Ce este fericirea?

Este întrebarea care a preocupat omenirea de-a lungul veacurilor.

Cum se atinge fericirea? Ce trebuie să faci și cum trebuie să faci ca să fii fericit?
Filosofii și învățații care erau preocupați de spiritualitate, începînd cu Aristotel, care a dat prima noțiune
de suflet, numeau fericirea- împlinire sufletească. Mulțumirea sufletească nu poate fi obținută prin
nepăsare față de sine și dezinteres față de realitate.

Caută și păstrează mereu o bucată de cer deasupra vieții tale.

Nu merge înafară, întoarce-te spre tine însuți. Puterea îi vine omului din interiorul lui, din clarificările și
convingerile pe care și le impune. Deci fiecare merită să știe, că sistemul de convingeri, nimit și
„programe mentale” sau „tipare mentale” poate fi oricînd modificat, revizuit, resetat, așa cum ne-am
impus reguli, fără ca să știm pentru ce ne trebuie ele, la fel ne putem impune, sau crea principii
constructive, de care conștient avem nevoie la anumite etape de viață sau situații.

Fericirea – trebuie s-o meriți.

Sau, fericirea nu-i dată oricui.
Sau – fericire sau noroc?
Norocul e ceva, care te naști cu el, sau fără el.
Sunt mituri sau vorbe din popor, care crează credințe limitative, care ne fac rău.

Unii caută fericirea în autoritate, alții în situație, alții în voluptăți, alții în averi, dar de fapt, fericirea este
o stare. Balzac scrie: “Fericirea este nenorocirea sa para ceva absolute, in realitate fiind relativa”.

Paradoxul e că credem că satrea de fericire ar putea dura o veșnicie, dar ea este în realitate o stare
tranzitorie, de moment. De fapt, starea de fericire se constituie în funcție de ideea pe care o are fiecare
despre fericire, deoarece o trăim după cît suntem de înclinați Să vedem într-un necaz, și o parte de
bucurie, iar într-un succes- o notă de împlinire… într-o dificultate - o posibilitate de a crește și a evolua,
iar într-un mare succes – o probabilitate de a te îngimfa și a cădea.

Nu putem fi decît de acord cu poziția lui Voltaire, atunci cînd spune: Nu condiția noastră, ci calitatea
sufletului nostru ne face fericiți, sau adevărata fericire este posibilitatea de a trăi în prezent.
Recomandarea este utilă, deoarece sunt oameni care nu știu să se bucure de darurile prezentului,
legîndu-și toate speranțele de o fericire iluzorie din viitor.
Poate de aceea copiii sunt fericiți, fiind că știu să se bucure de prezent, trecutul și viitorul nefiind o
preocupare pentru ei.

Omul este nefericit numai din cauza lui (Epicur)

Unii oameni sunt într-atît de exigenți cu ei înșiși, încît sunt permanent nefericiți. În componența oricărei
fericiri intră ideea de a o fi meritat, căci cea mai mare barieră servesc acele convingeri limitative, în care
omul nu crede că el merită și poate să fie fericit, el s-a născut pentru a fi fericit, asta fiind prima condiție
umană, care face parte din Planul Divin Perfect, expresia perfectă a sinelui – dreptul divin al fiecăruia,
care sună: S-a născut pentru a fi fericit, merită a fi fericit și poate fi fericit.

Responsabil de fericirea ta ești tu însuți

Autoarea a mai multor cărți, printre care Regăsirea puterii interioare și a cursului practicum Omule,
alege să fii fericit, Niculina Gheorghiță, scrie: Dacă ar ști fiecare om cît e de simplu și ușor să fii fericit și
că nimeni și nimic nu te poate face fericit, decît numai tu singur pe tine.

Marea majoritate a oamenilor se gonesc în zadar după lumea materială, crezînd că în ea constă fericirea.
Învățații spirituali au realizat, că ființa umană are o capacitate de a-și liniști mintea fără a trebui să
depindă neputincioasă de orice obiect sau lucru. Această capacitate stă în noi în stare latentă. Acest
adevăr și ajută la trezirea facultăților latente din noi. Odată ce învățăm arta de ane liniști mintea,
aceasta nu mai găsește necesar să urmeze obiectivele lumii, pentru a găsi pace și fericire. În acest
moment, deprindem adevărata bucurie de a trăi, ne vom învălui într-o stare de fericire permanentă,
independentă de mediu sau de circumstanțe, pe care o primim din simpla conectare cu sinele nostru.
O persoană care a dobîndit această stare este ca un far de port pentru ceilalți.

Sunt oameni care trăiesc fericiți, fără s-o știe și-și imaginează că fericirea e cu totul altceva decît ceea ce
au ei azi. Noi ne zbuciumăm, nu atît să devenim fericiți, cît mai ales pentru a face să se creadă că
suntem. În acelașii context, noi căutăm fericirea în afara noastră și în părerea oamenilor despre noi, pe
care îi știm lingușitori, nesinceri, nedrepți, plini de invidie, de toane și de idei preconcepute,
CE CIUDAT!?
De fapt, adevărul e că nu vrem să fim responsabili singuri de fericirea noastră, și căutăm să facem
responsabili pe alții sau împrejurările.

Niciodată nu va fi fericit cel pe care îl chinuie nefericirea altuia (Seneca), ca peste sute de ani, spusele lui
Marin Preda să fie ca o completare : Daca n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea
noastră.
Egoismul este, se pare, dușmanul principal al obținerii fericirii. Dacă am voi să fim fericiți, lucrul al fi
lesne de indeplinit. Voim însă să fim mai fericiți decît alții și aceasta este greu, fiind că îi credem mult
mai fericiți decît sunt ei cu adevărat.

Cum să însușești arta fericirii? Joe Dispenza, doctor, biochimist, neurolog, chiropractic, scriitor,
conferențiar, autor al Efectului Placebo

 Stăpînește starea de bine – începe de aici, scopul esențial este să ajungi cît mai mult timp posibil
săte simți bine și cît mai des posbil (reamintindu-ți stările cînd te simțeai bine)
 Începe ziua cu încrederea și axat pe ideea de reușită – primele 5 minute sunt cele mai
importante din zi, învață-te în acest timp să spui afirmații care îți aduc calm, liniște, bucurie,
entuziasm, concentreza-te asupra sentimentului de împlinire și bucurie
 Crează-ți o legătură de încredere și armonie cu tine însăți – concentreză-te pe parcursul zilei la
respirația ta, ascultă-ți pulsul și determină-ți ritmul
 Proiectează-ți în minte lucrurile pe care le dorești și nu invers, de ce te temi – vizualizează-te pe
tine însuți în visurile tale
 Sentimentul de recunoștință și mulțumire sunt fundamentale – nu uita să fii recunoscător și să
mulțumești oricînd, chiar și cu cea mai mică ocazie, pentru orice.