Unii caută fericirea în autoritate, alții în situație, alții în voluptăți, alții în averi, dar de fapt, fericirea este
o stare. Balzac scrie: “Fericirea este nenorocirea sa para ceva absolute, in realitate fiind relativa”.
Paradoxul e că credem că satrea de fericire ar putea dura o veșnicie, dar ea este în realitate o stare
tranzitorie, de moment. De fapt, starea de fericire se constituie în funcție de ideea pe care o are fiecare
despre fericire, deoarece o trăim după cît suntem de înclinați Să vedem într-un necaz, și o parte de
bucurie, iar într-un succes- o notă de împlinire… într-o dificultate - o posibilitate de a crește și a evolua,
iar într-un mare succes – o probabilitate de a te îngimfa și a cădea.
Nu putem fi decît de acord cu poziția lui Voltaire, atunci cînd spune: Nu condiția noastră, ci calitatea
sufletului nostru ne face fericiți, sau adevărata fericire este posibilitatea de a trăi în prezent.
Recomandarea este utilă, deoarece sunt oameni care nu știu să se bucure de darurile prezentului,
legîndu-și toate speranțele de o fericire iluzorie din viitor.
Poate de aceea copiii sunt fericiți, fiind că știu să se bucure de prezent, trecutul și viitorul nefiind o
preocupare pentru ei.
Marea majoritate a oamenilor se gonesc în zadar după lumea materială, crezînd că în ea constă fericirea.
Învățații spirituali au realizat, că ființa umană are o capacitate de a-și liniști mintea fără a trebui să
depindă neputincioasă de orice obiect sau lucru. Această capacitate stă în noi în stare latentă. Acest
adevăr și ajută la trezirea facultăților latente din noi. Odată ce învățăm arta de ane liniști mintea,
aceasta nu mai găsește necesar să urmeze obiectivele lumii, pentru a găsi pace și fericire. În acest
moment, deprindem adevărata bucurie de a trăi, ne vom învălui într-o stare de fericire permanentă,
independentă de mediu sau de circumstanțe, pe care o primim din simpla conectare cu sinele nostru.
O persoană care a dobîndit această stare este ca un far de port pentru ceilalți.
Sunt oameni care trăiesc fericiți, fără s-o știe și-și imaginează că fericirea e cu totul altceva decît ceea ce
au ei azi. Noi ne zbuciumăm, nu atît să devenim fericiți, cît mai ales pentru a face să se creadă că
suntem. În acelașii context, noi căutăm fericirea în afara noastră și în părerea oamenilor despre noi, pe
care îi știm lingușitori, nesinceri, nedrepți, plini de invidie, de toane și de idei preconcepute,
CE CIUDAT!?
De fapt, adevărul e că nu vrem să fim responsabili singuri de fericirea noastră, și căutăm să facem
responsabili pe alții sau împrejurările.
Niciodată nu va fi fericit cel pe care îl chinuie nefericirea altuia (Seneca), ca peste sute de ani, spusele lui
Marin Preda să fie ca o completare : Daca n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea
noastră.
Egoismul este, se pare, dușmanul principal al obținerii fericirii. Dacă am voi să fim fericiți, lucrul al fi
lesne de indeplinit. Voim însă să fim mai fericiți decît alții și aceasta este greu, fiind că îi credem mult
mai fericiți decît sunt ei cu adevărat.
Cum să însușești arta fericirii? Joe Dispenza, doctor, biochimist, neurolog, chiropractic, scriitor,
conferențiar, autor al Efectului Placebo
Stăpînește starea de bine – începe de aici, scopul esențial este să ajungi cît mai mult timp posibil
săte simți bine și cît mai des posbil (reamintindu-ți stările cînd te simțeai bine)
Începe ziua cu încrederea și axat pe ideea de reușită – primele 5 minute sunt cele mai
importante din zi, învață-te în acest timp să spui afirmații care îți aduc calm, liniște, bucurie,
entuziasm, concentreza-te asupra sentimentului de împlinire și bucurie
Crează-ți o legătură de încredere și armonie cu tine însăți – concentreză-te pe parcursul zilei la
respirația ta, ascultă-ți pulsul și determină-ți ritmul
Proiectează-ți în minte lucrurile pe care le dorești și nu invers, de ce te temi – vizualizează-te pe
tine însuți în visurile tale
Sentimentul de recunoștință și mulțumire sunt fundamentale – nu uita să fii recunoscător și să
mulțumești oricînd, chiar și cu cea mai mică ocazie, pentru orice.