DSAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

ASDDSADSAD DS
ASDA SAD SADKIWW KSASML MS DK[WA
K GLEMOGEGOE
gE E EGE E E E E ASD
ADA
SDAS
D
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul;
Eu am r�s, n-am zis nimica.

- Hai �n codrul cu verdea?a,

Und-izvoare pl�ng �n vale,
St�nca sta sa se pravale
�n prapastia marea?a.

Acolo-n ochi de padure,

L�nga balta cea senina
?i sub trestia cea lina
Vom ?edea �n foi de mure.

?i mi-i spune-atunci pove?ti

?i minciuni cu-a ta guri?a,
Eu pe-un fir de romani?a
Voi cerca de ma iube?ti.

?i de-a soarelui caldura

Voi fi ro?ie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-?i astup cu d�nsul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o ?tie,
Caci va fi sub palarie -
?-apoi cine treaba are!

C�nd prin crengi s-a fi ivit

Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i ?inea de subsuoara,
Te-oi ?inea de dupa g�t.

Pe carare-n bol?i de frunze,

Apuc�nd spre sat �n vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

?i sosind l-al por?ii prag,

Vom vorbi-n �ntunecime:
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi e?ti drag?

�nc-o gura ?i dispare...

Ca un st�lp eu stam �n luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .
?i te-ai dus, dulce minune,
?-a murit iubirea noastra -
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totu?i este trist �n lume!