Iniţial programul a fost destinat tinerilor
imigranţi, ulterior s-a generalizat pentru cei cu
dificultăţi de adaptare
Meditaţii online Crearea unui cadru de recuperare de cunoştinţe
ce depăşeşte distanţa geografică şi limitele de
competenţă a profesorilor locali
Cultivarea non-violenţei în şcoli Crearea unei culturi a toleranţei şi încrederii,
cooperării şi experimentului sustenabil,
incluziunii sociale şi egalităţii de şanse
Compactare a curriculei Identificarea informaţiilor esenţiale şi importante
ce stau la baza unui material educativ, a
instrumentelor de cunoaştere şi înţelegere a
realităţii, a principiilor ce transced sisteme de
gândire
Enrichment Deschiderea unei linii de colaborare între elevi şi
profesori pentru deschiderea de noi orizonturi de
gândire şi utilizarea de noi instrumente de
abordare a realităţii
Motivare către şcoală Deschiderea unor direcţii noi de lucru pe
interesele şi dorinţele de cunoaştere ale elevilor,
orientarea aplicativă a cunoştinţelor, învăţarea
prin experiment
Learning by doing Descoperirea de reguli, legi şi cunoştinţe prin
obsevaţie directă, practicarea cunoştinţelor în
realitate şi copierea mecanismelor şi
procedurilor de lucru
Orice program educativ a apărut dintr-o necesitate şi va dispare atunci când nu-şi mai
îndeplineşte scopul pentru care a fost creat. Eficienţa CDŞ depinde de evaluarea corectă a
problemelor şi proiectarea programelor corespunzătoare.