Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
una solidă(elemente figurate – 45 %), care circulă într-un sistem închis (sistemul
circulator). Faţă de alte ţesuturi, celulele sângelui nu sunt imobilizate, ci ele “plutesc” într-
un lichid vâscos (plasma). Datorită acestui fapt, sângele este un ţesut mobil care reuşeşte
să se strecoare în toate părţile corpului.
Fiecare celulă matură din sânge provine dintr-un precursorcomun -celula stem
pluripotentă (CSP).
- în lunile II-III de viaţă fetală →diferenţiere în cordoanele Wolf şi Pander (primele insule
de ţesut sanguin ). Până în această lună se numeşte etapa mezoblastică ( mezodermica ).
- în lunile III–VI de viaţă fetală → ficatul şi splina devin organe hematopoietice. – lunile
VI – IX → are loc dezvoltarea măduvei osoase hematogene (prezenţa în toate oasele în
acest stadiu) iar în luna a IX dispare rolul ficatului şi splinei în hepatopoieza ).
b). Postnatal:
Sângele, sub influenţa forţei de contracţie a inimii, circula în toate organele şi ţesuturile,
îndeplinind o serie de funcţii.
b). Funcţia de nutriţie → sângele transportă substanţele nutritive, cum sunt glucoza,
aminoacizi, acizi graşi, vitamine, care rezultă ca produşi finali ai etapei digestive a
trofinelor, de la nivelul intestinului subţire, prin capilarele sanguine, vena portă, la ficat şi
apoi prin vena suprahepatică în circulaţia generală şi prin aceasta la ţesuturi.
Reprezinta cantitatea totală a sângelui circulant care ocupa la un moment dat toate
componentele aparatului cardiovascular: cavităţi cardiace, artere, vene şi capilare.
Cantitatea totală de sânge din organism este de 1/12 din greutatea corpului (5–7,5 %). Un
adult cu o greutate de 70 kg are în medie 5 – 5,5 L de sânge din care aproximativ 2/3 sunt
în circulaţie, restul de 1/3 sub formă de rezervă în ficat, splina, glande endocrine, etc., la
care se apelează :
- în condiţii fiziologice pentru asigurarea unui aport crescut de O 2 , în cazul efortului fizic
crescut;
- neazotate: - glucide (0.1g %) → glucoza, acid lactic, acid etilic, acid citric;
- lipide (0.6 g %) → lipemia, trigliceridele, colesterol, fosfolipide;
1% substante anorganice (saruri minerale): - cloruri;
- fosfati de Na+ ,K+ ,Ca+2 ,Mg+, Iod, Brom, Fier, Cu, elementele minerale ( electrolitii
).
Patologia eritrocitului se poate exprima fie printr-un deficit eritrocitar, fie hemoglobinic
sau global (anemii) fie print-un exces de producţie eritrocitara (poliglobulii).
b). Leucocitele (celulele albe) →prescurtat WBC (White Blod Cell) sunt celule
nucleate cu roluri deosebit de importante în procesele de apărare, prin fagocitoza,
producere de anticorpi şi distrugerea toxinelor de origine microbiană.
În sângele unui adult sănătos numărul lor este de 6500/mm3 sange. Valorile normale sunt
cuprinse între 4000–8000/ mm3 de sânge, numărul lor prezintă varietăţi fiziologice în
funcţie de vârstă.
Leucocitozele permanente sunt manifestări ale unor stări patologice precum (bolii în
afecţiuni ca scarlatina, septicemia encefaliza, holeră, etc). Când leucocitoza permanenta
se produce într-o înmulţire anarhică ale leucocitelor se produce boala leucemie (este o
creştere necontrolata a leucocitelor aprox 1 milion/mm3 de sânge).
Leucopenia se manifestă în unele boli infecţioase precum febră tifoidă, gripă, intoxicaţie
cu substanţe chimice sau prin acţiunea razelor X.
Clasificarea leucocitelor
Pe baza structurii, originii şi funcţiilor lor, leucocitele se împart în mai multe categorii:
A. Leucocite mononucleare – agranulocitele
Monocitele → cele mai mari din leucocitele mononucleare; se formează în organe care
au în structura lor ţesut reticuloendotelial cum sunt: măduva osoasă, splină, ficatul, şi
reprezintă formele circolante ale celulelor macrofage. Se găsesc în sângele circulant în
proporţie de 5 %. Ele au rolul să fagociteze resturi celulare şi macrobiene, diferite
particule străine, lipsite de viaţă; Nu fagocitează germeni virulenţi şi mai au rolul de a
elabora anticorpi
La indivizii sănătoşi se găsesc în număr mic în sânge, dar devin predominante în sânge şi
ţesuturi în asociere cu diferite boli alergice, parazitare sau boli maligne. Prezintă un
nucleu bilobat şi au o durată de viaţă în sângele circulant de aproximativ 12 ore.
Principalul rol al eozinofilelor este cel antiparazitar, având şi rol în catabolizarea
complexelor antigen anticorp. Ele intervin de asemenea în reacţia de hipersensibilitate de
tip 1 (anafilaxie), unde au rol de catabolizare a histaminei.
Bazofile → cele mai puţin numeroase dintre leucocite în proporţie de 0,5% conţin
heparină şi histamina (rol în anticoagulare,substanţe vaso dilatatoare) numărul lor creşte
în stadiile tardive ale infecţiilor. Bazofilele apar în majoritatea reacțiilor inflamatorii, în
special cele care implică alergiile. Heparină, conținută de bazofile, este un anticoagulant
care previne coagularea prea rapidă a sângelu
Persoanele care au grupa sanguină 0, A sau B prezintă anticorpi faţă de alte grupe
sanguine. Grupa sanguină AB, denumită şi primitor universal, nu fabrică anticorpi faţă
de celelate grupe sanguine.
Termenul de grupă sanguină este folosit pentru a caracteriza sangele unui individ în
funcţie de prezenţa sau absenţa unui antigen pe suprafaţa eritrocitelor acestuia. Deşi
aceste antigene sunt prezente şi pe leucocite (nu şi pe trombocite), în mod curent se
consideră că doar eritrocitele prezintă importanţă pentru stabilirea grupelor sanguine.
Grupa 0 34%
Grupa A 41%
Grupa B 19%
Grupa AB 6%
Grupa 0 46%
Grupa A 40%
Grupa B 10%
Grupa AB 4%
Statutul Rh se asociază obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel că “grupa sanguină”
este exprimată prin adăugarea semnului + sau – la grupa AB0; de exemplu: A+, B+, 0+,
0- etc. Aceste informaţii reprezintă minimul necesar în practica medicală pentru
realizarea unei transfuzii. Potrivit statisticilor, aproximativ 85% din populatie au Rh
pozitiv, in timp ce restul de15% au Rh negativ.
Sângele din grupa 0 poate fi transfuzat tuturor indivizilor, indiferent de grupã, detinãtorii
grupei 0 fiind denumiti si “donatori universali”. In schimb, ele nu pot primi sange
decat de la grupa lor de sange 0. Grupa A doneazã grupelor A si AB si primeste sânge de
la grupa A sau de la 0. Grupa B doneazã grupelor B si AB si primeste numai de la grupele
B si 0. In transfuzie avem doua posturi, a celui care doneaza si a celui care primeste. Avem
astfel :
a). Postura celui care primeste →persoanele cu Rh+ pot primi sange de la persoane cu
Rh+ cat si cu Rh-, insa persoanele cu Rh- nu pot primi sange decat de la persoanele cu
Rh- si NU de la persoanele cu Rh+. Persoanele cu Rh negativ vor avea o reactie la
transfuzie daca vor primi sange tip Rh pozitiv. Reactiile la transfuzii cauzate de
incompatibilitate Rh pot fi grave.
b). Postura donatorului → sângele Rh+ poate fi donat doar indivizilor Rh+, pe când cel
Rh- se poate dona la Rh- şi Rh+ fără nici o problemă, deoarece în sistemul Rh nu există
anticorpi în absenţa factorului antigenic.