cer~et;'irilor. ra1_1iale ~i e.

~ementele noi desprinse din izvoare şi din

la rg1~ea ane1 mvestigaţiilor, pentru a constitui o platformă de
contmuare a studiilor în directiile reclamate de complexitatea
problematicii acestor raporturi. '
CAPITOLUL I

CADRUL JURIDIC AL RAPORTURILOR

ŢĂRILOR ROMÂNE CU POARTA OTOMANĂ
ÎN SECOLELE XIV-XVI

Datorită p:!str:lrii neîntrerupte a entităţii politice a ţ5rilor

române, suzeranitatea fomJală şi, apoi, dominaţia efectivă exercitare
de Poartă asupra lor au reprezentat, înainte de toate, modalit1ţi
speciale de manifestare a unor relaţii bilateraie. De-;;i aflate sub
~ o/o1.u._~-v incidenţa unei multitutini de factori, stabilirea, menţinerea ~; evduţia
~~~~~~---~~~~~~--~1 acestor raporturi au fost esenţial detenninate, pe de o parte, de
mobilurile şi forţa presiunii otomane, iar pe de alta, de liniile
~J-~
f I
'l.00~ directoare şi eficienţa rezistenţei româneşti. O apreciere just;'i a
fenomenului otoman din istoria românească presupune, a0adar, nu
numai relevarea reactiilor si efectelor pe care le-a generat - cum s-a
procedat până nu de~ult ~ istoriografia noastră -, ~i şi dezv,1luirea, În
acelaşi timp, a resorturilor sale intime, prin luarea În consideraţie a
elementelor specifice istoriei otomane, în ansamblu şi pe etape.

1. „Război sfânt'' şi „Casa păcii"

În general, este recunoscut faptul di ţiirile rom.Îne au intrat

sub suzeranitate otomană odată cu acceptarea plăţii haraciului.
Deşi instituţia haraciului este mai veche decât islamuP, totu~i
în dreptul musulman a dobândit ea tds:"'iturile clasice, cu care a intrat
şi în sistemul politico-juridic otoman.
Necesitatea creării unei baze economice politicii de e;{tindere
şi întărire a islamului a dus, încă de la Începuturile noii religii, la

1
Vezi Sadi Irma!" lslâm utrihi (Istoria islamului), voi. II, Istanbul, 1965,
p.188-190.
22 23
 apanua instituţiei denumită ji (fay, fi:y), care cup1indea veniturile
puhJice ale comunÎLl\ii islamice provenite de la nemusulmani, p1intre
acestea hcuuâu! şi rq'izit1 ocupând locuri principale 2 •
Jurisrul Abu Yusuf (731-798), elevul celebrului
Abu Hanifa, comentâ.nd L1ţiunile care îl condusesen'i pe califul Omar
la ere.nea instituţiei haraciului, ar:1ta că ele au fost conforme cu
îmen~sele islamului, e;1ci - remarca el - dacă pământurile cucerite ale
uemusulrnanilor nu ar fi fost lăsate în folosinta acestora atunci
„cet;!ţile nu s-ar fi putut apăra, iar oştile nu ar mai fi avut posibilitatea
de a continua djihad-ul" (război sfânt isfamic) 3 • Cu alte cuvinte,
nemusulmanii trebuiau s;'î asigure nevoile materiale ale musulmanilor,
v,1zuţi acum ca o forţă militară În permanent\ aeţiune. Pentru a
preîntâmpina posibilitatea slăbirii noii instituţii, deci limitarea
veniturilor statului islamic, legiuitorul (califul Omar) prevăzuse ca
pământurile aflate sub regimul haraciului sii nu-şi schimbe statutul
juridic, chiar dacă posesorul lor ar deveni musulman4 •
Prin umure, sensul haraciului în dreptul islamic era înteles ca
un impozit funciar perceput de la nemusulmanii care, în ~irtutea
„dreptului" de stăpânire al cuceritorului musulman, îşi pierdeau titlul
de proprietate asupra pământului, pe care continuau însă să îl lucreze
în beneficiul cuceritorului. Totuşi, dreptul islamic acorda depline
libertăţi califului de a decide, în funeţie de nevoi, asupra regimului
juridic al pământurilor cucerite de la nemusulmani. Ele puteau fi
trecute fie în categoria pământurilor cu regim de haraa, fie în cea cu
regim de â,rar, posesorii acestora din urn1.\ fiind musulmani, nu erau
impu~i la plata haraciului • Totodată, în cazul terit~riilor supuse pe
5 acestuia drept de dominaţie asupra protejatului nernusulman. Cu toate
cale paşnică, acelaşi legiuitor a prevăzut că ele deveneau în mod
automat piiIIlc~nturi de haraci, iar locuitorii lor erau încadraţi în statutul
2
Vezi Mehmet Zeki Pakalm, O;mmlz tarih deyinieri. ie teri.rrieri. saz!ii.i,tl (Dictionar de
expresii şi termeni de istorie otomam'i), I, Istanbul, 1949, p. 297-30J (djizr~t),
p. 622-624 (/ey), p. 734-737 (/;ar.ro); Corci Zeydan, lslâm m:rleniy:ti tarihi (Istoria
civilizaţiei islamice), I, tr,1d. Zeki Megamiz, Istanbul, 1971, p. 305-328.
5
HaC! Ebu Yusuf, Kil,ihii'I Hamr (Gin.ea haraciului), trad. Ali 0Lek, Istanbul, 1970,
p. 55-61. Despre djihad (gtza), vezi Viorel Panait, Din istoii-t dreptului isltmic ,d
pupa:miar: datrim „djihad"-ului., în „Anuarul Institutului de istorie şi arheologie
"A. D. Xenopo1"'', la~i, tom. XXfl/2 (1985), p. 707-718, şi tom. XXIII/1 (1986),
p. 409-418.
4
Hac1 Ebu Yusuf, cyJ. cit., p. 56.
'Ibidem, p. 108-109.
24
juridic de zimrri„ adică de protejaţi nemusulrrnni a1 comnrnt:i.\U
(statului) islamice".
Aceste prevede1i ale jurisdiqiei isbmi<:c sunt sir:l!IS k:gJte de:
cele privind o altă clare perc~put;i ~1e .la nemusulmmi -- dj12i<1. C1 ~1
haraciul, nici djizia nu era o mvenpe islamică, u. o '.tda;:tarc. po~nv1t
intereselor economice şi politice ale isbmulm, a Hbliltl\Hlor vechi da1
Orientul Apropiat. În concepţia lui Muhammad, Jjizi~1 .1 ::i.V1lf menll'ea
ele a fi instmment al politicii de ettindere a islamului ~L touxhtf1. un
important mijloc de venituri pentru corn'.Jnit_atea rn1is1iln:~rn;1., C1
atare, în Kttr'an (Coran) este prcv:lwt~ oblt~;,a\13 ,mt1:ulni.8nilcr c1c t
lupta împotriva celor care nu accepuu 1shmul „ p,rn;i l;1 supunerci lm
1
p1in plata djiziei" •
. Djizia era un impozit persunal, aiulq~ c.1pil«lle• .( n·1de111.1,,_.
Omvertirea la islam anula autom.1t ohli'.,',-tl!.1 ,11.est• l cLin . c.:1c · <'..<
0
senmifica plata ocrotirii asum.ar:\ de comunitatea ~apoi, ~;tatul) isL,,1ncci
fată de nemusulmanii care îi recuno01eau astfel suzcr~imoxc;: :;au
d~minatia8 • O:msider<lm totuşi c'l haraciul (confundat b Început cu
' . . , . {
djizia), în acceptiunea preislam1c't, nu prc·supcmc.1 nc:tp;irJ1 c' rci:l\'.C l e
supunere. Capi{olul XII, paragrafele 94- 97 .din Cocm .(Kur~:m) pnvm?
ofe1ta unei comunităti asiatice de a pht1 haraci lw lu! Amuw1
pentru a obţine sprijinul acestuia împot!~va un~!~ dumuni C\.'tcrni,
reflectă - după părerea noastră - concepţia pnn11tiv;'1 a. comumtipJor
arabe în legătură cu haraciul, privit ca pl~ta unm se.rvic1u c~nem de
protecţie. Islamul a adaptat această msutuţie . mt.eresc1nr . s1l<c:
accentuîndu-i trăsătura superiorit<I ţii protectorului ~1 confenndu-· 1
1, I!m:lm~ p. 121.
7 Kur'an (cap. IX, paragraf 29), ed. a IX-a, Istanbul, l 970, p. ,100. . , . _ .
s Aceste dispoziţii teoretice nu au fost totuşi respectate mtocrna'. in tw;tcUc.L Se
cunosc muhe cazuri în care djizia a fost pcrccpuLt ~i dup:t cc <lUtol1tomi supust de
cuceritorii musulmani arabi se conveneau la lslani. .lb mai mult, se s.-ivârşe:1.u
deseori şi ilegalită\i, de tipul aceleia relatat\ de al-Tabari (rn. 923), conform cănu~
noul guvernator al Transoxianei, Nasr b. Sayvar (7.18-748), s-Jr f1 .st~:iduit <;a
transfere djizia („haraci''), percepută abuziv de la :10 OOO de m;tsulmam, 111 _contul
celor 80 OOO de nemusulmani, carl' fu~tsct\\ scutiţi 1leg«l de aceast.t dar<'
(W. Barthold, Tinke;tan Dmm to the Morrrr} lmasi.on, O:d ord Uni,·cn;ity l'rcss,
London,1928,p.188-192). . .. _ .
9 Sub numele de Zrâ fvmuryn este identificat fie Alexandn1 lvLiccdon, i1e [)ar_'us al
Persiei (vezi Şevket Beysanoglu, Eslxti>i Kdi/'in wn (Locul Esh.ab-1 Keht),
,,I. Lnusbrarast Tiirk Folklor Kon~n·s1 Bildirilcri', l V. :\11Lua, I 'J71J, p. 'tl· 48)
25
 acestea, nu se poate realiza totdeauna o identitate perfect;\ între
conccptia privind superioritatea statului islamic şi cea privind
exercitarea dominatie1 sale efective asupra comunităfii sau statului
n~:n:usulman care acceptase, voluntar sau nu, plata haraciului sau
dJ1z1c1 (confundate din nou la un moment dat). Pretinderea haraciului
de. Li bi7:an.tini, cJ:iar b începuturile isbmismului, apoi revendicarea şi
duar prnrnrea lui, de c:1tre otomani; de la unele state europene pe
dep.lm suvera.ne (Veneţia, Habsburg1 ş.a.) semnifica, pe de o parte,
d"onnta de a. impune ~upe~ioritatca statului islamic - şi nu în primul
rand a do~1111~pc1. lui -, Iar pe de alta avea menirea de a asigura
hotarele temo.nul~! anal sub stăpânirea sa efectivă. Altfel spus, aici era
c1zuJ unei aphca(H pragmatice a principiilor juridice, cum recomandau
de altminteii juri0tii musulmani în materie de raporturi ale comunitătii
islarnic.c cu nemusulmanii • Aceste state nemusulmane fiind „pr~a
10
puternice pcntrn ca musulmanii s;1 triumfe asupra lor", se găsise un
mxli1s uiendz în trat~te de pace provizorii, prin care respectivul stat
ne11!.usuiman era o.bligat la plata regulată a unei dări de dscumpărare a
p:1c1i. Acest aranpment - numit de jurişti statutul de ahl-i foip
(„răscumpăra~ii") - menaja orgoliul de cuceritori al membrilor
comunitîţii islamice şi asigura beneficiile materiale dorite evitând în
acelaşi timp, riscurile unor grele şi incerte războaie. Acelasi cara~ter
l-au avut şi primele înţelegeri româno-otomane. Aceasta ~ra îns;'\ o
soluţie t~mporară, dictată de împrejurări.
. . Intre div~rsel~ .şcoli. de drept islamic au existat dispute în
p~wmra statutulm politic tentorial. Unele din ele (şcoala hanefită, de
pild:'i) acceptau existenţa doar a două categorii: dar ul-islam
(„ Casa islamului" sa'.1 .teritorii sub st:'ipânire islamic!) ŞI
dar ul-harh („ C..asa n!zbomlu1" sau teritorii ale duşmanului adică cele
circ prin r§il~d treb:1iau .aduse.în starea de dar ul-islanl A~ând însă în
vedere realitatea 1stonc1 ş1 necesit<iţile politice, alte curente
~al-Mamt~di, al-Shtfi~î, Yal7JU b. Adan~ g<'isesc ~i o categorie
IntermediaL1, denul111tă dar ul-al.xi sau dar as-sulh (teritoriu de legământ
li:.
s:rn „ Cas~1 p:1cii"), c~re plata ?~r~ciul~i sau djiziei era concepută ca o
r:isc:1mpaurc a p:1cu ş1 proteq1e1 1slam1ce (ahd wi am:m). Dar-ul ahd se
st.1b1lca În urma unei înţelege1i prealabile între imun (şeful islamic) şi
18
Vt'7.i M. Kluclduri, 7he islamu: law if Natwns: Sha)b:mi'.< Siy:tr, Baltimorc, 1966,
p. 154.
26
conducătorul nemusulm.an care accepta, far;1 r.tzboi, plata haraciulw '
1
Dar, în concepţia islamic~i, care vedea În „r:12.boiul sfint" (di?fttli sau
JFZtl) şi cucerire singurele atitudini posibile hVt de ncmusulrn~a11.
regimul dar ul-ahd era socotit un p1ivilegiu deosebit, acord~1t pnu
bunăvointa inuniului dar numai (în primul dndl de1irL\1.0rilor de
12
drti revelate recunosc:1tc de Islam (evrei ~i ne;;tini). /\nul pnn catt'
se ~onferea unui teritoriu statut de du 11l-<1hd puru Jcnumirc;1 de
alxl-nam·11 • Dat:'i fiind condiţia de provizorat d regi.rn.ului ,far u!-ahd,
ahd nanz: era acordată pe termen limitat, care, dac:'1 nu era menţÎcnw Îi 1
mod expres, se subînţeiegea c\ er;l valabil at..ÎlJ vrune cât LrAi;1
emitentul.
Deşi pnn forma ~i con\Înurul lor ,1hd-na111e!de pcrnni
nemusulmani au variat de la c1z la cn. ttltu~i, in esr:~nţ:t, •. ! ..
ll La baz.;i acestui statut de ))tributari ocrotiti" ,1 :.;L1f Ililt!.t nivncJtu1 ~TaL1\ 'jp\J-.
t\ :J1
anul fi32, de profen1l Muhanunad cu -;t'inile\td cr(•,;ti11 f\fadjir.111: tron:11ul ~cuarn;1
creştinilor posesia bunurilor proprii şi cxercitar.ca nestingherit{! a cuiu dL1i iur. În
schimbul achitiiri1 regulare e1 urn:i Li:in (I )onci11:11u.: '.'iumJcL
]anine Sourdcl-Thomine, Chilzz,1/1t1 ls/,mului d.zsu.; \·ol. I, Edn. 1\'kndi.1w, B11cUIL'0ti,
1975, p. 55, 270; voi. III, p. 96-97).
12 Vezi fhlil Inalc;:1k, D.1r a!Alxl, "Thc Em:yelop.1ccli:1 ul Ll.im .
<New Edition>, vol. II, Leiden, E. J. Brill, <1%5 >, p. 116 De ,lltnuntc1i .H·eh~i
principiu exclusivist, chiar mult mai dur decât cel islamic, :mima ;;i spiritu; crc~:tin
din epocă, care socotea c:'l oastea lui Iisus trebuie s:i lupte necontcnir pentru
nimiciree1 musulmanilor, câ armisti\iul cu aceştia era rosibil, J,u pact'a er.1 ,, msuh.t
la adresa bisericii, cii lupta Împotriva mmulme1nilor cr.1 o cinste. d,u ~j l• uhlig:H:e.
(vezi Benda Kalmân, Hnstiym Birl(~ii 11' X V. 1L<mi.1 Osmmlz lnţw;11ud1i:~li M<1..;ms:an
niimsdnlai (Unitatea cre~tină şi raporturile otom,1110 w1gJ.re În sec. XV), '.rad. ;,,
„Istanbul Univ. Edebiyat Fak Tarih Dcrgisi", nr. .28-."1 (1'17+ l97'') !st,:n\„u\.
1975, p. 86-87).
l.l A hd-11îm: sau ahid mm: este compus:\ din cuv:1mui ,m1b '.dxl (1eg;\m:i11t, JUr:unâm)
şi cuvântul persan rtÎm: (carte, scrisoare). Ahfd spus, i.n acccp\iune isl.tnuc:-,,
ahd-rtînr: avea o emanarie unilateralrt. D,1tă fiind C<mccp1i:1 1slamid de excludere :1
egalit:lţii cu nonmusula~ii, aceeaşi form:·i de ,dxinim· ;u avut ~1 actele C3rL\ pnn
con\mutul lor, sunt aclev:'\rate tratate hilaterale (vezi Mihai M,<.'(im, 01 pmiw ;,,
sttttutul de 'ahd al (1irilar ronun'fa(d de Pa:trtd. Cb11s1dnwii pe 11wgitni 11mr /'[cO:in' au1111w
În „Revista de istoric", nr. 6, 1986, p. 523-533). Totu~:l.. nu Lrcbt1ie absulur[z;H
caracternl ahd-namelei de act emanat doar de Li o auroriutc c;uvera11:1 (ccntr:1b), c:ic1
aceeaşi denumire de a/xi-nî11P au purtat - se men1ione.iz.:I Într-o .'>ms'.1 comemporJn:·1
- şi lcgăm.imele scrise de credi11\<t şi supunere ale guvernatorilor provmci,tli din
imperiul t~ttar, trimise lui Pîr Muhanuned, mo~Lenitorul trnnulu1 desemnat de Îususi
Timur, În 1405 \facii's - Selmâni, Tarilmîm: (Guw de 1:.toric), L1!. lsnuil i\k.i, 0
Turk 'farih Kununn Basunevi, Ankara, 1988, p. 2(, 27).
27
condiţionau acordarea „păcii şi protecţiei" (ahd w armn) de plata
haraciului, ca expresie materială a recunoaşterii suzeranităţii islamice.
Neachitarea lui făcea caducă ahd-nameaua, ceea ce atrăgea după sine
necesitatea trecerii teritoriului respectiv în dar id-harb, cu consecinţa
transformării lui în dar id-islam Ahd-nameaua (în forma otomană, care
ne interesează aici) garanta ţării şi comunităţii care o primea, în
principal, următoarele: individualitatea şi inviolabilitatea teritorială,
menţinerea conducătorilor locali (împreună cu forţele lor armate),
protecţie împotriva agresiunilor străine (inclusiv împotriva unor forţe
islamice), exercitarea liberă a cultului propriu, neamestec în treburile
interne, autoguvernarea în baza ~egilor şi tradiţiei locale, privilegii
comerciale în teritoriu islamic etc. In schimb, în afara plăţii tributului,
statutul de dar td-ahd presupunea: ocuparea de către musulmani a unor
puncte şi zone strategice şi economice de importanţă deosebită din
pra căreia îi era aplicat, securitatea vieţii şi a bunurilor negustorilor şi
supuşilor ţării islamice protectoare în timpul călătoriei acestora în ţara
tributară, iar în relaţiile sale externe, statul beneficiar de ahd-nam;
trebuia să se conformeze indicatiilor si intereselor autoritătii islamice
emitente a acestui act unilateral de pro~ecţie 14 • ' jenantă pentru primii sultani otomani în afinnarea politicii lor proprii.
Aceste principii ale dreptului islamic, în relaţiile cu statele sau
comunităţile nemusulmane, au fost adoptate şi de către otomani, care
le-au aplicat însă în functie de interesele lor - tinând seama, totodată,
şi de tradiţia preotomană' -, ca şi sub influenţa ~or instituţii bizantine
şi locale • Tratate bilaterale de alianţă şi acte de supunere, consemnate
15
în scris sau nu, au încheiat aproape toate statele turce preotomane.
Kaganii turci nomazi din perioada preislamică erau convinşi că
14 a. Ion Matei, Qµelques prcl;lenTs crn:errnnt le rffPrE de la donimtion ctt.ormrx! dans /.e;
Ptt)5 Roumtins (crn:errnnt partiaJU!remmt la V a/adJie), în „Revue des Etudes Sud-Est
Europeennes", nr. 1, 1972, p. 69-70; Dominique Sourdel, ]anine Sourdel-Thomine,
op. cit., I, p. 270-271; Bahaeddin Yediytldiz, Islâm hukukun:la zirmile>in yri (Locul
zinmlor în dreptul islamic), în „Ti.irk Ki.ilriirii'', nr. 290, 1987, Ankara, p. 335-339;
Mihnea Berindei, Gilles Veinstein, L 'Enpirr: Otomm et /.e; Ptt)5 Ramuins. 1544-1545,
Paris, 1987, p. 52-53.
15 Vezi M. Fuad Kopriili.i, Osnnnli fnparatorlttfţmtm Kundu,ru (Fondarea
Imperiului otoman), ed. a II-a, Ti.irk Tarih Kurumu Basunevi, Ankara, 1972;
Sadri Maksudi Arsa!, TUrk tarihi '1f! hukuk (Istoria turcă şi dreptul), I, Istanbul, 1947;
lsmail Hakki Uzunc;arş1h, Osnnnlz dedet te,rkilatirn rmihal (Introducere în organizarea
de stat otomană), ed. a II-a, Tiirk Tarih Kurumu Basunevi, Ankara, 1970.
28
descind din cerul etern pentru a domni asupra lumii10 • Universalismul
promovat de Islam s-a altoit pe acest principiu politic de bază al
vechilor turci, dobândind la otomani o mare forţă de mobilizare
pentru statornicirea a ceea ce s-a numit Pa.x Otominm1. Susţinută
ideologic de universalismul turco- mongol şi de mesianismul
arabo-islamic, politica otomană de expansiune a ţintit efectiv
dominatia lumii, neadmitând decât temporar rivalitatea unor alte
puteri, ~u atât mai mult' dacă acestea erau nemusulmane. Cu alte
cuvinte, teoretic, relaţiile externe ale otomanilor au avut doar un
caracter conjunctural, stabilirea de raporturi cu un stat sau altul fiind
acceptată de ei ca o favoare acordată şi, nicidecum, ca un act de
egalitate. Această concepţie a fost însă valabil.1. Începând cu perioad:~
de după constituirea Imperiului otoman, în a doua jumătate a veacului
al XV-iea. Până atunci, otomanii s-au manifestat În limitele unei
formaţiuni politice aflată la marginile lumii turce şi islamice . Statul
17
otoman, născut ca o „sinteză" a numeroaselor state turce
predecesoare 18 , s-a simţit legat mai mult de tradiţia asiatid decât de
principiile islamului, căci supremaţia religioasă a califilor arabi era
Idealul islamic de ~ a fost urmărit nu în numele religiei, ci În primul
rând pentru extinderea şi întărirea puterii proprii, fapt ce a determinat
pe otomani să aplice principiile islamului cu cea mai mare toleranţ;1 şi
liberalism19 .De abia după 1517,când sultanii otomani, preluând funcţia
de khalifa-i kUbra (calif suprem), au devenit şi stăpânii absoluţi ai
16Oi. Lemercier- Quelquejay, La ţJa<E n~, Milano, 1971, p. 49; Bahaeddin Ogel,
TUrk kiil.tiiriiniin [Jd4rm! caf,lan (Fazele dezvoltării culturii turce), voi. II, Istanbul,
1971, p. 54-62 (kaganii turci păgâni se intitulau „domnitor al suprafeţei pământului",
concepţie preluată de la mongoli).
17 Vezi Halil Inalc;ik, 7he Place if the Otomtn -Twkish E npire in f!iltory, în „Cultura
Turcica", I, nr. 1, Ankara, 1964, p. 57-64. Semnificativ este faptul ca istoriograful
mameluc Aynî (1360-1451) desemneaz;! statul otoman, de regulă, sub denumirea de
„ţara de margine" a lumii islamice (Âdile Abidin, Aynmm, IlkdUl.cwmn Fi Tarihi
Ehli:zzemm Adli Tarihirrle Osmmblara Ait Verilen Malînmtm Tetkiki (Critica ştirilor
despre otomani cuprinse în cronica lui Aynî intitulată „Cvlier de perle la cronica
oamenilor vremii"), În „Tarih Semineri Dergisi", II, Istanbul, 1938, p. 186-215.
1s Fuad Kopriili.i, op. cit., p. 13.
19 Halil lnalc;ik, 7he Otom:mEnpire. The alSsro-dA~ 1300-1600, London, 1973, p. 7.
29
puterii religioase, principiile islamice au dobândit predominantă în
activitatea statului" 8 • ' politică elastică faţă de popoarele onodoxe supuse sau amcnmţate:
De la sfârşitul secolului al XVI-lea, Imperiul otoman a devenit
tot mai mult un organism politic închistat în normele Islamului si
repudiam faţă de nou. Vechea toleranţă religioasă a turcilor- izvorâ~ă
din tradiţia istorică a Asiei Centrale şi practicată cu atâta eficientă
până atunci - ceda acum terenul tot mai mult practicil~r
discriminatorii faţă de nemusulmani, atât pe plan intern, cât şi în
21
relaţiile exteme • Privit din perspectiva întregii istorii otomane
sfârşitul secolului al XVI-lea a reprezentat „punctul" unde otomanii
au pierdut competiţia cu Europa apuseană 22 •
Aceast;1 mutatie calitativ;\ intervenită în evolutia puterii
otomane nu a fost l~ată până acum în consideraţie îd
studierea
problematicii raporturilor româno-otomane.
2. De la răscumpărarea păcii la suzeranitate
Deşi primele contacte dintre români şi forţele noi care se
dezvoltau în Anatolia datează de la jumătatea veacului al XIV-lea, de
un raport organizat nu se poate vorbi totuşi decât la sfârşitul aceluiaşi
secol.
După cum se ştie, întâia cucerire metodică a fonelor otomane
în ~uropa a fost.efec1?ată în timpul lui Murad I (1362~1389), care a
realizat m Balcam un sistem de state vasalizate. Bayezid I (1389-1402)
a încercat să formeze un imperiu centralizat sub puterea sa absolutistă
şi cu capitala la Constantinopol, pe care realmente a urm:~rit să îl
cucerească. Cu toate că a obţinut de la califul abassid titlul de
sultan ar-Rum (stăpân al Bizanţului), proiectele sale imperiale nu au
avut succes. Ofensiva lui Timur în Anatolia şi amenintarea cruciadelor
iniţiate de Sfântul Scaun şi Ungaria au împiedi~at centralizarea
efectiv,'[, îndeosebi a Anatoliei, până în a doua jum~tate a secolului al
20 Idem, L 'E npire Otoman, În „Actes du premier G:mgres International des Etudes
Balkaniques ct Sud-Est Europecnnes", III, Sofia, 1969, p. 88.
21 P. Winek, 'flX' Rise if Ottomm E rrpire, London, 1938, p. 54; „Belgelerle Tiirk
Tarihi Dergisi", XIII (1973), nr. 73, Istanbul, p. X.
21 Carl Marx Konepeter, Ottorrnn lnperidism Dunr'5, the Reformation: E rtrape ani the
CutmS11s, London-New York, <1973 >, p. VIII.
30
XV-lea. În atare condiţii, otomanii au fosr constrânşi s:1 adopte o linie
N. Iorga sublinia că otomanii au apărut În Europa nu c;; m1_1sul.marn
fanatici, ci mai degrabă ca războinici asiatici, care ,~ofcreau alianţă,
2
prietenie şi, după obiceiul patriarhal asiatic, <<fr;1ţÎ~>>'' '. !n schimb,. de
la început, politica otomană a fost declarat anncatol1c:·t. U~rru'\nnd
să-si însuşească dreptul de mo5tenitor unic al Bizanţulw, statul
ot~man a considerat uzurpare orice stăpânire si im;xtiune latim1
(catolică) în Anatolia şi Balcani. Chiar dad ei an. acceptat mai tâtziu
prezenţa latină (catolică), în form'i de comum~atc n~gu:rorea.sc0,
aceasta nu a însemnat însă decât un act de ammstie (anun-J7imF) ~1 nu
de recunoastere a vreunui drept teritorial. Aici, prevederile jurisdiqiei
) . .
islamice erau aplicate întocmai, căci linia politicei ~>toma:i~ comodc;1
cu aceste principii. Nuanţat şi chiar modificat au tost utilizate a1.este
principii în cazul popoarelor de credinţă 01todoxi1, faţă de cm:
otomanii s-au erijat în protectori. Ei au ştiut s:l exploateze, con)U 1?1t?
sistematic, simtămintele anticatolice ale acestor popoare; grecu dm
Bizant acuzau' speculaţiile ncgusto1~lor italieni de iiprnrile lor
mate~ale, iar sârbii şi bulgarii din Balcani se sim1ean ameninrati 9e
politica de catolicizare forţată promovată de Sf. Scaun i~ Ung.iri/;. I 11
ultim1 instantă, o asemenea atitudine faţă de ortodocşi reprezenta o
colaborare c~ nemusulmanii, ceea ce era, desigur, în flagrant::t
contradictie cu principiile clasice ale islamului25.
DuP'ă cucerirea Constantinopolului, Mehmed al Il-lea a ţinut
să fie recunoscut ca cel mai mare conducător islamic de la primii patru
califi încoace şi, în acelaşi timp, să fie acceptat drept mo~tenitorul
legitim al împăraţilor r~~~1i. Socotin~u-se îndr;ptăţit .s,'\ ad~1că .sub
autoritatea sa toate tentoriile ce aparţmuseră candva 11npenulu1 pe
care tocmai îl sfărâmase, Mehmed al II-lea a stabilit elementele
esenţiale ale proiectului constituirii unei monarhii univ~rsale, s.c~?.P
pentru care el a căutat să uneasc'i în mâna sa autocr,mc'i trad1ţule
23 N. Iorga, istoria Ronunilor, III, Bucureşti, 1937, p. 289-290 ..
14 Vezi Hali! Inalc;ik, 'flx: Q!Estion <f the G.asing <f the Black St>a un.Ier the Otomms,
în „Arheion Pontou", 35 (1979), p. 77-78. Vezi ~i C'~vdct Kii\:Lik, ();m111h
'jjrx!tininle gryrim"islinier 'll' „rrillet sistemi" (Ncmusulmanii şi „sistemul millet" În
guvernarea otomaml), în „Sogi.it. II. Osmanli Sempozyumu", Ankara, 1986,
p. 61-86.
2s Muammer Sencer, ();nunblarda din ie dr-Jet (Religia şi statul la otomani), Istanbul,
1974, p. 77-78.
31
vechi turceşti, islamice şi romane 26 • Restabilirea autorităţii patriarhului
ortodox, aducerea în noua capital-1 otomană a patriarhului bisericii
armeneşti, ca şi a rabinului-şef reprezentau măsuri concrete menite să
alinieze sub proteqie otomană întreaga lume necatolică, pentru a
constitui baza ideologică şi materială în afirmarea năzuinţelor de
7
dominaţie universală2 • Această largă toleranţă religioasă a dus
într-adevăr la realizarea unei Pax Otorrn:nim, corespunzătoare cu
Pax Rorruna28 şi cu mai recenta Pax MOflfP.U:a a lui Genghis han şi a
umiaşilor săi. Idealul dominatiei universale a dobândit valoarea unui
obiectiv fundamental al politi~ii otomane după 1517, când sultanii au
întrunit calitatea de suverani temporali şi pe cea de şefi spirituali ai
întregii lumi islamice. Fiind, deci, moştenitori ai cezarilor şi ai califilor,
padişahii otomani s-au considerat îndreptătiti să tintească dominatia
universală. Oficial, acest obiectiv a fost afiş~t' în n~mele islamului, dar
în spatele acestei faţade musulmane este uşor de văzut vechea
aspiraţie turco-mongolă şi politica romano-bizantină. Principiul
dinastic, respectat cu stricteţe în Imperiul otoman (era străin
islamului), se raportează direct la lealismul pe care turco-mongolii l-au
profesat timp de secole faţă de Genghis han şi descendenţii săi 29 ,
având în acelaşi timp şi elemente preluate din dreptul imperial roman.
Cucerirea regiunilor arabe din Asia şi Africa a adus nu numai
schimbări în obiectivele politice otomane, dar şi mijloacele materiale
necesare pentru atingerea lor. Bogatele centre economice arabe au
sporit de trei ori veniturile statului otoman. Deşi principiile islamice
au devenit de acum precumpănitoare în Imperiul otoman, ele nu au
reuşit totuşi să elimine tradiţia şi interpretările. Politica de stat
otomană nu a fost niciodată subordonată t<Xal scopurilor religioase;
este totuşi de observat faptul că, începând cu domnia lui
Suleyman Magnificul (1520-1566), ea a fost îngrădită din ce în ce mai
mult de prescripţiunile islamice.
2(,Vezi Hali! Inalc;ik, 7he OttonunEnpire, p. 23-30, 56.
21 a. Osman Turan, Twk cihân hâkirniy:ti mfkluesi tarihi (Istoria idealului turc de
dominaţie universală), II, Istanbul, 1969, p. 189-190.
28 N. Iorga, Rapparts entre l'Etat dJ5 O;rrnn/is et Ies rntians dJ5 Balkans, în „Revue
Internationale des Etudes Balkaniques", Tome II, Beograd, 1935, p. 134;
Hali! Inalc;ik, 7he Place ef CXtomm Twkish E npire in History, p. 57- 58.
29
Cf. Ch. Lemercier -Quelquejay, op. cit., p. 69.
32
Aceste trăsături esenţiale ale politicii otomane au înrâurit şi
evoluţia relaţiilor româno-otomane. . . .
Deşi situate la limita ~intre c~le dou~ tendmţe e~pa_:i-~~omste,
turco-islamică şi ungaro-catolică, ţările ro~ne au reuşi: s.a-:?1 apere
vreme îndelungată independenţa l~r reaL'i ş1 permanent sa-ş1 _conserve
.. d stat r~nditia esenuaL-1 care a garnntat mteresele
funta e . VJ ' ' .
fundamentale româneşti a constituit-o rezistenţa armată ş1 po it~ca.
r. '
Dată fiind şi situaţia lor de state mici, pot:nţialul d_e ~părare al ţărilor
române nu a depins numai de factorul mtem, c1 ş1 de cel exte~:
~ril mâne au fost obligate să vegheze permanent asupra ev?luţie1
T.:aportului
aero dAdA 'l
de forţe din zona lord~ co:itact,_ proce an m con~_ecmţa a
dezvoltarea unei politici realiste ş1 active. Sistemul lord~ ~elaţu e:1:eme
a fost subordonat obiectivului lor fun~a~ntal v~nd apara~e~
independenţei efective. Acceptarea suz~ran:tăţu U~g~ne1 sau P~lome1,
apoi şi a celei otomane: a fos~ destm.ata a~elt~aş1A scop .~Jor_ d~
apărare, nu numai împotnva _unm alt pencol? c1 c:Uar llllp,otm a pu~e:~
suzerane respective, iar cultivarea conconutenta a doua s_uzeran~taţi
era menită să atenueze şi să contracareze cele doua tendinţe
expansioniste, una prin cealaltă. . . . .~ .
Un astfel de caracter de neutralizare a pencolulm turccs_c l-a
avut şi aşa-zisa „închinare" a Ţării Româneşti şi,_ apoi~ a ~oldovei faţ~
de otomani. Toate sursele europene_, aprop1~te 11_1 timp , ~~esto1
evenimente, menţionează plata haracmlm şi mche1e_rea ~acu. ~u
credem însă că de aici se poate trage . concluzi~ ~a relaţ:il~
româno-otomane au fost stabilite în baza unm tratat sens, m care sa fi
fost consfinţită subordonarea lor. faţă de ~t~ltanul ~to man. Est~
adevărat, nu poate fi demonstrat satisfăcător mei co,!1tra~ul. n:r, d~pa
părerea noastră, însemnătatea problemei nu co~stă m P:UUul_ r;nd ~A a
demonstra dacă a existat sau nu un tratat scr:s („ca~1tulaţ1e ), c1 ~
stabilirea caracterului pe care l-au avut raporturile romano-otomane m
faza lor iniţială. . . , l, ··
Indiciile existente nu permit să afirmăm ca acceptarea p axu
haraciului de către Vlad I şi Mircea cel Bătrân, ~
Ţara Românească, şi de către Petnl: Aron şi Ştefan c~l Mar:,. m
Moldova, în împrejurările interne şi ~_xrem~ ~e au;nc1" ale ta,rilor
române, nu a semnificat pentru dorrlllll roma~ decat r~s°!1!fara~
păcii, chiar dacă otomanii le-au acceptat ca expresu ale vasalitaţu. Daca
33
tocu~1 aceste acte au prurut trăsături agravante în conştiinţa
româneasc'\ şi europeană de atunci şi de rnai târziu, ele se datorează
nu conţinutului lor real, ci mai degrab;1 faptului că s-a considerat că
ţările române, cunoscute ca elemente active ale frontului antiotoman,
puteau. fi }? acest fel neutralizate şi chiar utilizate pentru înlesnirea
expansmnu otomane.
Realitatea ist01~că a demonstrat însă că ţările române, veghind
permanent la apărarea intereselor lor fundamentale, nu numai că nu
au favorizat impactul otoman asupra Europei, ci, dimpotrivă, l-au
amortizat, jucând rolul unor adevărate state tarnpod 0 .
. Av~nd în .vedere asemănarea dintre obiectivele politice ale lui
Bayez1d I ş1 ale lm Mehmed al II-lea, poate fi realizată o analogie între
modul „închinării" Moldovei, care este mai bine cunoscut, cu cel al
'fării Româneşti, care este încl neclar. Participarea lui
Mircea cel Bătrân la lupta de la Kossovo (1389) demonstrase
otoman~or orientarea domnului român şi relevase potentialul său
militar. In cadrnl acţiunilor coordonate poruncite de sulta~ imediat
după luptă, pentru a preîntâmpina viitoare actiuni antiotomane de
tipul aceleia iniţiată de cneazul Lazăr al Serbiei, dfost lovit si teritoriul
Tării Româneşti, de forţele de acîngii conduse de Firu~ bey. Era
pentru prima oară când oştile otomane treceau Dunărea, ceea ce arată
chiar prin sine, valoarea pe care o avea Tara Românească în frontul d~
luptă antiotoman. Atacul lui Firuz' bey a fost, deci, menit să
ne~tralize~ 'fara Românească, constrângând-o să adopte o poziţie de
nemtervenpe la sud de Dunăre. Aşi.kpaşazade mentioneaz"i un
ultimatum al lui Bayezid I trimis lui Mircea cel Bătrân31 , ~eea ce ar fi
~o~form cu procedura ~1.rco.-islamică de „invitare" la supunere,
mamte de declanşarea ostilit<ltilor armate. Oonicarul otoman dateaz.1
în 1391 acest ultimatum al sultanului. În acelaşi an datează cronicile
otomane şi marea expediţie a sultanului împotriva Ţării Româneşti,
care, după părerea noastră, s-a desfăşurat însă mult mai târziu, în vara
1
"_ llistozrc cks rdatians intermtiom!es, publ. sous la direction de
Pierre Renouvin, II, Paris, 1953, p. 158; Olgierd G6rka, Pdonais et Roumiins atra'U?r5
Ies sii:des, în „Les Ghiers Polonais", 1937, nr. 11-12-13, Paris, p. 11-13.
31
Cronici turr:e,rti prium fările . romârr. Extrase, I, ed. M. Guboglu şi
Mehmet A. Mustafa, Edit. Acaderruei, Bucureşti, 1966, p. 83: „Şi i-a spus celui din
Tar.i Româneasc"i: «Vino îndată ~i slujitor să-mi fii!»".
34
sau toamna lui 139532 • Nu este exclus ca, înainte de această campanie,
Mircea cel Bătrân să fi încercat să preîntâmpine invazia otomană,
stabilind relatii directe cu sultanul. Solia şi darurile trimise de domnul
român au fo~t acceptate de sultan - potrivit vechii tradiţii ~un~~ şi a
celei islamice - drept oferte de recunoaştere a s.uzeramtăţ~ s.ale
protectoare)). o. cronică anoni.m.1 ~tomană, probabi~ de, la sf~rş1~
sec. XVI, menţionează că „Bayez1d han a trecut m Rumelia, cu
dorinţa de lfJZa. Când a ajuns în apropierea 'Prii . Româneşti,
voievodul Tă1~i Româneşti, Mirciu voievod, s-a supus, obligându-se să
34
dea haraci" •
Deşi părerile din istoriograf.ia noasml sunt încă împărţite, este
posibil să se fi ajuns, în anii 1392-1393, la un acord între
Mircea cel Bătrân şi Bayezid I". Nu credem însă că ac~astă înţ~lege~e,
mai bine zis această relaţie, să fi căpătat forma unui act sens.: D~11
moment ce domnul român a trimis solie şi damri la sultan, he dm
proprie iniţiativă, fie ca urmare a somaţiei acesuiia, panea otomrnă ~
socotit automat Tara Românească ca vasaLL Aşa s-ar explica ş1
mentionarea ei - clacă e reală -, încă din 1391, ca phtîtoare de
hara~i în vechile izvoare turco-osmaneJ". Este vorba doar de
' . '
concepţia turco-islamică privind raportul cu un s~at străm, lll care
atitudinea amiabib a acestuia era acceptată ca o ofertă de supunere.
Probabil, sultanul otoman a pretins de la Mircea cel Bătrân
şi plata haraciului. Nu ştim dacă domnul român a achitat sau n~ o
astfel de dare. În orice caz, cert este faptul că, după îmbunătăţirea
relatiilor sale cu Sigismund de Luxemburg, Mircea cel Bătrân a
adoptat o poziţie vădit antiotomană, ceea ce a exclus fireşte plata
Tahsin Gemil, Mirrm l'Alrien faa: a li pdiJ.iq11e i11ţxhi1/e de Bay:,;ui l-er, în „Revue
32
roumaine d'histoire", t. XXV (1986), nr. 1-2, p. 13 ~i urm.
J3 În Ogttznânr (sec.VIII-IX) se arată d: „celui care se supune pomncii mele îi
accept damrile şi îl consider prieten cu mine" (M. Necati Sepet<;ioglu,
TUrk destanlan (Epopeele turceşt~, Istanbul, 1978, p. 49. Vezi ~i Aydm Taneri,
C!mmJi der.Jeti'nin kurufu,r dmminde /;fjk1/nrJar/Jk k1monimim ~i,m"ESi '1.e sartry ha:yt.tz
teşkilâti (Instituţia monar~ei şi organizarea de palat din perioada de fondare a
statului otoman), Ankara Universitesi Bas1mevi, Ankara, 1978, p. 84 -87.
.14 Bibi. Siileymaniye, Istanbul, ms. Esâd Efendi, nr. 2362, f. 92.
J5 Ştefan Ştefănescu, Tara Rorrnm:iscti de la Basarab ,,Întemcietond" pâ1'1Li la
Mihai Vit&:zrd, Edit. Academiei, Bucureşti, 1970, p. 116, n. 39, este înclinat să
admită chiar încheierea unui tratat în aceea vreme.
.16 Vezi J. v. Hai.nmer, Histoirrde l'Errpirr Ottomm, I, Paris, 1844, p. 97.
35
 haraciului. Motivul juridic (desigur, din punct de vedere otoman) al
de vasalitate-suzeranitate. Căderea Dobrogei şi i:iefuncţ~onare~
campaniei sultanului împot:1va Tării Româneşti l-a constituit tocmai
sistemului de apărare al Ţării Româneşti au cauzat slăbirea re~1stenţe1
acest refuz de supunere al domnului român. Teoretic, statul românesc
ei. Mircea cel Bătrân a fost nevoit să caute o nouă modalitate de
ar fi trebuit atunci lichidat. Rezistenta îndârjită a lui Mircea cel Bătrân
apărare. Pacea a fost oferită de donmul român (c~ şi în. ~?92 _sau
„la Rovine" (Argeş ?), c: şi int~resele politico - militare ale
1393) şi nu impusă de sultan, ceea ce înseamnă ~ă şi cor~d~ţ~e. e1 a~
sultanului au făcut Însă să se prefere soluţia intermediară a
putut fi tratate. Nu suntem Însă în mă~ură s~ aţirmă1? mei aICI claca
dar 11!-ahdJdui, prin Întronare l lui Vlad I de către fonele otomane. Este
noul acord a fost sau nu consemnat m sens. In once caz, sursel~
posibil ca acum să se fi reali ~t vasalizarea efectivă ~ domnului român
transmit acceptarea plăţii haraciului de către Mircea şi trimiterea fiulm
d~t fiind faptul că acesta î~ i datora tronul sprijinului sultanului. Nt; 39
(fiilor) său ca ostatec şi ajut?r militar la cerere • Dacă ~~ău~ăm l~
ştim dacă acest fapt a fost sau nu consemnat în scris si ce formă a
acestea si stabilirea unor ganuzoane otomane la T u.t?u, mai ~tai, apoi
avut acest document, în cazul în care într-adevăr a fost, emis (posibil
să fi fost ahdnâm::) • Probabil că Întronarea lui Vlad I s-a fricut potrivit
37 şi la Gi~rgiu, avem imagineha unui teritori~ de ahd. In pr:ctică,_ n~ -~
fost însă o subordonare m adevăratul mţeles al cu~antulm, _ca; -·
uzanţelor din lumea turc o-islamică, adică prin remiterea de către
sultanul otoman a făcut uz mai târziu de dreptul s;'iu de mtervenpe m
sultan a semnelor autorit iţii: steag, bonetă (cu valoare de coroană),
succesiunea pe tronul românesc, iar ajutorul militar ~ ~os: d:t
cingătoare, sabie (buzd igan), caftan şi act scris 38 • În schimbul
1

otomanilor de Tara Românească, de asemenea, mult mai tarzm, In

omagiului de credinţă ş.i al unei dări regulate (haraci), sultanul şi-a
asumat obligaţia de a c croti 'fara Românească atât Împotriva unor
împrejurări independente de actul din 141~ 40 • . • • _
De aceea, considerăm că aşa-zisa reglementare impab a
ata~u~ duş_ma~e, cât ; i Împotriva eventualelor acţiuni potrivnice raporturilor dintre Tara Românească şi puterea otomană nu a ~~t~:
săvarş1te chiar şi de forţde otomane.
decât o semnificatie fonnală de recunoaştere a suzeran~taţ11
Oiiar dacă subcrdonarea Tării Româneşti, prin vasalizarea lui
protectoare a sultan~lui, în conţinut ea nefiind ~ltceva d~cât ~ aocţiu~e
Vlad I, a fost consemr:ată într-un act scris, acesta a devenit imediat
de neutralizare reciprocă (răscumpărarea păcu). Fără mdo1a~, at~t
caduc prin revenirea .pe tron a lui Mircea cel Bătrân, cu sprijinul
domnul român, cât şi sultanul otoman concepuseră această situaţi~
regelui Ungariei, la sfârşitul lui 1396. Tara Românească şi-a
sub statutul provizoratului. În perioada. imedi~t urn:"itoare, o:omanu
redobândit, deci, independenţa efectivă faţă de otomani. Eventualele
nu au putut însă să-şi pună în aplicare mtenţ1a de a mgloba
Înţelegeri încheiate de Mircea cel Bătrân, în această a doua domnie a
Ţara Românească în da: ul-islam, datorită înse~ăt~ţii cr~sc;ite :
sa, cu Bayezid I nu au depăşit limitele raporturilor de neutralitate
h

Dunării ca zonă de secuntate. Iar Tara Romaneasca, fond framantata

mutual~. _De-abia în 1417, după ce Mehmed I a dştigat sângeroasa
de lupte ~teme pentr:u t:onul lăsa{ ~e ~cea c~l B~t-~ân, n~ a dispus
competiţie pentru tronul otoman, a fost reluat cursul relaţiilor directe
de pote~ţialul care să-1 asigure redobandirea neat;ma~ depline~ _
In timpul acestor lupte pen~ru tron, In 1 ara F:-omaneasca
Într-un vechi manuscris turco-osman se arată că abia în 1475-1476 s-ar fi
17
· (ca şi în Moldova, de altfel) s-a afirmat ponderea ~nm alt factor
„legiferat acordarea de berate imperiale" (Beramt·i hiimryun 'lirilm:k bu smaie kamm - interesele marii boierimi - care va juca de acum înamte un rol tot
ddi) (Arh. St. Bucureşti, Coleqia microfilme Turcia, rola 61, c. 283). Ahd-nâm se mai mare în evoluţia raporturilor româno-otomane.
numeşte (chiar în te>..1:) şi actul de privilegii acordat de Mehmed al II-iea în 1454
genovezilor din Galata. În con1inut, acest act este de fapt 'un bera;
(Mahmur H Şakiroglu, Fatih Sultan MrhnH'in Galaudzlara urdi/[i /emunm Tiilk(E
nr:tinlen (Textele în turceşte ale finmnu!ui. sultanului Mehmed al II-iea acordat
<genovezilor> din Galata), În „Tarih Araştrrmalan Dergisi", XIV (1981-1982), 39Vezi P. P. Panaitescu, op. cit„ p. 343-346. . _ .
nr. 25, Ankara, 1982, p. 211-224. 40Vezi Tahsin Gernil, Raporturile rrJrn:Î.m-ctwune în imi:a lui M1rrea cel. Ma'Yf', ş1
.is Nu era obligatorie remiterea tuturor acestor simboluri; două sau trei din ele erau Mihai Maxim, Q 1 pri'1ire la înţelewik de pace rrJrn:Î.m-ct°!rnne z~ tmpu/. Im lv!trrea cel. Mare,
suficiente (Aydm Taneri, op. cit„ p. 213 şi urm.). ambele în Mame Mirrea V aeuxf, coord. Ion Pătrom, Edit. Acadenue1, Bucureşu,
1987, p. 362-364 şi, respectiv, p. 392-396.
36
37
 În conditiile slăbirii capacmlţu de rezistentă a
Tării ~?m1neşti, ~ rnanifesL'irii intenţiilor vădit expansionis,te ale
Ungane1 cMre Dunăre şi a presiunilor tot mai intense exercitate de
~orţele otomane în ofensiva lor către Cupaţi, interesele celor mai
m0ue?t~ gmpiîri a~: b~i~rirnii muntene au impus adoptarea unei
at1tud1111 de concesu (numme) faţă de Poart<l. Alexandm Aldea în
1432, şi Vlad Dracul, în 1437, se pare c:1 au fost primii domni car; au
trecut Dun:lrea pentm a presta personal omagiul de credintă fată de
·!l E . . , ,
su1tan . ste greu să prenzăm natura reglementărilor care au avut loc
cu ac~le prilejuri. Idris Bitlisi menţionează acordarea unui
luat (d1plomi de numire) de domnie suh:Jrdonată si „caftan de onoare"
(l~ila:-i fahiw) lui Vlad Dracul, care, la rândul său, s-ar fi obligat „sii
tn_n;ită an de an" tributul şi şi-ar fi lăsat ca ostateci pe cei doi fii ai
să1 -. Se pare că ostateci lăsase la Poartă şi Alexandru Aldea, căci
4
călăto_rul fran~ez Bertrandon de la Brocquiere întâlnise, la sfârşitul
anulm 1432, nrca 20 de boieri munteni ostateci la Edime 41 • În orice
caz, în 1438, Vlad Dracul a călăuzit o expeditie otomană în
Tra~silvania, _aducând a~tfel la îndeplinire una din cerinţele majore ale
stăm de vasalitate - partICiparea la acţiunile militare ale suzeranului.
Luptele pentru tron dintre urmaşii lui Mircea cel Bătrân au
creat I:'r~misele pentru instituirea controlului otoman asupra instituţiei
domn1e1, care a reprezentat elementul principal al exercitării doninatiei
aormne ejectiie. ' timp, şi la lichidarea metodică a statelor din Anatolia ~i Balcani.
In 1442, Vlad Dracul a fost destituit şi arestat de către sultan,
ceea ce a prezentat semnificaţii grave pentru marea boierime
41
A D. Xenopol, Istoria Rom.înilor în Dacia Traianti, III, ed. a III-a, Bucureşti, s. a.,
p. 100-101 (ed. a IV-a, Bucureşti, 1986, p. 97-98). ·
Cronici llfltf'/li... , ed. cit., I, p. 166-167. Sadeddin, făcând confuzie între
41
-~~n. al I,I-lea. şi _Vlad Dracul, arat~1 că, în anul 827 h (1424), domnul
jaru Romaneşti ar f1 „pregătit mari pişcheşuri şi a pornit, Împreună cu doi feciori ai
săi, pe drnmul către Pragul care este a&lpostul sultanului şi, la Edirne fiind onorat
cu s:lrutarca p1C1oarelor (tronului), a predat haraciul său pe doi ani; prin bunele oficii
ale marilor dreg:lton :fiaţi de faţ.ă la prezentarea. scuzelor, vina sa a fost acoperită cu
plus de 1e11are; ş1, lJsandu-~1 doi fu m sluibă oficială la Poarta fericirii, s-a întors în
\ara sa cu fmnan Împ:'1dtesc" (Arh. St. Bucurcşt.i, Coleqia Microfilme Turcia, rola
61, c. 278). InJormatia , ' credem . că ar putea f1 legată' mai bm"e de d 0111ma · 1m·
Vlad Dracul, ~ecat de c~a a lui ~an. al I!-lea, căci se ştie precis că, În 1437,
Vlad Dracul a lasat ostateci pe cei doi fu a1 S<h, Vlad Tepes şi Radu cel p .
4· A J A 1 D · , · 1 .i ' > n1mos.
-' pu . ure ece1, 1slona npenu ui atarrun, Edit Stiinrif1.crt -1· E · 1 d" -
. . ' , ' ş ncic ope ICa
Bucurc~u, 1978, p. 87.
38
munteană •
44
Tara Românească s-a aliniat imediat alătut~ de
Iancu de Hun~doara. Dar pericolul momentan odat~t depiî~!Ît, marea
boierime munteană a revenit la vechea sa linie politic! concesivă faţă
de Poartă, pentru a atenua astfel atât lovitura otormnă, d.t şi pe cea
ungară • Pacea otomano-ungară de la 20 noiembrie 1451 stabilise
45
Tării Româneşti dublă suzeranitate. SL1birea rolului antiotoman al
Ungariei a silit Ţara Româneasc'i s:l preîntâmpine presiunea otoman:~
printr-o politică de apropiere, fapt marcat de baterea unor monede
din sistemul akr;a46• Gidcrea Constantinopolului şi creşterea
însemnătăţii geopolitice a Ţării Rorruîneşti, ca paite a hinterlandului
noii capitale otomane, a adus schimbări de conţinut În evolutia
raporturilor cu Poarta otomană, nu numai ale T<lrii Romîneşti, ci ~;
ale Moldovei. În 1462 a avut loc aşa-numita reglementare a acest,.;:·
relaţii ale Ţării Româneşti. istoriografia noastră a Limurit în1prejur,1rilc
interne care au dus la acest rezultat17 , relevând totodatii Japtul c;\ aces;:
moment a marcat „o creştere a dependenţei Tării Româneşti'' şi c:1.
reglementarea stabilită atw1ci a r;lmas „valabit-1 pân;'i în preajma anului
1540" 48 •
Nu dispunem nici aici de date certe privind fomu şi
conţinutul acestei „reglementări". Ea a intervenit Într-un moment de
creştere deosebită a presiunii otomane. Imediat dup:\ 14'13,
Mehmed al II-lea inaugurase politica sa pontică, procedând, în acelaşi
Ungaria, slăbită de luptele interne, era practic incapabilă Sil susţină
linia Dunării. În aceste împrejurări Îşi asumase Vlad Ţepe;;
responsabilitatea apărării acestui hotar, vital nu numai pentru
Ţara Românească, ci şi pentru Ungaria. Potrivit cronicarilor otomani
44
N. Iorga, Studii şi dooarmte at priun: la istoria romînilor, III, Bucure~ti, 1901,
p.XIX.
45 Vezi Fr. Pall, Griam d' Anwm (,'rociar..1 mlllro i Tm·dJi, în „Academie Rourmine.
Bulletin de la Section Historique", t. XX, Bucarest , 1938, p. 10-68; HalJ Inalq1k,
Fatih dem iizerinle tetkikler w IDikalar (Cercet:!ri şi documente privind epoca JL,j
Mehmed II), I, Ti.irk Tarih Kurumu Basunevi, Ankara, 1954, p. 19-37).
46
Matei Cazacu, l 'inpact ottorrun sur Ies pay momiJ1S a scs incidma'S nvn.Sutires
(1452-1504), în „Revue roumaine d'histoire", 1, 1973, p. 171 ~i urm.
47 Vezi B. Cîmpina, Cbnplat:ul lxnerilor ,ri „râsmi/a" din I~m1 Ronunea.slil din
iulie-mimbrie 1462, în „Studii şi referate privind istoria României", I, Bucure,,ti,
1954, p. 599-624.
'
48 Ştefan Ştefanescu, op.cil., p. 117.
39
 1
din acea vremef 9 , expediţia sultanului la nord de Dunăre se declanşase presupus dela p~inu~. ~i un act :n-is (ahd-nanr )). ,b c~t~~', <:~:cde ~ c'.~
ca urmare a refuzului lui Vlad Ţepeş de a se prezenta cu haraciul la erau prevăzute obligaţiile sale b.ţa de sultan, cJ ;,1 nlc ac,,„, '""' Ll\" el:~
~neasc-7t 53 1'otusi' de la ace<;te ao;a--zist: .. ~apH:uiap1
Poartă, precum şi din pricina atacurilor sale la sud de Dunăre. d Olllll Sl· 'fara
, Ron...= „ - '.• · · - , _ . - -· . .
„Fiindcă el fusese pus în domnie de către Înalta Poartă - observa (încă ~ec~noscute), date de ~ultani dornniior rom~rnL ffJ n~brn~ 1 ~:1-
cronicarul T urs un Bey - , această faptă nu putea rămâne astept;l.m 0 enumerare deu.liată a tuturor drcpn:'rlinr ~' '1,1to111,c; l
nepedepsită".1J. Altfel spus, Vlad Ţepeş nu-şi respectase ahlul ~vorâte din st:atutul de dar uL-cdxl niu să conit:n,,_ ,lush;r lCf<''
semru"f'ICat,·u·· pe care nu l,e-<m avu· , t·:i.... ., ..,,(·"-·11:· 0 •1 .::.r~u ;:lC\-~rdDt. ltu
4
(lăgământul) faţă de sultan, ceea ce însemna că Ţara Românească _ ,'j _„____ „, ·: ·'_

devenea „teritoriu de război" (dar ulharb), pentru ca, prin cucerire, s;1 - j
Radu cel Fmrnos, chiar uac'.i a prnTJt n î.U?tli -
,_.I(
în
~ ,j
fie transformată în dar ul-islam, adică În „paşah"c". Având însă în vedere continut trebuie să fi fost 1c1n act Of: cor,·oemnan' ". 1
I
1
.>•H ni '"·
t-:>

limitarea la linia Dunării a acţiunii de centralizare imperiaL"i promovată suz~ranirate efectivă, instituit arunci în 'far.t }-<,cmt;i11icd-'c::i -
de Mehmed al II-lea, ca şi prezenţa lui Radu cel Frumos, alături de haraciului - cum am ariitat ~i în cazul dn::p;u\>11 cl.lS·JC· anb - inpiica
sultan, în această campanie, considerăm că Mehmed al II-lea nu a angajamentul sultanului de a n::spec~ _rntictre:1 p0:1uc-t, :1ulo:1,;nu
unnărit decât înLiturarea lui Vlad Ţepeş, socotit atunci la Poartă că administrativă, · Jeg1s· 1atlv:1
· s! • 1- _'-\-"
':p1n,ua.·t. ·n-1''-'l't"·--'·
' '"''u,.·(t"a :· _ r _ ·
înlesne~te politica ungară de extindere către Balcani. „ Trădarea" inviolabilitatea teritorială etc. ale Tăm Rornam·:;i.i Cui-t1 nu " -"' i. :' !'.
boierilor s-a produs în momentul când a devenit clar faptul că sultanul noi anexiuni teritoriale în 1462, nu cn'.oern t ; ;, ,1 . . :o.p:_;:, : :n·
nu viza desfiimarea entitătii politice a Tării Româneşti. vechile puncte strategice (Giurgiu, Tw«n,j dt· 1u:.î,: ·-1C <> , '·· .• 1

Cu ex~epţia lui vlad I, zis pe 'nedrept „ Uzurpatorul" (a cărui e teritoi-iul 'fării Româneşti. Aceste pre1,cdco, ch;,,1 ,_:bc,, _,_,u_ ':t·:'',
P . ş1. car1 "m sens, ---r .,„"„··-." - --s-·"-"''1"
amintire era, probabil, deja ştearsă), Radu cel Frumos a fost primul enumerate arnănunţ1t „,,nt.,:,_,,, __ ._, ·L" ~--··"·-'-:'

domn român instalat personal de sultanul otoman, în urma unei
campanii militare. În concepţia lui Mehmed al II-lea, el t'.l"ebuia să fie
exponentul politicii otomane vizând îndepărtarea de Dunăre a
influenţei ungare. Tocmai de aceea aşezarea sa pe tronul
Ţării Româneşti a purtat semnificaţii deosebite. Deşi nu era cel dintâi
domn român care primea semnele investiturii otomane
(„steag împodobit, sabie, cingătoare"), totuşi la instalarea lui
Radu cel Frumos se pare că a fost utilizat întregul ceremonial otoman
specific unor asemenea împrejurări şi care se va respecta şi în
perioadele ulterioare. Mai întâi, noul domn a prestat jurământul de
credinţ<1 (ahd) faţă de sultan , după care „potrivit legii cunoscutei s-a
51
dat iiski{(scufie) aurit şi hilat (halat, caftan) şi, mergând cu tdJă şi ste.ag,,
cu ml ~i cu sliefiton" (n. şi subl. ns.), a fost aşezat pe scaun • Este de
52
obligaţiilor şi dreptu?1or u_n~1i principe 1'.emus ul~~~~ _:d'.11 s suh 1
1
protectie islamică, deci beneficiar al sL11uruhu de „1t\;a" "."_Jl' ~' __ .
(ahd ~ anun), adică de pace şi sigurant0. Fonnal, s~:Ju,rn r1tu1n,irn a;:1
conceput în acelaşi cadru juridic şi relaţiile_ lor de dnw.mrc n'. dorr.r .• i:.
Tării Românesti care acceptaser;1 plata tnbutului. Nunw. C', ,;curn.,
kprejurările politice au impus un car'.ictr~r concret_ ş~ ((·:cnc 1,1\'.
protecţiei sultanului otoman. P_e lângă .. 1~st~h:·c~a to~-:·:ti:;~--J.„~~t~~'. 1 '.
domn, fără asentimentul prealabil al rn.a.rn bo1ennu a ţ:w; ("-':'I.Jth~-1·
că Radu cel Frumos era imm,r l<-1!}.tim pe tronul ~Jomncsc), t.:1pt jec~~et;J.L
de grav a fost şi rămânerea lui 1'1ihail?glu Ah bey, cu ac,'.ngm, sa_1. g~'
teritoriul Tării Româneşti, pentru a asigura auronLtl~:1 noulu~ :Jc:_nti. :
Începea astfel nu numai procesul de subordonare chrccr:-i a P:;:;rnuţtu

s.1 Idris Bitlisi (Cronici tu:rcqti.. „ I, p. 166-167), rebt:\nd investii c'1 h,, \!\."'. , m
1437, pomeneşte de acordarea unui l.en:tt ace,tui domn, de::_i _nu„ c-_-..:::1.i:oc~F.1„'\ o
4') Vezi Cronm turr:e,rti.. „ I, p. 67-73, 92-94, 125-127, 186, 198-206. 'bil.t t creden1 tonis1 c-1 acest cromc;ir fxc cnd uz1c c.u ._1ctrnu c,c 1u1
asemenea pos1 1 a e, ' ' ' _ _ r- ", __ _ ,_·] „ ) ...,_~:
5~ lbiden~ p. 68. Radu cel Fmmos (desemnat în unele sufse otorn;iue apwapc 1« 1 «c:l _c.l '-~::: 1 s;u, ""'· 1
' · ' 11~0 1 l'./'4 r1 r·)
'1 Gitobul din Imbros, Din domnia lui Mahormd al II-iea. Ami 1451-1467, mai departe el aprecia că „de atunci (143 7-n. ns.J ;;1 parn .1CUill \-, ' ~·~. ·::„-. J--_ '·'.· ·
eJ. Vasile Grecu, Edit. Academiei, Bucureşti, 1963, p. 294; Tursun Bey, d omru1·· ·r-
, aru·· R omane~tl
' · nu s-au . ,ab-'.1 tut de la c ·Ued. ··mpunern
„
. \_.;J. Jc «c 1I·1 mi
În Cronici turrx„rtl.. „ I, p. 72. Vlad Tepeş este bine cunoscut;l cromcarilor oromam umpuru.
s2 Kemalpaşazade, în Gvnia turre,rti.. „ I, p. 206; Tursun Bey, ed. cir„ p. 72: „steag 54 Mihnea Berindei, Gilles Veinstein, op. al„ p. 5-1-54.
Împodobit, sabie şi cing;1roare". 55 Aurel Decei, op. cit„ p. 118.
40 41
 ,J„111;1il'i " ' •1 1 1 11 ~ 1t lLrn;1le , ct ~ 1 fe nom enul d e exercitare a duş manilor ~i prieten prietenilor" sultanului, inclusă atât în ahd-narrele,
, LJ 1J1 1() l1i! 11i 1qiii1.u .,j poliLic ;i] beilo r de margine asl prJ co nduitei 61
cât si în lx'ntte •
d c!llliJ! l l',1 1 ;> I 11 ·1
• 1 1f·1" or.
C;:i un scnm ev1'dcnt ;1 j 1o u l u1. statut , Aşa cum arată realitatea istorică, dependenţa din 1462 nu a
1
j1\ ·l uc~·1-iur;dH ,1] J .1 1-ij Ro mâ nc~ ti, l\adu cel Fmmos a ewis o monedă cunoscut însă, în deceniile urrn.1toare, o evoluţie rapidă ş i accentuată.
d . 11~in t . c~. 1 (' . p tin lcgemLI ~ i greu tate, se apropia mL 't de c1k<jt-ua Ea s-a limitat la intervenţia sultanului în problema succesiunii pe
,_\ i._-,ni.uu . „ i .il' d1 n11ntr:1:i, c1 efcn pe p~an economic il impune1~i tronul Tării Române şti ş i la creşterea (moderată) a cuantumulut
'>Uf 1v1-w1 ll iţii ' lt ( n1.111c 1n zo na Durn1ru româ n eş ti, '. ·1cepâ nd cu
1
haraciulu{~. 'fara Românească şi-a păstrat ne ştirbită entitatea statală ş i
111m:i1 : u '.1 \ '"1,·tilui .1! XV- iea, Jsprul (r.1kw) oto man a devenit „un
1

\'C J iL1hii vt.drJll al schimburilo r monetare", nu nu mat din

T.ii.1 Ro inin v;1<; c:I , '· 1 si din Mo ld ov,1 si TrJnsilvania 57
În l-rmtu! de numire pe scaunul T :i rii Române~ ti , acordat de slJtan lui
L< 1in1i_ rn 1 ~-„ tu s upus direct ~ ult:mului, ci dc;mr ului impus de
GI
Mihne a al IT-lea. În august 1577, erau prevăzute urm:iwarcle co ndi ţ ii :
el"'. l )J J. 111 urc uJYistan tele de ;nunei, ren· 11oasterea lui „sus -numitul voievod, execmând m:'iretele porunci emanate de la înalta mea Poartă,
f~.1d1 1 cc!
h uu \\1:, j111p l.i~a r~cu110;1 '.; Le rca .rntorit<iţii c ton~~ne asupra s i fie În depli.n:i ascultare ş i supunere; ~,1 dea la timp, fără lipsuri, potrivit uzan1elo r
msu ti\1'. 1 ciunJI 11c L i.u 1dtmLI rnstant ;1, instituirea cont1oluhii sultanului n1en1io natc, ceea ce se d:idea pân:i acum vistieriei mele imperiale şi marilor mei v iziri
.t.>Uf.lr~t. 11<.)JJ U) u[ crn f'a\ ·OrabiJ ?i intereselo r !Tt.U~ b iierimi de a-şi ş i beilerbeiului RumeLei şi celorlalţi demnitari ş i no tabili; să fie prieten prietenilor ş i

'; ubu 1-d1m,1 p :1Ler (· .1 u:' ntra l ă . du ş man du ~ manllor mei; ş i , confo rmându- se ordinelor ilustre trimise de la sublima
mea Poart::'i, s:1 fie de probitate perfect:! .
A~ . 1 n1 rn :,-;1 a r;\ tat ; , inrlifcrent dacă în 1462 a ~xis tat sau nu 0
9
Ş i cei care vin cu treburi în pra mea sus indicară s:'i nu fie supăraţi, prin atingerea
re g li:"illetlLtl't' suis1, traditia istorică a consemn; t instalarea lui bunurilor ş i a v ieţii lor, s:i nu li se provoace lehamite, creându-li-se greut:iţi; ei să fie
1\.1du cel Fn.1mos c:1 un moment marcant în evc lutia raporturilor în deplină siguranţ:l ş i pace. ~ i, nimeni dintre vizirii cei măreţi ş i beilerbeii ş i robii
ri Hnâno-oto mane . ' mei de la Poarta fericirii ş i dintre al1ii s:i nu intervină ş i să nu se ating,1, niciodat:i ş i
prin nimic , Je Tara Româneas c;i ş i nici de beii, ş i logofe1 ii, ş i boierii, ş i cnezii, ş i
C1 o expres ie a subordonă rii politice realiz;,tă atunci haraciul locuit:orii , ş i feciorii ş i fetele ei''. De asemenea, domnul trebuia „s:'i arate toat:i
·prii Ro m111e:;; ti a cresc ut la 12 OOO ducaţiuo, fapt ce trebuie ~ă fi fost s trăduinţa ~ i grija în privinţa stă pânirii şi ap:1r:irii ţ;'\rii ş i În as igurarea lirli~r ii
rnnsemmr Î:n acrul ~.'1t lui Ra~u cel ,Frnmos. De. ;1semenea, tot după locuitorilor ei"; să asigure imegritatea bunurilo r acelor supuşi otomani care mureau
.ic .:>;1.-. 1, 1 d.ir:i, dom nu mLmte·n·1· au mceput să ia parte regulat, cu pe teritoriul Tării Româneşti. În scllimb, sultanul declara c:l „protejarea ei
c u1Hioge ntcl.- lo r, la expediţiile otomane din tpropiere. Aceast<'i (a ·prii Române ş ti - n. ns.) este obliga ţia nolStd; locuiwrii ei fiindu-mi plă titori de
haraci, nu permit s:'i fie oprin1at ş i nedreptăţit nici măcar unul dimrc ci;
rn ndiric era 'ubînţel easă pnn formula otorn arni de „du~man
acţionându- se pttri'liJ uxhilor d?io?iuri. ,ri rând11ie/.i ale s1rs-mmil.ei (1i1i (sub!. ns.) ,
într-adev:i r, s;1 nu se facă opresiuni ş i nedrept:iţi asupra locuitorilor ei" (publ. de
Tahsin Ge niil, u1 „Rev ista Arhivelor", nr. 3, 1983, p. 353-356) . C.o nţinururile
" i~l;tLc·i 1~u„iu1, 'Y" oi„ p. 188. Semnificativ este f 1prul că, în schimb, beratelor amerioarc În privinţa domnilor Tării Româneşti ş i Moldovei, pe care Încă
; t:.1 ! l'pc~ '-'_'l">c"· u tlluned.1 de tipul bm·ului (Octavian lli,•sc u, Vlad l'E 1rpale„n· el nu le cu noaş tem, nu credem s:i difere prea mult de prevederile acestuia. De
·'' ""'' m•1.r ·l.11 1t. ,,. „ l'„.·1 11c 1·uum.1iuc d 'hisLOire", nr. l , 1979, p 107-131). altminteri , termenul arhaic de „cnezi" , utilizat aici, este un indiciu în privin1a
1
" l \ t.1 "·"1 11 1< ','l''" I n !1 '.c,111r dc 11.<p1i t111w,..1i & 1"1 înap11turile sit hrlui al XV!-lea g<isit în perperu:irii uno r modele vechi de berate.
''""'i'"'fl 111 „.'• l, 111 11 ' ' Ct'J L'(' L:i ri d e nu mis matici " JI] ( .1110) p . "07 V · . (,l La începutul sec. XVI, valoarea haraciului 'f:i rii Româneş ti ajunsese la 14 OOO
• • ,' (' 1 • • . , . ' . , .) • CZI jl l
„ \11 .t I '.'. '"111·''· ./ .' ! n,..11' m 11;;kr;,11r· ({I<' nfumz.i 1mnctmf' a llll f'etm A 1011, u1 „BuletimJ ducaţi (vezi M . Guboglu, Le tribut pai ţJar Ies Principautis Rommim â /.1 Pmte,
.)•Juvl:>\ 11 ·'-1"'"'ll 1:. IJl'c: l\,l lllJnc ", LXX-LXX1V (1976- . 980) Bucuresti 198 1 În „Revuc des Etudes l slamiques" , nr. 1, 1969, p. 49-80. Dar, mai recent , aceb~ i
!l . /~ 1 .1.)(. ) ) ) , 1

autor co ucllidea îns:'i : „a pan.ir du regne du prince Vlad l' Empaleur et jusyu ':\ la fi.n
i..1„11:( ( iL1ic"'"'"' li l FY/'tm:ri i<tmice cd Vas ile ( rt,CLt Ed't Acac[en11e
· 1·
~ 1· du regne de Neagoe Basar;.1b, le momanr du tribut de la Valachie est passe d e 10 OOO
l

f,: ;.·1 11 .:; 11,

• • ·

l l·i~: l ' 2" I ; Onnici //llU".r/1„„ p. 206. r. ' - • • '

/
pieccs d 'or a700 OOO aspres, envi.ron 12 727 pieces d 'or" (M. G uboglu, Le mbut p.1;e
'·1d„t: :-.te" >tW> c·u . q 1. n't ., p . 117.
par le> Principa11tes Ro111mirB ci la P011e j11Sq11'au debut du XVJ-e sii!de, în „Istanbul Un.iv.
ls>111il l !.dd.:i l_;:,t 1:iu r~ d1. ();m v1/i1,111hi (btoriaotomană),I l , 'f" kT 'j l,..
ur an i \.Ul'umu Iktisat Fa.k Mecmuast", c ilr 4 l , sayi 1-4 (1982-1 983), Istanbul, 1984, p. 104). Vezi şi
,'.,1„111"·1-i. · ni,.'"'· I i1 •..J. i1 77 .
H1ns Georg Majcr, E z:n O;mmisdxs Bud'l}1. altS der zeit Melmrds des E rrim'I>, În
42 43
 a put11t afinna interesele sale pe plan european, chiar foră a tine seama
de re.laţiile de ~ubordonare faţ;1 de Poartă 63 • Tara Româ~easc1 şi-a
r~1enţmut cap~citatea de rezistenţ:1, bazată pe potenţialul intern şi pe
sistemul poht1~ exte.m, fapt ce a fost demonstrat limpede în timpul lui
Radu de la Afumaţl. Cultivarea în continuare şi a suzeranitătii reoilor
Ung;riei .reprezenta valabilitate.a aceluiaşi principiu vechi al politicii
romaneşti de a contracara tendmţele ce ar fi periclitat grav interesele
61
fundamenr;ile ale _ţării : Pân;t la Si.ileyman Magnificul, politica
otoman;'[ a fost reţmut;'[ faţA de Tara Româneascii. Aceasta se datora
Îns,1, şi liniilor directoare ale politicii otomane din acea vreme'.
Mehm~d al II-lea, pre_o~upat de politica pontică şi de procesul de
centraliz:ire a Anat~lie1, a fost mulţumit să asigure securitatea
~ot~:nlm dunărean, i~r um1aşul său Bayezid al II-lea (1481-1512),
mgnJorat de perspectiva cmciadelor şi silit de marea criză politică
gen.e~ată de ~retenţiile la tron ale fratelui său Djem, a adoptat o
pc~~t1~ă ~e /-etlcenţă, P:. când fiul său, Selim I (1512-1520), a neglijat
1mţ1ativele m Europa, fund concentrat aproape exclusiv către Orient.
Altfel spus, statutul stabilit Tării Românesti în 1462 n·u a
cunoscut modificări importante' până la ' domnia' lui.}
Siileyman Magnificul (1520-1566).
Datorită existenţei unor date certe, problema „închinării"
Moldovei a fost mai des abordată decât cea a Ţării Româneşti.
S-a arătat că actul de privilegii acordat de sultan negustorilor din
Cetatea Albă'. I~ 9 iunie 1456, a reprezentat actul final al unor lungi
negoc1en pnvmd recunoaşterea suzeranitătii otomane de către
Moldova, fiind, prin conţinutul său, o confi~re oficială a noului
cadm stabilit de desfăşurare a relaţiilor moldo-otomane65 • Totodată,
„Der Islam", voi. 59 (1982), trad. în „Tarih Incelemeleri Dergisi", III, Izmir, 1987,
p. 133: în vremea lui Vlad Tepcş, tributul Tării Româneşti era de 11 363 ducati.
J Vezi dovezi la Ştefan Andreescu, Linltele crondqjce ale doninatiei. otorrnrx: fn tările
6
romîm, În „Revista de istorie'', nr. 3, 1974, p. 405-408. ' '
64
Laiotă Basarab a emis un ducat asemănător cu dinarul lui Matias Corvin
(Matei Cnacu, op. cir., p. 189).
65
.Vezi (P. P. Panaitescu), Pe mtrgpm }Chirii iz71J:1,relara.t pnure fa s~ Mddou:i. la
tributul turrxsc (Vaslui., 1456), În „Studii", 3, 1952, p. 190-191; Ştefan S. Gorovei,
Md.thut în „casa păcii". Pe mirginea izr.rurelor prium prim.d seai. de rela(ii. nrld.o.otorrnne,
44
această „închinare" a fost expresia unui compromis polono-turc,
realizat prin intermediul şi în detrimentul Moldovei66 •
Ca şi în cazul Ţării Româneşti, recunoaşterea suzeranităţii
otomane a intervenit într-un moment de mare presiune a forţei
otomane şi când capacitatea de apărare a Moldovei era slăbită. O ştire
din 10 septembrie 1453 relevă existenţa unui ultimatum otoman către
Moldova înaintea acestei date 67 • Procedura este confonnă uzanţelor
turco-islamice în privinta debutului relatiilor cu un stat, mai ales
nemusulman, aflat în 'obiectivul politi~ii otomane. Mai precis,
cuceritorul Constantinopolului viza atunci îndeosebi Cetatea Albă,
fireşte inclusă în politica sa pontică. Documentele cunoscute
(scrisoarea lui Mehmed al II-lea către noul domn Petru Aron şi
privilegiul comerciaD au uffi1at cursul firesc în cazul unor asemenea
~ ituaţii de vasalizare: acceptarea somaţiei, prin plata haraciului (2 OOO
galbeni), a atras automat încadrarea Moldovei în rândul ţărilor
protejate de sultan. Procedura este obişnuită atât în tradiţia
turco-mongolă, cât şi în cea islamică. Dacă a<tul de prir.ile# correrriale
acordat negustorilor din Cetatea Albă a avut „funeţie de
«eapitulaţie»" sau nu reprezintă o problemă ce suscită încă discuţii.
68
Cert este însă faptul că statutul stabilit atunci Moldovei a reprezentat
o nauă interpretare pragmatică a regimului de dar td-ahd, astfel încât să
asigure supremaţia otomană în regiunea pontică, menajând însă
interesele Poloniei. De aici şi limitele deosebit de largi ale acestui
regim, care, practic, cel puţin în acea vreme, nu~ reclamat decât plata
regulată a haraciului de 2 OOO de galbeni anual. In schimb - aşa cum
am arătat mai înainte -, interpretarea dată de acelaşi sultan, câţiva ani
mai târziu, aceluiaşi regim de dar td-ahd în Ţara Românească a fost
mult deosebită. Vlad Ţepeş periclitase grav linia de securitate
imperială de la Dunăre şi facilitase politica ungară de extindere către
în „Anuarul Institutului de istorie şi arheologie "A. D. Xenopoh>', Iaşi, XVII (1980),
p. 632 şiurm.
66 Şerban Papacostea, La Mdda'lie irat tributaire de L'Errpire Ottomm au XV-e si8:.i.e: le
cadre int.erru.tional des rapfJOlts italiis en 1455-1456, în „Revue roumaine d'histoire'', 3,
1974, p. 460.
67 Matei Cazacu, op. cir„ p. 180; Şerban Papacostea, op. cir„ p. 446.
68 Cf. Mihai Maxim, Din istoria relaţiilor romîmctorrnne. "Capiadaţiile", în "Anale de
istorie'', XXVII (1982), nr. 6, p. 48-49; idem, Din ru.t pe wmie uxhilor tratate ale
Mddm.ei. şi Tării RomîrE,rti a< Prurta otonund, în „Revista de istorie", nr. 2, 1987,
p. 157-172.
45
 sud. Statutul instituit, În 1462, în Ţara Românească era menit să
preîntâmpine aqiunile de acest gen, asigurând controlul Portii în
zonă, împotriva Ungariei, rivala şi inamica ei principală de atun~i din
Europa.
Pe de altă parte - aşa cum s-a arătat6\ bunele relaţii cu Poarta,
garantate de plata tributului (valoare relativ modestă), au reprezentat o
adevă~tă forţă. catalizatoare pentru comerţul romfoesc în Balcani şi
Anatolia, ca ş1 pentru antrenarea teritoriului românesc în marele
schimb economic intemaţionaf0 . S-au creat astfel si conditiile
materiale pentru întărirea forţei combative de rezistentă a Moldo~ei
1
ca şi a Ţării Româneşti, împotriva eventualelor tendint~ de depăşire ~
limitelor stabilite ale relaţiilor româno-otomane. ' anurrite condiţii' (subl. ns.)73. Buonaccorsi, pe atunci diplomat în slujba
Succesele militare şi politice obţinute de Ştefan cel Mare au
asigurat Moldovei independenţa deplină şi un rol de primă m"irime în
~rontul . luptei a~tiotom_:m~. Dar mod_ificarea condiţî!lor politice
mtemaponale, catre sfarş1tul secolulw al A'V-lea, m favoarea
Porţii oton:ane, a avut consecinţe şi asupra statutului extern al
Moldovei. In 1484, Oiilia şi Cetatea Albă au căzut în stăpânire
otomană. M~ldova .a pierc!ut astfel nu numai două p.u?cte strategice
po~to-d~m1b1ene, c1, 1? p:imul rand, centrele cele mai importante ale
traf1c,ulm ~ă~ comercial mtemaţional. Tentativele de a le recupera
neavand mc1 un rezultat, marele domn a socotit imperios necesar să
sfărâme izolarea politică în care împinsese atunci Moldova atitudinea
condamnabilă a s~zera?ului său din Polonia. În aprilie 1486,
Ştefan cel Mare a mcheiat pacea cu Bayezid al II-lea recunoscând
pierderea teritorială din 148471 • Împrejurările politice 'intemationale
n:f~vorabile coaliţiei antiot?ma~e şi, mai ales, tendinţele agresive
vad1te ale regatulw polono-lituaman fată de Moldova au fost factorii
care l-au silit pe Ştefan cel Mare să' se apropie tot mai mult de
Poarta otoman;'i. Domnul nu a cedat din atributele independentei sale
efectiv~, dar,. în acelaşi t~p~ nu a ~°:tut evita nici consecinţele 'în tirrp
decurgand din noua at1tud111e politICă a Moldovei faţă de puterea
otomană. Aşa cum, pe bună dreptate, s-a remarcat, Ştefan cel Mare „a
69
Matei Cazacu, op. cit., p. 186-187.
;~ H I~alr;1k, ~wsa a"! the 0»rnvr:e <ftheleumt, în JESHO, III (1960), p. 139-140.
Vezi. T ahsm Gemil, Q.«iques dJserutt.wns anxnunt la con:.b1Si.on de la paix entre la
Mddaiie n l'E npire Ottorrun ( 1486) n la del.irritatim. de leur/rantik, în Revue ro urna·
· " , 3, 198 3, p. 225-238.
d 'h'1Storre ' " me
46
reuşit totuşi să asigure Moldovei ad m:t.i JawrabU statut a1 putinţti faţă de
Poarta otomană" 72 • Faptul este subliniat clar şi răspicat de către un
contemporan, pe deplin avizat în problemele româneşti - umanistul
italian Filippo Buonaccorsi- Callimachus -, care, Într-o scrisoare, din
1490, către papa Inocenţiu al VIII-lea, scria următoarele: „moldovenii,
deşi au pierdut pe ţărmul Mării Negre oraşele Moncastru şi Licostomo
(Cetatea Albă şi Oiilia - n. ns.) [.„] îşi menţin şi păzesc şi acum restul
ţării lor şi au provocat adesea, în mai multe rânduri, în anii precedenţi,
pierderi atât de mari sultanului, încât acesta a fost silit în cele din urmă
să-l numească aliat şi [Jrieten pe Ştefan, domnul moldovenilor - şi vasal
al ilustrului rege al Poloniei -, care a efilat nu sub presiunea amilor, ci. sub
regelui Poloniei, se dovedea a fi înţeles perlect sensul şi esenţa
schimbărilor intervenite, în acea vreme, în raporturile
moldo-otomane. Acceptând să facă unele concesii (cedare teritorială,
m'lrirea haraciului, trimitere de ostateci), Ştefan cel Mare asigura
dăinuirea elementelor fundamentale ale fiinţei politice şi spirituale ale
Moldovei. Cursul evenimentelor, chiar din ultimii ani ai vieţii sale şi
din vremea urmaşilor săi, a demonstrat clarviziunea de care dăduse
dovadă marele domn atunci când acceptase suzeranitatea limitată a
sultanului otoman.
Manifestarea făţişă a expansiunii poloneze împotriva Moldovei şi
rezervele lui Ştefan cel Mare în privinţa regelui Ungariei74 l-au
determinat pe domnul Moldovei să caute elementul extern al
potenţialului s.ău combativ în sprijinul militar şi politic al sultanului
otoman. Reaqia Porţii faţă de agresiunea polonă în Moldova a fost
promptă şi violentă. Unităţi de ieniceri au luat parte, aL'lturi de
moldoveni, la lupta de la Codrii Cosminului (1497), iar în anii imediat
următori, mari incursiuni succesive otomane şi tătare au devastat
teritoriile poloneze75 • Poarta Îşi exercitatse astfel datoria de suzerană,
ca urmare a primirii haraciului. Plata acestuia a încetat să mai
72 Şerban Papacostea, PditU:a externi a Mddmei în umm lui. Jtefan ad Mare: Purx:te de
reper, în„Revista de istorie", nr. 1, 1975, p. 26.
n Ibiden~ p. 16.
74 Vezi Şerban Papacostea, Telurile mnpaniei lui lmnAll-:ert înMddout (1497): un mu
izwr, în „Revista de istorie", nr. 2, 1974, p. 257-262.
7
s Vezi Selahattin Tansel, Sultan II, Bâyzit'i:n siţisi hayati (Viaţa politică a sultanului
Bayezid al II-lea), Istanbul, 1966, p. 83 şi urm.; I. Ursu, Jtefm ad Mare ,ri twr:i.i,
Bucureşti, 1914, p. 154 şi urm.
47
 reprezinte ~?ar o expresie a răscumpărării păcii, dobândind trăsătura
recunoaştem de facto a suz.eranităţii sultanului76 • Tot acum a fost
îndeplinită o altă condiţie importantă a stării de vasalitate - trimitere
de os:a.~eci. lângă s.uze~ul oto~n. (prinţul .. Alexăndrel). Condiţia
acordam aJutorulw militar, specifică relatiilor de suz.eranitate-
vasalitate, s-a manifestat în cazul Moldovei, ~i întâi în favoarea ei pe
d Ţ
.~ra R?.manească a fost obligată să participe, ea mai întâi, la
A A • !
can
ca~pa~e militaz: otomane. Moldova a respectat această condiţie,
~rfÎd:· .~ ~498-: cand un detaşament moldovenesc a însoţit (credem,
dm zmpatI.m lw Ştefan cel .Mare) oştile otomane comandate de
Malko~og!u Bali bey, în incursiunea acestuia în Polonia - apoi,
A
pe dep/,m,. m 1529 - cand Petm Rareş a adus la îndeplinire ponnra
sultanulw de a executa o actiune armată în Transilvania
(oastea Mold?vei a fost co~da~ p~rsonal de către domn).
Intervenţia otomană din 1497 m favoarea Moldovei s-a datorat nu
numa~ gravit~ţii ameninţfrii poloneze, ci şi situaţiei ei geopolitice.
BayeZid II a mcercat să mcadreze astfel Moldova în sistemul politic
o~oman. Ştefa?. cel~~' reluând ~să imediat vechea linie politică de
pastr:1re a echilibrulw dmtre puterile europene şi Imperiul otoman, a
izbutit să atenueze substanţial rezultatul acţiunii turceşti în favoarea
sa, fără Însă a-.1 put:a anihila • Astfel, în reînnoitul tratat de pace
77
otomano-maghiar din 1503 s-a specificat că: " ... tara fiilor lui
'
Şte~an ce! ~e ,a trîn0> sultanului o parte din prăzile şi prizonierii obţinuţi din
76
Polorua, pnnund m schimb semnele bunăvoinţei suzerane: caftan cu blană de
san;ur, d.ouă tuiuri, steag şi scufie de ienicer (vezi Mouradja d'Ohsson, Talleau g?n?rcd
de l'Errprre atamrz:„, VI, p. 445; I. H Uzun~arş1h, Omnri.z tarihi, II, p. 186). De aici,
Ştef;m S. Gorovei (Mddm.n în „casa păcii". Pe rrnrgirru iz7.frlre/or prizin:i primJ stxd de
maţu mido-<Xarwr, în „Anu~ Insti~tului de istorie" AD. Xenopol»", Iaşi, XVII
(1980), p. 650~ a tras grăbit c~nclUZia că: .~avem aici, primd atZ de rtf.'li1n:lştere şi
?fi:mnr; a ~ ~n: m:idm.ean, din partea Parţu, cu ta <ElmlJniafzJ aomm, at patru decenii
rrnmtea lfliCOtmam lra {«fon LtiC71Sta~ (sub!. a~tor). _Nu ave.ro încă informaţii, dar nu
es~ exclus ca aceste msemne ale mvestituru să fi fost pnmite de Ştefan cel Mare
chia: la începutul do~ei sale, când marele domn a vegheat cu stricteţe la buna
desf~şurare a raporturilor s:iie -~u sultanul. Este vorba aici de aspectul farmtl şi nu de
conţinutu! ra:d al suzerarutăţu. După părerea noastră, acest din unn'i aspect al
problemei este relevat de măsura în care Poarta a intervenit în succesiunea pe
scaunul domnesc.
Semnificativă este „agresiunea pe plan juridic", nereuşită, a Porţii, din
7
'. 1504, de a
IIDpune pe tronul Moldovei un candidat propriu (probabil, viitorul
Ştefan Lăcustă) (Ştefan S. Gorovei, rp. cit„ p. 23).
48
Kara Bogdan.„şi fiii lui ~dul..., ~o~evo~ul ţării Val~ei .. „ fiind incluşi
în această pace, vor plăti haracmrile ş1 peşcheşu~e lor .aşa c~m ~u
făcut până acum; nu li se va pret~de m:1i mult. Ş1 ~arurile ob1şnmt~
(adetld) oferite până acum regelm vor f1 date~ nu li se ".'a ,cere mai
mult.„" 78 • Acest tratat, deşi pare rezultatul umu comprorrus mtre rege
şi sultan, privind acceptarea cosuzeranităţii asupra ţărilor române~ în
fond nu a fost altceva decât recunoaşterea oficială de către Ungana a
stării de fapt existentă atunci în Ţara Românească. şi Moldova •
79
Limitele juridice stabilite, în a doua Jumătate a veaculw al ~-lea, al~
suzeranitătii otomane asupra Ţării Româneşti şi Moldovei erau deci
consfintit~ Într-un act cu caracter internaţional.
În timpul lui Bogdan al III-iea şi Ştefan cel Tânăr nu au intervenit
modificări de continut în cadrul juridic acceptat de Ştefan cel Mare.
Asa-zisa închina~ din 1511 sau 1512 nu a fost altceva decât o
reÎnnoire a unui drept teritorial. Schimbările care s-au impus în acea
vreme în raporturile moldo-otomane nu au afectat fon~ul
suzeranitătii ci au adus doar unele schimbări de fornu-1. Ele au depms
atât de si~~tia intematională a Moldovei, Într- un moment sau altul,
cât şi d~ obiecti~ele politicii otomane, care până la
Suleyman .Magnificul nu au vizat depăşirea Dunăi?i. .
Scrisoarea lui Bogdan al III-lea către sultan, dm septembr:e 1511,80
confinnă politica de echilibru continuată de 1:foldova._ 0ennd u~ele
informatii sultanului despre situaţia dm regmnile vecme,
Bogdan'al III-lea a urnu1rit să obţină sprijinul otoman în acel moment
critic pentru el. De altminteri, însuşi Ştefan cel Mare rec~rsese la u~
asemenea mijloc în 149781 • De asemenea, scnsoarea lw
Textul turcesc al acestui document a fost publicat în Joto de
78
Tayyib Gokbilgin, Kon.in Mathias (Mdtyis)'in Bay:zid If.e mktuplari terciim:leri u 150~
(909} a;rrnrdzmu:ar muttlxminin, nrtni, (La traduazan des lettrr::s, de Karun Afath1t1S a
Ba;ezid II et le ttxte turc du traile h11rfFro-attonnn de 1503 (909), m „Belleten , nr. 87,
1958, p. 369-390, foto VIII; vezi şi Hurmuzaki, Da:ummte, II~ 1, p. 20-21.. . . „
Originalul în limba italiană (cu tugra de aur) al tratatulm de. „ pa~e. ş1 pneteme
79
dintre sultan şi regele polon, datat la 9 octombrie 1502, nu c?nţme ruc1 o prevedere
legată de ţările române (Archiwum Glowne Akt Dawruch - Warszawa, Dz.
Tureckie, k 66, t. 11, nr. 26). .
so Tahsin Gemil Din rriati.ik nrido-ctomme Î:n primd sfert al stxdulia cd XVJ.lea
(pe rrnrgin:a adottt; daum:nt~ din arbiule de la Istanbul), în „Anuarul Institutului de
istorie şi arheologie «AD. Xenopol»'', laşi, IX (1972), p. 141.
81 I. Ursu, op. cit„ p. 139 şi urm.
49
 Ştefan c~l Tânăr, din. august 1521, arată limpede că „asetvirea"
Moldovei nu era o realitate la acea dată; tânărul domn nu a admis o
modificare importantă a limitelor stabilite în vremea lui
Ştefan cel Mare, pe care încercase să o impună sultanul- executarea
unei operaţiuni militare exclusiv în interesul Ponii82 •
Nivelul suzeranităţii otomane asupra Mold~vei definit la sfârsitul
do~ei Ştefan cel Man;, a rămas neschimbat ~ conţinut pâ~ă la
10 A Suleyman Magnificul a fost cel dintâi şi cel mai activ exponent al
domrua Im Petru Rareş, deşi m elementele formale au intetvenit unele
mo?ifi_cări (fluctuaţia haraciului, cu tendinţă de majorare continuă;
e~ten de acte), ceea ce înseamnă că s-au menţinut şi diferemele
dn:nre grad:le de vasalitate ~le Tării Româneşti şi Moldovei, deosebiri
existente mcă de la Jumătatea veacului al XV-lea. Dacă
Ţara Românească fusese ~cadrată, ~că din 1462, în sistemul politic
otoman, Moldova a contmuat să-şi păstreze libertatea reală de a
dezvolta o politică externă proprie, utilizând relatia de vasalitate fată
de _Poa;ră pe?tru ~f~rea ~tereselor sale 83 • Cauza primordială 'a
~ezidat ~marile aqm1!'1: de rez1s_te_n~ă din vremea lui Ştefan cel Mare şi
m co~n-?ua_rea cu abilitate a lime1 sale politice de către primii doi
urmaşi a1 săi.
,
3. Dominatie efectivă
. Extinderea stăpânirii otomane în tările arabe a adus
sul~~nilor .o~omani nu numai autoritatea mo~lă de moştenitori ai
ca~filor, c1 şi deosebit de însemnate surse de venituri. Pe această baz-1
a maugurat Siil~yman M_agnificul politica sa de dominaţie universală.
Idealul acesta IZVora dm vechea concepţie turco-mongolă asupra
Tar_a Ro_mânească a îndeplinit acest ordin al sultanului, de a face o diversiune în
82
!ransilvama, în~ c~ndiţiile as_ediei:U Belgradului de către sultan. Nu este lipsit de
IIlteres fapn:! ca ŞI hanul _G!Il1ee1 s-a eschivat de o sarcin'i asemănătoare, pe care
s(ult~nul ~ !Ilcer~at să. 1-0 unpună în acelaşi timp, dar Împotriva Poloniei
vezi Tahs!Il Gemil, op. at.).
83
~- Ci~rea; Relaţii/.e extem! ale Mddoui în seaiu/. al XVI-iea, în "Anuarul Institutului
d~ _1stone ş1 arheologie «A D~ Xenopo~»", Iaşi, X (1973), p. 6-7; regele polon
S1gu:mund August recunoştea, m 1514 ş1 1525, că Moldova nu este încă supusă
turcilor (terra ejus Tmw mnest subjru).
so
„păcii universale", încredinţată kaganilor de puterea celestă, ca o
datorie fundamentală. Dar, urmărirea acestui ţel de sorginte
central-asiatică se sprijinea pe năzuinţa dintotdeauna a islamului (ca,
de astfel, a oricărei religii) la universalitate. Ridicând principiile
islamului în prim-plan, sultanii otomani au căutat să concentreze toate
forţele lumii musulmane pentru atingerea acestui ţel ambiţios.
politicii mondiale otomane, dusă în numele întregii lumi islamice. Tot
el a fost şi cel care a trasat linia directoare a unei asemenea politici,
îndreptată împotriva Imperiului habsburgic, socotit de otomani drept
forţa reprezentativă a Europei şi, totodată, rivalul lor principal în
competiţia pentru dominaţia mondiaL-1.
Această nouă orientare a înrâurit atât structura imperiului, cât
şi întregul s,'i.u sistem de relaţii externe •
84
În noile condiţii, ţările române au încetat să mai reprezinte
ţeluri de-sine-stătătoare ale politicii otomane. Valoarea lor economică
a dobândit acum o însemnătate primordială pentru susţinerea
frontului otoman de luptă, orientat către Europa centrală, iar poziţia
lor geografică a devenit însemnată pentru înlesnirea deplasării tătarilor
crimeeni, ca şi pentru transportul trupelor şi muniţiilor pe
Marea Neagră şi Dunăre. Erau factori care reclamau subordonarea
efectivă nu numai a Ţării Româneşti şi Moldovei, ci şi a Transilvaniei.
Poarta a profitat, în acest sens, nu numai de forţa sa deosebit de mare
în acea vreme, cât şi de diminuarea capacităţii de rezistenţă a ţărilor
române, pricinuită atât de gravele disensiuni europene, cât şi de unele
procese şi fenomene interne.
Nu este întâmplător faptul că, începând cu domnia lui
Suleyman Magnificul, s-au manifestat şi primele tentative vădite de
desfiintare a fiimei politice a tărilor române. Oim o asemenea actiune
lovea ~ interesele vitale ale boierimii, oricare intenţie în aceste s~ns a
întâmpinat rezistenta coalizată a tuturor fonelor de apărare ale tărilor
române 85 • Reţineri!; Porţii faţă de complicaţiile pe care le putea genera
această opoziţie românească, au fost factorul hotărâtor care a garantat
84 Halii Inalc;1k, L 'E npirr Otomm, în „Actes ... ", p. 89-90.
85 Vezi despre luptele lui Radu de la Afumaţi cu Mehmed bey, în Istaria
Letapise,tul Gintaar.z.ire;c, ed. C. Grecescu şi
'[tirii Ramir1:!,rti (1290-1690).
D. Simonescu, Edit. Academiei, 1960, p. 43-45.
51
 conservarea neîntreruptă a fiinţei de stat a Ţării Româneşti şi
Moldovei.
Ţările române nu au reuşit totuşi să evite consecintele ce au
decurs din noua orientare a politicii otomane şi du; situatia
~teŢil~ţională astfel ~rea?!· Cele mai importante dintre ele au f~st
~t1tuirea con~rol~lw stnct al ~ultanului asupra instituţiei domniei şi
unpunerea ?bligaţ~or econonuce de aprovizionare a trupelor, apoi a
Ist~nbululw. Pre~mse la început cu titlu extraordinar, pentru
~at1sfacerea nevoilor de ordin militar, sarcinile de aprovizionare
1m~use Mold~vei_ şi Ţării Româneşti, apoi şi Transilvaniei, au căpătat
curand extensie ş1 caracter pennanent. Deşi aservirea lor economică a
fost un rezultat al dependenţei politice şi, iniţial, aspectul economic a
fost subordonat celui politic, cu timpul latura economică a devenit
însă mobilul determinativ al agravării dominaţiei otomane, în
ansam~lu. ~est proces a depins de o complexitate de factori, între
care cei mai unportanţi au fost: linia politică directoare a Porţii şi criza
generală otomană (declanşată în a doua jumătate a secolului al
~-lea), situaţia internă din ţările române şi condiţiile internaţionale.
Intr-un asemenea context, haraciul şi peşcheşurile au încetat să aibă
doar valoa:e de :xpi:es~ Amateri~e ale rec~oa~te~ suzeranităţii
otomane, c1 au doband1t ş1 msemnatate econonucă mtnnsecă ceea ce
- alături de inflaţia galopantă din acea vreme - explică şi rndrirea lor
pronunţată în a doua jumătate a veacului al XVI-lea.
Fonna şi conţinutul suzeranităţii otomane în ţările române
-: aş~ cum acest feAn~men a avut durată şi a înrâurit procesul devenirii
istonce a românilor au fost stabilite în vremea lui
Siileyma~ ~gnificul. R_aţi~i politice şi economice au impus
sultaAnulw sa respecte pnnc1pml fundamental iniţial al raporturilor
romano-otomane, anume cel al menţinerii fiinţei politice a tărilor
române, ceea ce a însemnat, implicit, şi respectarea individualitdtii lor
teritoriale, legislative şi spirituale. Numai că regimul de dar ul-ahd ~ fost
intetpretat acum în sens deosebit de restrictiv; autoritatea domnească
a început s~ se exercite, nu numa~ fonnal, ci şi în fapt, în numele şi pe
baza puteru suzerane a sultanulw, a fost strânsă centura de sigurantă
militară ?tomană. din jurul ţărilor române (prin ocuparea unor n~i
puncte ŞI. zone din teritoriul lor: Bugeac, Tighina, Brăila, Timişoara,
Arad, Lipova, Cenad, ca şi prin legarea mai strânsă a
Hanatului Crimeei de Poartă), s-a căutat transfonnarea Moldovei şi a
52
Ţării Româneşti în anexe, în primul rând cu valoare economică, ale
politicii otomane în Europa.
Din păcate, nu cunoaştem încă nici una din „diplomele
imperiale" (wat-i hUrmyun) de investire a domnilor români de către
Suleyman Magnificul. G-edem că aceste documente, concepute ca
diplome de privilegii, au stat la baza aşa-ziselor „capitulaţii", care au
făcut o veritabilă carieră în istoriografia noastră. Siileyman Magnificul
a fost cel care a definitivat organizarea imperială otomană, printr-o
acţiune generală de legiferare, ceea ce i-a atras şi supranumele de
„Kanunî" (Legiuitorul), iar din panea europenilor pe cel de
„Magnificul". Primele capitulaţii, în adevăratul sens al termenului, aşa
cum au intrat ele în conştiinta istorică, au fost acordate tot de către
acest sultan, mai întâi Franţei (1535), apoi şi altor state europene. În
documentele oficiale şi în sursele narative ale secolului al XVII-lea şi
de mai târziu, epoca lui Siileyman Magnificul reprezintă un model de
referinţă, atât pentru cadrul instituţional al imperiului, cât şi pentru
sistemul relaţiilor externe ale Porţii86 • Este admisibil că, în cadrul
acestor vaste acţiuni de aşezare pe temeiuri juridice stabile a întregii
structuri interne şi externe a Imperiului otoman, au fost reglementate
şi raponurile Porţii cu ţările române. Fără îndoială - aşa cum s-a
procedat şi în privinţa situaţiei interne din imperiu - această
reglementare a însemnat, practic, adaptarea vechii tradiţii istorice şi
juridice din raponurile româno-otomane noilor dimensiuni ale puterii
otomane.
Realitatea istorică din întreaga evoluţie a raponurilor româno-
otomane din timpul şi de după domnia lui Suleyman Magnificul
confirmă valabilitatea de principii juridice stipulate sau tradiţionale a
următoarelor prevederi esentiale în privinta tărilor române:
respectarea fiinţei politice, a aut~nomiei adminis~rati~e şi legislative, a
individualităţii teritoriale şi a inviolabilităţii hotarelor (de aici,
interdicţia fermă pentru supuşii otomani musulmani de a deţine
bunuri imobile cu titlul de proprietate în ţările române), exercitarea
liberă a cultului propriu, fără amestec din afară (de aici, interdicţia - cu
sfinţenie respectată - de a construi moschei şi alte lăcaşe de cult
musulman pe pământurile celor trei ţări româneştD; în schimbul
86 Vezi Di:nitrie cant.emir, Histarian <f Smth-East Ewrpean am Oriental O:rilizations.
Extracts from „ The Histary <f the O:tomm E rrpire", ed. Al. Duţu and P. Cernovodeanu,
Bucharest, 1973, p. 177-178.
53

har~ciul~, Poai:a .avea ?b~gaţia s.ă le ocrotească împotriva atacurilor
ve.mte d1? afa~a, mclus1v ~potnva ,oş.tilor şi supuşilor otomani, să
as1~re :1ara. ş1 averea supuşilor ramam aflaţi între hotarele otomane
(exista ş1 re~1~ro~a) etc. Aceste drepturi erau din tradiţie, căci fuseseră
respe~tate ş1 u:amte de e~oca lui Siileyman Magnificul. Începând cu
domrua acestul sultan, mai ales în anii treizeci şi patruzeci ai secolului
al XVI-lea,, co~statăm îns~ o sp.orire evidei:ită la capitolul diif:Pţii,
~~e, p~ langa .~ele vechi refento~re la tnbut, peşcheşuri, ajutor
militar, ~fonnaţ11 etc., au apămt ş1 altele noi, îndeosebi de ordin
econorruc,. ca: ap~ovizionarea campaniilor militare, a garnizoanelor
oto:mne dm cetăţile aflate în apropierea hotarelor româneşti, a uriasei
capitale ?toma~e, precum şi obligaţii în muncă şi materiale ,de
1
con~ti:ucţ1e etc: C'_;u toa~e acestea, se pune problema dacă aceste
sarcllll econonuce ai: f?st impuse numai prin acte nonnative ale Porţii
sau ele au .rezultat ş1 dmtr-un proces mai vechi de orientare firească a
comerţului extern românesc către imensa piată otomană ? Adevărul se
pare că se află undeva la mijloc. Cercetările 'viitoare sunt chemate să
răspundă clar şi la această întrebare, care nu mai poate fi ocolită multă
vreme.
O .altă întrebare, care se pune tot mai insistent în ultima
~reme, Pll:veşte. problema (încă nerezolvată) a momentului sau a
mterval1:1llll d~ trmp care a marcat în mod decisiv schimbarea aceasta
d; conţin~t dm cursul raporturilor r_omâno-otomane; cu alte cuvinte,
cand s-a. facut trecerea _ la, suzeramtatea protectoare (în Moldova) ş1:
. . de
suzeramtatea rest?cnva (m Ţara Românească) la ceea ce este
?esemnată ca „pe noada d~minaţiei efective a Porţii otomane" ? De la
mceput, se CUVlDe S~ rrecIZăl~ faptul că - după părerea noastră - un
:semenea rrvrm:t decisiv nu exTStă, nu numai în această perioadă, ci în
~treaga evoluţ1~ a ~porturil<?.r româno-.otomane (de pildă, chiar şi
,mstaurarea reg1mulu1
. domniilor fananote , în 1711-1716 , nu .,1
msemnat ? ~ot1tur~„bruscă, căci ea a fost pregătită de lunga perioadă a
„prefanano~ISmulUI ). Ac.~asta pentru simplul motiv că relaţiile
feudo~vas:lice ~u ot?~nu .au fost acceptate de români nu în unna
unor ~~ra!1ge_n d~c1s1ve, c1 .după lupte înverşunate şi pe bază de
negoc1en. In IStona raporturilor romano-otomane există, în schimb,
~'. Vezi .Mih~ Maxim,_ Re'(jmll ewmnic al. dommţiei aorrnt'K!
A m Mcldoui ri
! ara RomtrK!LlSCn ma cima Jumitafe a seo:iului, a/, X VI-Im, în Revista de istorie" nr 9
1979, p. 1731- 1765. „ ' . '
54
-puncte de reper, care au marcat etapele, mai scur:.e sa_u mai ~u?~i, ale
evolutiei acestor relatii, de la „răscumpărarea păc11", dm faza IDlţială, la
proce~ul de accen~re continuă a aservirii, începând cu do~ia lui
Siil.eyman Magnificul. Altfel spus, trecerea de la suzerarutate la
dominaţie s-a făcut treptat, în cadrul unui proces complex, în .care
elementele unei forme s-au întrepătruns cu elementele celeilalte
forme. Totuşi - aşa cum, de altfel, vom arăta puţin mai jos - marea
campanie sultanală din 1538 împotriva Moldovei a însemnat un
moment deosebit de important, cel puţin cu valoare de dată formală,
în evoluţia relaţiilor Porţii cu ţările române, în general, şi cu Moldova,
în special.
De~i slăbite disponibilitătile de rezistentă ale tărilor române
erau încă destul de importante în momentul inaugurării politicii
y ' '
mondiale otomane. Suleyman Magnificul a preferat, în locul unei
' '
actiuni brutale, adoptarea unei politici gradate de integrare a ţărilor
ro~e în sistemul politico-militar şi economic-instituţional otoman.
Chiar dacă temerile exprimate în privinţa intenţiilor otomane
de transformare a Moldovei şi Ţării Româneşti în „paşalâcuri", mai
târziu chiar a Transilvaniei, nu au fost totdeauna întemeiate, totuşi
tendinte şi tentative în acest sens au existat. Ele izvorau din concepţia
islami~ă în privinţa dar ul-ahd-ului şi nu în primul rând din necesităţi de
ordin politico-militar. P. P. Panaitescu a relevat însemnătatea
88
economică a Moldovei şi 'Ţ'ării Româneşti şi faptul că ele nu s-au aflat
„pe direcţia principală a cuceririi turceşti". Trebuie adăugaţi însă mulţi
alti factori reprezentati de posibilitătile de rezistentă internă,
'
interesele '
Poloniei şi Ungariei
' '
(apoi, ale 'Imperiului habsburgic şi ale
Rusiei), precum şi raportul dintre obiectivele afişate şi posibilităţile de
realizare ale politicii otomane de expansiune în Europa şi Orient.
Prima modificare importantă în raporturile M?ldovei cu
Poarta a avut loc la începutul domniei lui Petru Rareş • In 1529, în
89
împrejurările primei campanii a sultanului împotriva Vienei,
88 P. P. Panaitescu, De C1! n-au a1cerit turcii prile ramîrx: ?, în /nterpretciri romîrK?,rti, 1947,
p. 149-159.
89Menţinem supoziţia noastr:i, preluată de la prof. Halil lnalc,:ik (Ba1}xlan, În „ The
Enciclopaedia of Islam", I, Leiden, <1960 >, p. 1253), că ascensiunea lui Petm Rareş
pe tronul Moldovei nu s-a realizat în condiţii de independenţă depline faţă de Poarta
(vezi Tahsin Genlll, în vol. Petru Rare,r, Edit. Academiei, Bucureşti, 1978,
p. 144-146).
55
 Petm Rareş a adus la îndeplinire o dispoziţie sultanală pentm
executarea unei operaţiuni militare în Transilvania, aproape la fel ca
aceea refuzată, în 1521, de Ştefan cel Tânăr. Petru Rareş avea însă altă
situaţie politică decât predecesorul său, iar interesele sale s-au
conjugat atunci cu cele ale sultanului. Era prima afectare pronunţată a
suveranităţii de fapt a Moldovei • Conduita conciliantă a Poloniei faţă
90
de Poartă a reprezentat un factor important pentru alterarea tot mai
accentuată a statutului internaţional al Moldovei faţă de Poartă 91 •
Marea expediţie otomană împotriva Moldovei, din 1538, s-a
desfăşurat şi s-a soldat, în linii generale şi formale, la fel ca cea din
1462 împotriva Tării Româneşti, dar în alte coordonate politice şi pe
baza unei alte interpretări juridice, de unde şi asemănările şi
deosebirile dintre cele două evenimente, neîndoielnic, deosebit de
importante amândouă din perspectiva evoluţiei raporturilor româno-
90
Potrivit unei vechi cronici turco-osmane, ceremonia prestării omagiului de
credinţă a lui Ioan Zapolya, faţă de sultan, din ziua de 16 Zilkade 935 (22 iulie
1529), pe câmpul de la Mohacs, s-ar fi desfăşurat astfel: ,,În acea zi fiind convocat
divanul, au fost aranjate alaiurile şi rândurile: În faţă tinerii ieniceri cu care şi puşti şi
În partea dreaptă beilerbeiul Anatoliei, Behram paşa, cu oastea Anatoliei, iar În
partea stângă sangeacbeiul Bosniei, Hiisrev bey şi restul beilor Rumeilor; fiecare a
stat la locul său şi În flancul de care aparţinea. După aceea, a venit banul
Transilvaniei; toate agalele de bulucuri (>polk, pîlc) l-au întâmpinat şi l-au adus la
divan. Padişahul - adăpost al lumii fiind aşezat pe un tron de aur, sus-numitul ban al
Transilvaniei s-a închinat la piciorul slăvit al tronului şi s-a rugat pentru continuarea
puterii suveranului mereu victorios; apoi, a ajuns la popasul său, unde a fost urmat
îndat~! de caftane de onoare, şi de săbii bătute cu pietre scumpe, şi de caii aleşi
împreună cu zece pungi cu bani, care i-au fost dăruiţi <âin partea padişahului-:>'
(Destan-i SultanSiileyrrnnHan (Epopeea sultanului Suleyman han), ms. Bibi. Muzeului
Topkap1 ~arayi - Istanbul, R-1 286, f. 150. Vezi şi Gelakade, În Crrmici. turceşti... , I,
p. 260). ln aceeaşi împrejurare a campaniei împotriva Vienei trebuie să fi prestat
omagiu de fidelitate şi Petru Rareş, ca şi domnul Ţării Româneşti. Ştim Însă În mod
cert fap~l că, domnulAMoldovei a făcut acest act prin reprezentanţi, desigur În scop
de captatw ~iae. ln acelaşi scop Îşi trimisese împuterniciţii la sultan, cu daruri,
şi Ştefan cel Tânăr, În 1526, când sultanul se afla pe drum către Mohacs
(Salih b. Djelal, Tarih-i Bwlun (Oonica Budei ), ms. la Bibi. Muzeului Topkap1
Sarayi-lstanbul, R-1280,f.26 v. Vezi şi Karaaidizade, În Cronici turceşti... , I, p. 531).
Ceremonia primirii de către sultan a omagiului de credinţă al domnilor
Ţării Româneşti, ca şi al celor din Moldova, trebuie să nu fi fost prea diferită de cea
practicată în privinţa voievozilor (principilor) Transilvaniei.
91
Vezi Aleksander Gieysztor ş.a., Hist<ire de Pclag;Jr, Warszawa, 1972, p. 237;
Iancu Bidian, Mcldm.n În tratativde pdom-acxmne Î:ntr-un da:ummt. din anul 1538, în
"Studii şi materiale de istorie medie", VII (1974), p. 315-316.
56
otomane. Într-adevăr, ca şi în 1462, campania din 1538 era şi ea
comandată de un mare sultan-cuceritor, care dezvolta o politică cu
obiective ambitioase, la nivel continental; de asemenea, în tabăra
otomană se afl; un pretendent legj,timla scaunul domnesc. Tot la fel ca
atunci în Tara Românească, marea boerime din Moldova nu a sustinut
dorinta d~ rezistentă a domnului, care a fost nevoit să părăsească 'rara.
Noul' domn instal~t de sultan, cu forţa armelor şi cu asentime~tul
boierilor, a primit diplomă de investire şi toate însemnele tradiţionale
ce semnificau preluarea autorităţii suzerane a sultanului. Regimul
impus în 1538 a avut însă un plus de trăsătură agravantă prin raptul
teritorial efectuat cu acel prilej, pentru a asigura funcţionalitatea
Moldovei ca element de legătură al sistemului politico-militar otoman
din Europa.
Deşi „închinarea", condiţionată de garantarea autonomiei
interne, a fost oferită de marea boierime moldoveană92 , rezultatul
campaniei din 1538 a fost calificat de sultan drept o „cucerire" (fetih) 93 •
O asemenea pretenţie a avut rostul nu numai de a justifica marea
angajare de forţe realizată în această expt;,diţie, ci şi afirmarea
concepţiei islamice a dreptului cuceritorului . Incercarea de a conferi
94
astfel un temei juridic dominaţiei asupra Moldovei depăşea limitele
stricte ale raporturilor moldo-otomane, dobândind semnificaţia unei
declaratii de principiu a Portii la nivelul sistemului relatiilor
intema~ionale95 • ' '
'Atât prin formă, cât mai ales prin conţinut, actul emis la
instalarea lui Ştefan Lăcustă, în 1538, a marcat subordonarea
n a. Eugen Stănescu, Le <D1fJ d'erac rWiliaire de 1538 et san rf1e dans l'assenisserrmt de la
Mcldaiie -par l'E npire O:tarrnn, În "Nouvelles Recherches d'Histoire", OSH-Rome,
1955, p. 241-264. Vezi Ştefan S. Gorovei, În vol. PetmRare,r, p. 161-165.
93 Mihail Guboglu, L 'inscription turque de Bmler reidtiu a l'expe:lilion de
Sdim:m le Magnifique en Mcldaiie {15381945), În "Studia et Acta Oriemalia", I,
Bucureşti, 1958, p. 175-187.
94 Tayyib Gokbilgin, Kanuni Sidtan Siileym:m'm Macaristan u A vupa siyisetinin seb!p u
amlleri, g:r;i:rdij!j sajha},:tr (Cauzele şi factorii politicii lui Siileyman Magnificul faţă de
Ungaria şi Europa; etapele evoluţiei ei), În Kanuni A mugam, Ankara, 1970, p. 17-18.
95 La 30 august-8 septembrie 1630, Murad al IV-iea atrăgea atenţia regelui Poloniei
că ţările române fuseseră „au:erite de sultanul. SU/eynun şi de atwri erau supuse sidtanilor
aanum" (Archiwum Glowne Akt Dawnich- Warszawa, Arch. Kor., dz. turecki,
t. 332, nr. 598).
57
 propriu-zisă a Moldovei • Reglementarea stabilit.~ atunci a stat la baza
96
întregii evoluţii ulterioare a regimului otoman în Moldova şi, prin
analogie, în Tara Românească. Modificările intervenite mai târziu nu
au făcut altceva decât să accentueze sau, dimpotriv~'i, să atenueze
valoarea practică a unor elemente sau aspecte ale cadrului juridic
stabilit atunci.
În unele lucrări apănite în ultima vreme este contestată
Î~semnătatea an~lui 1538 ca punct~ marcant în evoluţia raponurilor
dmtr~ M?ldov_a ş1 Po~1ta oto~nă: In schi~b, sunt avansate supoziţii
care unpmg catre anu şaptezec1 ai veacuhu al XVI-lea data instalării
dominaţiei otomane în Moldova'17 sau, dimpotrivă, se consideră că
elementele „dominaţiei otomane efective" în Moldova au fost
prezent~ înainte. de anul 153898 • Dacă adepţii primei poziţii au în
vedere ~deo.se~1 elementele de continuitate din politica externă a
M~ldove1, ce1 dm urmă caut<! să-şi argumenteze supoziţiile invocând
ma1 cu s~amă probe. de ordin economic, în sensul că haraciul,
peşcheşu~e ~rescute ş1, respectiv, sarcinile de aprovizionare ar fi fost
prezente mamte de anul 1538.
Autorii ambe~o~ loziţii ~capă însă din vedere întregul
ansamblu al problemei ş1, mdeoseb1, nu acordă însemnătatea cuvenit<!
semnificaţiei politico-juridice a campaniei sultanale din 1538. De
:semenea, fiind căutate „momente decisive", este ignorat caracterul
mdelungat al procesului de aservire treptată a ţărilor române de către
Poana otomană.
. , . .Campania lui Suleyman Magnificul din 1538 s-a soldat cu cea
dmta1 mstalare de domn pe tronul Moldovei cu fana armelor
otomane, cu anexarea unei regiuni întinse din teritoriul ist~ric al tării
c~ impunerea ~ontro.lului .dir~ct al sultanului asupra instituţiei do~ei
d~~. Moldova: mclus1_v Pn:1
instalarru !:m
fJ!-mÎzfrt1'K? aamme în capitala
ţani. Am aratat ma1 mamte analogiile dmtre campania din 1462
condusă de Mehmed al II-lea Împotriva Ţ;1rii Româneşti, şi ce~
9 Siileyman Magnificul a fost cel care a avut dorinţa şi putinţa de a le
~" Vezi Gelakade, în Arh. St. B~cureşti, G;>leqia .microfilme Turcia, rola 68, c. 836, şi
~~ turac:lti... , I, p. 270-271; Ştefan S. Gorove1, op. cit., p. 161-178.
O Ştefan S. Gorove1, MeldJ.:tut În „ Casa păcii"... , p. 656 şi urm; Ioan Aurel Pop
~ 17ure
„ la dOlmla lui Ytefon Ldsmstti, în „Anuarul Institutului de istorie şi
: eo og1e , ,Ou1-Napoca, )(XVII (1985-1986), p. 79-98.
Gh. V. ,G.onţ:, M:JdaUJa z Osmmkaja agmsija v JX6k/m !eturti XV.penai· tretz
XVI 'U, „Ştunţa , K1şmev, 1984, p. 52 ş1 urm.; Mihnea Berindei, Gilles Veinstein
op. cu., p. 48-51, 78-82. ,
58
comandată personal de Si.ileyman Magnificul în 1538, Împotriva
Moldovei. Ambele acţiuni militare, desfăşurate în contexte politice
asemănătoare (dar la dimensiuni diferite), de cei mai de seam1
conducători din istoria otomană, au urm1rit aservirea celor două ţări
românesti telurilor Portii de dominatie la nivel continental. Numai că,
în campania din 1462 ;biectivul im~diat al lui Mehmed al II-lea fiind
limitat la asigurarea stăpânirii otomane asup~a D1:1n.ării ro.mâneşti
(privită ca o prelungire fluvială a M1rii Negre ş1 ca._lime d; s1gi:ranţ~
pentru noua capitaL-1 otomană), subor~onarea Ţăru ~oi:u~eşti, deşi
efectivă, nu a afectat totuşi grav conpnutul suveramtăţu e1 de fapt.
Altfel spus, în accepţiunea cuceritorului Constantinopolului,
Tara Românească trebuia să îndeplinească, sub control otoman, rolul
de stat tanpan, de zonă de securitate a limesului imperial de la Dunăr~,
împortiva tendintelor de extindere ale Ungariei la sud de Carpaţi.
Mehmed al II-lea era preocupat atunci, în primul rând, de
centralizarea imperială a Anatoliei. Era o nouă aplicare pragmatică a
statutului de dar ul-alx/, definit atât de larg şi, deci, susceptibil
diverselor interpretări şi modificări.
În 1538, Suleyman Magnificul a ajuns în Moldova nu numai În
calitate de Împărat turco-osman şi de moştenitor al cezarilor răsăriteni,
cum a fost în cazul lui Mehmed al II-lea, ci şi în cea de conducător
spiritual (calif suprem) şi de protector unic al Întregii lumi islamice,
urmărind în mod vădit dominatia mondiaL-1. Statutul de dar ul-ahd al
Moldovei a fost privit de Sul;yman Magnificul în a~e coordonate
decât cele în care îl v;lzuseră toţi predecesorii săi. lu Întreaga sa
activitate politică şi legislativă, Suleyman Magnificul a fost animat de
următoarele principii de bază: 1- ţara şi supuşii depind direct de sultan
şi toată autoritatea ce se putea interpune (domnii români, de pildă)
emana de la suveranul otoman, şi 2- puterea statului presupunea în
mod necesar w'ayi (supuşi) prosperă, ceea ce reclama protejarea
contribuabilului99 . Aceste principii nu erau noi, dar
ridica la valoarea de principii programatice ale guvernării sale. Astfel
că nu trebuie să ne surprind:\ faptul că, Într-o scrisoare, din anul 1531,
adresată regelui Sigismund al Poloniei, sultanul Suleyman îi considera
pe cei doi domni români drept „robii şi tributarii mei, iar posesiunile
99 Halil Inal<;1k, Stlfei1run dJe L cmg;u:r arrl O:tomm Law, în „Archiwum 01.tomanicum",
I, <La Haye >, 1969, p. 126-136; Mihnea Berindei, Gilles Veinstein, op. cit., p. 54-55
59
 lor sunt în proprietatea noastră, încorporate între celelalte state ale
noastre, întocm:ii .~a Bosnia şi Semendria" 100 • Declaraţia nu
corespundea realităp1, dar reflecta conceptia otomană de atunci în
priv~ţa . acelui~şi regim de dar ul-ahd. Suitanul apela aici la litera
doct~e1 haneftt:? care făcea ~in suveranul islamic stăpânul absolut al
supuşilor care u pbteau tnbut (haradjfiizary şi al pământurilor
acesto.~a .1;fe?me~ al II-iea ~i ~oţ~ pn:dece.sorii săi îi socotiseră pe
101
do~ .roma~ mai mult „~liap ş1 pnetem" de altă religie, decât
vasali- tnbutan, cum apreciase cu clarviziune mai sus-citatul
Fili~po Buonacc?.rs~. S~~~ ~agnificul domne~ însă pe alte baze
decat p:ed~cesoru sa1 ş1 1ş1 permitea astfel să avertizeze pe eventualii
compet1t~n că nu era deloc dispus să tolereze vreun amestec în ţările
roma~e, iar pe conducătorii din Moldova şi Ţara Românească îi
ame~ţa ~ă statutul de dar u/,-ahd de care beneficiau putea fi oricând
modificat m cel de dar u/,-islam („paşalâc"). Este evidentă aici noua
concepţie,,politico-~uridică ~tomană şi no0 mental care începuse să se
dezv~l~e m c~rcurile Porţu, după cucenrea lumii arabe şi preluarea
funcţiei de calif suprem, în 1517, de către sultanii otomani.
. Gimpania din 15~8 a fost menită să pună capăt tendinţelor de
emancipare ale Moldovei de sub presiunea otomană (şi polonă), să
A pune mâna pe o parte cât mai mare din moştenirea regatului ungar.
transforme Moldova mtr- un element docil al sistemului
politi~o-~tar otoman din Europa de răsărit, sistem ce trebuia să
contnbwe ~ctiv l~ s~ţinerea. linieiA de expansiune a Porţii, desfăşurată
acum la dimen_smm mo~d1ale. In sfârşit, prin aceeaşi campanie,
sultanul a urmănt să dea ş1 o satisfactie aliatei sale Polonia care ceruse
în~epă.rtarea I~_ Petru Ra.re_ş. P?rnele obiective ;resupuneau
stap:uirrea efectiva a Moldovei, iar ultimul, legat de menajarea bunelor
s~ntrmente ale Poloniei, reclama menţinerea Moldovei ca stat tampon
ş1 de }eg~tu~ă. Soluţia .a fost găsită într-o nouă interpretare, de această
dată ~ limite deosebit de restrictive, a aceluiaşi statut de dar u/,-ahd.
Su~esttve sunt în această privinţă acţiunile de confiscare hotărâte
unilateral (abuziv) de sultan, mai întâi, în 1538, în privinţa tezaurului
100
Hu~muzaki, IJronn:nt:,Sui:iL Il-1, p. 26 „sive ille sit Voievoda Bogdanus sive
Valachiae nan: ambo .1st1 servi, subditi et tributarii mei sunt, eorumque provinciae
computa~tur inter alia dominia nostra et in numero provinciarum Bosnae et
Samandnae habentur, nec dissimiles sunt provinciis me1s propriis"
(Hurmuzaki, DOOtm!nte, XI, p. 21).
101
M Berindei, G. Veinstein, <p. cit., p. 54.
60
domnesc de la Suceava, apoi, în 1545, în pnvmţa celui din
Ţara Românească, precum şi Aconfiscarea, în acelaşi an, a bunurilor
unor mari boieri munteni 102 • Indeosebi aceasta actiune din urmă a
purtat semnificaţia gravă a ingerinţei suveranului ~toman în treburi
care depindeau exclusiv de autoritatea domnească. Dincolo de
considerentele practice care l-au condus la aceste măsuri (lichidarea
bazei materiale a domnilor opoziţionişti şi a boierilor care îl
susţineau), Siileyman Magnificul extindea astfel în ţările române
propria sa noţiune de putere 103 , care, în ultimă instanţă, însemna de
fapt încălcarea principiului fundamental al autonomiei din raporturile
româno-otomane.
Ruperea Bugeacului şi Tighinei din corpul Moldovei şi
transformarea lor în mărci militare de supraveghere la hotarele ţării,
precum şi prezenţa unei forţe militare otomane în preajma domnului,
în 1538, au însemnat practic primii paşi de seamă în lungul proces al
înglobării Moldovei în sistemul otoman de conducere. Păstrarea
autonomiei ei statale, fie şi într-o formă mult mai limitată decât
înainte, era menită să evite acţiunile de rezistenţă internă şi să asigure
neutralitatea şi chiar colaborarea Poloniei la străduinţele Porţii de a
Sub imperiul aceloraşi nevoi s-a realizat - fapt cu totul excepţional
chiar şi pentru domnia Legiuitorului - revenirea lui Petru Rareş pe
tron, în 1541. Acest act, încă neexplicat suficient de limpede, a marcat
o nouă acentuare a aservirii, de această dată din punct de vedere
economic şi, mai ales, mental. Girentul filootoman a câştigat noi
poziţii, în contextul în care Reforma religioasă din Occident făcea
progrese vizibile în zonele apropiate ţărilor române. Un rezultat
şocant l-a reprezentat, mai întâi, „turcirea" lui Iliaş Rareş, în anul
1551 104 , apoi, şi a lui Mihnea din Ţara Românească, în 1591 105 • Este de
Ibidem Credem că, în aceste împrejurări a fost dusă la Istanbul şi sabia lui
102
Ştefan cel Mare.
103 Ibidem, p. 77-78.
104 Ismail Hakki Uzun<;:arş1.h, Onaltza fe-yzl onalann::la islâni;eti kabul etrriş dan bir
Bq!,dan wyuxlasi (Un voievod al Moldovei care, la jumătatea secolului al XVI-iea, a
trecut la islam), în „Belleten", nr. 69, 1954, p. 83-87.
tos Într-un document, datat la 18 aprilie 1547, se arăta: „Fiul voievodului
Ţării Româneşti care a trecut la islam (fiul voievodului - n. ns.) avea o leafă
<Zilnică> de douăzeci şi cinci aks:e; cu o majorare de zece ak<;:e, s-a poruncit ca el
să devină muteferikka la Înalta Poartă. În a 27-a <Zi> a Saferului victorios, din anul
61
reţinut faptul c1, fostul domn al Moldovei, acum Mehmed bey, a fost
numit sangeacbei de Silistra, iar fostul domn muntean, tot sub numele
de Mehmed bey, sangeacbei de Nicopole, adică la comanda m1rcilor
care aveau ca misiune principală suprJvegherea Moldovei şi,
respectiv, a prii Româneşti.
C1mpania sultanahl din 1538 a reprezentat un nvrrmt rmrcant
(nu decisii), cu semnificaţii majore în evoluţia noii concepţii şi politici
otomane fată de Moldova, implicit şi faţă de Ţara Românească (tot în
1538 a fost ocupată şi Brăila cu zona înconjurătoare), ca şi faţă de
Transilvania, încadrate în aceleaşi coordonate ale politicii otomane de
expansiune pe plan european.
Transilvania a devenit entitate politică distinctă în contextul
marilor desfăsurări de forte reclamate de rivalitatea
otomano-habsb~rgică pentru m~ştenirea fostului regat ungar.
Istoriografia noastră acceptă ca dată formală pentru constituirea
principatului Transilvaniei, sub suzeranitate otomană, anul 1541, deşi
desăvâşirea acestui act a necesitat încă câţiva ani. Crearea principatului
Transilvaniei a fost mult înlesnită de vechea tendintă a fonelor interne
de aici de a se emancipa de sub stăpânirea coroa~ei ungare 106 • Noul
principat a fost destinat - în conceptia Ponii, de bună seamă - să
bareze expansiunea habsburgică că~re ră;ărit şi să înlesnească,
în1preună cu celelalte dou.-1 ţări româneşti, reuşita otomanilor în
rivalitatea lor cu habsburgii pentru dominatia continentaL-1.
Transilvania, Moldova şi Ţara Românească ducând îns~'i o politică
activă de apărare, bazată în primul rând pe unitatea de aqiune dintre
ele, au atenuat impactul violent dintre cele două tendinte
expansioniste, contribuind, împreună, la înlesnirea schimbului de
valori dintre Orient şi Occident.
Transilvania fiind implicată - cum am arătat - direct si mult
mai mult decât Moldova şi Ţara Românească în rivalitatea ot~mano-
954" (Başbakanhk Arşivi, Istanbul, Fekete tasnifi nr. 331; Arh. St. Bucureşti,
Coleqia microfilme Turcia, rola 25, c. 715).
Iw Autorul anonim al unei vechi cronici turco-osmane, descriind modul în care s-a
constituit principatul Transilvania, releva faptul că această provincie ist01·ică nu a
fost o_parte __organi~ă a Ungariei. Ioan Zapolya - se arată în acest izvor - „pe când
er.:_ beml ţărn}ran:ilvarue1, care era sup_usă ţărilor ~i:gureşti (rrnrâiik-i Ul'ffaiis'e tab?
Ufâ;et-1 E rdd m /xf:i iken), fusese milmt cu penrusmnea de a veni să se închine
Majestftţii sale Împărăteşti ... " (ms. la Bibl. Muzeului Topkap1 Sarayi, Istanbul,
R- 1099, f. 158 v).
62
habsburgică, Poarta a menajat rolul şi ros:ul principatului_ în a_c:astă
parte a continentului. Drept urmare, pnnc1pau;l ~ra?silvame~ a
beneficiat de un s~atut de da~ ~l-ahd conce_~ut ~ ~~tele l~rg1 ~l~
protecţiei tributa:e- ~n actei~ 0~1C1ale ~le Porţu, pnnc:pu Transilvame1
au fost desemnaţi, pană la sfarş1t, cu mlul de kral (c~1, _rege) ~au l~zm
(stăpânitor, principe), fiind a~eşi ~e nobilin1ea ţăru __ ş1 conhrm:~.p de
sultan printr-un ahd-1711:1re şi P_i:ntr-un na~-z _JJ:m~(':'1,A (scnsoare
împărătească), aceasta dm urm-1 fon? _adre~ata nobililDll. - ~n aJx!--n:im:
erau enumerate principalele îndatonn (reCiproce) ale pnnc_1p~lm ş1 ale
sultanului. În schimbul protecţiei asumată de ~ultan, ~mnc1pele era
obligat să plătească tributul fării (1~ 00~ galbc:_m), să asiste_ Poarta c~
wnată şi informaţii, să menţmă ordmea mtema pe baza legilor prop~
şi să apere supuşii de opresiune etc. Sul~anul ?~rant_a - la_ f~l ca _şi~ m
cazul celorlalte tări române - autonomia palincă ş1 adnnms~ranva a
tării individuali~atea teritoriului şi inviolabilitatea hotarelor, libertatea
~ulrclui religios etc. În narwi hUmtyun, nobilim:a ţării era făcută
responsabilă de conduita pŢincipelui, îndeoseb: plai: e~m.
?e
Adăugând, în aceste acte, ş1 o pr:vede_re spe~1ala care interzice~
principelui acordarea de azil domnilor şi_ bo1e~or de peste munţi~A
Poarta recunoştea implicit legătura orgamcă_ exist~n~ă mtre ~el: ~re1
tări româneşti şi acorda drept de pnmordi.alitate pnnc1pilor
Transilvaniei fată de domnii Moldovei şi Ţării Româneşti.
Deşi, p~mă la dispariţia principatului, Poarta a continuat să
acorde ahd-narwle Transilvaniei, curând aceste acte au căzut însă în
desuetudine, devenind, în fond, simple diplome de privilegii • Astfe~
188
că dincolo de titulatură şi formă, între conţinuturile wat-elor ş~
ha~-i şerif urilor (edicte) acordate d?mnilor_ din Ţ~:a ~omânească ş1
Moldova şi ale ahd-nanr-lelor ş1 na~E-z _h~urilor acordat~
principilor ş1 nobililor din Transilvama există o perfecta
101 Vezi Tahsin Gemil, Considiratians sur Ies rapports pditiques roJnrnm-caommes itu
XVII-esiede, în „Revue roumaine d'hisroire'', nr. 4, 1976, p. 655:656. _ _
108La Filiala Arhivelor Statului Ouj, Coleqia documente turceşu nr. 2, se pastreaza
copia unei ahd-nam (denumit;! astfel chiar în textul acestui document),. d~
emhzr-z Receb 1013 (13-22 decembrie 1604), acordată de sultanul Ahmed I nobiluhu
ardelean Kekedi Gorgy, cu prilejul venirii sale la Poartă, în calitate de sol al
principelui ~tefan Bocskai. Actul a fost întoc~t potriv!t. normelor d~ cancela~1~
specifice ahd-nam!-lei, numai că el a fost dat 111 beneficml persoanei ş1 famil1c1
nobilului sus-numit, şi nu al ţării pe care el o reprezenta.
63

similitudine 109 • De asemenea, aceeaşi asemănare este evidentă şi în
privinţa esenţei statutului de autonomie politico-administrativă a celor
trei ţări române, în ciuda limitelor mai largi ale regimului Transilvaniei.
Istoricul francez Edgar Quinet a surprins chintesenţa
regimului de autonomie a tărilor române în relatiile lor cu
Poarta otomană, atunci când, ~u peste un veac în umti, în cadrul
campaniei eu:opene pentru Unirea Principatelor Romane, scria
unnătoarele: „In ceea ce priveşte Poarta, admit pentru o clipă, ceea ce
este un neadevăr, că toate tratatele cunoscute prin care
Moldo-Valahia şi-a păstrat autonomia şi suveranitatea s-ar fi pierdut.
Susţin că există un fapt mai puternic, mai vizibil decât tratatele şi care
nu lasă loc nici unei ambiguităţi „. Peste tot unde musulmanii au pus
stăpânire pe un teritoriu, pe un regat, au început prin a aduce cinstire
pentru victoria lor Dumnezeului lui Mahomed, iar acest mare act de
proprietate a fost însemnat pe pământ prin ctitoriile lor sacre, dovadă
Spania, Atica, Moreea, Arhipelagul, Bizanţul, Asia Mică, Serbia,
Bulgaria. Nu există cucerire musulmană fără însemnul acesta.
Or, nimic asemănător nu se găseşte în principate. Printr-o
excepţie care sare în ochi, extraordinară, musulmanii, de cum au
pătruns în această ţară, şi-au interzis dreptul de a clădi fie şi o singură
moschee. De la începuturi şi până în zilele noastre, s-au ţinut de
cuvânt. O demonstraţie mai sigură că pământul românesc nu este şi
nici n-a fost vrodată pământ musulman, că nu a fost însemnat cu
pecetea cuceririi, că autonomia şi suveranitatea i-au fost respectate ?„.
Pornind de la acelaşi principiu, veţi vedea cum din el decurge o altă
consecinţă, căreia i-au fost la fel de credincioşi ca şi primeia. Pământul
românesc rămânând pământ creştin, urmarea juridică era că nici un
musulman nu putea să fie proprietar pe cuprinsul lui, să posede un
ogor, o casă sau măcar să locuiască pe eL Lucru care, de asemeni, a
fost respectat de trei secole cu o fidelitate pe care convenţia cea mai
categorică nu ar fi obţinut-o niciodată.„ Astfel, Moldo- Valahia are,
drept dovadă a autonomiei şi suveranităţii sale, titlul cel mai infailibil
109
Vezi Mihai Maxim, Le statut des Pays Ramuins emrn la Parte Otorrnn! aux:
XV!-XV!ll siides, în „Revue roumaine d'histoire", nr. 1-2, 1985, p. 45-46.
64
I
ce se poate întâlni printre oameni, dreptul religios al învingătorilor
l
A ' '"llQ
IDŞlŞl . .
l
Criza generală otomană, declanşată în a doua JUmătate a
secolului al XVI-lea, a antrenat ţările române şi în procesul de
1
integrare economică. Dar aşa-zisul „monopol comercial otoman", de I
care s-a făcut atâta caz în istoriografia noastră, a fost în realitate doar
un „drept de preemţiune", cum a arătat, pe bu?ă dreptat~,
Constantin C Giurescu, fiind în ultimă instanţă chiar favorabil
comenului extern românesc (balanţă permanent excedentară în
relaţiil~ comerciale cu otomanii) 111 • Totodată, în ~precierea rela_ţiilor
comerciale româno-otomane trebuie să se ţmă seama şi de
consecinţele pe care inflaţia mo?~tară apuseană. le-aA avut .asupra
Imperiului otoman. Creşterea vert1gmoasă a preţurilor m Occident a
dus la intensificarea schimburilor cu Orientul, în primul rând cu
Imperiul otoman, în care acest fenomen ~flaţionist nu se ~nif:sta
încă în mod pronunţat. A început un masiv export de ma~em pnm~
din Imperiul otoman - în primul rând grâne, produse ammaliere ş~
agricole, plante tehnice -, ~ sch~bul căr~ra s-~u acumulat stocun
importante de metale preţioase, mdeoseb1 argmt, da: cu valoare
scăzută pe piaţa internaţională. Consecinţa pe?tru Impe!'ml o:oman a
fost, pe de o parte, penuria de produse de pnmă necesitate, iar pe de
alta creşterea vertiginoasă a preţurilor. Sesizând fenomenul, Poarta a
112
deciarat prohibiţia exportului unor aseme?e~ ~:11uri ; ~sură
impusă şi ţărilor române, îndeosebi Moldovei .~1 Ţăm R~maneşn, c~l
puţin teoretic, căci contrabanda a luat proporţ11, cu asentimentul tacit
al autoritătii domneşti.
R;levarea însemnătătii economice a tărilor române a făcut ca
principiul valabilităţii auto~omiei să nu 'fie doar un deziderat
românesc, ci şi al unor cercuri largi din păturile otomane, înc.epând ~u
marii dregători şi până la negustorii aflaţi în relaţii de afacen ~u. ţ.ările
române. Aceasta nu înseamn,'1 însă că Poarta a renunţat deflilltlV la
110 Edgar Quinet, Les Rourrnins, Allermgn! et l'Italie Meiarljf'S, Paris, 1857, p._ 93-95
(ed. rom. de Angela Cismaş, în Edgar Quinet, C}Je1"e alese, II, Edit. Minerva,
Bucureşti, 1983, p. 362-365). .
111 O:mstantin C Giurescu, Pn:J;/emz cantrmmate În istar0grafia rom1.11tl, Edn. Albatros,
Bucureşti, <1977>, p. 111-122. Vezi şi M. Berindei, G. Veinstein, op. cit., p. 51.
112 Mithat Senoglu, XVI. -yi-iz.ydda Orta-Doj}t'da ~ .aittm nES~l, u: Osrrnnl.rlar
(Problema „galbenilor stricaţi" din Orientul Mijlociu ş1 otomanu), m „Belgelerle
Tiirk Tarihi Dergisi", nr. 32, 1970, p. 21-25.
65
intenţia anexării teritoriale totale a ţărilor române, deşi, cu exceptia
măsurii hotărâte, din 1595, în a doua jumătate a sec. XVI ea a f~st
utilizată mai mult ca o presiune politică şi economică, decât ca o
măsură dictată de raţiuni de stat. După marea luptă condusă de
Mihai Viteazul, Poarta a renuntat definitiv la aceste intentii vizând
desfiintarea entitătii politice a tirilor române. Conditiile ist~rice care
au u~t faptel~r de am1e 'înscrise de Mihai Vi~eazul în istoria
naţională au fost de natură să reclame aşezarea raporturilor
româno-otomane pe alte coordonate politico-juridice. A început o
perioadă de tatonări şi încercări, din ambele părţi, pe care noi am
atribuit-o, ca genez.ci, fenomenelor de criză în care a intrat însăşi
dominaţia otomană din ţările române odată cu acţiunile şi realiz..lriÎe
lui Mihai Viteazul şi ca o consecinţă firească a crizei generale
otomanem. Ţările române au continuat lupta pentru redobândirea
neatârnării, numai că acum a prevalat obiectivul apărării hotarelor şi a
fiinţei politice, iar în locul luptei annate făţişe (deşi neabandonată) a
căpătat eficienţă mai mare „politica aceasta a tradiţiei - arăta N. Iorga
- de observare cuminte a tuturor Împrejurărilor, de ferire de oricare
riscuri, de păstrare prin orice fel de greutăţi a pământului ţării, a
culturii sale, de pregătire a viitorului legat de acest pământ" 114 •
Şi, într-adevăr, în vreme ce state cu veleităti mari (Albania
'
,
Grecia, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Crimeea, Polonia etc.) au
dispărut, pentru vremuri îndelungate, de pe harta politică a Europei,
fiinţa statală românească a fost o realitate permanentă şi activă, de
natură să constituie un reazem şi refugiu, măsură şi model pentru
atâtea popoare oropsite de destinul istoriei.
113 Vezi Tahsin Gemi!, Relafiile fiirilorrarmrr
m Prurta aorrunii în da:um:nte tura:,rti.
1601-1712, Bucureşti, 1984, p. 24-26.
114 N. Iorga, Valamn pditidi a lui Omstantin Brâronmnu, Vălenii de Munte, 1914,
p. 15.
66
CAPITOLUL II
RELAŢIILE
POLITICE _
ALE TĂRILOR ROMÂNE CU POARTA OTOMANA
. ÎN SECOLELE XIV-XVI
La jumitatea veacului al XIV-lea, cân~ Ţar.: ~omâne~scă ~i
Moldova s-au afirmat ca state feudale de~sme-stat~toare, s1tuaţ;a
politică generală din Europa răsăriteană ş1 sud-estică ~ stat,. m
principal, sub înrâurirea a două fenome.n~ de aceeaşi sorg~te
V
turco-asiatică, dar antinome în sensul evoluţiei: deca~e-:ea Hoa~e1 ~e
Aur şi ascensiunea puterii otoman~. Restrân?e:ea ~ne1 de do~aţie
tătară a favorizat reuşita procesulm de constituire ş1 de consolidare a
statelor româneşti independente, dar, în acelaşi timp,. a~e~t feno~n a
înlesnit şi manifestarea presantă ~ te~dinţelor P?lorue1 ş1 Ungane1 de
a-şi impune dominaţia asupra te!"1toriilor e~nc1~ate .de ~ub vcontrolul
Hoardei de Aur. Se ştie că, pană atunci, d~mmaţ~a tatar~ a barat
expansiunea polonă şi, mai ales, pe cea unga:ă m spaţi~l rom:nesc ..
Ofensiva celor două puten catolice. u;npotn"."a
Hoardei de Aur s-a desfăşurat la început sub forma alia~ţe1v de tip A
cruciat. Progresele înregistrate de ele în acest sens au .adus msa curan~
cele două state în poziţii de rivalitat~. Umu~ea persor:ală
polono- ungară, realizată sub coroana 11:11 Ludovic de . AnJo~
(1370-1382), nu a reuşit să evite ruptu~ d1?tre ~le, care ~ izb~cm:
violent, imediat după moartea angevmulru. Atat . Polom~, ~atv J1
Ungaria au avansat _PtOJ?riile l?: p~~g~me d~ expansmn~ tent?r:.ah m
răsărit, care s-au c10cmt, mai mta1, m spaţml ~-esc ş1, apoi, m ~el
românesc. În pofida unor tentativ~ ~e con~iliere (unele. re~ş1;e
temporar), contradicţiile dintre Ungana ş1 ~oloma pentru dommaţie m
zona carpato-danubiană au fost profunde ş1 de durată. . ..
Rivalitatea polono-ungară a repr~zentat ~nul d1? factori:
determinanţi ai situaţiei internaţionale a ţărilor romane, mai cu seama
67