15 TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII

ÎN ÎNTREPRINDERI

15.1 Aspecte generale

Instalaţiile de legare la pământ ale echipamentelor electrice, liniilor electrice,
staţiilor şi posturilor de transformare se definesc ca fiind ansamblul de electrozi
orizontali şi verticali, precum şi conductoarele care fac legătura între aceştia sau
între echipamentele electrice şi priza de pământ, prin care se realizează un contact
cu pământul al unor elemente din construcţia instalaţiilor electrice. Prin legarea la
pământ a instalaţiilor electrice se urmăresc îndeplinirea următoarelor cerinţe:
• Realizarea condiţiilor tehnice necesare regimurilor de funcţionare ale
reţelelor electrice:
− legarea la pământ a punctului neutru, direct, prin bobină de
compensare sau rezistor;
− legarea la pământ a unui conductor şi închiderea unui circuit electric
prin pământ în regim normal de funcţionare (cazul reţelelor monofazate de tensiune
alternativă pentru tracţiunea electrică);
− legarea la pământ a conductorului neutru şi de protecţie PEN la
punctul neutru al reţelei (cazul reţelelor electrice trifazate de joasă tensiune cu
patru conductoare sau cinci conductoare);
• Protecţia persoanelor împotriva electrocutării prin atingere directă sau
atingere indirectă a instalaţiilor aflate sub tensiune;
• Protecţia instalaţiilor electrice, construcţiilor şi persoanelor împotriva
supratensiunilor de trăsnet;
• Executarea lucrărilor de mentenanţă în instalaţiile electrice, situaţie în care
acestea se leagă la priza de pământ prin scurtcircuitoare mobile sau prin închiderea
cuţitelor de legare la pământ (c.l.p.) ale separatoarelor.
În România, cerinţele enumerate se realizează, de regulă, utilizând o singură
instalaţie de legare la pământ. Această instalaţie trebuie să corespundă condiţiilor
impuse de fiecare cerinţă în parte; de obicei condiţiile cele mai severe sunt impuse
de protecţia persoanelor împotriva electrocutării.
În raport cu instalaţia de legare la pământ, reţelele electrice se pot clasifica
astfel:
402 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

a) După modul de tratare al punctului neutru:

− reţele electrice cu neutrul izolat (simbol I), din care fac parte reţelele
electrice cu neutrul nelegat la pământ sau cele cu neutrul legat la pământ prin
bobină de compensare;
− reţele electrice cu neutrul legat la pământ (simbol T, de la cuvântul
francez „terre"), din care fac parte reţelele cu neutrul legat direct la pământ (efectiv
în instalaţiile de înaltă tensiune şi rigid în instalaţiile de joasă tensiune) şi reţelele
cu neutrul legat la pământ prin rezistor;
b) După metoda de protecţie folosită împotriva accidentelor prin electro-
cutare:
− reţele electrice la care protecţia se face prin legare la pământ (simbol T);
− reţele electrice la care legarea de protecţie se face la conductorul
neutru (simbol N);
Conform clasificărilor de mai sus, instalaţiile electrice pot fi:
Œ instalaţii de tip IT –cu neutrul izolat sau compensat, în care metoda de
protecţie de bază este legarea la pământ;
Œ instalaţii de tip TT – cu neutrul legat la pământ, în care metoda de protecţie
de bază este legarea la pământ;
Œ instalaţii de tip TN –cu neutrul legat la pământ, în care metoda de protecţie
de bază este legarea la conductorul neutru.
Reţelele electrice cu tensiunea nominală Un > 1000 V pot fi din primele două
categorii (IT şi TT): la aceste reţele metoda de protecţie împotriva electrocutării
este legarea la pământ.
Reţelele electrice de joasă tensiune (Un ≤ 1000 V), construite în România,
sunt de regulă de tip TN, dar pot fi şi de tip IT sau TT.

15.2 Aspecte teoretice

15.2.1 Electrocutarea şi efectele trecerii curentului electric
prin corpul uman

Accidentele prin electrocutare sunt de două tipuri, în raport cu modul de

producere al contactului cu elementele din construcţia instalaţiilor electrice:
a) Prin atingere directă, atunci când omul atinge un element al instalaţiei
electrice aflat, în mod normal, sub tensiune. Statistic, accidentele datorită atingerii
directe reprezintă 70% din totalul accidentelor prin electrocutare, având drept cauze
neatenţia sau utilizarea de echipamente şi scule necorespunzătoare.
b) Prin atingere indirectă, atunci când omul atinge un element al instalaţiei
electrice care nu se găseşte, în mod normal, sub tensiune, dar care poate intra
accidental sub tensiune ca urmare a unor defecte.
Tensiunea aplicată omului este numită în general, tensiune de atingere, iar în
cazul atingerii simultane a două puncte aflate la potenţiale diferite pe sol sau pe
pardoseală, în urma unei trecerii curentului electric, ca tensiune de pas.
Principalele efecte ale trecerii curentului electric prin corpul uman sunt:
Tehnica securităţii muncii în întreprinderi 403

a) Şoc electric − efectul patofiziologic al unui curent electric ce trece prin

corpul uman. Curentul electric afectează, în mod esenţial, funcţiile respiratorii,
funcţionarea inimii şi circulaţia sângelui.
Standardele SR CEI 479 −1 [15.1] şi SR CEI 479 – 2 [15.2] definesc patru
zone de amplitudine/timp ale curentului electric, în fiecare apărând efecte pato-
fiziologice diferite (fig. 15.1).
t
[ms] a b c1 c2 c3
5000 AC4-1
AC4-2 AC4
2000 AC4-3

1000

500
AC1 AC2 AC3

200

100

50

20
0,1 0,2 0,5 1 2 5 10 20 50 100 200 500 I mA]

Fig. 15.1 − Zone timp-curent privind efectele curentului electric de 50 Hz.

Descrierea completă a efectelor fiziologice la trecerea curentului de 50 Hz,

care se închide între mâna stângă şi picioare, este prezentată în tabelul 15.1.
b) Electrotraumatismul, care constă în arsuri locale (sub acţiunea directă a
curentului electric) sau arsuri extinse pe suprafaţa corpului (sub acţiunea arcului
electric), metalizarea pielii (prin particule pulverizate de acţiunea arcului electric),
„mărci electrice” (pete de culoare cenuşie sau gălbuie, de formă rotundă sau ovală
etc.).
Statistic, şocurile electrice reprezintă 80% din cazurile de electrocutare (în
mai mult de 55% din cazuri sunt însoţite de traumatisme) şi constituie cel mai mare
pericol pentru viaţa accidentaţilor (85⋅⋅⋅87% dintre cazuri mortale).
Trebuie specificat faptul că nu tensiunea aplicată organismului este pericu-
loasă, ci valoarea curentului electric care îl străbate, mai ales dacă traseul cuprinde
şi inima sau puncte de mare sensibilitate nervoasă [15.3].

15.2.2 Parametrii electrici ai corpului uman

Corpul uman, privit ca element de circuit electric, se comportă ca un

ansamblu de impedanţe grupate mixt, serie şi paralel, în care predomină rezistenţa
electrică.
Rezistenţa electrică totală a corpului uman, depinde de rezistenţa electrică a
stratului din piele. Rezistenţa electrică Rp a pielii poate fi exprimată prin relaţia:
404 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

ρ ⋅d
Rp = , (15.1)
S
în care ρ este rezistivitatea electrică a pielii, corespunzătoare suprafeţei de contact;
d − grosimea pielii; S − aria suprafeţei de contact.

Tabelul 15.1
Zone timp-curent pentru un curent electric alternativ de 50 Hz
Denumirea
Limitele zonei Efectele fiziologice
zonei
Până la 0,5 mA
AC1 În mod normal, nici o restricţie.
Linia a
De la 0,5 mA până la
AC2 În mod normal, nici un efect fiziologic periculos.
linia b*)
În mod normal, nici un pericol organic. Pentru durate de
trecere a curentului mai mari de 2 s, probabilitate de con-
tracţii muschiulare şi dificultăţi de respiraţie.
De la linia b la curba
AC3 Perturbări reversibile în formarea şi propagarea impulsu-
c1
rilor cardiace, inclusiv fibrilaţie auriculară şi opriri tempo-
rare ale inimii, fără fibrilaţie ventriculară, care se amplifi-
că cu creşterea intensităţii curentului şi a timpului.
Creşterea intensităţii curentului şi a timpului pot produce
AC4 În dreapta curbei c3 efecte patofiziologice, ca, de exemplu, oprirea inimii, a
respiraţiei, arsuri grave.
AC 4-1 c1 – c2 Probabilitate de fibrilaţie ventriculară până la 5% .
Probabilitate de fibrilaţie ventriculară până la aproximativ
AC 4- 2 c2 – c3
50%
AC 4- 3 Dincolo de curba c Probabilitate de fibrilaţie ventriculară mai mare de 50% .
*) Pentru durate de trecere a curentului electric mai mici de 10 ms., limita intensităţii curentului
care trece prin corp pentru linia b rămâne constantă şi egală cu 200 mA.

Valorile ρ şi d pot fi extrem de diferite nu numai pentru persoane diferite,

dar chiar şi la aceeaşi persoană; ele pot să se modifice în limite largi, în raport cu
locul contactului.
Impedanţa conductorului electrobiologic, numită şi impedanţa biologică Zh,
este o combinaţie de rezistenţe electrice R şi reactanţe capacitive 1/ω⋅C, care se
poate scrie sub forma:
1
Zh = R2 + , (15.2)
ω ⋅C2
2

în care C reprezintă capacitatea electrică totală a corpului uman, compusă dintr-o

capacitate electrostatică care apare la aplicarea unei tensiuni pe suprafaţa exterioară
a pielii şi o capacitate de polarizare datorate fenomenului de polarizare la trecerea
curentului electric prin organismul uman.
Schema electrică echivalentă a impedanţei biologice între două puncte de
contact ale pielii este indicată în figura 15.2.
În calculele practice se neglijează influenţa capacităţilor, astfel încât, în final,
impedanţa biologică este considerată ca o rezistenţă electrică echivalentă.
Intensitatea Ih a curentului electric ce trece prin organism poate fi exprimată
aproximativ prin relaţia:
Tehnica securităţii muncii în întreprinderi 405

Uh
Ih =
, (15.3)
Rh
în care Rh este rezistenţa electrică totală a corpului uman, iar Uh − tensiunea apli-
cată organismului.
Rezistenţa electrică totală a corpului uman Contact 1 Contact 2
se compune, pe de o parte, din rezistenţa Ih Ih
electrică a pielii şi a ţesuturilor profunde ale Uh

Piele
R1 R2
acesteia, numită rezistenţă exterioară şi, pe de
altă parte, rezistenţa organelor interne, numită C1 C2
rezistenţă interioară. Rezistenţa totală a corpului

Ţesut
uman se consideră a avea o valoare medie egală R3
cu 3000 Ω la tensiune alternativă şi circa 5000 Ω Fig. 15.2 − Schema electrică echiva-
la tensiune continuă. lentă a circuitului electric prin
Dacă tensiunea aplicată are o valoare organismul uman.
cunoscută şi deci măsurabilă, nu acelaşi lucru se poate afirma despre rezistenţa
electrică exterioară a conductorului electrobiologic care se modifică în limite
extrem de largi, în raport cu o serie de factori: valoarea tensiunii aplicate, locul de
pe corpul uman în care se produc contactul cu sursa de tensiune, aria suprafeţei de
contact, presiunea de contact, umiditatea mediului înconjurător, durata de acţiune a
curentului electric.

15.2.3 Fenomene ce apar la închiderea unui circuit electric

prin pământ

Într-un circuit electric, care se închide prin pământ, se stabileşte un curent

electric de scurgere numit curent electric de defect (curent electric de punere la
pământ sau curent electric de scurtcircuit).
Străpungerea izolaţiei sau închiderea circuitului electric prin pământ, însoţit
de circulaţia curentului electric în pământ (a curentului electric de defect), modifică
starea iniţială a circuitului electric.
Un mijloc tehnic pentru a obţine o rezistenţă electrică redusă pe circuitul
curenţilor electrici de defect spre pământ îl constituie utilizarea prizei de pământ.
Priza de pământ este un dispozitiv care realizează o legătură electrică conductoare
directă cu pământul, fie a unor puncte ale reţelelor şi circuitelor electrice, fie a păr-
ţilor metalice ale echipamentelor sau aparatelor electrice, precum şi a elementelor
din construcţia instalaţiilor electrice care, în mod normal, nu sunt sub tensiune.
Atunci când printr-o priză de pământ sau printr-un conductor sub tensiune în
contact cu pământul trece un anumit curent electric de scurgere la pământ Ip ,
potenţialul prizei respective sau a conductorului, cât şi potenţialul pământului din
vecinătatea acesteia se modifică, condiţie în care se poate determină tensiunea
prizei de pământ Up cu relaţia
U p = V p − V0 = I p ⋅ R p , (15.4)
definită ca fiind diferenţa dintre potenţialul maxim al prizei Vp şi potenţialul V0 al
unui punct de pe pământ suficient de depărtat, de potenţial nul.
406 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

Mărimea Rp , calculată ca raportul dintre tensiunea prizei şi curentul electric

de defect care trece prin priză, reprezintă rezistenţa electrică de dispersie a acesteia
şi are expresia:
Up
Rp = . (15.5)
Ip
Rezistenţa electrică de dispersie reprezintă de fapt rezistenţa electrică a
pământului între electrodul prizei de pământ şi zona de potenţial nul.
În practică, electrozii prizelor de pământ au diferite forme şi, în funcţie de
modul de îngropare, prizele de pământ pot fi de suprafaţă sau de adâncime.
Prizele de pământ de adâncime sunt acelea la care electrozii sunt îngropaţi
vertical la o adâncime mai mare de 0,5 m până la câţiva metri, considerată de la
capătul superior al electrozilor până la suprafaţa solului. Prizele de pământ de
suprafaţă sunt acelea la care electrozii sunt îngropaţi la o adâncime de 0,3 ⋅⋅⋅ 1,2 m.
Suprafaţa pământului din jurul unei prize de pământ, până la zona de
potenţial nul, se numeşte zonă de influenţă a prizei de pământ.
În cazul în care solul este omogen şi priza de pământ are o configuraţie
cilindrică, distribuţia tensiunii este concentrică în raport cu priza de pământ
parcursă de curentul electric de defect Ip .
În cazul în care un om atinge cu mâna carcasa metalică a unui echipament,
legată la priza de pământ şi parcursă de curentul electric de defect, el va fi supus
unei diferenţe de potenţial, numită tensiune de atingere (fig. 15.3).
U a = V p − Vk = k a ⋅ U p . (15.6)
Electrocutarea datorită tensiunii de pas se produce în cazul în care un om
(sau animal) pătrunde într-o zonă care se află sub influenţa potenţialului prizei de
pământ parcursă de curentul de defect:
U pas = Vk1 − Vk 2 = k pas ⋅ U p . (15.7)
În relaţiile (15.6) şi (15.7), s-au notat cu ka şi kpas factorii de atingere şi
respectiv de pas (ka şi kpas ≤ 1), Vk – potenţialul punctului k pentru care se
calculează factorul de atingere; Vk1 şi Vk2 – potenţialele punctelor k1 şi k2 pentru
care se calculează factorul de pas.
Electrocutarea prin atingere indi- Id
rectă poate avea loc datorită tensiunii de
atingere Ua sau a tensiunii de pas Upas .
Valorile maxime admise pentru Vk2
tensiunile de atingere şi de pas în instala- Rp Vk1
ţiile electrice de medie şi de înaltă tensiu- Vk
Vp
ne sunt stabilite în funcţie de tipul reţelei,
tipul echipamentului, zona de amplasare şi Fig. 15.3 − Tensiunea de atingere şi tensiunea
timpul de întrerupere a defectului [15.4]. de pas.

15.3 Protecţia la electrocutare

15.3.1 Protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere directă

Instalaţiile şi echipamentele electrice trebuie să aibă elementele, aflate în

mod normal sub tensiune, inaccesibile unei atingeri întâmplătoare.
Tehnica securităţii muncii în întreprinderi 407

Aceasta se poate realiza prin adoptarea uneia sau a mai multor măsuri dintre
cele prezentate mai jos :
• izolarea electrică a tuturor elementelor conductoare de curent electric, care
fac parte din circuitele curenţilor electrici de lucru;
• folosirea carcaselor şi împrejmuirilor de protecţie;
• amplasarea elementelor aflate sub tensiune la înălţimi care, în mod normal,
sunt inaccesibile;
• folosirea unor blocări electrice sau mecanice care să nu permită accesul
persoanelor neautorizate la elementele aflate sub tensiune.
• folosirea unor pardoseli electroizolante sau acoperirea acestora cu
materiale electroizolante;
Pentru protejarea persoanelor care, prin atribuţiile lor, trebuie să lucreze
direct la elementele conductoare ce fac parte din circuitele curenţilor electrici de
lucru, la mijloacele prezentate mai sus se mai adaugă măsuri specifice, prevăzute în
normele de securitate a muncii.

15.3.2 Protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă

Protecţia împotriva tensiunilor periculoase prin atingere indirectă este

realizată, în primul rând, prin construcţia corespunzătoare a echipamentelor
electrice, în ceea ce priveşte izolarea elementelor care fac parte din circuitul
curenţilor electrici de lucru. Această măsură nefiind, totuşi, suficientă pentru
evitarea accidentelor datorate atingerilor indirecte, se folosesc următoarele metode
principale de protecţie:
− protecţia prin legarea la pământ;
− protecţia prin legarea la conductorul neutru.

15.3.2.1 Protecţia prin legare la pământ

Protecţia prin legare la pământ este specifică instalaţiilor electrice cu

tensiunile nominale mai mari de 1 kV, în reţele electrice cu trei conductoare. Dacă
se realizează o legare la pământ (stabilirea în mod voit a unui contact electric cu
pământul), curenţii electrici de defect se închid prin circuitul de legare la pământ a
sursei de alimentare (instalaţia care stabileşte în mod voit legătura cu pământul a
unor elemente care fac parte din circuitele curenţilor electrici de lucru), în cazul
reţelelor electrice cu neutrul legat pământ sau prin izolaţia şi capacităţile faţă de
pământ ale celorlalte faze ale reţelei, pentru reţelele cu neutrul izolat faţă de
pământ.
Indiferent de tipul reţelei, în cazul unui defect al izolaţiei faţă de o carcasă
legată la o priză de pământ (instalaţie de legare la pământ de protecţie), se stabi-
leşte un curent electric de defect care trece la pământ prin rezistenţa electrică riz a
izolaţiei deteriorate, rezistenţa electrică a prizei de pământ Rp şi rezistenţa electrică
Rh pe care o prezintă omul (fig. 15.4).
O instalaţie de legare la pământ de protecţie asigură, în mod voit, legătura
cu pământul a unor elemente conducătoare, care nu fac parte din circuitele curen-
ţilor electrici de lucru, dar care accidental s-ar putea găsi sub tensiune.
408 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

A Id
B
C
riz

Ip Ih
Id Ua
Rp Rh

riz Ih
Ip b)
Rp
a)
Fig. 15.4 − Circuitul curentului electric de defect la
deteriorarea izolaţiei faţă de pământ a fazei unui motor
electric:
a) circuitul electric; b) schema electrică echivalentă.

Rezistenţa electrică totală Rd a circuitului la pământ, la locul defectului, este:

R p ⋅ Rh
Rd = riz + . (15.8)
R p + Rh
Curentul electric de defect Id este:
U UA
Id = A = ,
Rd R p ⋅ Rh (15.9)
riz +
R p + Rh
în care UA este tensiunea între faza A, pe care are loc defectul şi pământ.
Curentul electric ce parcurge corpul omului este:
Rp
Ih = Id ⋅ . (15.10)
R p + Rh
Dacă omul se află cu mâna pe carcasa utilajului electric şi cu picioarele la un
potenţial nul, tensiunea de atingere la care este supus va avea valoarea maximă:
R p ⋅ Rh
U a = I h ⋅ Rh = I d ⋅ . (15.11)
R p + Rh
Curentul electric Ip ce parcurge instalaţia de legare la pământ are valoarea:
Rh
I p = Id ⋅ . (15.12)
R p + Rh
Dacă se neglijează rezistenţa electrică Rp în raport cu rezistenţa electrică Rh,
deoarece rezistenţa electrică a prizei de pământ este cu mult mai mică decât
rezistenţa electrică a omului, se obţine Ip ≅ Id şi deci:
Ua ≅ I p ⋅ Rp , (15.13)
adică tensiunea de atingere este determinată direct de curentul electric de defect şi
de rezistenţa electrică a prizei de pământ.
Tehnica securităţii muncii în întreprinderi 409

Reţea electrică cu neutrul izolat

Datorită defectării rezistenţei de izolaţie a fazei A faţă de carcasa utilajului,
se stabileşte un curent de defect care se scurge la pământ prin rezistenţa electrică a
izolaţiei defecte riz, rezistenţa electrică a instalaţiei de legare la pământ Rp şi
rezistenţa electrică a omului Rh (fig. 15.5).
Id
A
B
C

Riz Cp Riz Cp Riz Cp

Id

riz Ih Ih ; Rh IdB IdC

Ip

Rp
Ip
a)
A
B
C
Id
riz
Ih Ip
Ua Riz Cp Riz Cp Riz Cp
Rh Rp

b)

Fig. 15.5 − Circuitul curentului electric de defect la deteriorarea izolaţiei faţă

de pământ a fazei unui motor electric, într-o instalaţie cu neutrul izolat:
a) circuitul electric; b) schema electrică echivalentă.

Din schema electrică, indicată în figura 15.5 (sistem de tip IT), rezultă că
rezistenţa echivalentă Re la locul de defect este dată de relaţia (15.8).
Curentul de defect Ip (punere la pământ), în funcţie de tensiunea de linie U,
cu neglijarea reactanţelor capacitive ale conductoarelor faţă de pământ, este:
3 ⋅U
Ip = . (15.14)
2 ⋅ Re + riz
Tensiunea de atingere are valoarea:
U a = I p ⋅ Re = Rh ⋅ I h . (15.15)
Componenta activă a curentului electric ce trece prin instalaţia de legare la
pământ (s-a neglijat rezistenţa izolaţiei defecte riz), este:
R 3 ⋅U
I pa = I p ⋅ e = . (15.16)
R p 3 ⋅ R p + riz
410 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

În situaţia în care rezistenţa de izolaţie a reţelei riz este infinită, iar

capacitatea electrică a reţelei, faţă de pământ, nu poate fi neglijată (cazul reţelelor
electrice de medie tensiune), curentul electric ce trece prin om este de natură
capacitivă. Prin înlocuirea rezistenţei de izolaţie riz cu reactanţa capacitivă Xp , în
relaţia de calcul a curentului electric de punere la pământ, prin rezistenţa electrică a
instalaţiei de legare la pământ Rp rezultă,
3⋅ U f 3 ⋅U f
I pc = = . (15.17)
3 ⋅ R p + riz 3 ⋅ R p − jX p
Valoarea efectivă a componentei capacitive a curentului de defect, în funcţie
de tensiunea de linie U se obţine sub forma:
3 ⋅ ω ⋅ C p ⋅U
I pc = . (15.18)
2 2 2
1+ 9 ⋅ ω ⋅C p ⋅ Rp
În reţelele electrice cu neutrul izolat faţă de pământ se poate obţine o
protecţie foarte bună cu ajutorul instalaţiilor de legare la pământ, dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
− rezistenţa electrică a instalaţiei de legare la pământ Rp să fie suficient de
mică, astfel încât curentul electric de defect să se închidă, în cea mai mare parte,
prin aceasta şi mai puţin prin rezistenţa electrică Rh a omului;
− alegerea domeniului de reglare a aparatelor de protecţie în vederea
deconectării sectorului defect într-un timp cât mai scurt;
− legarea la reţeaua comună de protecţie a tuturor părţilor metalice ale
aparatelor, echipamentelor şi elementelor din construcţia instalaţiilor electrice.

Reţea electrică cu neutrul legat direct la pământ

În cazul unui defect al izolaţiei faţă de carcasă, în reţeaua electrică ce
alimentează un echipament legat la priza de pământ cu rezistenţa electrică Rp
(sistem de tip TT), se stabileşte un curent electric care parcurge rezistenţa electrică
riz a fazei defecte, rezistenţa electrică Rp a legăturii la pământ de protecţie,
rezistenţa electrică Rh a omului, rezistenţa electrică R0 a legăturii la pământ de
exploatare şi se închide la sursa de alimentare a reţelei (fig. 15.6).
Curentul electric de defect este:
Uf
Id = ,
R p ⋅ Rh (15.19)
riz + R0 +
R p + Rh
în care Uf este tensiunea de fază a reţelei.
Curentul electric ce parcurge instalaţia de protecţie (legătura la pământ) are
valoarea:
Rh
I p = Id ⋅ . (15.20)
R p + Rh
Deoarece rezistenţa electrică a instalaţiei de legare la pământ Rp este cu mult mai
mică decât rezistenţa electrică a corpului uman Rh , poate fi neglijată în numitorul
expresiei (15.20).
Tehnica securităţii muncii în întreprinderi 411

Id
Id
A Uf
B
C Id
Uf Ua0 R0 riz

Ip Ih
Id Ua
Id Rp Rh

riz Ih ; Rh
Ip Id
b)
R0 Rp

a)
Fig. 15.6 − Circuitul curentului electric de defect la deteriorarea
izolaţiei faţă de pământ a fazei unui motor electric, într-o reţea
electrică cu neutrul legat la pământ:
a) circuitul electric; b) schema electrică echivalentă.

Dacă se neglijează şi rezistenţa electrică riz , ceea ce corespunde cazului cel

mai nefavorabil, relaţia (15.19) devine:
Uf
I p = Id = . (15.21)
R0 + R p
Tensiunea maximă la care poate fi supus omul în cazul atingerii carcasei
echipamentului defect este:
Rp
Ua = I p ⋅ Rp = U f ⋅ . (15.22)
R0 + R p
Din relaţia (15.22) se constată că valoarea curentului electric ce trece prin
instalaţia de legare la pământ depinde de cele două rezistenţe electrice, a instalaţiei
de protecţie Rp şi de exploatare R0.
Pentru a se obţine o protecţie ridicată în cazul unei atingeri indirecte a unui
element din instalaţie, ajuns accidental sub tensiune, este necesar ca valorile Rp şi
R0 ale acestor instalaţii să fie foarte mici. Acest lucru este uneori deosebit de greu
de realizat astfel încât aplicarea acestei metode de protecţie este mai eficientă cu
adoptarea unor măsuri suplimentare, ca de exemplu:
− folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi scule electroizolante în
activitatea de exploatare;
− izolarea amplasamentelor între om şi pământ prin folosirea de platforme
izolante, covoraşe sau preşuri electroizolante etc.;
− realizarea unor prize suplimentare de egalizare şi dirijare a potenţialelor,
care se racordează la instalaţia de legare la pământ de protecţie.
15.3.2.2 Protecţia prin legare la conductorul neutru

Această metodă de protecţie se utilizează în reţelele electrice de joasă

tensiune cu patru conductoare, numit sistem TN-C, în care conductorul neutru şi
412 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

conductorul de protecţie formează un singur conductor PEN. Principiul protecţiei,

prin legarea carcaselor echipamentelor la conductorul neutru al reţelei de
alimentare, este prezentat în figura 15.7.

Id
A A
B
C
PEN PEN
Id
RPEN Rf
Id
Id K XPEN =ω⋅LPEN Xf =ω⋅Lf
riz

riz a)

R0
a)

Fig. 15.7 − Principiul protecţiei conductorul prin legare la conductorul neutru

(sistem de tip TN-C):
a) circuitul electric; b) schema electrică echivalentă.

În cazul unui defect de izolaţie apare un curent electric de defect a cărei

intensitate este:
Uf
Id = , (15.23)
R f + Rn
în care Uf este tensiunea fazei defecte; Rf − rezistenţa electrică a conductorului
fazei defecte, de la sursă până la locul de defect; RPEN − rezistenţa electrică a
conductorului PEN prin care se închide curentul de defect.
Dacă intensitatea curentului electric de defect este suficient de mare,
protecţia la supracurent, asigurată de contactorul K, va acţiona şi va scoate utilajul
de sub tensiune. Pentru ca protecţia să fie eficientă, este necesar ca deconectarea
echipamentului defect să aibă loc într-un timp mai scurt de 0,2 s, astfel încât
tensiunile de atingere să nu poată avea o acţiune gravă asupra omului.
În practică se pot ivi cazuri când realizarea protecţiei conform schemei din
figura 15.7 poate conduce la apariţia unui pericol de accidentare, datorat tocmai
instalaţiei de protecţie. În figura 15.8 este prezentat exemplul unei reţele care
alimentează receptoare trifazate şi monofazate (sistem de tip TN-C). Dacă con-
ductorul PEN se întrerupe în punctul A, carcasele receptoarelor, conectate în aval
de acest punct, ajung, în caz de defect, la tensiunea de fază. Din acest motiv, lega-
rea carcaselor la pământ trebuie realizată printr-un conductor de protecţie PE,
diferit de conductorul neutru, aşa cum se arată în figura 15.9 (sistem de tip TN-S,
prin separarea conductorului neutru N, parcurs de curent electric în regim normal
Tehnica securităţii muncii în întreprinderi 413

de funcţionare, şi conductorul de protecţie PE) . Pentru a se evita greşelile de

montare cele două conductoare, conductorul neutru N şi conductorul de protecţie
PE prezintă izolaţii de culori diferite, conductorul neutru este alb sau cenuşiu, iar
cel de protecţie este galben sau verde.
A
B
C
A PEN

R0

Fig. 15.8 − Pericol de electrocutare la folosirea

conductorului PEN pentru protecţie.
A
B
C
A N
PE

R0

Fig. 15.9 − Sistem de protecţie cu conductor neutru N

şi conductor de protecţie PE (sistem de tip TN-S).

În figura 15.10 se prezintă modul concret de realizare a instalaţiilor de

protecţie prin legare la pământ (sistem de tip TN-C până la tabloul de distribuţie şi
de tip TN-S, după tabloul de distribuţie). Pentru a se evita pericolul de accidentare,
nu este permisă folosirea siguranţelor fuzibile sau a altor mijloace de protecţie în
circuitul conductorului de protecţie.
Neutrul reţelei de joasă tensiune se conectează în apropierea postului de
transformare la o priză de pământ:
• separată de priza de pământ a postului de transformar,e în cazul reţelelor
de medie tensiune cu neutrul izolat sau tratat prin bobină de compensare;
• separată de priza de pământ a postului de transformar,e în cazul reţelelor
de medie tensiune cu neutrul izolat sau tratat prin bobină de compensare;
414 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

A
B
C
PEN
Rp
Tablou de distribuţie
A
B
C
N
PE

R0 Rp N − conductor neutru;
PE − conductor de protecţie.

Fig. 15.10 − Realizarea protecţiei prin legare la pământ.

• separată de priza de pământ a postului de transformar,e în cazul reţelelor

de medie tensiune cu neutrul izolat sau tratat prin bobină de compensare.
În reţelele electrice aeriene de distribuţie, conductorul neutru este utilizat şi
drept conductor de protecţie (sistem de tip TN-C) legându-se la priza de pământ în
următoarele locuri:
− în apropierea sursei de alimentare;
− la toate capetele liniilor şi ale ramificaţiilor, astfel încât distanţa dintre două
prize să nu fie mai mare decât o anumită valoare (în mod obişnuit 500 m).
În instalaţiile electrice ale consumatorilor, părţile metalice ale
echipamentelor şi utilajelor se conectează printr-un conductor de protecţie, în
montaj aparent, la aceeaşi instalaţie de legare la pământ la care se conectează
barele şi bornele de neutru ale tablourile de distribuţie.

15.4 Tipuri de instalaţii de legare la pământ

15.4.1 Soluţii constructive pentru instalaţiile de legare la pământ

Prizele de pământ pot fi clasificate din punct de vedere constructiv astfel:

− Prize naturale, constituite din elementele metalice conductoare de curent
electric ale unor construcţii (armăturile metalice ale fundaţiilor, conducte metalice
de apă sau de alte fluide necombustibile, învelişul metalic al cablurilor electrice
etc.);
− Prize artificiale, construite din electrozi metalici orizontali sau electrozi
orizontali şi verticali, introduşi în pământ în scopul asigurării trecerii curenţilor
electrici de defect spre pământ.
Un electrod orizontal sau vertical reprezintă o priză de pământ simplă, iar un
ansamblu de electrozi verticali şi orizontali legaţi între ei, formează o priză de
pământ complexă [15.5].
Tehnica securităţii muncii în întreprinderi 415

La realizarea prizelor artificiale se utilizează, de regulă, electrozi din oţel

zincat şi, numai în cazuri speciale, electrozi din cupru.
În anexa A15.1 se prezintă principalele tipuri de electrozi şi relaţiile de
calcul al rezistenţei electrice a prizei de pământ.

15.4.2 Prize de pământ artificiale pentru staţii electrice

Priza artificială pentru staţiile electrice exterioare este o priză complexă

formată din electrozi verticali, electrozi orizontali şi o priză de dirijare a
potenţialelor. În figura 15.11 este prezentat un exemplu de realizare practică a
prizei de pământ pentru o statie electrică exterioară.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 1,5 m

1,5 m
3,5 m

l0

Fig. 15.11 − Instalaţie de legare la pământ pentru o staţie electrică exterioară:

1 − împrejmuire staţie electrică; 2 − electrozi orizontali; 3 − electrozi verticali; 4 − contur
priză de dirijare a potenţialelor; 5 − benzi de dirijare a potenţialelor; 6 − aparat electric cu
două legături la priza de pământ; 7 − legătura prizei de dirijare la conturul principal al
prizei de pământ; 8 − contur priză din electrozi orizontali la transformator; 9 − fundaţii
transformatoare; 10 − corp cameră de comandă şi staţie interioară; 11 − contur priză din
electrozi orizontali la corp clădire; 12 − contur de dirijare a potenţialelor, exterior
împrejmuirii; 13 − legături electrice prin sudare.

Conturul principal al prizei de pământ, realizat din electrozi orizontali şi

verticali, este amplasat la circa 1,5 m de împrejmuire, în interiorul staţiei.
Electrozii verticali sunt din ţeavă din oţel (galvanizat) cu diametrul de 50 ⋅⋅⋅
65 mm şi lungimea lv = 3 m; adâncimea de îngropare (distanţa de la partea de sus a
electrodului până la suprafată solului) este h = 0,8 ⋅⋅⋅ 1 m [15.4].
Priza de dirijare a potenţialului se execută din electrozi orizontali îngropaţi la
adâncimea h = 0,4 ⋅⋅⋅ 0,6 m; distanţa medie între două benzi poate fi de 5⋅⋅⋅10 m.
Priza de dirijare a potenţialelor este legată la conturul principal, aflat la o
distanţă de 3,5 m, în mai multe puncte, prin benzi din oţel lat; de asemenea, benzile
prizei de dirijare a potenţialelor sunt utilizate şi pentru legarea la priza de pământ a
aparatelor şi echipamentelor din staţie.
În jurul clădirilor din incinta staţiei şi în jurul fundaţiilor transformatoarelor
se prevăd contururi de dirijare a potenţialelor din electrozi orizontali, care se leagă
la conturul prizei de dirijare.
416 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

În exteriorul staţiei electrice (împrejmuirii) poate fi realizat un contur

exterior de dirijare, care se leagă numai la împrejmuire (gard) în mai multe puncte.
Benzile paralele ale prizei de dirijare a potenţialelor se folosesc şi drept
conductoare principale de legare la priza de pământ a echipamentelor şi aparatelor
electrice din staţia electrică.
Priza artificială pentru staţiile electrice interioare este o priză de pământ
complexă. Un exemplu de realizare practică a unei prize de pământ pentru o staţie
interioară este prezentat în figura 15.12 [15.6].
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Fig. 15.12 − Instalaţie de legare la pământ pentru o staţie electrică interioară:

1 − zid (fundaţie) clădire staţie interioară; 2, 3, 6 − contur din bandă din oţel; 4
− electrozi orizontali din bandă din oţel sau otel rotund; 5 − electrozi verticali
din ţeavă din oţel; 7 − contur închis al conductorului principal de legare la priza
de pământ; 8 − legătură din bandă din oţel între conductorul principal şi priza
de pământ; 9 − legătura la pământ a unui echipament; 10 − echipament electric;
11 − bandă din oţel pentru legarea între ele a contururilor prizei artificiale;
12 − legături electrice prin sudare.

Primul contur al prizei de dirijare a potenţialelor este amplasat la 0,3 m de

zidul clădirii şi la adâncimea de 0,2 m, al doilea contur este amplasat la 0,8 m şi
h = 0,4 ⋅⋅⋅ 0,6 m, iar al treilea − la 3 ⋅⋅⋅ 3,5 m şi h = 1 ⋅⋅⋅ 1,2 m. Electrozii orizontali
şi verticali, care compun conturul principal al prizei de pământ, sunt amplasaţi la
1,5 ⋅⋅⋅ 2 m de zidul clădirii şi la adâncimea de 0,8 ⋅⋅⋅ 1 m. Conductorul principal de
legare la priza de pământ este executat din oţel lat şi formeaza un contur închis, la
care sunt legate echipamentele din incinta staţiei electrice.

15.4.3 Dimensionarea prizei de pământ pentru staţiile electrice

Dimensionarea prizei de pământ presupune calculul rezistenţei de dispersie

şi a tensiunilor de atingere şi de pas. Pentru aceasta este necesar să se cunoască
următoarele date iniţiale, electrice şi geometrice, ale instalaţiei electrice:
− dimensiunile geometrice (l × L) ale suprafeţei ocupate de instalaţia
electrică şi stabilirea modului de realizare a prizei;
− tipul şi tensiunea nominală a instalaţiei electrice, modul de tratare a
neutrului şi metoda de protecţie folosită împotriva electrocutării;
Tehnica securităţii muncii în întreprinderi 417

− valoarea curentului electric de defect maxim (curentul electric de scurt-

circuit monofazat pentru reţelele de tip T şi curentul electric de scurtcircuit bifazat
cu pământul sau curentul electric de punere la pământ pentru reţelele de tip I);
− timpul de eliminare a defectului (tsc); se consideră timpul de acţionare al
protecţiei de bază faţă de care se stabilesc tensiunile admise pentru Ua şi Upas şi
timpul de acţionare al protecţiei de rezervă, pentru verificarea secţiunilor electro-
zilor orizontali şi a legăturilor la priza de pământ.
Pentru calcularea unei prize de pământ se parcurg următoarele etape:
a) Se calculează sau se determină prin măsurători rezistenţa electrică naturală
a prizei Rpn, a construcţiilor de pe teritoriul staţiei (aceasta se poate aproxima la o
valoare de 4 Ω).
b) Se calculează rezistenţa electrică de dispersie a unui electrod vertical relv
conform anexei A15.1 şi, apoi, rezistenţa electrică de dispersie echivalentă a prizei
verticale Rpv , utilizând relaţia:
relv
R pv = , (15.24)
nelv ⋅ u v
în care nelv este numărul electrozilor verticali amplasaţi pe conturul principal; uv −
factorul de utilizare al prizei verticale, conform anexei A15.2
c) Se calculează rezistenţa electrică de dispersie a unui electrod orizontal relo,
conform anexei A15.1 şi apoi rezistenţa electrică de dispersie echivalentă a prizei
orizontale Rpo , utilizând relaţia:
relo
R po = , (15.25)
nelo ⋅ u o
în care nelo este numărul electrozilor orizontali care se amplasează pe conturul
principal; uo − factorul de utilizare al prizei orizontale, conform anexei A15.2.
d) Se calculează rezistenţa electrică de dispersie a prizei de dirijare a
potenţialelor, aplicând relaţia:
π ρ sol 1 ,
R pd = ⋅ ⋅ (15.26)
4 S ud
în care S este aria suprafaţei prizei de dirijare (l1 × L1) [m2]; ud – factorul de
utilizare (ud = 0,8);
e) Se ia în considerare rezistenţa electrică de dispersie a liniilor electrice
racordate la staţia electrică, considerându-se o rezistenţă de circa 2 Ω pentru o linie
electrică aeriană, utilizând relaţia:
2 ,
R pl = (15.27)
n LEA
în care n LEA – numărul liniilor electrice aeriene racordate în staţie.
Prizele de pământ ale stâlpilor terminali ai LEA se leagă printr-o priză
orizontală din bandă de oţel smin = 40 × 5 mm2, cu priza de pământ a staţiei
electrice.
f) Se determină rezistenţa electrică Rp a prizei de dispersie a staţiei electrice,
prin considerarea tuturor prizelor de dispersie, calculate anterior, ca fiind în paralel:
418 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

1 1 1 1 1 1
= + + + + , (15.28)
R p R pn R pv R po R pd R pL
g) Se calculează factorii de atingere şi de pas (se pot considera egali, având
în vedere realizarea dirijării potenţialelor pe suprafaţa staţiei electrice exterioare)
aplicând expresia [15.4]:
ka = k pas = 0,7 ,
1 ⋅ ⎜ ln L2 + A ⎞⎟
⎛
(15.29)
2 ⋅ π ⎜⎜ d ⋅ h ⎟⎟
⎝ ⎠
în care
A= l 2⋅n−1 ,
(15.30)
a 2⋅n−3 ⋅ L2 ⋅ ⎢⎛⎜ n −1⎞⎟ !⎥ ⋅ (n −1) !
⎡ ⎤
⎣⎝ 2 ⎠⎦
În relaţia (15.30), L este lungimea geometrică a staţiei electrice corespunză-
toare prizei principale [m], l − lungimea unei benzi a prizei de dirijare [m], a −
distanţa între două benzi paralele vecine [m], n − numărul total de benzi paralele
ale prizei de dirijare, d − diametrul conductorului din care sunt realizate benzile
(pentru conductor dreptunghiular, d = b/2) [m], h − adâncimea de îngropare a
benzii de dirijare [m].
Pentru staţiile electrice interioare, factorii de pas şi de atingere se pot calcula
cu relaţia aproximativă:
ka = k pas = 7,2 ⋅ S , (15.31)
D2
în care S este aria suprafaţei cuprinsă în interiorul prizei artificiale (inclusiv
clădirea) [m2]; D − diagonala suprafeţei S [m].
h) Se calculează valorile tensiunilor de atingere şi de pas pentru priza de
pământ artificială:
U a = ka ⋅ R p ⋅ I p ;
(15.32)
U pas = k pas ⋅ R p ⋅ I p .
i) Se compară rezultatele obţinute cu valorile admise ale acestora din tabelul
A15.3.

15.4.4 Prize de pământ artificiale pentru posturile de transformare

În cazul posturilor de transformare se folosesc, ca prize de pământ naturale,

armăturile metalice ale stâlpilor din beton armat şi ale fundaţiilor ce aparţin
posturilor de transformare în construcţie zidită.
În figura 15.13 este indicat un exemplu de realizare practică a unei instalaţii
de legare la pământ pentru un post de transformare aerian. Instalaţia poate fi
realizată cu prize de pământ artificiale cu un contur, format din electrozi orizontali
şi verticali sau prize de pământ cu două sau trei contururi pentru a realiza şi
dirijarea potenţialelor (fig. 15.13).
Tehnica securităţii muncii în întreprinderi 419

Primul contur de egalizare a potenţia- 1 2 3 4 5 6 7 8

lelor este amplasat la distanţa de 0,4 m şi
adâncimea de îngropare de 0,4 m; al doilea
contur de egalizare a potenţialelor este
amplasat la 0,7 m şi adâncimea de îngropare
de 0,6 m.
Conturul care formează priza principală
este amplasat la 1,2 m faţă de perimetrul
exterior al stâlpului şi adâncimea de îngropare
de 0,8 ⋅⋅⋅ 0,9 m.
În cazul posturilor de transformare
interioare, la priza naturală se leagă o priză Fig. 15.3 − Instalaţie de legare la pământ a
unui post de transformare aerian:
artificială din electrozi orizontali, în contur 1 − electrod verical; 2 − legătură electrică
închis, în exteriorul clădirii. Dacă este prin sudare; 3, 5, 6 − contur de egalizare a
necesar, se poate realiza o priză artificială potenţialelor; 4 − legătură subterană între
asemănătoare cu cea a staţiilor de armătura stâlpului şi priza de pământ; 7
transformare interioare. − fundaţie stâlp; 8 − legătură subterană la
conturul de dirijare a potenţialelor a
armăturii metalice a stâlpului.
15.4.5 Dimensionarea prizei de
pământ pentru posturile de transformare

Dimensionarea instalaţiilor de legare la pământ a posturilor de transformare

se face plecând de la modul de tratare a neutrului reţelei de medie tensiune şi de
tipul reţelelor la care se racordează: linii electrice aeriene sau în cablu.

Reţele de medie tensiune cu neutrul tratat cu rezistor

Instalaţia de legare la pământ se realizează, de regulă, în comun, între priza
de pământ de pe partea de medie tensiune şi priza de pământ de pe partea de joasă
tensiune. Dacă cheltuielile pentru realizarea unei instalaţii comune de legare la
pământ sunt mari, se admite separarea instalaţiilor de legare la pământ, de pe partea
de joasă tensiune, de cea de pe partea de medie tensiune.
În cazul posturilor de transformare, conectate la linii electrice aeriene de
medie tensiune, rezistenţa electrică de dispersie rezultantă Rp, se calculează cu
relaţia:
1 1 1 1 ,
= + + (15.33)
R p R pL R pp R ps
cu respectarea condiţiei
R p ≤ Ua , (15.34)
r ⋅I
c p
în care RpL este valoarea rezultantă a rezistenţei electrice de dispersie a prizei de
pământ a reţelei electrice (aeriene) de joasă tensiune (conductor neutru şi prize de
pământ); Rpp − rezistenţa electrică de dispersie a prizei de pământ a postului de
transformare (se recomandă priza de pământ cu două sau trei contururi pentru a
realiza Rpp ≤ 4 Ω); Rps − rezistenţa electrică de dispersia prizelor de pământ a liniei
aeriene de medie tensiune, care se leagă la priza de pământ a postului de transfor-
420 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

mare (de obicei, stâlpii cu echipamente); Ip − valoarea curentului electric de defect

monofazat pentru linia electrică de medie tensiune (se folosesc rezistoare pentru
limitarea curentului electric de defect la valoarea Ip = 300 ⋅⋅⋅ 600A); rc − factor de
reducere, care ţine seama de utilizarea unui conductor de compensare pe stâlpii
liniilor electrice de medie tensiune (pentru Ip = 300 A nu se utilizează conductor de
compensare, rc = 1, iar pentru Ip = 600 A se utilizează conductor de compensare şi
rc = 0,8).
Instalaţia generală de legare la pământ se realizeză efectuând următoarele
legături între elementele componente ale reţelelor electrice de medie şi de joasă
tensiune:
• neutrul înfăşurării de joasă tensiune a transformatorului se leagă la bara de
neutru a cutiei (tabloului) de distribuţie de joasă tensiune;
• bara de neutru din cutia (tabloul) de distribuţie de joasă tensiune se leagă la
priza de pământ a postului de transformare;
• conductorul neutru al reţelei de joasă tensiune se leagă la bara de neutru
din cutia (tabloul) de distribuţie de joasă tensiune; priza de pământ a primului stâlp
din linia de joasă tensiune, amplasat la o distanţă d ≥ 20 m de postul de
transformare, trebuie să aibă valoarea Rps ≤ 4 Ω;
• priza de pământ a postului de transformare se leagă cu priza de pământ a
primului stâlp cu echipamente din linia de medie tensiune.
Dacă, în mod excepţional, se folosesc prize de pământ separate, una pentru
postul de transformare şi alta pentru reţeaua de joasă tensiune, condiţia de
dimensionare a prizei postului de transformare este:
U a( pas ) .
Rp ≤ (15.35)
ka(pas) ⋅ I p
Factorul de atingere (pas) se poate considera ka = 0,8 , în cazul utilizării unor
prize fără dirijarea potenţialelor şi ka = 0,3, în cazul utilizării unor prize cu dirijare
a potenţialelor (contur închis).
La posturile de transformare, conectate la linii electrice în cablu de medie ten-
siune, rezistenţei electrică de dispersie rezultantă Rp este:
1 = 1 + 1 ,
R R R (15.36)
p pp pe
cu respectarea condiţiei
Ua ,
Rp ≤ (15.37)
rc ⋅ rk ⋅ ri ⋅ re ⋅ I p
în care Rpe este rezistenţa echivalentă a instalaţiilor de legare la pământ constituite
din sistemul conductoarelor neutre ale reţelei de joasă tensiune şi a celorlalte prize
de pământ din reţelele de joasă tensiune şi de medie tensiune; Ip − valoarea
curentului electric de defect monofazat în reţeaua de medie tensiune (Ip = 600 A
pentru linii electrice în cablu); rc − factor de reducere, care ţine seama de prezenţa
conductorului de compensare pe LEC de medie tensiune (rc = 0,7 ⋅⋅⋅ 0,8 în cazul
existenţei conductorului de compensare şi rc = 1, dacă nu există conductor de
compensare); rk − factor de reducere care ţine seama de tipul reţelei de joasă
tensiune (rk = 1 pentru LEA şi rk = 0,85 pentru LEC de joasă tensiune); ri − factor
Tehnica securităţii muncii în întreprinderi 421

de reducere, ce ţine seama de existenţa învelişurilor metalice ale cablurilor de

medie tensiune (ri = 0,4 pentru cabluri armate şi învelişuri metalice din
plumb/aluminiu, ri = 0,85 pentru cabluri de medie tensiune numai cu ecran sau
înveliş din cupru cu funcţionare buclată, ri = 1 pentru cabluri de medie tensiune
numai cu ecran sau înveliş din cupru, cu funcţionare radială); re − factor de
echipotenţial al unei zone (incinte) din punct de vedere al conductorului neutru din
reţeaua de joasă tensiune (re = 0,8 dacă reţeaua conductoarelor neutre din reţeaua
de joasă tensiune este buclată, re = 1 dacă reţeaua conductoarelor neutre din reţeaua
de joasă tensiune este ramificată).
Pentru realizarea instalaţiei comune de legare la pământ, între elementele
reţelei de medie tensiune, ale reţelei de joasă tensiune şi cele ale postului de
transformare, se efectuează următoarele legături:
− neutrul înfăşurării de joasă tensiune a transformatorului se leagă la bara de
neutru a tabloului de distribuţie de joasă tensiune;
− bara de neutru din tabloul de distribuţie pe joasă tensiune se leagă la priza
de pământ a postului de transformare;
− conductoarele neutre ale reţelei de joasă tensiune se leagă la bara de neutru
din tabloul de distribuţie de joasă tensiune; conductoarele neutre ale reţelei de joasă
tensiune se leagă la prizele de pământ ale tablourilor (firidelor) principale din
punctele de consum (LEC) sau la prizele de pământ ale primului stâlp (LEA);
− mantalele şi ecranele metalice ale cablurilor de medie tensiune se leagă la
priza de pământ a postului de transformare; cablurile care au numai ecrane din
cupru vor fi însoţite, obligatoriu, între staţia de conexiuni de medie tensiune şi
primul post de transformare, de un conductor de compensare din Al/Ol 120/21
mm2. Conductoarele de compensare se vor lega la capete la priza de pământ a
staţiei electrice şi respectiv la priza de pământ a postului de transformare.

Reţele de medie tensiune cu neutrul izolat sau tratat prin bobină de stingere
În cazul acestor reţele, priza de pământ a postului de transformare este
separată de restul prizelor de pământ ale celorlalte instalaţii (reţele de medie
tensiune şi joasă tensiune).
Rezistenţa electrică a prizei de pământ a postului de transformare trebuie să
respecte relaţia (15.35).
Legăturile la priza de pământ a postului de transformare se efectuează astfel:
• neutrul înfăşurării de joasă tensiune a transformatorului se leagă la bara de
neutru a cutiei (tabloului) de distribuţie de joasă tensiune;
• bara de neutru din cutia (tabloul) de distribuţie de joasă tensiune se
montează izolat faţă de celelalte elemente (metalice) din construcţia postului de
transformare;
• conductorul neutru al reţelei de joasă tensiune (aeriene sau în cablu) se
leagă la bara de neutru din cutia de distribuţie de joasă tensiune şi la prizele de
pământ din reţeaua de joasă tensiune.
În cazul LEA de joasă tensiune, legătura conductorului neutru se face la
priza de pământ a primului stâlp, la o distanţă d ≥ 20 m faţă de postul de trans-
formare, iar rezistenţa electrică a acesteia trebuie să fie Rpl ≤ 4 Ω.
422 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

În cazul LEC de joasă tensiune, conductorul neutru se leagă la priza de

pământ de exploatare şi protecţie a firidelor (tablourilor) principale ale consuma-
torilor; rezistenţa electrică a acestor prize trebuie să fie Rpc < 4 Ω.

15.5 Auditul activităţii de securitate a muncii

15.5.1 Verificări privind realizarea instalaţiilor

În vederea realizării auditului, instalaţiile electrice şi instalaţiile de legare la

pământ sunt supuse următoarelor verificări care să permită identificarea acestor
instalaţii, cu cele proiectate.
• Verificarea documentaţiei de execuţie pentru instalaţiile electrice (circuite
electrice primare) proiectate şi a concordanţei acestora cu instalaţiile electrice
realizate prin:
− identificarea tipului instalaţiilor electrice din punct de vedere al
tratării neutrului (I sau T), din punct de vedere constructiv (de interior sau de
exterior) şi al tensiunilor nominale ale acestora;
− verificarea dimensiunilor geometrice ale zonei de amplasare a
instalaţiilor electrice;
− identificarea eventualelor modificări în structura şi configuraţia
instalaţiilor electrice, precum şi existenţa documentaţiei tehnice a acestora;
− identificarea configuraţiei reţelei electrice de alimentare şi schema
de încadrare în sistemul electroenergetic al instalaţiilor electrice analizate.
• Verificarea documentaţiei de execuţie privind realizarea prizei de pământ
artificiale cu privire la :
− schema generală de realizare a instalaţiilor de legare la pământ care
privesc conturul principal, conturul prizei de dirijare a potenţialelor, elementele de
legătura ale achipamentelor la priza de pamânt etc.;
− profilul şi dimensiunea (secţiunea) electrozilor verticali, orizontali,
precum şi a elementelor de legătură ale echipamentelor la priza de pământ;
− prizele naturale şi alte prize de pământ artificiale luate în conside-
rare la realizarea prizei generale de legare la pământ;
− valorile de calcul ale rezistenţei electrice de dispersie a prizei de
pământ şi ale factorilor de atingere şi de pas.

15.5.2 Mărimi utilizate la verificarea prizei de pământ

Mărimile de intrare necesare efectuării verificării instalaţiilor de legare la

pământ se calculează sau se stabilesc în raport cu tipul şi configuraţia reţelei
electrice, a protecţiilor prin relee utilizate şi a prizei de pământ realizate:
• Se calculează curentul maxim de defect Ip necesar determinării tensiunilor
de atingere şi de pas (curentul electric de scurtcircuit monofazat pentru reţelele de
tip T şi respectiv curentul electric de punere la pământ pentru reţelele de tip I).
• Se stabileşte timpul de scurtcircuit tsc, al curentului electric maxim de
defect Ip corespunzător protecţiei de bază (tsc = 0,1 ⋅⋅⋅ 1 s, pentru reţelele de tip T şi
Tehnica securităţii muncii în întreprinderi 423

respectiv mai mare de 3 s − practic durata poate fi de ordinul orelor − pentru

reţelele de tip I).
• Se calculează curentul electric maxim de scurtcircuit Isc necesar verificării
stabilităţii termice a electrozilor orizontali şi a legăturilor echipamentelor la priza
de pământ (curentul electric de scurtcircuit monofazat pentru reţelele de tip T şi
respectiv curentul electric de scurtcircuit bifazat cu pământul pentru reţelele
electrice de tip I).
• Se stabileşte timpul de scurtcircuit tsc al curentului electric maxim de defect
Isc necesar verificării stabilităţii termice (corespunde protecţiei de rezervă; se poate
considera tsc = 0,5 ⋅⋅⋅ 3 s pentru reţelele de tip T şi respectiv tsc = 1,5 ⋅⋅⋅ 3 s pentru
reţelele de tip I).
• Se măsoară rezistenţa electrică de dispersie a prizei de pământ şi se
compară cu valoarea obţinută prin calcul la elaborarea documentaţiei tehnice şi cu
valorile măsurate pe durata de viaţă a acesteia.
• Se verifică, prin calcul, valorile factorilor de atingere şi de pas, stabiliţi la
executarea instalaţiei de legare la pământ; în cazul în care s-au efectuat modificări
ale instalaţiilor electrice, recalcularea factorilor de atingere şi de pas este obligatorie.

15.5.3 Verificarea condiţiilor de realizare a instalaţiilor

de legare la pământ

Verificarea condiţiilor de realizare a instalaţiilor de legare la pământ trebuie

să se efectueze periodic şi, în special, după realizarea unor lucrări în instalaţiile
electrice analizate (extinderi, modernizări) sau a unor modificări în configuraţia
reţelelor electrice din sistemul electroenergetic. În primul caz, pot să apară
modificări ale dimensiunilor geometrice ocupate de instalaţiile electrice şi implicit
de instalaţiile de legare la pământ, iar, în al doilea caz, pot să apară modificări ale
valorilor şi duratelor curenţilor electrici de defect.
Verificarea condiţiilor de realizare a instalaţiilor de legare la pământ
presupune, atât îndeplinirea funcţiei de protecţie a persoanelor împotriva acciden-
telor prin electrocutare, cât şi stabilirea unor cerinţe funcţionale ale reţelei electrice.
Principalele verificări ale instalaţiei de legare la pământ sunt următoarele:
− Calculul tensiunilor de atingere şi de pas şi compararea acestora cu valorile
admisibile (anexa A15.3) pentru fiecare tip de instalaţie electrică, aplicând relaţiile
(15.32); în cazul în care Ua ≤ Ua,adm şi Upas ≤ Upas, adm , priza de pământ îşi
îndeplineşte principala funcţie pentru care a fost realizată şi anume, protecţia
persoanelor împotriva accidentelor prin electrocutare; în cazul în care tensiunile de
atingere şi de pas depăşesc valorile tensiunilor admise, se vor propune măsuri de
îmbunătăţire a prizelor de pământ.
− Verificarea stabilităţii termice a electrozilor orizontali utilizaţi, atât la
realizarea conturului principal, cât şi a prizei de dirijare a potenţialelor; aria
secţiunii transversale s a acestor electrozi trebuie să asigure trecerea unui curent
egal cu jumătate din valoarea curentului electric maxim de scurtcircuit Is (având în
vedere că aceşti electrozi orizontali formează două căi de curent electric);
verificarea se face cu relaţia:
424 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

I ⋅ t sc
s ≥ sc . (15.38)
2⋅c
− Verificarea stabilităţii termice a conductoarelor de legare la priza de
pământ a aparatelor şi echipamentelor electrice; aria secţiunii transversale a acestor
electrozi trebuie să asigure trecerea curentului electric maxim de scurtcircuit Isc,
ceea ce presupune respectarea relaţiei :
I ⋅ t sc
s ≥ sc . (15.39)
c
În relaţiile (15.38) şi (15.39), c reprezintă densitatea de curent electric la
scurtcircuit pentru tipul de material utilizat în construcţia electrozilor orizontali
(pentru oţel c = 70 A/mm²).

15.6 Recomandări şi măsuri de protecţie împotriva

tensiunilor accidentale
15.6.1 Metode şi măsuri de îmbunătăţire a prizelor de pământ

În cazul în care relaţiile (15.32) nu sunt respectate, trebuie să se ia măsuri de

reducere a termenilor din componenţa acestora, realizându-se astfel o reducere a
valorilor pentru tensiunea de pas şi respectiv tensiunea de atingere.
• Reducerea rezistenţei electrice de dispersie a prizei de pământ se poate
obţine prin:
− micşorarea distanţei dintre electrozii verticali (practic creşte
numărul electrozilor verticali şi orizontali );
− micşorarea distanţei dintre benzile prizei de dirijare a potnţialelor.
• Mărirea valorilor maxime admise pentru tensiunile de atingere şi de pas (a
se vedea anexa A15.3) prin reducerea timpilor de acţionare a protecţiei de bază sau
reducerea valorii curentului electric maxim de defect atunci când configuraţia
sistemului electroenergetic permite;
• Reducerea factorilor de atingere şi de pas prin izolarea amplasamentelor,
situaţie în care se urmăreşte creşterea rezistenţei electrice pe care o opune corpul
omenesc la trecerea curentului electric; valorile tensiunilor de atingere şi de pas vor
fi:
k
Ua = a ⋅ Rp ⋅ I p ;
αa
(15.40)
k pas
U pas = ⋅R p ⋅I p ,
α pas
în care αa = 2, în cazul izolării amplasamentelor cu un strat de piatră spartă de
15 cm grosime; αa = 3, în cazul utilizării dalelor din beton; αa = 5, în cazul
utilizării unui strat din asfalt de 2 cm grosime; αpas = 4⋅αa − 3.
• În cazul în care una sau ambele relaţii (15.38 ) şi (15.39) nu se verifică se
pot lua următorele măsuri :
Tehnica securităţii muncii în întreprinderi 425

− reducerea timpului de scurcircuit t sc , corespunzător acţionării pro-

tecţiei de rezervă a echipamentelor electrice;
− reducerea valorii curentului electric de scurtcircuit prin stabilirea
unei configuraţii convenabile din punct de vedere al siguranţei în funcţionare a
sistemului electroenergetic sau alimentării cu energie electrică a consumatorilor;
− mărirea ariei secţiunii transversale a electrozilor orizontali, utilizaţi
pentru realizarea contururilor principale (relaţia 15.38) şi, respectiv, a conductoa-
relor de legare la priza de pământ a aparatelor şi echipamentelor electrice (relaţia
15.39).

15.6.2 Măsuri tehnice de protecţie a muncii la executarea

lucrărilor cu scoatere de sub tensiune a instalaţiilor electrice

Pentru executarea de lucrări în instalaţiile electrice aflate în exploatare,

trebuie scoase de sub tensiune:
Š instalaţiile sau părţile din instalaţie la care urmează a se lucra;
Š instalaţiile învecinate sau părţi ale acestora care se găsesc la o distanţă mai
mică decât cea din tabelul 15.2, la care se pot apropia fără pericol, executanţii sau
uneltele acestora şi utilajele;
Š instalaţiile sau părţi ale acestora care sunt situate la distanţe mai mari decât
distanţele de vecinătate, dar la care natura lucrărilor impune scoaterea lor de sub
tensiune (traversări, paralelisme etc.).
Măsurile tehnice pentru realizarea unei lucrări în instalaţiile electrice sunt
următoarele [15.7]:
a) Separarea electrică a instalaţiei, respectiv:
− întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţii de
instalaţie, după caz, la care urmează a se lucra şi anularea automatizărilor care
conduc la conectarea întreruptoarelor;
− blocarea în poziţie deschis a dispozitivelor de acţionare a aparatelor
de comutaţie prin care s-a făcut separarea vizibilă şi aplicarea indicatoarelor de
securitate cu caracter de interzicere pe aceste dispozitive;
b) identificarea instalaţiei sau părţii din instalaţie în care urmează a se lucra;
c) verificarea lipsei tensiunii şi legarea imediată a instalaţiei sau a părţii de
instalaţie la pământ şi în scurtcircuit;
d) delimitarea materială a zonei de lucru;
e) asigurarea împotriva accidentelor de natură neelectrică.

15.6.3 Mijloace şi dispozitive de protecţie

La executarea lucrărilor sau manevrelor în instalaţiile electrice este necesară

dotarea personalului cu mijloace individuale şi colective de protecţie corespunză-
toare riscurilor activităţii desfăşurate.
Dintre mijloacele şi dispozitivele de protecţie împotriva accidentelor de
muncă, pot fi amintite [15.7]:
426 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

Tabelul 15.2
Distanţele minime de vecinătate (apropiere) de instalaţiile aflate sub tensiune
Tensiunea nominală a instalaţiei,
1 ⋅⋅⋅ 20 27 ⋅⋅⋅ 60 110 220 400
kV
Distanţa minimă de vecinătate [m]
la manevre, executate în instalaţii 0,8 1 1,5 2,4 3,7
interioare sau exterioare
Distanţa În staţii
minimă de interioare şi 0,8 1 1,5 2,4 3,7
De la sol

vecinătate exterioare
[m], la În celelalte
executarea instalaţii 2 2,5 3 4 5
lucrărilor în exterioare
instalaţii
electrice Prin urcare pe
1,5 2 2,5 3 5
stâlpii LEA

• Mijloace de protecţie electroizolante. Sunt utilizate împotriva riscurilor de

accidentare provocate de tensiunea de serviciu a instalaţiilor electrice: prăjini
electroizolante, cleşti electroizolanţi, detectoare de tensiune, plăci electroizolante,
teci electroizolante, folii electroizolante, mănuşi electroizolante, încălţăminte
electroizolantă, covoare electroizolante, platforme electroizolante;
• Mijloace de protecţie pentru legarea la pământ şi în scurtcircuit a instala-
ţiilor electrice. Sunt dispozitivele destinate protecţiei personalului împotriva apari-
ţiei accidentale a tensiunii în zona de lucru: cuţite de legare la pământ, scurt-
circuitoare mobile;
• Mijloace de protecţie pentru delimitarea materială a zonei de lucru.
Dispozitive care nu permit accesul persoanelor străine în această zonă sau părăsirea
ei de către membrii formaţiei de lucru;
• Mijloace de protecţie împotriva efectelor acţiunii arcului electric şi a
traumatismelor mecanice: vizieră de protecţie a feţei, cască de protecţie, salopetă
sau halat, mâner pentru efectuarea operaţiilor de montare-demontare siguranţe tip
MPR;
• Dispozitive şi echipamente individuale de protecţie pentru lucrul la înălţi-
me. Sunt utilizate pentru urcare şi coborâre pe suporţii instalaţiilor şi pentru execu-
tarea unor operaţii tehnologice la înălţime: scări, dispozitive de urcat (coborât) pe
stâlpi, dispozitive de ancorat, centuri complexe, schele sau platforme de lucru etc.
Pentru executarea lucrărilor, direct asupra părţilor aflate sub tensiune, se
utilizează unelte şi dispozitive speciale electroizolante sau electroizolate, în funcţie
de metoda de lucru aplicată, „în contact” sau „la potenţial”.
Tehnica securităţii muncii în întreprinderi 427

ANEXA A15.1
Tipuri de electrozi şi relaţii de calcul a rezistenţei de dispersie
conform 1.RE – Ip 30 – 90 [15.6]

Tipul electrodului prizei simple Relaţia de calcul a rezistenţei electrice de dispersie

Prize verticale simple

Ţeavă îngropată cu capătul superior la ρ 4 ⋅ lv
nivelul solului având lungimea lv în sol şi relv = sol ⋅ ln
2 ⋅ π ⋅ lv d
diametrul d
Ţeavă îngropată cu partea superioară la
adâncimea h, având lungimea lv , ρ sol ⎛ 2 ⋅ lv 4 ⋅ t + lv ⎞
relv = ⋅ ⎜⎜ ln + 0,5 ⋅ ln ⎟
⎟
diametrul d şi mijlocul îngropat la 2 ⋅ π ⋅ lv ⎝ d 4 ⋅ t − lv ⎠
adâncimea t = h + 0,5⋅lv
Bară cu secţiunea dreptunghiulară
îngropată, cu capătul superior la nivelul ρ 4 ⋅ lv
relv = sol ⋅ ln
solului având lăţimea mai mare b şi 2 ⋅ π ⋅ lv b
lungimea lv
Bară cu secţiunea dreptunghiulară
îngropată, cu capătul superior la ρ sol ⎛ 2 ⋅ lv 4 ⋅ t + lv ⎞
adâncimea h având lăţimea mai mare b, relv = ⋅ ⎜⎜ ln + 0,5 ⋅ ln ⎟
⎟
lungimea lv şi mijlocul la adâncimea t = 2 ⋅ π ⋅ lv ⎝ b 4 ⋅ t − lv ⎠
h + 0,5⋅lv
Prize orizontale simple
Ţeavă orizontală îngropată la nivelul ρ 2 ⋅ lo
relo = sol ⋅ ln
solului având lungimea lo şi diametrul d π ⋅ lo d

Ţeavă orizontală îngropată la adâncimea ρ sol l 2

relo = ⋅ ln o
h având lungimea lo şi diametrul d 2 ⋅ π ⋅ lo h⋅d
Bară cu secţiunea dreptunghiulară (oţel ρ 4 ⋅ lo
lat ) îngropată la suprafaţa solului având relo = sol ⋅ ln
lungimea lo şi lăţimea mai mare b π ⋅ lo b
Bară cu secţiunea dreptunghiulară (oţel
ρ sol 2 ⋅ lo 2
lat) îngropată la adâncimea h având relo = ⋅ ln
lungimea lo şi lăţimea mai mare b 2 ⋅ π ⋅ lo h⋅b

Placă de suprafaţă S aşezată la suprafaţa π ρ sol

relo = ⋅
solului 4 S
Electrod inelar cu secţiune drept-
unghiulară aşezat la suprafaţa solului ρ sol 16 ⋅ lo
relo = ⋅ ln
având lungimea lo şi lăţimea mai mare π ⋅ lo π⋅b
b
Electrod inelar cu secţiune dreptunghiu-
ρ sol 8 ⋅ lo 2
lară aşezat la adâncimea h având relo = ⋅ ln
lungimea lo şi lăţimea mai mare b 2 ⋅ π ⋅ lo π⋅b⋅h
428 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

ANEXA A15.2
Valorile factorilor de utilizare uv si uo pentru prizele de pământ verticale şi orizontale,
conform 1. RE – Ip 30 – 90 [15.6]
Factorii de utilizare uv şi uo
Număr
electrozi Electrozi verticali Electrozi verticali
Distanţa între amplasaţi pe un contur amplasaţi pe un contur
Nr. verticali
electrozii verticali liniar deschis liniar închis
crt. sau
orizontali Priză Priză Priză Priză
verticală orizontală verticală orizontală
nelv = nel lo uv uo uv uo
2 0,85 0,80 - -
3 0,80 0,80 0,75 0,50
4 0,75 0,77 0,65 0,45
5 0,70 0,75 0,62 0,42
6 lo= 1⋅lv = 3 m 0,65 0,60 0,60 0,40
1
10 0,60 0,60 0,55 0,33
20 0,50 0,20 0,50 0,25
40 - 0,20 0,40 0,20
60 - - 0,38 0,20
100 - - 0,35 0,19
2 0,90 0,90 - -
3 0,85 0,90 0,80 0,60
4 0,82 0,88 0,75 0,55
5 0,80 0,85 0,72 0,52
6 lo= 2⋅lv = 3 m 0,78 0,80 0,70 0,50
2
10 0,75 0,75 0,66 0,44
20 0,70 0,56 0,61 0,30
40 - 0,40 0,55 0,29
60 - - 0,52 0,27
100 - - 0,50 0,24
2 0,95 0,95 - -
3 0,90 0,90 0,90 0,75
4 0,88 0,85 0,85 0,70
5 0,85 0,82 0,82 0,68
6 lo= 3⋅lv = 3 m 0,82 0,80 0,80 0,65
3
10 0,80 0,75 0,75 0,56
20 0,75 0,68 0,70 0,45
40 - 0,54 0,65 0,39
60 - - 0,62 0,36
100 - - 0,60 0,33
Tehnica securităţii muncii în întreprinderi 429

ANEXA A15.3
Valorile maxim admise ale tensiunilor de atingere şi de pas în reţelele electrice de medie şi înaltă
tensiune (V)
Tipul Timpul de acţionare al protecţiei de bază, s
Zona de Tip
instalaţiei 0,8⋅⋅⋅
amplasare reţea 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 1,2⋅⋅⋅3 >3
electrice 1,2
a)circulaţie 125 100 85 80 75 70 65
I; T 65 50
frecventă (250) (200) (165) (150) (140) (130) (125)
Echipa-
b)circulaţie 250 200 165 150 140 130 125
ment I; T 125 125
redusă (500) (400) (330) (300) (280) (260) (250)
electric
din staţii c)circulaţie
şi posturi redusă cu
de folosirea
500 400 330 300 280 260 250
transfor- mijloacelor I; T 250 250
(1100) (795) (600) (500) (500) (500) (500)
mare de protecţie
electro-
izolante
a)în I 125 125 125 125 125 125 125 125 125
localităţi,
250 250 250 250 250 250 250
indiferent T 250 250
(500) (500) (500) (500) (500) (500) (500)
Stâlpi de zonă
LEA cu b)incinte I 125 125 125 125 125 125 125 125 125
echipa- industriale
mente şi agricole,
plaje şi T 250 250 250 250 250 250 250 250 250
terenuri de
camping
Stâlpi a)în I 125 125 125 125 125 125 125 125 125
LEA fără localităţi cu
250 250 250 250 250 250 250
echipa- circulaţie T 250 250
(1100) (795) (600) (500) (500) (500) (500)
mente frecventă
Pentru stâlpii fără echipamente
− Valorile tensiunilor de atingere şi de pas sunt identice cu cele de la stâlpii LEA cu
echipamente, în zona de amplasare b;
− Nu sunt standardizate valori ale tensiunilor de atingere şi de pas pentru zonele cu circulaţie
redusă şi cele din afara localităţilor.
430 Instalaţii electroenergetice şi elemente de audit industrial

Bibliografie
[15.1] *** Efectele curentului asupra omului şi animalelor domestice. Partea I-a: Aspecte generale,
IRS Standard Român, SR CEI 479 – 1, mai 1995.
[15.2] *** Efectele trecerii curentului electric prin corpul omului. Partea II-a: Aspecte particulare,
IRS Standard Român, SR CEI 479 – 2, septembrie 1995.
[15.3] Drăgan G., Tehnica Tensiunilor Înalte, vol. III, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003.
[15.4] *** Power installations exceeding 1 kV a.c., Harmonization Document HD637S1/1999
CENELEC.
[15.5] Mocanu C., Teoria câmpului electromagnetic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1992.
[15.6] *** Îndreptar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la pământ. RENEL-ISPE. 1.RE
- Ip 30 – 90
[15.7] *** Norme specifice de securitate a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electice.
MMPS, NSSM-TDEE 65/2004.