Sunteți pe pagina 1din 456

YUKIOMISHIMA UTAGENOATO Copyright © 1960, the Heirs of Yukio Mishima Allrightsreserved.

Fotografia de pe copertă:© Neosiam | Dreamstime.comJapaneseGreenTea

© Humanitas Fiction, 2015, pentru

prezentaversiuneromânească(ediţiaprint)

© Humanitas Fiction, 2015 (ediţia

digitală)

ISBN:978-606-779-016-0(epub)

EDITURAHUMANITASFICTION

PiaţaPreseiLibere1,013701Bucureşti,

România

tel.021/4088350,fax021/4088351

Comenzionline:www.libhumanitas.ro

Comenzi

prin

e-mail:

vanzari@libhumanitas.ro

Comenzi telefonice: 0372.743.382;

0723.684.194

Setsugo-an

Setsugo-an, „chilia zăpezilor“, era aşezatăpeunplatouînaltînKo-ishikawa, un cartier deluros din Tokyo. Rămăsese ferită de stricăciunile războiului. Neatinsă eravestitagrădinădevreozeceari,plantată în stilul lui Enshū Kobori 1 , precum şi „poarta păunului“ adusă dintr-un cunoscut templu din Kyoto; la fel şi pridvorul şi pavilionul de oaspeţiale vechiuluitemplu dinNera,mutateînîntregimeşireconstruite întocmai; neatinsă rămăsese şi sala cea mare,ridicatăînvremurimainoi.

1.EnshūKobori(1579-1647)afostunmaestruvestitîn

ceremoniaceaiuluişiînartaaranjăriigrădinilor.

Dupărăzboi,întimpulrăsturnăriloriscate de noua lege a impozitelor, Setsugo-an trecusedelavechiulproprietar,unindustriaş pasionat de ceremonia ceaiului, în mâinile unei femei frumoase şi energice. Astfel, „chilia“devenisepestenoapteunrestaurant curenume. NouaproprietăreasăeraKazuFukuzawa, o femeie frumoasă, voinică, cu un aer sănătos, aproape ţărănesc, debordând de vitalitate.Kazueragenuldefemeieînfaţa căreia oamenii complicaţi se ruşinează de complexele lor, iar ceislabide înger fie prindcuraj,fiesepierdcutotul.Prinnuse ştieceprovidenţăanaturii,Kazuîntruneaîn firea ei o hotărâre bărbătească şi o personalitatecutotulfeminină.Cuasemenea calităţiarfipututajungemaidepartedecât

oricebărbat. Kazu avea sufletul senin şiun caracter fărăcompromisuri:ofiresimplăşidreaptă. Încă dintinereţe îiplăcuse maicurând să iubeascădecâtsăfieiubită.Înnaivitateaei firească se ascundea o oarecare doză de îndrăzneală. Iar răutăţile şi meschinăriile oamenilornureuşiserădecâtsă-iîntărească generozitateaşimodestia. Deanidezile,Kazuaveacâţivaprieteni apropiaţi,careînsănu-ifăceaucurte.Printre ei se număra de o vreme şi Genki Nagayama,unpoliticianabilcaretrăgeadin umbrăsforileînPartidulConservator.Faţă de femeia cu douăzecide animaitânără decâtel,Genkinutreaoafecţiunedefrate maimare. — Este o femeie cum rar întâlneşti,

obişnuia el să spună. E în stare de fapte mari. Dacă aipune-o să întoarcă ţara cu fundu-nsus,niciastanui-arîntreceputerile. Cabărbat,arfiunaventurierdeclasă,dar, fiindcăefemeie,trecedoardreptvrednică– şi-atât.Îilipseştenumaibărbatuldecaresă se îndrăgostească.Cuel ar fiînstare de orice. Kazu se simţea flatată de părerea lui Genki,dardefaţăcuelseapăra:

—Nueştidumneatabărbatul dupăcare să iau eu foc. Cu toată siguranţa şi înfumurarea dumitale, pe mine numă duci denas.Ce-idrept,tepricepilaoameni,dar începriveştecalităţiledecuceritor… —Darnicinuvreausă te cuceresc, se răstibătrânul,maliţios.Dacăaşîncercaaşa ceva,aşzicecăs-asfârşitcumine.

Decândrestaurantulmergeastrună,Kazu cheltuiamaimultpentruîngrijireagrădinii.În faţa pavilionuluide oaspeţi, către miazăzi, seaflauniazfoartepotrivitpentrupetreceri de noapte sub clar de lună. De jur împrejurulgrădiniiseînşiraucopaciînalţişi bătrâni, soiurirare înTokyo:pini, castani, sâmbovină,totunulşiunul.Printreramurile lor se întrezăreau petice de cer albastru. Niciunbloc dincele obişnuite înoraşnu urâţea peisajul.Învârful unuipinuriaş îşi făcuse de multă vreme cuib un uliu. Din când în când poposeau şi alte feluri de păsări;maialestoamna se lăsauînstoluri maripeste gazon, pigulind boabe roşiide nandinăşiscurmânddupărâmecuogălăgie denedescris. Înfiecare dimineaţă,Kazufăcea câte o

plimbare prin grădină, dând indicaţii grădinarului, unele cu rost, altele fără. Sfatul cu grădinarul făcea parte din programul zilnic şi contribuia la buna ei dispoziţie.Iargrădinarulceldestoinicn-arfi îndrăznitnicicânds-ocontrazică. Kazu se plimba prin grădină, gustând plăcerea de a fisingură şinetulburată cu gândurileei.Altminterisporovăiatoatăziua, cânta,eramereuînsocietate.Daroricâtarfi fost de obişnuită cuoaspeţii, conversaţiile tot o oboseau. Pe când plimbarea de dimineaţă… Aici îşi dădea seama cât de împăcatîierasufletul.Niciopasiunenumai aveasă-itulbureliniştea. „Dragostea n-are să-mi mai încurce viaţa“, îşi spunea ea, sigură de sine, urmărind cu privirea razele care sfâşiau

ceaţa subţire dintre ramurişimuiauîntr-o luminăcrudămuşchiuldepecărare.Deani de zile nuse maigândise la dragoste, iar ultima eiiubire ise părea acumo amintire ştearsă,palidă.Kazueraadâncconvinsăcă e invulnerabilă faţă de orice sentiment primejdios. Plimbările acestea de dimineaţă îi întăreauîncredereaînsine.Deşitrecusede cincizeci de ani, era încă o femeie atrăgătoare,cutenulfrumosşiochiiplinide viaţă.Oricine arfivăzut-o umblând astfel tăcută prin grădină şi-ar fi putut imagina despreeatotfeluldepoveşti.Darînceea ce o privea poveştile se terminaseră, cântecele amuţiseră de mult– ea însăşio ştia cel mai bine. Fireşte, se simţea încă plină de energie. Dar energia aceasta era

bineţinutăînfrâu;n-aveasăsemaireverse şinicis-omaiiaraznavreodată. Grădina cea întinsă, casele, un cont la bancă, acţiunile şi oaspeţii ei influenţi (politicienişiindustriaşide seamă) – toate acestea îi asigurau o bătrâneţe lipsită de griji.Kazuîşifăcuseosituaţieşin-aveade cesăsemaisinchiseascăderăutăţilesaude clevetirile oamenilor. Era acceptată în societate, respectată de toată lumea, îşi permitea plăceri mondene, găsise un administrator capabil, iar în călătoriişila petrecerinusezgârceacânderavorbade cheltuieli.Într-uncuvânt, îşiputea petrece restulvieţiilaadăpostdeoricegrijişilipsuri. Totgândindu-seastfel,Kazuseopri,se aşezăpebancadelângăpoartăşi-şiplimbă priviriledelapotecaacoperitădemuşchişi

scăldată în soare la păsările care zburătăceaurepezitdecolo-colo. Până la ea nu ajungea nici tumultul oraşului, şi nu se auzeau nici claxoanele maşinilor.Lumea întreagă părea untablou încremenit.Kazuseminunacumseputuseră stinge fără urmă pasiuni care fuseseră cândva atât de aprinse. Unde dispăruseră sentimentelecareîistăpâniserăodatătoată fiinţa?Ideeacăexperienţeleseacumulează înom,îl îmbogăţescşi-l maturizeazăise păreaacumominciună.Omuledoaroalbie întunecoasăprincarepoatetreceoricesau caorăscrucededrumuripestecareroţileîşi lasă urmele. Albia se năruie, caldarâmul drumuluisetoceşte,cutoatecăafostşiel cândvanou. De mult nu i se mai întâmplase să

iubeascăorbeşte.Viaţaerapentrueasenină şi limpede, ca grădina în soarele de dimineaţă. Toate lucrurile aveau contururi precise, fără nici un echivoc. Chiar şi sufleteleoamenilorîipăreaustrăvezii.N-o mai surprindea nimic. Şi-a trădat cineva prietenul din interes? Se-ntâmplă. S-a nenorocit careva din pricina unei femei? Nimic neobişnuitînasta.Darunlucruera hotărât:ea însăşiera apărată pentrurestul vieţiideasemeneasurprize. Consultatăînchestiunidedragoste,Kazu ştia să dea sfaturi înţelepte. Viaţa sufleteascăseîmpărţeapentrueaîncâteva zecidecompartimente,pecaren-aveadecât sălecombinecasărezolvepânăşiceamai întortocheatăproblemă.Viaţanuputeaavea complicaţii prea mari. Toate lucrurile se

supuneauunuisistemdereguli,calajocul dego,iarea,caunjucătorbun,aveapentru oricine câte un sfat potrivit. Iată de ce dispreţuia în mod firesc tot ce era nou. Oricâtde înaintaţise credeauuniioameni, până la urmă se supuneauaceloraşireguli vechi. —Ei,tineriidinziuadeazi…oftaKazu. Numai hainele-s noi pe ei, încolo nu se deosebesccunimicdeceidealtădată.Îşi închipuie numaică tot ce e nou pentru ei trebuiesăfienoupentrutoatălumea.Chiar şiexcentricităţilelorauexistatîntotdeauna, atât doar că ăştia de-acum se poartă mai bătătorlaochişimaitrăsnit,casă-iialumea înseamă. Vorbele acestea eraude fapt destul de superficialeşibanale,darînguraeisunau

convingător. Cumşedeaaşapebancă,Kazuscoaseo ţigară din mâneca largă a chimonoului şi începusăfumezecuplăcere.Nuerapicde vânt, şi fumul rămânea atârnat în aerul limpede, ca o mătase lucioasă şi grea. Asemenea plăceriîidădeau satisfacţia că duceaoviaţătihnităşiindependentă.Nu-şi aminteasă-ififăcutvreodatărăuţigarade dimineaţă,oricâtarfibăutînajun.Aveao sănătatedefier. Îşi desfăşură în minte peisajul grădinii:

vedeatot,ca-npalmă,chiarşiungherelepe carenuleputeacuprindecuprivireadepe bancă: laurul cel mare din mijloc, cu verdele lui întunecat, cu frunza deasă şi măruntă, groasă şi sclipitoare; apoi viţa sălbaticăîncolăcităpecopaciicarecreşteau

pecolinadinfundulgrădinii;gazonulîntins dinfaţapavilionului-bibliotecă,lanternade iarnă, elegantă şi simplă; ostrovul din mijlocul iazului, cu pagoda lui veche de piatrăşistufărişuldebambus.Toate,pânăla ultima tufă ori cea mai simplă floare, îşi aveauaicirostul lor– nimicnucreşteala întâmplare. În timp ce-şi fuma ţigara, Kazu avu senzaţiacăîngrădinaaceastacufrumuseţi alese îi zac ascunse toate amintirile. În acelaşifelpriveaeaşigrădina,şilumea,şi viaţa.Nunumaiatât:dispuneadeele.

Cerculfoştilorambasadori

UnministruoanunţăpeKazucăcercul Kagenhotărâsesă-şiţinăbanchetuldinanul acestaînrestaurantul ei.Membriicercului, toţifoştiambasadori,seîntâlneauodatăpe an, la 7 noiembrie, şi fiindcă fuseseră nemulţumiţidelocalurileîncare-şiţinuseră întrunirile înaniitrecuţi, ministrul luase în seamasaroluldemijlocitor.Îimaispusecă era vorba de câţiva domni distinşi, toţi pensionari. — Numaiunul nu s-a împăcat însă cu ideeapensionării,adăugăministrul.Bătrânul Noguchi,precisîl cunoştişidumneata,cel careafostpevremuridecâtevaoriministru.

Nudemultdomnulacestaadevenit,dinnu

ştiucemotiv,consilieralPartiduluiRadical-

Reformator,darapierdutdinnoulaultimele alegeri. Kazuprimipropunereaministruluipentruo recepţie în grădină. Nu găsi timp să mai ceară explicaţii, căci avea o mulţime de oaspeţistrăini.Numaieraobişnuitulcârdde păsărele;aceştiaarătaucaunstoldepăsări multicolore,coborâtecugălăgiemarepeste grădinarestaurantuluiSetsugo-an. Se apropia ziua de 7 noiembrie şiKazu începu pregătirile pentru banchet. Cu oaspeţii aceştia era bine să se poarte respectuos.Căcioameniiaflaţila apogeul puteriimaigustăcâteoglumădeocheată,ba chiar unora le place familiaritatea, dar cei cărora le-a apus steaua, care au ajuns să

trăiască retraşi, se simt îndată ofensaţide astfeldeglume.Cueiemaipotrivitsătacişi săasculţi.Iarapoisă-imăguleşticuvorbe plăcute, spre a le da iluzia că retrăiesc, măcar pentruo seară, crâmpeie dingloria lortrecută. Kazu alcătui lista bucatelor pentru banchet:

–Supădefasolealbăcuciuperci„roua pinilor“şitofu.

– Sepie felii, cu pătrunjel; portocale

amare.

–Păstrăvi;scoiciroşii;ardeiverde;sucde

portocaleamare,sos.

– Sturz fript; languste de Ise; scoici;

morcovialbiînsaramură;muguridelacriţă. –Raţăsălbaticăcumuguridebambus. – Doi crapi; plătică dulce pe cărbuni;

portocalăamară.

–Frunzădeferigă;piuredecastane;prune

picante.

Gazdaînsăşiîmbrăcăpentruaceaocazie un chimono gri-violet cu desene mărunte, legat cu un obi 2 liliachiu întunecat, cu

crizanteme imprimate şio cataramă ruginie pe care lucea o perlă mare neagră.

Chimonoulacestaîialungeatrupulplinuţşi-

idădeaunaerdedistincţie.

2.Brâulatcucaresestrângchimonourile.

Ziuade7noiembriefucaldăşisenină.Pe

seară,înaintecalunasărăsară,sosifostul ministru Yuken Noguchi împreună cu Hisamoto Tamaki, fost ambasador în Germania.Pelângăstaturaimpozantăalui Tamaki,Noguchicel uscăţivpăreapirpiriu;

numaiochiiîisticleauvioişilimpezipesub coama de păr cărunt. Kazu înţelese din privirea luiscrutătoare că, dintre toţifoştii ambasadori(careîntretimpseadunaseră), bărbatul acesta,văditidealist,erasingurul care nu-şi luase rămas-bun de la viaţa activă. Conversaţia devenicurând animată;dar se vorbea numai despre vremurile de altădată.CelmaicomunicativeraTamaki. Masafuservităînaşa-zisa„bibliotecă“a pavilionului pentru oaspeţi. Tamaki şedea rezematdeunstâlp,întreofereastrăneagră lăcuită,înformădemugur,şiosuperbăuşă glisantă, pictată cudoipăunimulticolorişi cubujorialbipeunpeisajînstilsudic–în totulunamesteccamciudat,cevafifostpe gustulcineştiecăruidaimyo 3 dinprovincie.

3.Moşierdinepocafeudală.

Tamaki purta un costum de croială englezească:înbuzunarul vesteiatârna un ceasdemodăveche,culanţdeaur,pecare tatăl lui, de asemenea ambasador în Germania,îlprimiseîndardelaîmpăratul WilhelmII.Ceasul acesta făcuse impresie chiarşiînGermanialuiHitler. Tamaki era un bărbat impozant, cu o conversaţie aleasă, tipul diplomatului de viţă veche. În tinereţe ţinuse mereu la bunelesalerelaţiicuoameniiderând,dar întretimpseînstrăinasecutotuldeprezent şinumaitrăiadecâtcuamintirearecepţiilor deodinioară,cucâtecincisutesauchiaro miedeinvitaţi,scăldateînluminasclipitoare acandelabrelor. — Ei, de câte ori îmi aduc aminte de

întâmplareaasta,mătrecfiorii,deschiseel vorbacuointroducereceremonioasă,care le tăie tuturor pofta de ascultat.De când fusesem numit ambasador la Berlin, nu mersesem niciodată cu metroul. Până ce, într-ozi,lainsistenţeleconsilieruluinostru de-atunci, domnul Matuyama, m-am lăsat dusmaimultcusilalaostaţiedemetrou. Ne-amurcatîntr-aldoilea,banu,altreilea vagondincoadă.Mergemnoicemergem, nuerapreaplinvagonul,cânddeodată,pe cine zăresc în faţa mea? Pe Göring în persoană. Tamakifăcuopauză,săvadăceefectare dezvăluirea. Dar pesemne că ceilalţi mai auziserăpovesteadevreozeceori,căcinu reacţionăniciunul.Kazuinterveni,plinăde tact:

—Göringerape-atunciunpersonajtare important, nu-iaşa? Camcumar fila noi KiomasaKato?Şimergeacumetroul? —Chiaraşa.AtotputerniculGöringşedea pur şi simplu în metrou, în nişte haine ponosite,cademuncitor,cuunbraţpetrecut

pe după mijlocul unei fetişcane de şaisprezece ani– de altfel nostimă de tot,

micuţa.Întâiamcrezutcăeoconfuzieşim-

amfrecatlaochi.Dardegeaba–eraGöring încarneşioase.Cemai,îlcunoşteambine, că doar îl întâlneam aproape zilnic la recepţii.Eu,cesăzic,măcamfâstâcisem; dar dumnealui şedea acolo, absolut impasibil.Nuştiudacăfataeradintr-acelea; euunulnumăpriceplalumeadeocheată. — Deşi nu s-ar zice… îl complimentă gazda.

— În fine, oricum, era frumuşică fata,

deşi cam prea strident fardată, mai ales buzele.Göring „muncitorul“ o apucase de urechiuşă,omângâiapespate…Măuiteu laMatuyama–seholbaşielde-iieşiseră ochii.Douăstaţiimaiîncolo,Göringcoborî

cu fata. Noirămăseserăm muţide uimire.

Nu-mi ieşea din cap întâlnirea aceea. A

douazi,Göringadatorecepţie.Matuyama

şi cu mine ne-am dus să-l privim

îndeaproape.Cemai,eraunulşi-acelaşicu

omulnostrudinmetrou.Pânălaurmănum-

ammaipututstăpânişi,uitânddepoziţiamea de ambasador, am deschis vorba de-a

dreptul: „Ieri am luat metroul înadins, Excelenţă,casăvădcumtrăieştepoporul.

A fost foarte instructiv. Obişnuieşte şi

Excelenţa Voastră câteodată…?“ Göring

zâmbi, apoiîmidăduunrăspuns cumulte înţelesuri: „Noi suntem una cu poporul“, ziseel,„suntempartedinel.Deaceean-am nevoiesăiaumetroulînadins“. Tamaki reproduse răspunsul într-o germanălimpede,apoitraduse. Foştiiambasadoriaveau,ce-idrept,aerul de diplomaţi, dar nu se purtau deloc ca atare:nu se ascultau defel unul pe altul. FostulambasadorînSpaniaabiaaşteptăsă termineTamaki,şiîncepusădepeneamintiri dinfrumosulSantoDomingo,undefuseseo vreme consul.Plimbăripe malul măriipe subpalmieri,apusuridesoaresuperbepeste Marea Caraibilor, lumina lucind pe pielea arămieamulatrelor…Bătrânulseîncinsese –păreapierdutînvoluptateaamintirilor.Dar Tamakiîităievorbacasăpomeneascăde

Marlene Dietrich, pe care o cunoscuse în tinereţe.Pentruel, frumuseţile anonime n- aveau nici un farmec; numai numele răsunătoare, personajele faimoase dădeau culoarepoveştilor. Kazu era oarecum stânjenită de conversaţiapresăratăcucuvintestrăine,mai alescă„poantele“glumelorerauspuseîn „original“. Şi totuşi o atrăgea atmosfera cercului de diplomaţi. Erau într-adevăr distinşi, căci, chiar dacă sărăciseră între timp, avuseseră parte cândva de o viaţă luxoasăacăreiamintire,oricâtdetristă,le poleiaşiacumexistenţa.SingurNoguchiera altfel. Faţa lui bărbătească trăda o simplitatedemnă.Sedeosebeadeceilalţişi înţinută,căcinugăseailael niciurmăde preţiozitate saueleganţă ostentativă.Peste

ochii vioi şi limpezi se arcuiau nişte sprâncenedese,catrasedeunpeneliscusit. Trăsăturilelui,luateînparte,erauplăcute,

deşiobrazul întreg era lipsit de armonie, impresie subliniată şi de trupul slab şi uscăţiv.Noguchizâmbeaamabiltottimpul, dar nuse amesteca învorbă decâtfoarte rar. Kazu îl urmărea fără să vrea. De la începutbăgasedeseamăcăgulerulcămăşii albeavealaceafăouşoarădungăcenuşie. Cum poate un fost ministru să poarte o

asemeneacămaşă?Oaren-arepenimenisă-

i poarte de grijă? Făcând această descoperire, Kazu îi cercetă pe furiş pe ceilalţi:bătrâniiceispilcuiţipurtau cămăşi imaculate, cu gulere strâns încheiate pe gâturile ofilite. Singur Noguchinu vorbea despre trecut.Fusese şiel, înainte de a fi

fostrechematînminister,ambasadorîntr-o ţară mai mică, dar viaţa sclipitoare a diplomaţilor nu-l interesa deloc. Chiar refuzuldeavorbidespretrecuteraunsemn cănurenunţaseîncălaprezent. Tamaki sporovăia din nou despre recepţiiledealtădată:îşiamintisedeunbal strălucit într-un palat, unde se adunaseră subluminacandelabrelorcapeteîncoronate şi înalta aristocraţie a Europei. Era ca o expoziţiedemedalii,ordineşibijuteriidintot continentul–încareobrajiipătaţi,scofâlciţi ai bătrânelor prinţese păreau palizi în sclipirile nenumăratelor diamante, ca nişte trandafirialbiofiliţi. Apoi se vorbi despre operă. Cineva pomenicuîncântare de scena nebunieidin Lucia,cântatădeGalli-Curci.Unaltulera

depărerecăGalli-Curcifuseseîndeclin,pe când Dal Monte pe care o auzise el era incomparabil mai bună. În cele din urmă Noguchi,caretăcusepânăatunci,spuse:

— Hai să mai lăsăm discuţiile astea despretrecut.Cădoarnune-amramolit. Deşio spusese râzând, avea un soide autoritate în voce care îifăcu pe toţisă amuţească. Observaţia lui făcu impresie asupragazdei.Înoricealtăîmprejurare,ea arfisalvatsituaţiaprintr-oglumă,darprea eraunimeritecuvinteleluiNoguchi.Într-atât sepotriveaucupropriileeigânduri,încâtîşi uită îndatoririle de gazdă. Iată un bărbat careştiesăspunăceeacealţiin-arîndrăzni, gândiea. Intervenţia aceasta topise dintr-odată toată vioiciunea adunării, ca o apă vărsată

peste foc, după care rămâne o cenuşă fumegândă, neagră şi umedă. Unul din bătrâniîncepusătuşească–otusechinuită, care se prelungea de fiecare dată într-un horcăitşicarepăreacănusemaisfârşeşte, întăcereademormântdinîncăpere.Pentru o clipă o expresie comună apăru în ochii tuturor:segândiserălamoarte.

Deodată grădina fu inundată de razele lunii.Kazuatrase atenţia oaspeţilorasupra răsărituluidelună.Sake-ulîşifăceaefectul

şibătrâniiîşiuitarăteamaderăcoareade-

afară.Propuserăoplimbarepringrădinape caren-ocunoşteaunicilaluminazilei.Kazu chemăservitoarelesăaprindălampioanede hârtie.Se ridică chiar şibătrânul cutusea. Nuvoiasărămânăsingur,dar,prevăzător, seînfăşurăpestenasşigură.

Aşa-numita bibliotecă avea stâlpizvelţi de lemn, iarveranda era înconjurată de o balustradă joasă, delicată, ca la templele vechi. Slujnicile luminau calea oaspeţilor, care-şitrăgeausandalelepetrepteledela intrare. Latura aceasta a pavilionului era cufundată în întuneric – luna se ridicase dincolodeacoperiş. Ajunseră toţicubine pe gazonul întins, darcândTamakipropusesăfacăînconjurul lacului,gazdeiîipărurăucă pomenise de lunăînfrigulacestadenoiembrie. — Drumul e primejdios, îi preveni ea. Aveţigrijăpeundecălcaţi. Daroaspeţii,înciudaţicăîitrateazăcape niştebătrânineajutoraţi,seîncăpăţânarăsă facădrumul princrâng.Era frumosacolo, căci razele de lună pătrundeau printre

frunze.Ajunşilalacul încareseoglindea luna,ţinurăneapăratsămeargămaideparte pe cărarea ce ducea pe sub copaciide pe malulcelălalt.Slujnicele,instruitedeKazu, îşidădeautoatăsilinţasă-iajute,leluminau

pietrele şi cioturile din cale, le arătau locurilelunecoase,acoperitedemuşchi. —Cefrigs-alăsat!Şidoarziuaafost atâtde caldă!spuse Kazu, încrucişându-şi braţelecumânecilelargipestepiept. Noguchi mergea alături de ea – i se vedearăsuflareaînlumină.Darnupăreasă aibăchefdevorbă. Kazu o luase înainte ca să le arate

drumul, însă

prea repede.

mergea

Luminiţelecelorlalţisăltaujucăuşepemalul opus,iarînapăseoglindeauîmpreunăluna şi lampioanele. Pe Kazu însăşi o încânta

priveliştea mai mult decât pe iluştrii ei oaspeţi.Emoţionatăcauncopil,strigăcătre malulcelălalt:

—Câtedefrumos!Ceminune!Uitaţi-

vă,lacul!Lacul!

PebuzeleluiNoguchiapăruunzâmbet:

— Ce voce puternică ai! Ca de fată tânără. Plimbareaseîncheiefărăincidente.Abia dupăceseîntoarserătoţiînbibliotecă,se întâmplănenorocirea. Kazuseîngrijisesă-iaştepteunfocbun laîntoarcere.Bătrânii,pătrunşiderăcoarea nopţii, se tolăniră în jurul sobiţei, fiecare cumîivenea maibine.Se aduseră fructe, dulciurişiceaiverde.Tamakideveniseînsă taciturnşiconversaţialâncezea.Începurăsă se gătească de plecare, şiTamakiieşidin

odaie. Când, într-un târziu, fură gata să plece, băgară de seamă că Tamakinu se întorsese. Toţi voiau să-l mai aştepte. Tăcerea deveniapăsătoare.Fiecare dincei patrupăreapreocupatdeungândanume,pe care nu l-ar fi mărturisit nici în ruptul capului. În cele din urmă începură să vorbească despre sănătate: se plângeau, care de astm, care de stomac ori de tensiune.Noguchipăstraofaţăîmpietrităşi nuluapartelaconversaţie. —Măducsăvădces-aîntâmplat,spuse eldeodată,ridicându-seliniştitdelalocul lui. Kazuseridicăşiea,deparcăarfiaşteptat încurajarea lui, şio luă înainte să-iarate drumul,alergândcupaşimărunţişigrăbiţi pe coridorul lustruit ca oglinda.

AmbasadorulTamakizăceafărăcunoştinţă

înbaie.

PărereadoamneiTamaki

Decândţinearestaurantul,Kazunumai fusese pusă niciodată înasemenea situaţie. Începusăstrigedupăajutor.Câtevaslujnice sebuluciră,dareatrimisedupătoţiservitorii din casă. Între timp ieşiseră şibătrâniipe coridor. Gazdeiîiajunse la ureche vocea stăpânităaluiNoguchi:

—Separecăeapoplexie.Oricâtarfide neplăcut pentruaicasei, va trebuisă nu-l mişcaţipână vine doctorul.Pe urmă lăsaţi totulînseamamea.Voisunteţitoţioameni cufamilie,numaieun-amastfeldeobligaţii. Ciudatcă,întoatăaceaagitaţie,vorbele acestea îi rămaseră gazdei întipărite în

memorie. „Numai eu n-am astfel de obligaţii“ – chiar aşa spusese, şi vorba aceastaaprinseolicărireînsufletulfemeii, de parcă atinsese o coardă care încă mai vibra.Întottimpulcâtseocupădebolnav cu sinceră compasiune, dându-şi toată

silinţa, fraza aceasta nu-iieşio clipă din minte. DoamnaTamakisosiîndată,iarKazuse simţi datoare să-şi ceară scuze plângând pentrunechibzuinţa eica gazdă.Dar, deşi vorbeacutoatăsinceritatea,înminteaeise

învârteauneîncetatcuvintele:„Numaieun-

am astfel de obligaţii“, înviorând-o. Noguchi,careoascultase,îiluăapărarea:

— Dumneata n-ai nici o vină. Domnul Tamaki e pentru prima oară oaspete aici, deci n-aveai de unde să ştii cum stă cu

sănătatea. Şi apoi, el însuşi a propus plimbareaîngrădină. Bolnavul sufla greu şizgomotos.Soţia lui,ofemeieîncădestuldetânără,frumoasă şi elegantă în costumul ei de croială europeană, rămase tot timpul rece şi stăpânită, cutoate că starea soţuluieiera gravă. Numai din când în când încrunta

sprâncenelelasunetulshamisen-ului 4 ,care seauzeadinspresalaceamaredebanchete,

mai zăboveau oaspeţi. Sfatul

unde

medicului,dealăsabolnavulcelpuţinîncă ozinemişcat,îlrespinsecuoenergiecareîi întrecea chiar răceala, găsind argumentele celemaiiscusite:

4.Instrumenttradiţionalcutreicoarde.

— Soţul meu a trăit mereu după un principiu:sănudevinăopovarăpentrualţii.

Dacă am stânjeni şi mai mult activitatea restaurantului, mi-ar reproşa-o pe urmă amarnic.Casănumaivorbimcălocalule plindeoaspeţi,iarsoţulmeunuenicimăcar un client vechi al casei. N-are rost să incomodăm şi mai mult. Trebuie să-l transportămlaspital,câtmairepede. Doamna Tamaki îşi repetă dorinţa de câteva oripe un ton politicos şimăsurat, mulţumindu-idefiecaredatăgazdeipentru amabilitate. Kazu se opunea la rândul ei, neobosită:

— Dar nu e niciun deranj, putem ţine bolnavul aici cât timp va crede domnul doctordecuviinţă. Schimbul de politeţuri şi amabilităţi la căpătâiul bolnavuluicare horcăia părea că nusemaisfârşeşte.DoamnaTamakirămase

întotacesttimpstăpânăpesine,iarKazu,în naivitatea ei, stăruia mereu să-i ofere serviciile,pânăcânddoctorulcelcorpolent îşipierdurăbdarea. Înceledinurmăduserăbolnavul într-o odaiemaimare,rarîntrebuinţată.Darcum înjurulluiseînghesuiauNoguchi,doamna Tamaki,doctorul,soradecaritateşiKazu, odaia dădea o impresie de dezordine şi învălmăşeală. Noguchi îi făcu gazdei un semndinochişiieşi, iar Kazuîl urmă pe coridor.Porniseînainteaeicupaşigrăbiţi– avea ceva atât de sigur în mers, încât femeia simţio clipă că parcă el ar fifost stăpânul casei, iar ea, oaspete.Noguchio pornise la întâmplare, printr-un coridor boltitcaopunte.Lacapătoluăsprestânga şiajunse în spatele casei, într-o grădiniţă

plinădecrizantemealbe.Îngrădinadinfaţă nueraniciofloare,daraicicreşteaude-a valma toate soiurile. În cele două odăiţe care dădeau în grădiniţa cu flori stătea Kazu.Luminaerastinsăacolo. Kazuiubeagrădiniţaaceastamodestăşi sălbăticită,încareseretrăgeasingurădupă oreledelucru.Florileşiierburilecreşteau aicifărăunplananume.Lipseauşipietrele ornamentale, şiochiurile de apă cerute de regulilearteigrădinăritului.Semănamaimult cugrădiniţauneicasedeţară,custraturide agurijoare, împrejmuite cu scoici. Nici crizantemelenucreşteauînşiruriordonate:

unele erauînalte, altele mărunte şipirpirii. Laînceputultoamneifuseseaiciomarede floridetoatesoiurile. Kazu nu-l poftipe Noguchiînăuntru şi

nici nu-i spuse că sunt odăile ei, evitând înadinssăsearatepreafamiliară.Îioferiun scaun la capătul coridorului, lângă uşa glisantădesticlăprincaresevedeaîntreaga grădiniţă.Se aşezară, şibărbatul deschise vorbaîndată:

—Eştişidumneatapreainsistentă.Atâta amabilitate cu tot dinadinsul încetează să maifieamabilitate. — Bine, dar e de datoria mea să mă

îngrijesc

îmbolnăveşteîncasamea,chiardacăvine pentruprimaoară. —Epunctuldumitaledevedere,pecare vreisă-limpuicutotdinadinsul.Darnumai eşticopilşitrebuiesăfipriceputcevreasă spună doamna Tamaki. Atitudinea ei rezervatănuvinetocmaidinmodestie.

se

de

un

oaspete

care

Kazuzâmbi,şiînjurulochilorîiapărură ridurimărunte. —Astaamînţelesşieu… — Atunci, dă-mi voie să-ţi spun că şi dumneataeştilafeldeîncăpăţânată. Kazunurăspunse. — Doamna aceasta, continuă Noguchi, cândaaflatcăsoţuleizacefărăcunoştinţă, a găsit vreme să se fardeze înainte de a veni. —Pentruosoţiedeambasador,credcă efiresc. —De,ştiuşieu… Bărbatul îşi lăsă gândul neterminat şi tăcu.Kazusesimţeabineîntăcereaaceasta. Dinspre sala cea mare răzbăteaucrâmpeie de cântec şisunet de shamisen. Se simţi deodatăeliberatădetoategrijilelegatede

accident.Noguchiserezemăşielcomodde speteazascaunuluişiscoaseoţigară.Ease ridicăsăi-oaprindă. — O, mulţumesc, spuse el cu voce calmă. Kazuînţelesecubucuriecănueratonul depoliteţeneutrăpecare-liaunclientfaţă de proprietăreasa restaurantului.Şi, fiindcă eraofemeiecarenuşi-arfiascunsniciodată bucuria,segrăbisăspună:

—AmremuşcărifaţădedomnulTamaki. Dar,nuştiudece,parcămăsimtdeodată atâtde senină! Oare mis-a urcatvinul la cap? — Aşa o fi, răspunse Noguchi sec. Tocmaimăgândeamlavanitateafemeilor… Cred că pot vorbi deschis cu dumneata. DoamnaTamakiarfiînstaresăgrăbească

sfârşitul soţuluiei, numaica să nu moară într-un restaurant, ci pe un pat de spital. Pentru mine e mai importantă viaţa unui prietenvechişiaşdorisărămânăaicipână îşi revine. Dar ce contează dorinţa unui prietenpelângăvanitateauneineveste? În faţaeinu-mipotimpunepunctuldevedere. — Dar atunc asta nu e prietenie adevărată, îl contrazise Kazu, simţind că poatefisinceră cuel.Mie ştiucă mi-arfi totuna ce gândesc ceilalţi. Aş face după cum îmi spune inima. M-am călăuzit totdeauna după sentimentele mele şipână acum mi-am impus voinţa în toate împrejurările. — Şi astă-seară te-ai lăsat dusă de sentimente,ziseNoguchicuseriozitate. Kazu crezu că vorbeşte din gelozie, şi

gândulacestaoîncântăatâtdemult,încât femeiaaceasta mărinimoasă segrăbisă se apere,ceeacemaibinen-arfifăcut:

—Dardeloc!M-amsperiatpurşisimplu şim-amsimţitdatoare să-l ajut.De ce aş avea vreun sentiment faţă de domnul Tamaki? Noguchiseridicăbruscdepescaun:

—Aşadeci,n-afostdecâtîncăpăţânare dinpartea dumitale! Atunci, va trebuisă-l ducemcâtmairepedelaspital. Vorbisepeuntonreceşihotărât,carenu admitea contrazicere.Kazusimţicumise spulberătoateiluziile.Darseţinutareşinu lăsăsăiseghiceascădecepţiaînrăspunsul pecarei-ldădu:

—Bine,aşavomface.Dupăcumdoreşte

doamnaTamaki…

Se întoarseră amândoi, fără să-şi vorbească.ÎnceledinurmăNoguchifucel carerupsetăcerea:

—Îlvomtransportaîncădinsearaasta la spital.Euamsă plec acum, iar mâine, fiindcătotamvreme,măducsă-lvăd. Oaspeţiidinsaladebancheteplecaserăşi toată veselia amuţise. Peste restaurant se lăsasenoaptea,cutăcereaeigoală. Casăscurtezedrumul,Kazuîşiconduse oaspetele prin sala de banchete. Două slujnice,carestrângeaumesele,îşiplecară capeteleînchipdesalut.Trecurăpelângă douăparavaneauritedecâteşasepanouri, care serveau drept decor pentru dansurile clasice.Acum,dupăpetrecere,bronzul lor parcăseîntunecase.Aveauunluciupotolit, aproapemohorât.

Kazuseîntoarsecătreunadinservitoare,

ofemeieîntredouăvârstecuunaeristeţ:

— Nu m-am arătat deloc pe-aici. S-a plânscinevalaplecare? Femeiaridicăochiiconsternată.Niciodată stăpâna nu pomenea astfel de lucruri în prezenţamusafirilor,iardomnul pecareîl însoţeaeraneîndoielnicunoaspete. —Nus-aplânsnimeni.Auplecatfoarte binedispuşi. NoguchişiKazuîmpinseră cugrijă uşa glisantădelacamerabolnavului.Doamna Tamaki, care veghea la căpătâiul lui, le aruncă o privire plină de răceală. Avea sprâncenelesubţiri,desenatecugrijă.Acul deplatinăînfiptînpălăriaeialunecasepuţin delaloculluişisclipiscurtînluminacare veneadincoridor.

Tovarăşiînceasuriderăgaz

Domnul Tamaki fu transportat fără întârziere la spital.Adoua zi, când Kazu venisă-lviziteze,aflăcăeraîncăîncomă, aşacătrimisedoaruncoşuleţcufructeîn camera lui şi se retrase pe un scaun la capătul coridorului, ca să-l aştepte pe Noguchi. Dar Noguchi nu mai venea şi, tot aşteptându-l,femeiaîşidăduseamacăţine lael.Dacăsegândeabine,cutoatăfireaei îndrăzneaţănuiubiseniciodatăbărbaţimai tineridecâtea.Tineriiparcăaveau,şipsihic, şifizic, prea multe probleme, şi-apoierau îngâmfaţi şi obraznici cu femeile mai în

vârstă decâteişiprea săreaumereupeste cal.Înafarădeasta,Kazuaveaunsoide rezervăfaţădetinereţe.Cafemeie,îisărea înochilabilitateatrupeascăşisufleteascăa adolescenţilor, care nu erau niciodată în stare să-şi poarte cu demnitate vârsta. În plus, tenul lor lucios şineted îidădea o senzaţieneplăcută. Asemeneagânduriîiumblauprincapîn timp ce aştepta în coridorul întunecat şi mohorâtal spitalului.Lacapătul luighicea uşaodăiiluiTamaki,dupăcoşuriledeflori care se înşirau până pe coridor. Deodată, auziunlătratdecâineşiseuităpefereastră. Subcerulrece,înnorat,văzuunlocîngrădit cu plasă de sârmă, în care, după toate aparenţele, erau ţinuţi câini vagabonzi pentruexperienţe.Acoloseaflautotsoiul

de cuşti, înguste ca nişte coteţe, sau încăpătoare ca pentrucâinide pază, toate de-a valma, unele de-a curmezişul, altele răsturnatedecâteuncâinecaretrăseseprea multdelanţ.Lângăopotaienumaipieleşi os, văzu una râioasă, şi alături un dulău mare şigras.Lătrau toţiîn cor, un lătrat jalnic,prăpădit,deţisefăceamilă. Personalul spitalului era obişnuit cu ei, căci nu se oprea nimeni în faţa cuştilor. Dincolodeeleseridicaoclădirevechede trei etaje: laboratorul. Ferestrele mici, mohorâte,încareseoglindeacerulînnorat, arătaucanişteochitulburidincarepierise oriceurmădecuriozitate. Kazu fu cuprinsă de milă ascultând schelălăituljalnicalcâinilor.Seminunăcât de sentimentală devenise. Bieţii câini!

Deodatăopodidirălacrimile.Totmuncindu-

şiminteasăgăseascăocalesă-ielibereze, femeiauitădechinulaşteptării. CândsosiNoguchi,ogăsiînlăcrimatăşi o întrebă îndată dacă a murit Tamaki.Ea scuturădincap,darerapreaemoţionatăca să-ipoatăexplicadeceplânge. Noguchi părea grăbit. O întrebă de-a dreptul:

—Aştepţipecineva? —Nu,răspunseKazu,şiunzâmbetapăru însfârşitpeobrajiieirotunzi. —Atuncise nimereşte bine.Mă duc la Tamaki,darnustaumult.Aşteaptă-măaici. Dupăcâtsepare,avemamândoivreme.Doi oameniliberi,astasuntem.Ce-arfisăluăm masaîmpreunăînoraş?

Pecândcoborauamândoistradaînpantă

din spatele clinicii universitare, norii se împrăştiarăşioluminăcaldăserevărsăca apapesteoraş. Kazuîşilăsase şoferul să aştepte, însă Noguchivoia să meargă pe jos. În tonul autoritar cu care bărbatul îipropusese să trimitămaşinaacasăsimţiparcăunreproşla adresa stilului ei de viaţă. Mai târziu va avea destule prilejuri să-şi corecteze impresia,căcivorbeleluiNoguchişiaerul cucarelepronunţaeraumereuatâtdepline dedemnitate,încâtchiarcapriciileşiideile fixecăpătauînguraluiuntonmoralizator. Ajunseră la un loc unde trebuiau să

traverseze bulevardul

Ikenohata.Eracirculaţiemare,darKazus-

arfistrecuratcuuşurinţăprintremaşinipână

petrotuarul celălalt,dacăn-arfireţinut-o

spre parcul

el, cu prudenţa lui exagerată. Fusese pe punctuls-oialafugă,cândNoguchioopri cu un „încă nu, încă nu“. Aşa pierdură

ocazia. În porţiunea de stradă liberă prin

carearfipututtreceseîngrămădirăşiruri-

şiruridemaşini,cuparbrizelestrălucindîn

luminasoareluideiarnă.Înceledinurmă,

Kazuîşipierdurăbdareaşi,prinzându-lde

mână,oluădinloc:

—Acum,hai,repede! Pe trotuarul celălalt, încă îi mai ţinea mânastrâns:omânăuscăţivă,osoasă,cao ramură de copac. Cum ea nu-i dădea drumul, Noguchi încercă să şi-o retragă încet,pefuriş.Eaostrângeainconştientşi, numaicândsimţiîmpotrivirealuitimidă,îşi dăduseama de mareaintimitate a gestului. Noguchireacţionasecauncopil mofturos,

careserăsuceştecasă-ţiscapedinbraţe.Îl privi dintr-o parte, fără voie. Sub sprâncenele stufoase, ochii lui erau vioi, limpezi şi serioşi, de parcă nu s-ar fi întâmplatnimic. Intrarăînparcşioluarăpecărareadepe malulstângallacului.Suflaunvânttăios, careîncreţeafaţaapeiînvălurelemici.Se reflectau în ea amestecate, tremurând, albastrul ceruluişinorii.O fâşie lungă de cer se întindea până la malul celălalt, împrejmuitădenori.Pelaceraubărcipuţine. Peţărmzăceaufrunzuliţedesalcie,părând însă mai proaspete decât tufele înverzite, care erau pline de praf şide zdrenţe de hârtieagăţateprinramuri. Ungrupdeelevitrecuînpasalergătorpe lângă ei, în treninguri albe. Făcuseră

pesemne câteva exerciţii, căcisuflaugreu, încruntând sprâncenele. Feţele lor îi amintiră femeiide statuia unuiashura 5 din templulKōfukuji.Îidepăşirăînfugăpecei doi, cu privirile aţintite mereu înainte, şi curândnusemaiauzidecâttropăitulsurdal pantofilordetenispealee.Unuldineiavea un prosop roz la gât, care se maizărio vremesăltândpesubcopaciidesfrunziţi.

5.Demonrăzboinic,socotita-şiavealăcaşulsubpământ

saupefundulmărilor.

Noguchinuseputustăpânisănuobserve căîntreeişitineriiaceiaeraodiferenţăde vârstădeaproapejumătatedesecol. —Suntgrozavibăieţiiăştia!Deinvidiat! Amrâs eude unprietencare s-a angajat instructorlaogrupădecercetaşi,daracum înţelegdeceîlpasioneazămuncaasta.

— Da, e multă puritate în copiii ăştia,

aprobă Kazu, fără să simtă pic de invidie pentru puritatea băieţilor de pe malul celălalt;vederile luiNoguchiise păreau camsimpleşibanale. Semaiuitarăovremeînurmabăieţilor, alecărorsiluetemişcătoaresereflectauîn apă.Îndărătulcopacilorseridicau,înalteşi mohorâte,blocuriledinUeno-Hirokogi,iar deasupraloratârnau,pecerulîntunecatde fumul fabricilor, două baloane roşii cu reclame. Kazuobservăcămânecilepardesiuluilui Noguchierauuzate.Deodatăisepărucăîn toateamănuntelepecareledescoperălael zacecâteunreproşlaadresastiluluieide

viaţă. Oricum, descoperirea

deprimantă se afla în afara sferei ei de

aceasta

influenţă, căci Noguchi ar fi respins fără doarşipoateoriceamestecindiscretînviaţa luipersonală.Spresurprindereaei,bărbatul îighicigândul:

—Teuiţilapardesiulmeu?L-amfăcutla

Londra,prin1928.Suntunelelucruricare,

cuvremea,îţidevindragişideneînlocuit,

nucrezi?

Benten, cea

înconjurată de lotuşi, trecură prin poarta templuluiGojio-Tenjinşiurcarăapoidealul Ueno.Tot uitându-se la siluetele delicate, golaşealecopacilorceseconturauprecis pecerulalbastru,caîntr-opicturăpesticlă, ajunseră la poarta veche a restaurantului Seijiōken. Rotiseria era, la ora aceea a prânzului,aproapegoală. NoguchicomandăunmeniufixşiKazuîl

Traversară insuliţa

imită.Delamasalordelângăfereastrăse vedea clopotniţa unui templu vechi. Bucurându-se de căldura dinăuntru, Kazu remarcăfărăînconjur:

—Afostcamreceplimbarea. Darpentrueaplimbareaprinfrigavusese gustul ineditului. Femeia aceasta, care cunoştea numai munca de toate zilele în restaurant,eraacumuimităşiîncântată. Cufireaeiimpulsivă,Kazunu-şianaliza dinaintehotărârile,cisegândealaunlucru numai după ce îl făcuse. Astfel, i se

întâmplaadeseasăizbucneascăînlacrimiîn mijlocul unei conversaţii, fără să ştie pe

momentdeceplânge:lăcrimaînaintedea-

şidaseamadesentimenteleei. Noguchi nu-şi ceru scuze pentru plimbareaprinfriglacareoinvitase,aşacă

femeiasesimţidatoaresăsubliniezecâtde mult îi plăcuse. El o ascultă, apoi spuse scurt:

—Măbucur. Faţaluirămaseinexpresivă,şitotuşipărea oarecummulţumit.Kazunumaiîntâlniseun astfeldeom.Cunoşteamulţiîncuiaţi,şiîn conversaţiieraobişnuităsădeaeatonul,dar Noguchiodominapurşisimplucutăcerea lui. Cum se putea ca bărbatul acesta în vârstă,atâtdesimpluîntotcefăcea,săaibă atâtaautoritateasupraei? Întăcerilelungidintreei,Kazucercetape îndelete restaurantul: se uita la pasărea împăiată dintr-o vitrină, apoi la perdelele alese cu gust, la inscripţia chinezească înrămată de pe perete: „O sală plină de oaspeţi bine veniţi“, ori la tabloul

reprezentând corabia de război Ise construitălaKawasaki–olitografiedepe

la1800.Vasulînaintapeomarecuvălurele

desenatecuprecizie.Pânteceleluiroşuse vedea prinapa străvezie până sub linia de plutire. O atmosferă de belle époque, în care toate se potriveau: restaurantul europeanînstiluldelaînceputulsecolului, şi fostul ministru care-şi lua prânzul pe îndelete, în costumul luivechienglezesc. Potriveala aceasta o irita, căciea prefera lucrurile noi, proaspete, pline de forţă şi vitalitate. Noguchideschisevorba:

— Diplomaţia te sileşte să apreciezi corectoamenii.Eucredcămi-amformatun ochi bun, căci n-am făcut altceva toată viaţa. Răposata mea soţie era un om

minunat…Delaprimaîntâlniremi-amdat seama şi am ales-o. Numai că, neputând prevedeaviitorul,n-aveamdeundeşticât de scurtă îiva fiviaţa… S-a îmbolnăvit îndată după războişia murit… N-aveam copii, aşa că amrămas singur cuc.A, nu,

dacă vrei să mănânci toată supa, ridici farfuriapuţinîntr-oparte.Uite-aşa.Exact. Kazuîiurmăsfatul,stupefiată.Pânăacum niciunbărbatnuîndrăznises-oînveţecum semănâncădupămodaeuropeană. —La primăvară, urmă Noguchifără să bageînseamăexpresiadepefaţaei,m-au

invitat nişte

sărbătoarea

izvoarelordelaNara.Pânăacumn-amfost niciodată la sărbătoarea asta.Dumneata o cunoşti? —Nu,nicieun-amfostîncăacolo,deşi

prieteni la

aşfiavutdecâtevaoriprilejul. —Ce-arfisămergemîmpreună?Ştiucă eştifoarteocupată,dar… Kazuacceptăfărăezitare.Maierauvreo treilunipânălasărbătoare,darabiaspusese „da“, că fantezia eiprinse aripi.Începusă viseze,şicurândiseurcăoroşeaţăînobraji care nu venea numai de la căldura din restaurantdupăfrigulde-afară.Nu-şiputea ascundeemoţia. — Dumneata ai o înflăcărare ciudată, comentăNoguchimânuind cuţitul depeşte cuincrustaţiidelicate. Arătamulţumitdecâteoriîşiexprimacu atâtaconvingerepărereadesprealţii. —Înflăcărare?repetăKazu,încântatăla culmedeobservaţialui.Adică,încefel? Defapt,nupreacred,deşimi-ospunetoată

lumea,probabilcasămătachineze. — N-am avut intenţia să te tachinez, replică Noguchiatât de acru, încât Kazu amuţi. După un timp începură să vorbească despreorhidee.Eanupreaştiamarelucru despre orhidee, aşa că trebuisă-l asculte cuminte pe bătrânul din faţa ei, care se umflaînpenecaunşcolarcucunoştinţele luidespreflori.Şi-limaginăcucâtevazeci deaniînurmă,făcândpegrozavulînfaţa vreuneifetişcanecare-linteresa. — Uită-te la floarea asta. Ştii cum se numeşte? Kazuseîntoarseşiaruncăoprivirespre unghiveciaşezatpeoetajerăînspateleei. Darcumn-ointeresadeloc,întoarsecapul fără s-o maicerceteze şi răspunse, poate

preagrăbită,cănuştie. —Eundendrobium,explicăeljignit. Kazun-avuîncotroşiseîntoarseîncăo dată, ca s-o privească mai amănunţit. Floareadeserăînghiveciuleimic,smălţuit înalbastru,n-aveanimicdeosebit–câteva petale mici, tivite cu roşu, atârnau parcă plutindînjurullujeruluisubţire.Cumstătea aşa în ghiveci, cu petalele eicomplicate, părea maicurând o orhidee artificială din hârtiecolorată.CucâtKazuseuitamaimult laea,cuatâtisepăreamairidicolă,baera urâtă de-a binelea în după-amiaza aceea tihnitădeiarnă.

Kazufilozofeazădespredragoste

Întoarsăacasă,Kazusetemucăfericirea ceasurilor petrecute cu el se va topi în mulţimea treburilor zilnice. O bucura mai ales faptul că cineva îi acordase atâta atenţie.Şibucuriaaceastaneaşteptatăofăcu sădescoperecâtera,defapt,desingură. Alături de el nu-şi dăduse seama, dar acumdupădespărţireoasaltarătotfelulde gânduri.Înprimulrând,începusăvisezela cămăşielegante şicurate şila haine bine croitepentruel.Dardeaşacevanuseputea ocupa câtă vreme nu era sigură de sentimentele lui, căci era exclus să se amesteceaşa,nitam-nisam,înviaţalui.Or,

nu ştia nimic despre sentimentele lui. Ce ciudat,ajunseseîncăodatăînsituaţiadea nuştinimic despre sentimentele cuiva.Era nunumaiciudat,cide-adreptulrevoltător. Apoi se întrebă de ce poartă bărbatul acestahaineatâtdeuzate,chiardacăsunt din stofă bună.Tare ar fivrut să afle ce venituri avea. Precis că trăia numai din pensie, care nici nu putea fi mare. O existenţă jalnică pentruunomcare fusese cândvaministru. Toate aceste gânduri nu-i mai dădeau pace niciîn ceasurile în care-şiîntreţinea oaspeţii.Căutamereuocalecasăaflece venituriputeaaveaNoguchi.Dinîntâmplare, nupestemulttimpnimeriîntr-osocietatede funcţionaricarediscutauchiardesprepensii. Kazuremarcăîntr-odoară:

— Ce-ar fi să hotărască guvernul

administraţia

restaurantelor?Îmiînchipuicăpe-obăbuţă

ca mine ar scoate-o îndată la pensie. De fapt,n-arfirăudeloc,oricumemaiplăcut săteodihneştiprimindpensiedecâtsăfaci

toatămuncamea…Daroarecepensiemis-

arcuvenimie? — Ehei, dumneata ai lua o pensie de ministru…astafacevreotreizecidemiide yenipelună. —Vaidemine!Atâtdemult? exclamă ea cu o mirare prefăcută, spre hazul celorlalţi. În seara aceea, înainte de a adormiîn cămăruţaei,îitrecurăprincaptotsoiulde gânduri. Spredeosebiredeodăileelegantepentru

deodată

preia

oaspeţi, cele două camere în care locuia Kazu erau foarte simple, mobilate fără imaginaţie. În dormitor n-avea decât un telefonlacăpătâiul saltelei,înjurul căruia zăceau pe jos vrafuri de reviste. Nici un obiectdecorativnuîmpodobeaodaia;chiar şiîntokonoma 6 seafladoaronoptierăcu câteva sertăraşe. Totuşi, de câte ori se tolăneape salteaua careumplea maitoată odaia,Kazusesimţeadestinsăşiîmpăcată cusineînsăşi.

6.Nişăîn camerelejaponeze,cu tablourişiaranjament floral.Loculdinfaţăesterezervatoaspeţilordeonoare.

Aflase deci că Noguchi primeşte vreo treizecidemiipelună.Păiatunciinvitaţiala restaurant fusese un lux pentru el, socoti Kazu,şiinimaiseumpludebucurie.Acum, că avea date precise, imaginaţia ei prinse

aripi. Se gândila poziţia luistrălucită de odinioarăşilasituaţialuimodestăde-acum, pe care o suporta cu atâta mândrie şi demnitate. Toate acestea i se păreau romantice femeii care trăia numai printre oamenibogaţişiinfluenţi. Înziuaurmătoarerenunţălaplimbareaei obişnuitădedimineaţă,căcigăsiseînziarun anunţ despre moartea luiTamaki.Bătrânul îşi dăduse duhul seara la zece, iar înmormântareaurmasăaibălocpestedouă zile, la templul Tsukigi-Hongangi, la ora unudupă-amiază.Întâivrusăfacăovizită de condoleanţe, îşi pregăti chimonoul de doliu,dar,amintindu-şidepurtareadoamnei Tamakidinsearacupricina,serăzgândi. Înceledouăzilecareurmară,petrecute într-o aşteptare continuă,chinuitoare,inima

eipătimaşăseînflăcără. Cu toate că moartea luiTamakifusese anunţată înziar, Noguchiar fitrebuit s-o

înştiinţeze.Un telefon din partea luiar fi asigurat-o de afecţiunea ori cel puţin de prietenialui.Totuşi,nupriminiciunsemnde lael. De câte ori suna telefonul, Kazu se emoţiona ca o şcolăriţă şi i se tăia

răsuflarea.Îierateamăcă,dacăsunaîntr-

adevărNoguchis-oînştiinţezedemoartea prietenului lui, n-are să-şi poată ascunde tremuruldebucuriedinvoce.Niciodatănu mai aşteptase cu atâta nerăbdare o înmormântare.Hotărî sămeargălacoafor cu o zi înainte apoi amână pentru ultima dimineaţă.Plimbareadinziuaprecedentăîl uimipegrădinar:Kazutrecupelângăelfără

unsalut,fărăobservaţii.Cumersul repezit ocoli grădina o dată, apoi, cu totul împotrivaobiceiului,încăodată.Bătrânul,

careslujiseşifostuluiproprietaralgrădinii, ocrezuieşitădinminţi.Îşispusecăaşavor fi arătând vrăjitoarele care bântuie prin codri. Nici măcar în ajunul înmormântării Noguchi n-o sună. Kazu se simţi de-a binelea înfrântă.Gustă chiar cu un soide

voluptatetoatăamărăciuneaînfrângerii.Nu-

itrecuoclipăpringândcăarputeafiprea ocupatcupregătirilepentruînmormântareca să mai ia legătura cu ea. Refuza orice presupunerecarearfipututs-oliniştească. Numaicertitudineacăafostuitatăşipărăsită maiardeaînsufletulei. Dintr-o dorinţă de răzbunare, fie pe

Noguchi,fiepedoamnaTamaki,împăturiîn hârtie fină de mătase un cadou de condoleanţeexagerat:osutădemiideyeni. Detreioricâtpensia unuia caalde el,îşi spuse ea curăutate.N-o obliga nimenila gestul acesta, dar ise părea că numaiun astfel de cadou ar putea fi pe măsura sentimentelorei. Ziuaînmormântăriieracălduroasă–ozi senină de iarnă timpurie, în care până şi vântuleraplăcut.Nu-şimaifăcuplimbarea dedimineaţă,înschimbpierduomulţimede vremecuîmbrăcatulhainelordedoliu.Apoi ieşipe Ginza la unsalonde coafură.Prin geamul maşinii se uita la tineretul care umplea trotuarele. Şedea ţeapănă în chimonoul de doliu, cu gulerul frumos răsfrântlaceafă,şiseuitacuochiatenţişi

pătrunzătoriafară.Isepăreaustrăveziitinerii aceştia: le cunoştea atât de bine sentimentele, ambiţiile, micile şiretenii, tristeţeaşiveselialor! Launcolţseîntâlnirădoiliceenişidouă fete: se salutară ca europenii, cu gesturi exagerate. Unul dintre băieţi, care purta şapcădelicean,oluăpedupăumărpefata delângăel.Eaaveaunpardesiuscurtde stofă roz flauşată şi nu părea deloc stingheritădemânaluipeumăr.Închisesepe jumătateochiiînluminapreaputernicăşise uitaindiferentăpesubgenelamaşini.Atunci se întâmplă lucrul acela surprinzător:

semaforul trecupe verde şi,înclipa când porniră maşinile, fata în pardesiul roz smulse şapca liceanului şi-o aruncă în mijlocul străzii. Kazu întoarse instinctiv

capul:pringeamuldinspatevăzucumşapca disparesubroţilemaşiniiurmătoare,întimp ce băiatul, rămas pe trotuar, bătea neputinciosdinpicior. Şoferulobservaseşielcucoadaochiului mişcarea:

—Ceţi-eşicufeteleastea,remarcăel. Nuştiiniciodatălacesăteaştepţidelaele, zău aşa. Oare ce i-o fi venit puştoaicei ăsteia? Din spate, Kazu îi vedea obrazul schimonositdeunzâmbetstrâmb. — Ei, a făcut şiea o glumă, răspunse Kazu. Darîşisimţiinimabătândmaitare,cade obucurierăutăcioasă.Oîncântasemişcarea violentă cu care fata smulsese şapca din capul liceanului ca s-o arunce în calea

maşinilor. Gestul ei n-avea nici un sens.

Totuşi,Kazusimţioemoţieciudatăuitându-

se la capul ciufulital tânăruluirămasfără şapcă. Episodulacestacontinuăs-opreocupetot timpul cât stătu sub mâinile atente ale coafezei. În penumbra salonului, Kazu deveneadeobiceivorbăreaţă,dardedata asta tăcutot timpul, privindu-şiînoglindă faţafrumoasăşiplină.Totuşi,complimentele obişnuitealecoafezeiisepărurămincinoase:

hotărâtnumaieratânără. Ceremonia de la templul Tsukigi- Hongangi fu impresionantă. Invitaţii se perindauînşirurilungiprinfaţacoroanelor deflori.Kazulăsălaintraredaruleideo sută de mii de yeni, apoi înaintă în şirul celorlalţi,salutânddiscretdincappecâţiva

clienţiairestaurantului.Înluminablândăa

pluteau miresme

înviorătoaredetămâie.Ceimaimulţiinvitaţi erauînvârstă.Moşneaguldinfaţaeiaveao danturăfalsă,careclămpăneafărăîncetare, cu un sunet sec, de jucărie mecanică. Înaintând în şir, Kazu îşi imagină că în curândvadaochiicuNoguchişiîşipierdu stăpânireadesine.Înclipaurmătoareozări pedoamnaTamaki:păreamaicurândseveră decâtîndureratăşi,dupăfiecareplecăciune adâncă înfaţa unuioaspete, privirea eise ridicaspreunpunctfixundevaînaer. Înfine, îl zăripe Noguchi:stingheritîn hainadedoliu,cubanderolăneagrălabraţ, stătea nemişcatcufaţa lipsită de expresie. Dupăceaprinsetămâie,Kazuseapropiede el şiîl prividreptînochi.Noguchinicinu

soarelui de

iarnă

clipimăcar:îiîntoarseprivireafărăurmăde emoţie,apoiplecărespectuoscapul. Nus-arputea spune că acea clipă arfi însemnat pentruea o dezamăgire.Fiindcă, printr-unmecanismabsurd,înmomentul în careîiîntâlniprivireaindiferentă,Kazuîşi dăduseamalimpedecăeîndrăgostitădeel. Îndată ce ajunse acasă, luă un sul de hârtieşi-iscriseurmătoareascrisoarelungă şiceremonioasă:

DragădomnuleNoguchi, Măbucurcăamavutaziprilejulsătevăd şi că eşti sănătos. N-am să uit niciodată invitaţia la masă şi plimbarea noastră din ziuaaceea.Demultn-amaifostnimeniatât deamabilcumine.Veicredecă,jucândprea desroluldegazdă,mi-afăcutodeosebită plăceresăfiularândulmeuinvitatălamasă.

Darnu,trebuiesăsubliniezcăceamaimare bucuriemi-afăcut-oatenţiadumitale. Mă întristează totuşiunlucru.Amaflat dinziarvesteadureroasăaîncetăriidinviaţă a domnului Tamaki. Mă întreb însă cu amărăciunedecenumi-aidatuntelefon.Ca să fiu sinceră, nici nu-ţi închipui cu câtă nerăbdareamaşteptatpânăastăzisă-ţiaud glasul.Unsingurcuvântarfifostdeajuns casămăconvingăcăte-aigânditlamine. Acumsuntdezamăgităcăn-aifăcut-o. Nu vreau să te obosesc cu reproşurile. Sper să mă ierţişisă înţelegică această scrisoare vine doar din preaplinul inimii mele. Abia aştept să te revăd şi dorinţa aceastadăsensfiecăreizile.

Îndupă-amiazaurmătoare,Kazuseduse,

dinobligaţie,laoreprezentaţiedebaleta

uneişcoli.Laprimelecuvintealecântecului Yasuna:„O,dragoste,dragoste,numălăsa nemângâiată…“izbucniînplâns. Adouazilaamiază,îitelefonăNoguchi. Vorbidespre lucrurifără importanţă şinu pomenidelocdereproşuldinscrisoareaei. Vocealuieraserioasăşisolemnă,fărăpic de umor. Convorbirea ţinu mult, deşi se împotmoleamereu.Înceledinurmă,Kazu îşipierdurăbdareaşiseplânsede-adreptul:

— De ce nu m-ai înştiinţat înainte de înmormântare?

La capătul celălalt, bărbatul tăcu.Apoi seauziunrâsetfals,înfundat,caunhârşâit, şivocealuiopacă:

—Dreptsă-ţispun,n-amavutdece.Şi-

apoi,telefoanelemăobosesc. Kazu rămase uluită. „Telefoanele mă

obosesc“ – astea erau pur şi simplu cuvinteleunuiombătrân.

Înaintedeexcursie

După această convorbire, cei doi se întâlnirămaides.KazuîlvizităpeNoguchi şila el acasă.Locuia singur într-o căsuţă vecheîncartierulShiina.Oservitoareîntre două vârste, cam urâţică, avea grijă de gospodărie,ceeaceoliniştipeKazu.Îndată începu să se amestece plină de zel în treburile luipersonale. De Anul Nou, de pildă, îi trimise un prânz complet de la Setsugo-an. În bibliotecă, Noguchi avea toate rafturile pline cucărţiînlimbistrăine.Pe Kazuoimpresionautaretitlurilepecarenu leputeadescifra,iarbărbatul,conştientde

efectulpecare-lfăceaucărţileluiasupraei, oprimeamereuînbibliotecă.Easeuitala toate volumele şi o dată îl întrebă cu naivitate:

—Dumneatale-aicititpetoate? —Da,campetoate. —Aişicărţi…deocheateprintreele? —Nu,niciuna. Răspunsul lui o uimi sincer. O lume dominatănumaideintelect–astaîidepăşea puterea de înţelegere. Doar era firesc ca toatelucrurilesăaibădouăfeţe.Or,ceeace o impresiona la Noguchiera tocmaifaptul căomulacestapăreasănuaibădecâtfaţa pe care o arăta lumii. Fireşte, Kazu nu credea, în principiu, că există astfel de oameni.Totuşiîncepusă-şicompunătreptat oimagineidealizatădespreel,incompletăşi

oarecumneliniştitoare.Până şipurtarea lui ceremonioasă şi rigidă i se părea atrăgătoare,învăluităînmister. Când îl cunoscumaibine, descoperică lumeaîluitaseaproapecompletşiisepăru ciudatcăelnicinusesinchiseşte.Cutoate căideileluiradicalen-oconvingeaudeloc, exista totuşio contradicţie între poziţia lui progresistă şi uitarea oamenilor – o nepotrivire care, după părerea ei, trebuia neapărat corectată.Cumse puteauîmpăca nişteideiviicuoexistenţăsfârşită?Noguchi căzusededouăorilaalegeri,darîncămai rămăsese consilier al partidului radical- reformator.Kazueraindignatăcănicipentru şedinţenuisepunealadispoziţieomaşină şierasilitsăcălătoreascăcutramvaiul,în picioare,agăţatdebară.

Decâteorivenealaelacasă,oderanja câte ceva, ca la început când văzuse gulerulluinutocmaicuratşimânecileuzate. Ba era poarta strâmbă, ba se coşcovea zugrăvealaprăfuitădepecasaluidelemn, ba o supărau buruienile din grădină ori soneria nereparată. Singură nu se putea apuca să le îndrepte, dinproprie iniţiativă, iarNoguchinueradelocdispussă-iacorde preamultedrepturi.Unmotivînpluspentru ea să-şidorească o intimitate maimare în relaţiilecuel. Înianuarieseduseră,lasugestiaei,laun teatrukabuki.Kazulăcrimalatoatescenele triste,întimpceelrămaseimpasibil,dela începutpânălasfârşit.Înpauză,înfoaier,o întrebăcuinteres:

—Oaredeceplângilaasemeneaprostii?

—Nuştiunicieu.Îmivinlacrimileaşa, delasine. —Delasine?Interesant.Încearcătotuşi să-miexplicicumvineasta. Noguchiîşibăteajocdeea,otachinaca pe o fetiţă, dar pe cel maiserios tondin lume.Dar ea numaiavea niciunchef să facăpenaiva,dimpotrivă,înclipaaceeaîi futeamădeel. În aceeaşi seară, Noguchi îşi pierdu bricheta.Când îşidăduseama că n-o mai are, se zăpăci cu totul; din demnitatea şi calmul lui dintotdeauna nu mai rămăsese nimic. În mijlocul actului se ridică pe jumătate de la locul lui şi începu să scotocească febril prin buzunare, bolborosindconfuz:

—N-omaiam,n-omaiam.

Parcăeraaltom.Kazuîlîntrebăceare, dar nicinu-irăspunse măcar.Cugenunchii traşila piept, îşibăgase capul sub scaun, căutând.Deodatăîşiamintidecevaşispuse cuvocetare:

— Aşa e.Înfoaier.Sigur că acolo am pierdut-o. Câţiva oameni din jurul lui întoarseră capetele,sâsâindenervaţi.Kazuluăîncele dinurmăiniţiativaşiieşipeculoar.Noguchi ourmă.Înfoaierîlîntrebăliniştită:

—Vreisă-mispuiacumce-aipierdut? — Bricheta mea Dunhill. Un model vechi,unacaastanumaigăsescaziîntoată Japonia. —Staisă vedem.Unde-amstatnoide vorbăînpauză?Aha,dincolo. —Aşa-i,acoloamstat.

Gâfâia de enervare, şifemeiiise făcu milă de el.Niciacolo nugăsiră nimic pe covoruldeunroşuaprins.Delamăsuţade

primire din faţa intrăriise ridică o femeie întredouăvârste,înhalatdelucru,carese vedeacăn-aveacefaceîntrepauze. —Pe-asta o căutaţicumva? întrebă ea politicoasă.

Obiectulpecare-lţineaînmânăeraîntr-

adevăr bricheta lui Noguchi. Faţa lui se

lumină atât de brusc, încât după această întâmplareKazuîlmaitachinămultăvreme, zicând:

—Cândoareaisăteluminezidefericire şidincauzauneifiinţeomeneşti,nunumaia uneibrichete? Cu toate acestea, incidente ca cel cu

bricheta n-o

de

descurajau. Lipsită

prejudecăţicumera, vedea înpurtarea lui numai o slăbiciune copilăroasă pentru obiectelecare-iaparţineau. Asemeneasituaţiisemairepetară.Edrept că Noguchi spusese la banchetul din toamnă:„Haisămailăsămdiscuţiiledespre trecut,cădoarnune-amramolit“,daratunci fusesevorbadeamintiri,nudeobiecte.Căci eleralegatdeoseamădelucruşoarevechi. Cândajunsesă-lcunoascămaibine,Kazuîl surprinseadeseascoţândunpieptenevechi dinbuzunaruldelapiept,pecareşi-ltrecea cu grijă prin părul cărunt. Află că avea pieptenele de treizeci de ani: îl făcuse speciallacomandă,dinlemntare,căcipână atuncirupsesemaimulţipiepteniînpărullui desşiţepos. Ticurilenu-iveneaudinzgârceniesaudin

sărăcie, ci erau mai curând un protest împotrivamodeisuperficiale,agoaneidupă lucruri noi şi ieftine, de tip american. Se încăpăţâna să trăiască după principiile unei eleganţedesueteşiţinealatradiţie.Gustul acesta aristocratic se potrivea de altfel de minune cu vechile idealuri ale cumpătării. Dar Kazunuputea înţelege snobismul lui exageratşiînvechit.

Chiarşiîntoiul iernii,Kazuîşifăceacu regularitateplimbareadedimineaţă.Strivind subpiciorcristaleledegheaţăsclipitoare,se întreba ce-iplace înfond maimultla el:

fineţeaaristocraticăafostuluiministru,care făcuse pe vremurio carieră strălucită, sau credinţaluiînideilenoi,radicale?Pedeo parte, bărbatul acesta o atrăgea cu maniereleluideosebite,pedealta,simţea

căideilenoisuntdeviitor,deşinuleprea înţelegea.CeledouălaturialeluiNoguchii sepăreaucadouătrăsăturifizice:eracaşi cums-arfiîntrebatdacă-iplace maimult nasulluiascuţitsauurechilemari. Iubirea lor crescu cu-ncetul. De Anul Nou,când Kazuîifăcuo vizităacasă,se sărutarăpentruprimadată.Eaîmbrăcaseun chimono de mătase verde-pal cutrestiide bambus albe, coşuleţe argintiişipinipitici de-unverdeînchis.Eraîncinsăcuunobide culoarea guşii porumbelului, pe care era brodatăolangustămaredeIse,înroşuşifir deaur.Blanadenurcăolăsaseînmaşină. Găsipoartaîncuiată,chiarşiînziuaaceasta desărbătoare.Casapăreatristăşipărăsită. Totuşi,dedataastaştiacelpuţincăsoneria ereparată.

La vizitele anterioare, observase de câtevaoricăservitoareabătrâioară,careo lăsamereusăaştepteoveşnicielapoartă,o cercetacuunsoidedispreţ.Larândul ei, simţea faţă de ea aversiune. Într-o zi, Noguchiochemasesă-ideaocartedinraft, spunându-i titlul în germană. Servitoarea repetase titlul fără să se-ncurce, apoi scosesecarteadinraft.Deatuncin-oputea suferiKazu. De Anul Nou era linişte pe strada lăturalnică unde locuia Noguchi. Nu se auzeadecâtzgomotul sec,repetat,al unei mingilovitederachetă.Kazusesimţeade fiecare dată stingherită în faţa şoferului, căci, după ce suna la poartă, era silită să aştepte o groază până îi deschidea servitoarea.

Singurul semnde sărbătoare la casa lui Noguchierauceidoipinipiticide-oparteşi dealtaaporţii,încarebăteaupiezişrazele soarelui de iarnă. Kazu privi de-a lungul străzii. Lumina oblică accentua hârtoapele drumului,sculptândparcăfiecaregroapăşi fiecare ridicătură.Uncopac şiunstâlpde telegrafîşiaruncauumbrelepestestradă.Pe mijlocul drumului se topea gheaţa, iar în pământulmoaleşinegruluceaurmalatăa unei roţi. Kazu ciuli urechea la jocul cu mingea.Eraundevape-aproape,darpecopii nu-i vedea, şi nici glasurile nu le auzea. Zgomotul încetă deodată.Aha, le-a căzut mingeapejos,îşiînchipuiea.Apoiauzidin nouloviturileacelearegulate.Şiiaropauză. Parcăvedeamingeamică,colorată,căzând pepământulmoale.Şiîşiimaginăcăceeace

sepetrecea acolo dupăzid,cuîntreruperi, pe-ascuns,eraunjocnepermis,plindetaină. Zgomotuldepaşiînsandaledelemnse apropiadepoartă.Kazuluăoţinutăţeapănă lagândulcăvadaochiicuservitoareacea nesuferită.Dar înpoartă îiapăruNoguchi însuşi, primind-o cu o plecăciune. Roşi, surprinsă. —Femeia are ziliberă.Azisuntsingur acasă,oinformăel. Purtahaineletradiţionaledeceremonie. — La mulţi ani! Vai, ce bine-ţi stă în chimono! Intrândpepoartă,Kazuavuostrângere de inimă când îi văzu îmbrăcămintea impecabilă.Cine l-o fiajutatla îmbrăcat? Când ajunseră prin coridor în camera de primire,îipierisetoatăbunadispoziţie.

DarNoguchinu-iluaniciodatăînseamă nazurile. Se întinse după carafa cu toso 7 , dândsă-itoarnecumânaluiînceaşcă.Ea ezita să ridice ceaşca de Anul Nou cu gândurirele,aşacăpreferăsă-şiverseîntâi focul.

7.Lichiordinorez condimentat,băuturatradiţionalăde AnulNou.

— Prostii, spuse el după ce o ascultă. Sigurcăfemeiam-aajutatlaîmbrăcat.Cu haineleeuropeneecamneglijentă,darcând evorbadechimonourieînelementulei. — Dacă ţiila mine cât de puţin, dă-o afară pe femeia asta! Îţifac rost de fete multmaiconştiincioase,câtevrei.Dacăn-o daiafară… NiciKazuse opriînmijlocul frazei,izbucnindînplâns.Niciacasănumai potsădormdegrijadumitale.

Noguchi răspunse doar printr-o tăcere încăpăţânată. Se uita pe geam şi număra boabele verzui de pe firele de barba- dracului,carecreşteausubprunul roşudin grădină. După ce îi mai ascultă un timp jeluirile,luăcarafacutosoşiîiofericusila ceaşcalăcuită.Eaopusepebatistaudăde lacrimi şi se aruncă deodată pe tatami 8 , lipindu-şiobrazul plâns de genunchiul lui. Avutotuşigrijăsăîntindăîntâicolţuluscat al batistei peste pantalonii lui de mătase ţeapănă,casănu-iude.

8.Rogojinădinpaiedeorez.

Mânabărbatuluilunecăîntr-omângâiere pestebrâulei.Kazuştiacăgulerulrăsfrânt alchimonouluiîidescoperălaceafăpielea albă,netedăşiparfumată.Şiselăsăînvoia mângâierii lui, blândă ca o melodie bine

cunoscută.Atuncise sărutară pentruprima dată.

Sărbătoareaizvoarelorlatemplul

Nigatsudō

De multplănuiseră să meargă împreună la sărbătoarea izvoarelor 9 de la Nara. Noguchi fusese invitat de un prieten, directorulunuiziarcareorganizaseexcursia. Maierauîngrupullorunziaristdeoptzeci de ani, un industriaş şi un economist în vârstă.Kazunuînţelegeadeceoinvitase Noguchitocmailaexcursiaaceastaaproape oficială. Doar nu putea el, care făcea o deosebire atât de strictă între treburile oficiale şi viaţa particulară, să cheme o femeiefărăsă-ianunţepeceilalţi.Iardacă oinvitasepecontpropriu,puteautotatâtde

binesămeargăsinguriînaltăparte.Dece ţinea neapărat să se arate cu ea în ochii lumii? Din ce i se povestise despre festivităţiledelaNara,Kazuştiacă,oricât arfiîncercateidoisăseizolezedegrup,în searasărbătoriiarfifostoricumîmpreunăcu ceilalţi.

9.SărbătoarereligioasăatempluluiNigatsudō;înesenţăe

vorbadesfinţireaizvoarelordinfaţatemplului.

Înplus, se simţea jenată de cheltuielile

maripecareilepricinuialuiNoguchi.Şi-

apoi,maieraşifaptulcăsevasimţiprostîn compania prietenilor lui intelectuali. În restaurantul eifăcea faţă oricăror oaspeţi, oricât de sus-puşiar fifost, dar în afara serviciului se ferea să ia parte la conversaţiilelorsavante. Kazu făcu tot felul de presupuneri,

necăjită că Noguchi nu-i dădea nici o lămurire. În cele din urmă se sătură de speculaţiişiseduselaelcuunplicîncare pusese două sute de miide yeni.Avea de gândsă-ioferebaniipentrucălătorie. Era obişnuită să dea bani politicienilor, care îi primeau întotdeauna fără să clipească.Chiar şiGenkiNagayama luase delaeaîncâtevarânduriosută-douăde mii,întotalpesteunmilion. Dar cuNoguchinu-imerse:de la banii aceştiaseiscăprimaceartăîntreei.Astfel aflăKazucă,începriveşteexcursia,planul luieraînfondfoartesimplu. —Plătesceutrenulşihotelulpentrutine, spuseel.Câtdespremine,delabunînceput amfostinvitatpecheltuialalor.Şi-apoi,s-au bucurat toţi când le-am spus că vin cu

proprietăreasa restaurantului Setsugo-an. Voiausăplăteascăşicălătoriata,darn-am acceptat. E o socoteală rezonabilă, nu crezi? — Bine, dar e prima noastră călătorie împreună.N-arfitotuşimaibinesămergem numai noi doi, într-un loc unde putem fi singuri? —Ah,aşate-aigândit?Şieucarevoiam săteprezintprietenilormei… Această remarcă a lui încheie discuţia. Kazu fu mişcată şiîncântată la culme de sentimentelesimpleşicuratealebărbatului. —Bine,vomfacecumvreitu,răspunse ea.Ce-aiziceînsăsă-ichempeurmăpetoţi la mine, în chip de mulţumire pentru excursiaasta? — Cred că nu e rea ideea, acceptă

Noguchicalm.

Grupulseîntâlnilagarăînziuade12,la

rapidul de ora 9 – „Rândunica“. Cât de tânărpăreaNoguchiprintreprieteniilui!De fapt, era normal, căci trei dintre ei erau trecuţibinedeşaptezecideani. Kazusepregătisepentrucălătoriecutot dichisul:eradoarprimadatăcândieşeaîn lume cu Noguchi. Întâi se gândi să-şi imprime pe chimono un desen care să sugerezenumelelui.Darsingurulsemncare selăsapictatera„no“,adică„pajişte“. Începupregătirilecumultînaintedeziua excursiei. După îndelungată chibzuială, alesepânălaurmăundesencaresereferea ce-idreptlanumelelui,dareratotuşigreu de tălmăcit; comandă un chimono dintr-o mătase creponată grea, cu brăduţi albi şi

ţepoşişipăpădiiaurii–oaluzielaopajişte de primăvară. Alese la el un obi de călătorie,cudungideunverdefraged,şio broşăcu„inel denori“.Deasupraaveasă poarte un haori 10 cenuşiu, căptuşit cu mătasepurpurie.Căptuşealaaceastaîidădu ceamaimarebătaiedecap.

10.Jachetăscurtăpurtatăpestechimono,decătrebărbaţi

şifemeideopotrivă.

Bătrâneluldeoptzecideani,caretrecea dreptunpionieraljurnalisticiijaponeze,era tratatcuo politeţe ceremonioasă de către toţiceilalţi.Era doctorîndreptşiautora multe traduceridinliteratura engleză – un holteibătrânşicinic,cumaniereenglezeşti. Se pronunţa de pildă pentru tot felul de reforme, în afară de una: era împotriva desfiinţăriiprostituţiei!Îitutuiapetoţi,până

şi pe Noguchi. Industriaşul se lăsase de afaceri şi îşi trecea timpul compunând haikuuri.Iareconomistulîidistrapetoţicu bârfelirăutăcioase. Societatea acestor domni în vârstă se dovediplăcută pentruKazu:îidădeautoţi atenţie,fărăsă-ifacăcurte.Drumulpânăla Naraîl făcurăîntr-oatmosferădestinsăşi veselă. Economistul împărţise calificative tuturorconducătorilorindustrieişipoliticii,îi făcuse prostănaci, pierde-vară, canalii, oportunişti, ţicniţi, ipocriţi, miopi, cei mai zgârciţiaituturortimpurilor,boisclerozaţişi epileptici. Vorbiră apoi despre haikuuri. Ziaristul cel bătrân ţinu să remarce că la haikuurinuse pricepea maimult decât un european. Continuă însă pe un ton profesoral:

— Torahiko Terada 11 relatează în ale sale Palavre despre haikuuri următoarea anecdotă despre un tânăr fizician german care-şi petrecea vacanţa în Japonia şi ajunseseuncunoscătoralţării:cicătânărul acelas-arfilăudatunuiprietencăacompus şielunhaiku.Şianume:

11.TorahikoTerada(1878-1935)afostunpoetdemare

sensibilitate.

LaKamakura,

Amvăzutomulţime

Detinericocori.

Într-adevăr,versurileaveaucinci,şapteşi iar cinci silabe, după regulă, dar asta nu înseamnăcămâzgălealaluieunhaiku!Aşa şi cu poeziile mele: nu se deosebesc cu nimicdealui.Iatăce-amcompus,depildă, ascultându-lpeprietenulnostruadineauri:

Înpolitică

Şi-nfinanţe,toţisuntdoar

Nişteprostănaci.

Ceilalţi găsiră de cuviinţă să râdă. Aceeaşipoezie, auzită din gura unuia mai tânăr, nu i-ar fi făcut nici măcar să zâmbească. Întimpuldiscuţieidesprehaiku,Kazuse gândistânjenitălacăptuşealahaori-uluiei. Deşi era cald în tren, nu îndrăznea să-l dezbrace,deteamăsăn-ovadăcineva.Dar curândvorbirădesprealtelucruri. Bătrâniipuneaumare preţ pe exactitatea memorieilor.Într-un fel semănau tare cu nişte adolescenţicare se umflă-npene cu experienţa lor în ce priveşte femeile şi fiecareîncercasă-iîntreacăpeceilalţi.Ca sădeagreutatespuselorlor,bătrâniifăceau

mereudigresiuniinterminabileşipomeneauo mulţime de amănunte fără rost. Dacă era

vorbadepildădecevaîntâmplatîn’37la

careuntânărarfispus:„Credcăafostîn

’36sauîn’37“,bătrâniiîncepeauaşa:„Da,

exact.În’37s-aîntâmplat,în7iunie.Ştiu

sigurcăafostînziuade7şicredcăera

sâmbătă.Îmiaducamintecăplecaserămmai devremedelaserviciu.“ Pe măsură ce se lansau în discuţie, se împotriveau cu tot mai mare înverşunare celormaimicisemnededecrepitudine,cuo energiecareaparentaduceaavioiciune.Dar şi în această privinţă Noguchi făcea excepţie. Oare ce-l interesa la bătrânii aceştiaşidecelecăutatovărăşia?Elsingur păstraoţinutădemnă,debărbatînputere. Cadeobicei,nudeschideadecâtrargura.

Cândseplictisitotascultându-ipeceilalţi, curăţăoportocală,îinumărăfeliile,apoiîi oferi tăcut tovarăşei sale de drum exact jumătate din ele. Dar cum feliile nu erau toatelafeldemari,parteaeisenimerimai micădecâtalui.Kazuîşireţinuunzâmbet; se uită fix la pieliţa subţire a portocalei, albicioasăcalunacândselasăseara. AjunserălaOsakapelaşaseşijumătate. Maşinaîiaşteptasă-iducălahotelulNara. Acolo coborâră fără să se odihnească la restaurant. Era neobişnuit de cald pentru luna martie. Kazu ştia din auzite că la sărbătoarea izvoarelor e de obiceivreme friguroasă.Cuatâtmaimultsebucurautoţi desearaaceastaneaşteptatdeblândă.

Festivităţileîncepdefaptla1martie,dar

culminează cu procesiunea torţelor din

noapteade12spre13,cândareloccătre

dimineaţăumplereacofelorcuapăşiritualul tainicnumittataren.Laceremoniilenocturne asistăfoartemultălume. Dupăcină,porniră îngrupcătre templu. Spre surprinderea lor, era o înghesuială

mare pe prispa din faţa templului. Public

numeros, lume

senzaţionalului, atrasă mai mult de ceremonianeobişnuităşimaipuţindelatura religioasăasărbătorii. Cândvenimomentulsăseaprindătorţele uriaşe de pin, un preot îşifăcu drumprin mulţimecătregaleriatemplului.Noguchio luase pe Kazu de mână şio trăgea spre templu, fără să se sinchisească de urcuşul lunecos.NumaieraacelaşiNoguchicarela Tokyosetemusesătreacăstrada.Maşinile

dragul

venită

de

îlsperiau,pecândînmulţimesesimţeaîn largullui.Împingeaînlăturioamenisimpli, cufeţedeţărani,strecurându-seprintreeicu o mândrie de aristocrat pe faţă. Distinşii oaspeţifurăîndrumaţispreungărduleţ de bambuscaredespărţeaincintatempluluide mulţimea de spectatori. Dincolo de gard începeautreptelecătregaleriaundeurmau săardătorţeledepin.Ziaristul cel bătrân, epuizat de drum, se agăţase de gard şi gâfâia.Directorul ziarului, mereuîngrijorat de sănătatea bătrânului, îifăcurostde un scăunaşpliant. SandaleleluiKazufăcuserăcugreufaţă urcuşului. Stătea pe o porţiune în pantă destul de lunecoasă, cu iarbă puţină pe pământul noroios. Se agăţă şi ea de îngrăditura de bambus, ca să-şi mai

menajeze sandalele. Întoarse capul să-i zâmbească lui Noguchi, dar era atât de întuneric, încât nu desluşi zâmbetul de răspuns de pe obrazul lui. Deasupra capetelor lor se ridica, uriaş şi solemn, templul – cu acoperişul frumos arcuit, cu streaşinălată.Înăuntrueraoluminătainică, afară licăreau stele singuratice, ca nişte picături de apă printre ramurile cedrilor zvelţişiînalţidinjurultemplului. „Cele şapte drumuri ale vestitorului“ începuseră.Unbărbatvânjos,însutanăde călugăr legată la brâu, urca şicobora în fugă treptele late de piatră, cu o torţă aprinsăînmână.Ovocerăsunătoarestriga frazele „soliei“; urmă jertfa tămâii şi alte ceremonii, apoi rugile. Toate acestea, împreună cu torţa aprinsă care arunca

scântei, creau o atmosferă tainică, impresionantă. Sutana neobişnuită a vestitorului, agitaţia şi extazul lui nu se puteasă nuaparăspectatorilorneiniţiaţiîn tradiţiilestrăvechialebudismuluiezotericşi aleşintoismuluicaniştesemnederăuaugur. După ce dispăruvestitorul, împreună cu torţacareîşiaruncaseluminapestetrepte, înaerrămase ceva ca o presimţire a unei nenorociri ce se putea petrece în fiecare clipă. Kazu nu fusese niciodată prea credincioasă şi rar se întâmpla s-o impresioneze un lucru pe care nu-l putea tălmăcilimpede cupropriiieiochi.Darde dataaceastaridicăprivireaspretreptelede granit,albe şireci,care duceaula galeria templului,şiavusenzaţia că sufletul eise

înalţăşipluteştedeasupratreptelor,dornic săiapartelaunevenimentcesepetrecea într-oaltălume,nevăzută. Cutoată firea eioptimistă şiveselă, se gândea uneori la moarte şi la ceea ce-o aşteaptădincolodemoarte.Ajungeaastfel mereulaideeapăcatuluişi,bineînţeles,la propriileeipăcate.Simţindînspatecăldura pardesiuluiluiNoguchi, îşiamintide iubiri trecute, la care nuse gândise niciodată în prezenţalui.Aufostbărbaţicaremuriseră dinpricinaei,alţiipierduserăaverişipoziţii oriajunseserăsăîngroaşedrojdiasocietăţii. Ciudat că niciunul nu dobândise ceva în viaţăiubind-opeea.Nueravinaei–doar nu dorise nimănuirăul – şitotuşiceimai mulţiîşiirosiserăviaţaînpreajmaei. Cugândulîncălamoarte,Kazuîşiridică

dinnouprivirilespretrepteledepiatră.Viaţa isefărâmiţasubpicioareşiştiacăn-avea undesămaicauteadăpost.Dacătrăiaşimai departe ca până acum, n-avea s-o ducă nimenilagroapă.Teamademoarteofăcu să-şidoreascăunomalături,încaresăse poatăîncrede,ofamilieînjuruleişioviaţă ordonată. Dar pentru asta ar trebuisă se supună dinnoulegilor iubirii– or, iubirea trezeaîneateamadepăcat. Înplimbărilededimineaţăisepărusecă cunoştea lumea ca pe propria ei grădină. Fuseseatâtdesigurăcănimicn-omaiputea smulgedinlinişteaeisufletească!Iaracum, aceeaşiliniştesufleteascăisepăreacăduce de-adreptulîniad… Preotulcare-iconduseseleexplicasecă sensulsărbătoriiizvoarelorstăînpocăinţăşi

îndorinţa de adobândiiertarea păcatelor. Kazuînţelegeapreabineceînseamnăasta, cândsegândealapropriaeiviaţă. Prinmulţimetrecuunfreamăt:seaduceau în sfârşit torţele cele mari. Douăsprezece tulpinidebambusgroasecâtunbraţdeom şi lungi de câte şapte metri stătuseră pregătite,rezematedebaiatemplului.Aveau rădăciniuriaşe,iarînvârfcâteuncoşsferic de-unmetrugrosime. Dincolo de gardul de bambus stăteau câţiva preoţi în odăjdii sclipitoare de brocard, cu gulere înalte, ascuţite. Din pricinalor,Kazunumaivedeacesepetrece în incinta templului. Încercă să zărească torţeleprintreumeriipreoţilor,dareraprea scundă.ÎlrugăpeNoguchis-oridicepuţin, ca să vadă mai bine. Bărbatul, care-şi

legase un fular în jurul gâtului, îi zâmbi doar clătinând din cap.În clipa aceea se auzirăniştetrosneteşipârâiturigrozave,şi faţa lui fu luminată brusc de-o flacără puternică. Kazu întoarse repede capul să vadă:trosnetele veneaude la prima torţă careluasefoc.Aruncaflăcărigălbuipeste zidurilevăruite,luminândfiecarecrăpătură, fiecare zgârietură din tencuială. Deodată ţâşnifoarte aproape în faţa lor o flacără imensă. Preoţii cu gulere înalte, care-şi ţineauevantaieledeschisecasăseaperede dogoare,devenirăîndatădoarniştesiluete negre.Crengileverzidechiparoslegateîn vârful torţei aruncau scântei, iar braţele vânjoasealetânăruluicareopurtalucirăîn lumină. Kazu urmărea cu răsuflarea tăiată mişcările flăcăului:acumurca treptele, cu

torţa luiuriaşă de foc. Suia din treaptă-n treaptă, ţinând toată greutatea torţeipe-un umăr.Pe piatră rămânea icişicolo câte-o scânteieaprinsă,caofloareroşiedelotus. Pealocuriluafoccâteogrindădingaleria acoperită, arzând un timp, mocnit. Un însoţitor în straie albe mergea în urma purtătoruluidetorţăşistingeaîndatăfocul cuomăturămuiatăînapă. Privitoriiseînghesuiaupepoianadinfaţa templului, urmărind fascinaţi spectacolul. Kazu, emoţionată până la lacrimi de frumuseţeasălbaticăşisolitarăabulgărelui defoc,scoaseunţipătînăbuşit.Luămâna luiNoguchişio strânse între degetele ei umede. —Vai,câtedefrumos!Cebinecăam venitlaNara!

Purtătorultorţeiajunseîntretimppecea dinurmă treaptă.Se oprio clipă ca să se rezeme de balustrada galeriei din stânga. Din nou se auzitrosnet de torţă proaspăt aprinsă şi la picioarele treptelor apăru al doileaflăcău.Celdesusîncepuîndatăsă-şi roteascătorţacumişcărismucite,cadeleu turbat; peste capetele privitorilor căzu o ploaiedescântei.Apoioluălagoanăspre galeria din dreapta. Grinzile acoperişului lucirăroşieticeînluminaflăcărilor.Îşimai rotiodatătorţa,acăreiluminăscădea,în galeria din dreapta, şi verdele adânc al chiparoşilor ieşidin umbră sub jerbele de scântei. Mulţimea care privise ceremonia într-o tăcereplinădeevlavieîncepusăfreamăte. Ţipete de încântare se amestecau cu

glasurile puternice, bărbăteşti care cântau rugăciunile. Încă mai cădeau scântei în ploaie peste capetele oamenilor, iar deasupra, sus, se înălţa măreţ şiîntunecat templulNigatsudō. —Minunat!Minunat! Noguchiseuitălaeaşivăzucăplânge.

Seîntoarserălahotelpuţinînaintedease luminadeziuă.Eraupreaobosiţicasămai aştepteşiceremonia tataren, care se ţinea dimineaţadevreme.Cândajunserăînodăile lor, se auzide departe cântatul cocoşilor. Cerulnuseluminaseîncălarăsărit. Noguchipropusesăfacăobaiefierbinte înainte de culcare. Kazu, ai cărei ochi clipeauîncădeemoţie,spusecăefrântăde oboseală, dar de dormit tot n-ar putea dormi.Îşiscoasecumişcăriîncetehaori-ul

şi-lîmpăturicugrijă,ceeaceatraseatenţia bărbatului asupra căptuşelii. Noguchi se apropie de patul pe care zăcea împăturit, drept sub lumina lămpii. Pe căptuşeala frumoasă, de un purpuriu stins, o mână îndemânaticăpictaseînceputuluneipoezii. — Ce-iasta? întrebă Noguchi, în timp ce-şidezlegacravata. — O poezie de Sōgi 12 . Am dat-o unui caligraf să mi-o scrie, înadins pentru călătoriaasta.Avenitprimăvara.

12.Sōgi(1421-1502)estesocotitunclasicalpoezieirenga

(poemedecâte50-100destrofe,compusealternativdedoisau

maimulţipoeţi,secvenţăcusecvenţă).

Nu-idezvăluică vânzătorul de stofe îi dăduse ideea cupoezia de Sōgi.Noguchi citi:

Oricâtte-aştept

Nutegrăbisă-mboboceşti,

Floaredeprimăvară.

Uitânddecravată,Noguchirămasemultă vreme tăcut, cu ochii pironiţi la versurile pictate.Kazuse uita la mâna luiuscăţivă, îmbătrânită, cu vinele groase. I se părea frumoasă. —Aşa,carevasăzică…,spuseelîncele dinurmă. Aceastafusinguraluireacţie.Înnoaptea caresesfârşea,bărbatultrecutdeşaizecide anişifemeia de peste cincizecidormiră în acelaşipat.

Căsătoria

Nutrecusemaimultde-osăptămânădupă întoarcerea de la Nara, şiKazuinvită tot grupullaSetsugo-an,însemndemulţumire pentru excursia făcută împreună. Pentru primirealorcompuseurmătorulmeniu:

–Firedebrăduşteanînsos. –Crapafumat;plăcintădepodbal. –Ţiparfiert. – Plătică pe orez, învelită înfrunze de bambus. –-Supădeprunecugăluşteînformăde stele, cu arpagic şi muguri de piper-de- munte. – Plătică „coajă-de-pin“; scrumbie

albastră. –Homariînsaramură;ciuperci. –Piperverdeînmiso 13 .

13.Pastădinboabedefasole.

– Iarbă de mare; mlădiţe fragede de bambus. –Muguridepiper-de-munte.

Deşi avea doar cinci oaspeţi, ţinu să-i primească în sala cea mare de banchete. Voiasăleofereosearădeneuitat,pecare săşi-oaminteascătoţi,anilarând. NoguchişiKazurămaserăîncădouăzile la Nara după plecarea celorlalţi.Ţinuseră să mai vadă şi alte temple. Apoi, într-o dimineaţăsenină,plinădesoare,trecurădin nou pe la templul Nigatsudō, urcând de data aceasta treptele de piatră până la

galerie.Acum,dupăsărbătoare,flăcăiicare purtaseră torţele în dansul lor frenetic stăteautolăniţilasoare,pepietrelecalde,şi aveaufeţenecioplite,debăieţidelaţară. KazuşiNoguchiprivirădesusdelagalerie poiana cu iarbă uscată de la poalele templului:arătadeparcătrecuseunincendiu peste ea.Numaidin loc în loc apăruseră peticeverzi:iarbacreşteadinnou. Vorbeau puţin în timpul plimbărilor – despre trecut şi despre cele ce aveau să vină. Aşa ajunseră, dintr-una într-alta, să pomeneascădecăsătorialor.Kazuseferea săselasăpurtatădesentimente.Deaceea ascultă întâipărerea lui, apoişi-o expuse deschispe-aei.N-aveadegândsărenunţe larestaurant.Darcum,pedealtăparte,nu putea cere unuibărbat ca Noguchisă se

mute la Setsugo-an, convieţuirea lor avea să fie inevitabil cam complicată. Kazu propusesă-şipetreacăsfârşitulsăptămâniiîn locuinţalui,iarluneasăseîntoarcălalocul ei de muncă. La compromisul acesta ajunserăînceledinurmăamândoi. În aerul proaspăt de primăvară, înconjuraţidelinişteaşipaceavechiuluioraş împărătesc, îşiţesură pe-ndelete planurile de viitor. Găsiseră într-adevăr o soluţie foarterezonabilă.Kazuseminunaînsineaei cănoroculneaşteptatcedădusepesteeaîi aducea doar o bucurie calmă, fără emoţii violente. Va devenidecisoţia unuibărbatdintr-o familie veche şidistinsă.Deodată îşidădu seamacăacestafusesedefaptvisulei.Era născută la ţară, în Niigata, îşi pierduse

părinţiidetimpuriuşifuseseadoptatădeo rubedenie,unhangiu.FugiseapoilaTokyo cuprimulbărbatcare-iieşiseîncale.După multă trudă şi ani de muncă îndârjită, ajunseseînfinelapoziţiaeiactuală.Toată

viaţacrezuseînsăîntr-unlucru:căceeace-

şipunea în cap trebuia să-ireuşească. O convingerefărăvreobazălogică,darcare pânăacumsedovediseîntemeiată. Până în toamnă fusese încredinţată că

toate dorinţele îi fuseseră împlinite şi că acea convingere care-idominase viaţa era pede-a-ntregulîndreptăţită.Darodatăce-l

Noguchi descoperi, spre

întâlni pe

surprinderea ei, că maiera în stare să se îndrăgostească orbeşte.Iar acumvăzu că dinhotărâreaeideaobţinetotce-şidorea maiputeatragechiarşifoloase.

Maitârziu,lumeaaveas-ojudeceaspru pentrupreamareapotrivireîntrepasiuneaei şifoloaselepecareileaducea.Dararfi nedrept să susţinem că iubirea ei pentru Noguchi ar fi fost calculată şi că ar fi umblat numai după numele şi poziţia lui socială. Dimpotrivă, dragostea pentru bărbatul acestasenăscuseîntr-unmodcu totulfiresc,neforţat.Iarvisuleivechidea ajunge la o situaţie înaltă devenirealitate fără să fidepus vreun efort deosebit.Nu ştiusecefacecândturnasemustulînbutoi, dar când vinul fu gata, descoperi că era tocmaipegustulei.Atâtatot. Neînţelegerea se iscă din prea marele entuziasm cu care femeia aceasta atât de sincerăprimipropunerealuiNoguchi.Poate căarfitrebuitsăsearatecevamaireţinută.

Seara de 22 martie veni cu o vreme călduţă,blândă.Noguchisosimaidevreme, ca să se sfătuiască cu ea despre unele şi alteleînaintedevenireaoaspeţilor.Seaşeză înodaiaeideprimireşiîidădusfaturi,cu glasulluicalmşichibzuit. Kazuîiarătămeniul,adăugând:

—Aşvreasălemaiservescunfel pe carenul-amtrecutaici.Cevacaresăaibă legătură cu sărbătoarea de la Nara. O mâncareconsistentă,carearfibinesăfiepe masăpelaînceput,casănufiepreasătui. Dar,pedealtăparte,îmiînchipuicătuvrei să le anunţievenimentul numaila sfârşitul mesei,nu-iaşa? — Dar ce-are a face anunţul meu cu mâncarea ta? întrebă Noguchi bănuitor, zgândărind într-o doară în cenuşă cu

cleşteledefoc. —Păi,cumsă-ţispun…sebâlbâiKazu, temându-secadeobiceidereacţialui.Arfi toţi veseli şi binedispuşi după mâncarea aceeaşicredcăăstaarfitocmaimomentul potrivit. —Îmiceridecisăjocteatru? —Darn-oluaaşa!Afostpurşisimpluo idee de-a mea. Se obişnuieşte doar şi la ceremoniaceaiului,nu? —Trebuieneapăratsăfaciatâtacaz?Eu unul vreaudoarsăleanunţ căsătoriamea prietenilor celor maiapropiaţi– atâta tot. Puteai să-mi spui de la-nceput că ţii la efecte… Kazupricepucăemomentulsăcedeze. —Bine,vomfacecumvreitu.Amsămă iaudupăpoftalordemâncareşiamsăle

servescsurprizaîndatădupăprimulfel. O servitoare îi anunţă că directorul ziaruluişijurnalistulcelbătrânveniseră. Kazuseridicăsă-şiprimeascăoaspeţiicu zâmbetulcelmaicuceritor.Noguchirămase surprinsdeuşurinţacucaredispărusedepe faţaeioriceurmădenecaz,lăsândlocunei expresiideveselienetulburată.Dareanuse sinchisidereacţialui. Ziaristul căra după el, ca de obicei, o mapămaredepiele.Eraelegantînhainele japoneze de sărbătoare, cu haori şi hakama 14 ,cumersulluidreptşipăruldes, argintiu, care-i cădea peste urechi. În prezenţa lui, directorul ziarului se purta mereudeparcăuniculluiscopînviaţăarfi fostsă-lslujeascăcusupunereşicredinţă.

14. Pantaloni foarte largi, făcând parte din costumul

tradiţionalalbărbaţilor.

—Ei,măbucurcătevăd,Noguchi!A

fostfrumoasăexcursianoastră,cezici?

Cuvorbeleacestea,bătrânulseîndreptă

spreloculdeonoareşiseaşezăîndată.Nici

nu-itrecuseprincapcăloculacelaarputea

fi rezervat altuia. Odată aşezat, deschise

vorbadesprecutotulaltceva:cuoziînainte

avuseseonoareasăţină,ladorinţaexpresă

a împăratului, o conferinţă despre istoria jurnalisticiijaponeze. —Dinpăcate,n-amavutvremesăintru

în detalii, comentă el.Dar mise pare că

MaiestateaSaafostdeosebitdeinteresatde

epoca Meiji. E trist că timpurile de-atunci înseamnă,nunumaipentrumoşnegicamine,

ci pentru însuşi împăratul, die gute alte

15.Vremurilebunedealtădată(germ.).

—PoatecăMaiestateaSas-aluatdoar dupărelatareadumitale. — Tot ce se poate. Totuşi, nu e prea încurajator, când suveranul însuşi nu socoteşte prezentul drept cea mai fericită epocă. Între timp sosiră şi ceilalţi invitaţi. Se aduseră băuturi şi aperitive. Apoi gazda dispărupentrucâteva minuteşise întoarse însoţită de două fete care purtau o tavă uriaşă. Spre încântarea tuturor, pe tavă ardeauflăcărialbăstrui. —Vintorţele de la Nigatsudō, explică gazda. Era într-adevăr o capodoperă de artă culinară,menităsădesfeteînegalămăsură şi ochii. Torţele, câte una pentru fiecare

oaspete,erausculptatedincarnefragedăde pui,gălbuiecatrestiadebambus,înfipteîn frigărui subţiri, cu câte-o pasăre mică în vârf, stropită cu coniac, care ardea. Legumele frumos aranjate de jur împrejur aminteau de peisajul din apropierea templului. Kazu nu uitase nici tăbliţa de lemn din faţa templului, care-i poftea pe călăreţisă descalece înainte de a păşiîn locurilesfinte. Oaspeţii se întreceau în complimente. Industriaşulspusecăastfeliapartededouă oriîntr-unanla ritualul sfântşiimproviză îndatăunhaikuîncinsteamâncării.Kazuîl cercetă cucoada ochiuluipe Noguchi:nu păreacâtuşidepuţinfericit.Iseciteapefaţă nehotărârea şi parcă ducea o luptă înverşunatăşiîncăpăţânatăcusineînsuşi.Se

uită scurtla ea, aproape cuură.Darea îi

susţinu calmă privirea. Era fericită şi îşi gustasuccesulcuoplăcerevizibilă.Ştiacă înverşunarealuidemomentvinenumaidin micaluimândrie:Noguchinuvoiaînruptul capuluisăsesupunăvoinţeiuneifemei.

Kazuseridicădelaloculei,prefăcându-

secăsedepărteazăpecoridor,darrămase

ascunsădupăouşăglisantăîncamerade-

alături.CurândauzivocealuiNoguchi.Erau

tocmaicuvintelepecareleaşteptase:

— Aş vrea să vă anunţ un eveniment:

anume că mă voi căsători în curând cu proprietăreasaacestuirestaurant. În tăcerea generală care se lăsă după

cuvintele

lui izbucni deodată

râsul

bătrânului:

— Şi eu care-l credeam pe prietenul

nostru un burlac rafinat ca mine! L-am supraestimat,astae!Tefelicit,Noguchi,că eşti ca toţi ceilalţi! Hai să udăm evenimentul… Dar unde-i doamna casei? strigăelcuvocetunătoare. Apoiserăstiladirectorulziarului:

— Şi tu ce mai aştepţi? Şterge-o la telefon. Avem o ştire senzaţională pentru ziar! —Mătrataţimereucape-unreportercu caşullagură,bombănidirectorul,ceeaceîi făcupetoţisărâdă. Atmosferasedestinse. —Peunde-ofidoamnacasei?maitunăo datăbătrânul. În excursie, Kazu nu-l auzise niciodată vorbind aşa. Simţi că se străduieşte să nimereascătonul aspruşirăstitcarefusese

la modă în tinereţea lui printre studenţi. Kazugăsicăemomentulsăapară. Înuşăseciocninasînnascudirectorul ziarului, care fugea la telefon să-şi informeze redacţia. Trecând pe lângă ea, bărbatulociupideumărulrotund. Adouaziştireaapăruînziar.Kazuprimi îndată untelefonde la GenkiNagayama, carepăreaînveselit:

—Ei,bunădimineaţa!…Nune-amvăzut de-ogroazădevreme…Spercă-ţimerge bine…Iaspune,ştireaaiadinziarbănuiesc căeobârfă,nu-iaşa? Kazutăcu. —Aha!Ei,dacă-iadevărat,amcevade discutatcudumneata.Poţisătreciazipela minepelabirou? Kazu se scuză că e prea prinsă cu

treburile.Darpretextulacestanuprindeala Genki. — Ei, na! Prinsă cu treburile! Eu sunt ocupat, nudumneata! Şidacă totuşivreau să-ţivorbesc, aisă-ţifacitimpsă vii.Azi suntînbirouldinMarunouchi. Genki avea în diverse locuri aşa-zise „birouri“, care de fapt erau anticamerele birourilor prietenilor lui. Ciudat era doar faptul că în toate aceste „birouri“ era de ajunssăapesepesonerie,şiporuncileluise executaupeloc,deparcăarfifostelînsuşi directorulacelorîntreprinderişiinstituţii.Iar cuangajaţiilorsepurtalafeldeautoritar. Kazu cunoştea biroul din Marunouchi, căcimaifuseseacolodecâtevaori.Ţinea de o societate mare de pescuit, al cărei preşedinteeraunconsăteande-alluiGenki.

Vremea era ploioasă şidestul de rece. Kazutrecuprinfaţamagazinelormohorâte de la parterul clădirii, apoi pe sub colonadele întunecoase, stropite pe jos de umbrelele trecătorilor. Oameniîn mantale de piele treceau pe lângă ea cu feţe întunecoase, neprietenoase. Dimineaţa se bucuraseatâtdemultvăzândanunţul,încât pusese ziarul ca jertfă pe altarul casei.Iar acumsegăseacinevasă-itulburebucuria,şi încătocmaiomul pecare-l ajutaseatâtde des,cuatâţiabani,fărăsă-icearăvreodată cevaînschimb.Nervoasăşiindispusă,urcă înlift.Darcând dăducuochiide faţa lui Genki,cuzâmbetulluibatjocoritorpebuze, uită deodată de toate gândurile negre şi buna dispoziţie îi reveni brusc. Era de-a dreptulamuzatăacumcăareîntâlnirecuun

politician temut şi atât de ocupat, şi încă într-ochestiunecareopriveapersonal. — Aşa, carevasăzică, te ţii de năzdrăvănii, spuse Genki, intrând de-a dreptul însubiect.Seducipur şisimpluun bărbat– nicinuştiucând aiavuttimps-o faci–fărăsăcerivoielapărinţi! —Vai,credeamcăeştinumai„fratelecel mare“.Dar,părinteorifrate,nueştitocmai omulpotrivitcasă-miţiimorală.Terogsă măscuzi,darnu-ţipermit. Nu era felul ei să răspundă cu atâta îndrăznealăşicochetărie.Cutoateacestea, zâmbetul nu pieride pe obrazul gras, ca lutul păstos, al luiGenki.Învârtind ca de obiceioţigarăîntredegete,cas-oînmoaie, remarcă:

—Dardeceatâtagrabă?Oricum,aicam

trecutdevârstamăritişului… —Sigur.Decâtevazecideani,nu-iaşa? După această ciondăneală pe ton de glumă,Kazuaşteptăsăaudăînfinevechea întrebare:„Te-aiîndrăgostit?“Arfirăspuns bucuroasă „Da“, iar Genkiar fitrebuit să priceapă că nu maiare de adăugat nimic. Numaicăelrefuzăsăjoacecarteaasta. Genki avea întotdeauna reacţii imprevizibile. Era singurul bărbat căruia Kazu nu ştia niciodată când să-i aprindă ţigara.Cânduninterlocutorde-aleiîşivâra ţigaraîntrebuze,Kazuaveamereuchibritul pregătitsăi-oaprindă.PecândcuGenkinu nimerea niciodată momentul. Degetele lui scurte şi groase cu unghii late se jucau mereucucâteceva,fiecuţigara,fiecuun creion, o hârtie sauziarul de pe masă, în

timpceprivireaneobosităcăpătaoexpresie nevinovată,cadecopil,iarbuzelecărnoase sedesfăceauîntr-unzâmbetlarg.Când,în fine,păreacăvaduceţigaralagură,după ce-oînvârtiseşirăsînvârtise,obăgabrusc lalocînpachet. Îndărătul scaunuluiera o fereastră lată cât peretele, prin care se zărea oraşul cu acoperişurileudedeploaie.Perdeleleverzi de mătase erautrase înlături.Lămpile de neon,aprinseîndimineaţaaceastamohorâtă în clădirea de peste drum, împrăştiau o lumină nudă, violentă. Păreau foarte aproape. — Să zicem că te măriţi cu Yuken Noguchi. Bine… Dar cu restaurantul ce faci? —Îlvoiconducemaideparte.

—N-aisăpoţi.Odatăşi-odatătotosă

văcertaţipetemaasta.NuuitacăSetsugo-

anadevenitceeaceesteprinprotecţiamea şia PartiduluiConservator.Nu ţise pare ridicolcaproprietăreasaluisădevinăsoţia unuiconsilieralradicalilor? —M-amgânditşieulaasta.Decesă pierd bunăvoinţa conservatorilor numai pentrucăsoţulmeuedepartearadicalilor? După câte ştiu, noua constituţie le permite soţilorsăaibăvederipoliticediferite. —Nu-ivorbadeasta.Înţelegecă-mifac grijinumaipentruviitorul dumitale.Oricine îşipoatedaseamacăaitrasocarteproastă. Căsătoriaastanu-ţivaaducenicidumitale, niciluivreunfolos.Cucalităţiledumitaleai putea face multe. Dar nu: îţi pui singură beţe-nroate!Pentrucă,săştii,cumăritişule

caşicuacţiunile:lecumpericâtsuntieftine. Decevreineapăratsăcumperinişteacţiuni caren-ausămaicreascăniciodată?Suntde acordcădomnulNoguchiafostlavremea luio capacitate.Dar,cântărind lucrurile la rece, în lumea de azi proprietăreasa restaurantului Setsugo-an valorează mai multdecâtfostulministruNoguchi.Artrebui să-ţicunoştipreţul… Oricum, ideea de a păstramaideparterestaurantulîţiseamănă. Celpuţin,n-aisăteîncuiîncasăsăfacipe nevastacuminte.CuratKazu! —Astaoştiuşieu! —Sigurcăştii,cădoarteuiţiînfiecarezi înoglindă…Dar,iaspune-mi,dumnealuide fapt ce intenţii are? Nu cumva vrea să profitedesituaţie? Kazu simţi cum i se urcă sângele în

obraz. —Noguchinuesoiulăla,săştii!ridică ea vocea. Sigur, dacă ar fi vorba de dumneata… Genkirâse mânzeşte, dar nu se supără câtuşidepuţin. —Mădaubătut!Dartrebuiesărecunoşti căcel puţinmăpricep.Obţintotdeaunace vreau.Şifărăocolişuri! Abiaacumîşiduseţigaralagură.Femeia îioferifoc.Genkitraseunfum,apoischimbă vorbabrusc.Seapucăsăspunăglumefără perdeadesprefemeiuşoare. Secretaraintrăsă-l anunţecăvizitatorul următor aşteaptă. Kazu îşi puse şalul pe umeri şi se ridică. Cuvintele pe care le aşteptasetottimpulnuleauziniciacum. Totuşi, Genki ţinea la despărţirile

cordiale. Savura mai ales iluzia că l-a câştigatpevizitatordeparteasa.Deaceea îşi mai întoarse o dată privirile de la fereastrăşistrigăînurmaei:

—Ascultă,spercăaisămăinviţişipe

minelanuntă!

Căsătoriaavulocîn28mai.

Aşa-zisa„viaţănouă“

Noguchi şi kazu fură surprinşi de neaşteptata publicitate ce se făcu în jurul căsătorieilor. Pentru prima dată în viaţă, Kazu avu de înfruntat asaltul fotografilor deladiverseziareşireviste,iarNoguchise minună că lumea nu-l uitase cu totul. Călătoria de nuntă o făcură la hotelul Gamagori,vizitândşialtarulYaotomidepe insuliţaBenten. Laaltar,Kazuvoisăpunăcadeobiceio sumămaredebaniîncutiapentrujertfe,dar Noguchi o opri scurt, lămurind-o că asemeneagesturisuntdeprostgust.Tonul receşiautoritarcucareopuseselapuncto

îngheţă. După întoarcerea la Tokyo, începu căsnicialorcomplicată.Cutoatecăvorbeau îndelung la telefon în fiecare dimineaţă, Kazu era mereu neliniştită şi îngrijorată. Hotărîs-odeaafarăpeservitoarealuicea instruităşiîitrimiseînschimbdouăfeteîn casă şiunfecior, slugicredincioase de la Setsugo-an, pe care îichema apoiregulat să-idearaportuldespreviaţadetoatezilele asoţuluiei. Sâmbăta se înfiinţa ea însăşi „acasă“, încărcată culucruritrebuincioase şicutot felul de cadouri. Curând umplu casa cu proviziipânălarefuz. Întoarcerea „acasă“ se petrecea de fiecaredatăcumultzgomotşiagitaţie:Kazu se văicărea că a avut o săptămână

imposibilă,că o doarespatele,se plângea declienţiipentrucaretrudeşteatâta…Apoi se învârtea prinodaia veche, bătrânească, mobilatăfărăgustşiînfineconstata:

—Totacasă-icel maibine!Numaiaici măsimtînlargulmeu. Dar într-o zi află cu surprindere că prieteniiluiNoguchicaresegrăbiseră,după

exemplulziaristului,s-ofeliciterăspândeau

totfeluldevorbeurâtepeseamaei.Cicăs-

ar fipurtatca o soţie legitimă încă de la călătoria la Nara;că i-arfidatatenţie lui Noguchicâtăvremepeceilalţii-aneglijat; că i-ar fi răspuns nerespectuos bătrânului ziarist. Cât despre banchetul la care îi invitase pe urmă, chipurile ca să le mulţumeascăpentruexcursie,n-afostdecât unpretextcasă-şipoatătrâmbiţacăsătoria

– or, nu era nevoie s-o facă tocmai la restaurantul ei! Bietul Noguchi era de compătimit! Când îi ajunseră la ureche bârfele acestea, Kazuîşiaminticumo ciupise de umăr directorul ziarului. Gestul, care în searaaceeao amuzase,o dureaacum,de parcă i-ar filăsat pe umăr o vânătaie.Îşi vârîmânainstinctivsubchimonoşi-şifrecă umărul,înciudată. Îi povesti totul lui Noguchi, care se supără foc pe ea. Dacă o luase cu el în excursie şiapoile anunţase prietenilor săi proiectata lor căsătorie o făcuse numai fiindcă avea deplină încredere în ei. Iar dumneaeiîiîmpuiecapulcubârfe,numaica să-l înstrăineze de prietenii lui. Kazu îşi dăduseamapentruprimadatăcă,deşiare

unsufletatâtdenobil,soţul eie lipsitcu totuldediscernământ. Într-o revistă apăru un articol satiric despreNoguchi,pretinzândcăintrarealuiîn PartidulRadicalnufuseseînultimăinstanţă decât unşiretlic ieftin, princare încercase să-şi facă reclamă, întocmai ca şi acum căsătoriacuproprietăreasarestaurantului. Kazuseminunădeinventivitateacucare oamenii, în ticăloşia lor, erau în stare să facă legături între două lucruri atât de deosebite. Dar Noguchi fu de părere că asemenea infamii nu merită decât să fie ignorate. Rămase, cel puţin în aparenţă, calmşinepăsător.

PentruKazu,căsnicianuaduseschimbări prea mari în viaţa de toate zilele. În dormitorul de la Setsugo-anavea acumo

fotografie din călătoria lor de nuntă. În timpulliber,cândnuexistauoaspeţidecare săaibăgrijă,seduceauneoris-oprivească:

fotografiaîiînfăţişapetrepteleunuitemplu dinsudul insuleiBenten.Luaseră cueiun fotografdelahotelcasă-ifotografieze. De-atunci nu trecuse decât o lună, şi totuşiceidoidinfotografieparcăpozaseră cândvademult,pentrunişteprivitoridemai târziu. Kazu îşi amintea cu cochetărie de clipaaceea.Cândîşidăduseamademicaei vanitate,simţioînţepăturăîninimă.Darcu câtsefereamaimultsăsegândească,cu atâtamintireaîideveneamailimpede. Trecuseră atunciîn pas de plimbare pe lângă altarul Yaotomi, şideodată înaintea ochilorlisedesfăşurăopanoramămăreaţă, în plin soare, care fusese ascunsă până

atunci de un şir de copaci. Kazu, încă

amărâtă de atitudinea luiintransigentă faţă dedarulpecarevoisesă-loferelatemplu, seluminădeodatădeparcăis-arfiluato piatrădepeinimă. — Vai, ce privelişte minunată! Uită-te! Nu-igrozav? —Aicinefotografiem,hotărâseNoguchi îndată. Fotograful se căţără într-o poziţie precară pe rădăcinile unuipin şi-şipregăti aparatul.Perechea stătea pe trepte privind spremare,cătreinsulaOshima.Apagolfului

luceacalmăînsoare,întrepeninsulaNishi-

uraspreapusşimunteleKobodelaMiya către răsărit.Înzare se topeaucontururile peninsulelor Atsumi şi Chita, închizând marealaorizontcaunlac–impresieîntărită

şi de plasele pescarilor care ieşeau

pretutindenidinapă.Pecernueraniciurmă

denor–amiazaseîntindeaînfaţalorîntr-

o nemişcare deplină, ca un crâmpei de eternitate… Fotografuleratipicarşiîiţinunemişcaţio groazădevreme.Kazuobservăcăsoţulei stăteaţeapăn,atenttoatăvremealaaparat. În toţi anii carierei lui politice, când îl asaltaseră mereu fotografii, nu fusese în stare să se dezbare de rigiditatea lui înnăscută. Caomicărăzbunarepentrumustrareape care-o înghiţise adineauri, Kazu scoase pudriera, îşi cercetă grăbită obrazul, apoi întoarse oglinjoara pe nesimţite spre el. Reflexulluminiiputerniceîlorbioclipăşi trăsăturileluisedestinserădinîncordare.În

aceaclipă,fotografulatentdeclanşase. Darnuastaerafotografiadepemăsuţaei dindormitor.Noguchiceruse negativele şi distrusese tot ce nu-i plăcea, aşa că fotografia înfăţişa o pereche între două vârste,stândnemişcatăînluminacrudăde vară timpurie, Kazu în spatele soţului ei, acoperităpejumătatedeumărullui. Deşieraatâtdefemeie,Kazun-arfiştiut sădefineascăfericirea.Căsătorianu-iceruse jertfepreamari:nufusesenevoităsăsemute într-o casă nouă, n-avea de suportat nici soacră, nici vreo cumnată. Şi totuşi nu deborda de fericire. Fireşte, simţea o mulţumireplinădemândriedecâteoriieşea înlumecuNoguchi–casoţ şisoţie.Dar dacăcercetamaiadâncmulţumireaaceasta, ajungeamereulagânduldestuldelugubru

pe care-l avusese la nuntă: în timp ce schimbaseră cupele cusake, Kazustătuse peloculeicucapulplecatşiochiiplinide

lacrimi,spunându-şi:„Aşa,carevasăzică,am săfiuîngropată încripta familieiNoguchi. Iată că mi-amgăsitînfine unadăpostde

veci.“GrădinaceafrumoasădelaSetsugo-

anse şterse dingândurile ei, şiînschimb apărupiatrafunerarăauneivechişidistinse familii.Nuedecă,îndatădupăcălătoriade nuntă,primaeidorinţăafostsătreacăpela loculdevecialfamilieisoţuluiei.Noguchi, careaveaoaversiunepentrucimitire,amâna mereuvizitalacimitir,subdiferitepretexte, până când într-o bună zi, în perioada ploilor,soţialuireuşisă-lurnească. Porniră pe-o vreme mohorâtă spre cimitirul Aoyama.Ploaiacerneaintermitent

– o ploaie măruntă, fină, care împrospăta

verdele tânăr al copacilor. Se luară după grădinarul încărcat cu crengi de anason, tămâie şi o găleată de apă. Mergeau amândoisubumbreladeschisă. —Oarepotsă-şidoarmămorţiisomnul deveciînatâtazgomotdemaşini? — Locul nostrude vecie, dinfericire, departedestradă,oliniştiNoguchi. Cavoul nu era chiar atât de mare şi pompos cum şi-l închipuise ea, dar piatra funerară cu blazonul gravat pe ea era dovadauneifamiliivechişinobile,şiastao mângâie.Sublespeziodihneaudecigeneraţii întregi ale unei familii vestite, cu descendenţi fără pată. Kazu îngenunche

înainteamormântului,subumbrelapecarei-

o ţinea soţul ei, şi rămase multă vreme

cufundatăînrugăciune. Tămâiafumegagrossubploaiamăruntă, iarfumulseîncolăceaînaer,greu,seagăţa înpăruleişi-ipătrundeaînnări.Mirosulde tămâie îi dădea o senzaţie de ameţeală plăcută.Cefamiliefaimoasăşineprihănită! Eaînsăşinuavuseseprilejulsăcunoascăpe vreunmembruînviaţă al familieilui, nici măcarlanuntă,darîşiînchipuiacătoţicei cemuriserăfuseserăplinidenobleţe,după

cum puritatea sângelui lor era neîntinată, neatinsă de stricăciune.Familia aceasta nu cunoscuse nici chinurile mizeriei, nici slugărnicia, minciuna ori umilinţele… Petrecerilahanuldinsat;beţivice-şiîntind

mâiniledupăocopilănevinovată;fugade-

acasă, spaima cucare urcase întrenul de

noapte; ulicioare strâmte de mahala;

mângâierivândute,şiretlicurinăscocitecasă se apere; îmbrăţişări umilitoare ale unor bărbaţi indiferenţi; intimitatea plină de grosolănie;dorinţa de răzbunare împotriva unui duşman necunoscut… asemenea întâmplărinuexistaupentrufamiliaaceasta, aicăreimembripoatecinaserăînrestaurante elegante în timp ce Kazu, o fetişcană săracă,spălarufelestăpâneiei. Daracumaparţineaşieaacesteifamiliişi într-o bună ziva fiîngropată înlocul de vecideaici.Cemângâiere!Cefestăjucase lumii,pătrunzândînfamiliaaceasta,decare nu se va mai despărţi pe veci! Când va ajungeînsfârşitaici,linişteaeivafideplină şifarsa jucată societăţiiva fi desăvârşită. Căcilumeanuselăsasepânăacumînşelată nici de succesele ei, nici de banii şi de

generozitatea ei.Cu şiretlicurişi-a început drumul în viaţă şipână la urmă avea să înşelechiarveşnicia!Acestavafibuchetul de floripe care-l va arunca ea în nasul lumii! În cele din urmă îşi desfăcu mâinile împreunatecapentrurugăciune.Cercetăpe rândnumelemorţilorînscrişipe-olaturăa pietreifunerare. — Sadako Noguchi, august 1946.Cine

e?

— Prima mea soţie. Credeam că ştii, adăugă Noguchi, serios:ise părea ciudat că-lîntrebase. Dar şimaiciudată a fost următoarea ei remarcă. —Aha,soţiataeşieaîngropatăaici.La astanum-amgândit.

Vocea eiera senină, limpede – aceeaşi voce înaltă şi energică cu care poruncea slugilordelaSetsugo-an.Întonuleinuera nici urmă de gelozie. Noguchi nu-şi putu stăpâniunsurâsamar. —Darpentrucine-aivenitsăterogi,la urmaurmei? Cădoarn-aicunoscutpenici unuldinei. —Bineînţelescăpentrutoţistrămoşiităi, exclamăeazâmbindnetulburată. De la cimitir trecură prin oraş după cumpărături.Spremirareasoţuluiei,Kazufu toatăziuavoioasă,bachiarexuberantă. Din după-amiaza aceea, o senzaţie de linişte şi siguranţă puse stăpânire pe ea, paralizându-i energia. Pe zi ce trecea devenea tot mai neglijentă în munca la restaurant. Era vară şi oaspeţi puţini.

Deodată,îşidăduseamacăîmbătrâneşte. Începurăsă facă adeseacălătorii,ca să scapedecălduriledinoraş.Defiecaredată, Kazueraplinădeentuziasmşideoexaltare exagerată, cu care nu reuşea decât să-şi contrarieze soţul, înstrăinându-l. Până la urmă se simţisingură şipărăsită. Desigur, făcea o greşeală încercând să aducă înflăcărareînexistenţacalmălacaresoţul eiţineaatâta. În unele privinţe izbutise câte ceva:

Noguchi purta acum numai cămăşi albe, imaculate.Înschimbrefuzacategoricsă-şi cumpere un costum nou. Pretindea că ar râde toată lumea de el dacă ar apărea deodată după căsătorie în haine noi, cu pensialuimodestă.Kazunuvoiasăpriceapă ce-arfirăudacăi-arcumpărasoţuluieiun

costumnou.Elîiţineapredici:

—Trăieşticuiluziacăoameniisebucură cândledaibani.Darteînşeliamarnic.Nu înţelegi că ei se-ndoiesc de sinceritatea intenţiilor tale când le dai, dintr-o pricină neînsemnată,sumeexagerate? Muncamea înpartidîmiceresăducoviaţămodestăşi cumpătată, dacă vreau să mă bucur de încrederea oamenilor.Încearcă, te rog, să scapidefasoaneleacesteadeparvenită! Kazuîşirespecta soţul dintot sufletul, darnueraînstaresăfacădeosebireaîntre ideealuidesprepoliticăşipoliticapecareo cunoşteaeaînurmarelaţiiloravutedatorită restaurantului.Conservatoriicareveneaupe laSetsugo-ansădiserăîneacredinţacăa facepoliticăînseamnăaştisăteprefaci.Te facică vreisă te uiţipuţinafară, când de

fapt vrei s-o ştergi. Sau: ajungi la o înţelegere cu cineva punându-i cuţitul în piept, întimpce te încălzeştila soba lui. Sau:râzicândînfondcrăpideciudă.Sau:

pariindignat când de fapt nu-ţipasă.Sau:

tacio veşnicie la locul tău, jucându-te cu praful din fundul buzunarelor. Într-un cuvânt:săteporţicaogheişă.Politicaavea ceva neliniştitor şitainic şisemăna leit cu aventurile amoroase. Pe când ideilor lui Noguchilelipseacutotulgustulaventurii. Deşi în ultima vreme îşi cam neglija îndatoririle la Setsugo-an, Kazu nu se închideaîncasăsă-igăteascăsoţuluieisau să-l aştepte în fiecare zi. Aşa ceva nu-i stăteaînfire.Înschimb,sepomeneadescă nupreaştiecesăfacăcutimpul ei.Într-o bunăziîşidăduseamacăclienţiicareaveau

legăturicuPartidulConservatorvintotmai rar pe la restaurant. Unul îi spuse de-a dreptul:

—Te-aş sfătui să-ţi convingi soţul să-i laseperadicalişisăseîntoarcălaainoştri. L-amprimicubraţele deschise pe ilustrul nostruomdestat.Înplus,amvenişinoimai despe-aici.Nucrezicăl-aiputeaconvinge, dacăţi-aipuneîncap? Kazu ascultă în tăcere, muşcându-şi buzele,propunereaaceastaumilitoarepentru Noguchi.Segândicuamărăciunecăenumai vinaeidacăunfostministruetratatastfel, ca un hangiu, şihotărî să şteargă ruşinea apărându-l. Aşa că se întoarse către oaspeteleeiinfluentşi-ispuserăspicat:

—Asemeneavorbenuvreausămaiaud

încasamea!Amsăvărogsănumaiveniţi

pe-aici. Kazu nu avusese niciodată eşecuri în viaţaeideafaceri–nicipricinuitedemotive sentimentale, nici de mândrie. Acum devenea totmaivulnerabilă.Nunumaică eradinceîncemaisensibilă,darparcăise dezvoltaseorgoliulsubinfluenţasoţuluiei. Într-o zide toamnă târzie, pe când îşi petreceacadeobiceisfârşitulsăptămâniicu soţulei,Kazusărideodatădelaloculeişi îlchemălafereastră:

—Iateuită!Uncocor! Noguchinu-idăduimportanţă, dar cum eanu-l lăsa înpace,se ridicăîncele din urmă însilă şiprivipe fereastră.Nuvăzu niciuncocor. — Prostii, zise el. Auzi, cocori prin Tokyo!

—Darl-amvăzutcuochiimei!Zăucăl-

amvăzut!…Aveaocreastăroşie…Eracât pe ce să se aşeze pe acoperişul vecinului, darazburatmaideparte. —Nueştidelocserioasă. Începurăsăsecerte,şiKazunumaiputu recunoaştecădoarglumise,căavrutsă-l păcălească.Aveaşieaparteaeidevină,că preaîşijucaseglumacuseriozitate. Din întâmplarea aceasta se alese cu o învăţătură.Îşidăduseamadeotrăsăturăa firiiei:nueraînstaresătrăiascăfărăsăse entuziasmeze mereupentrucâte ceva.Dar toate încercările ei de a aduce puţină variaţieînviaţalorconjugalăseloveaude rezistenţa înverşunată a soţului ei. Totuşi, dragostea pe care i-o purta rămase neschimbată.

Câteodatădeveneaşielmaicomunicativ,

şiatunciîipovesteaînfelulluigreoi,lipsit

dehaz,câte-unromanpecare-lcitisesauîi

ţineadiscursuridesprenedreptăţilesociale.

Oaspeţideseamă

În orice caz, era limpede că Noguchi priveacăsătorialorcaultimulluirefugiuîn viaţă.CâtdespreKazu–ammaispus-oşi înainte – avea certitudinea că îşigăsise în fineloculdeveci.Numaicăînmormântnu sepoatetrăi. Întimpul săptămânii, Kazuprimea zilnic raportul amănunţit al feciorului în casă asupratuturorfaptelorsoţuluieişiseminuna mereucâtdelipsitădeevenimenteeviaţa lui. Înciudavârsteilui,Noguchistudiaîncă mult. —Domnul alucratieridelatreidupă-

amiaza până seara înainte de culcare în bibliotecă.Şicinaaluat-ototacolo. —Dacăoţinetotaşaşinufacedeloc mişcare, are să se-mbolnăvească.Lasă că vorbesceusâmbătăcudomnul. Kazuaveaprejudecăţiadânciînlegătură cuviaţaintelectualilor.Pentruea,studiulera numai o leneveală primejdioasă, care-i pândeatocmaipebărbaţiiceimaicapabili. Spuseseeafaţădefeciorulîncasăcăvasta devorbăcustăpânul,darştiapreabinecă Noguchinuerabărbatulcaresăascultede sfaturileei.Şiasta,înfond,îiplăcealael. Între timp, la Setsugo-an avu loc o întâmplareneplăcută:ospargere. Hoţulstătuseprobabilascunssubcopacii dingrădină şiaşteptase să adoarmă toţiai casei,căcieranoapteculunăplinăşiputea

fiuşorvăzut.Copaciiînalţide pe dâmbul dingrădinăofereauunascunzişideal.Acolo ajunsese pesemne întimpce slujitoriierau ocupaţitoţicuservireaoaspeţilorşilăsaseră poarta nepăzită. Apoi aşteptase câteva ceasuri, desigur fără să îndrăznească să-şi aprindă ţigara, ca să nu se trădeze. Nu rămaseînurmaluidecâtunrestdegumăde mestecat–hoţuleradecitânăr. Încercase întâi să intre la Kazu, căci fereastra glisantă din dormitorul eia fost găsităapoiuşorridicată.Darpânălaurmă renunţaselaacestplan,şiKazunicinuse trezise măcar. Caseta cu bani o ţinea în noptiera din dormitor. Dar probabil că tâlharulnubănuiacăodaiaaceeamicăera chiardormitorulstăpâneirestaurantului. Intrase pe urmă în camera celor cinci

slujnice. Dar acolo călcă îndată pe ceva moaleşi,auzindţipătulfetei,oluălagoană fărăsăfifuratceva. Poliţia se înfiinţă în toiul nopţiişifăcu atâta zarvă, încât Kazu nu-şi mai găsi somnulpânădimineaţă. Îngrădină,întimpce-şifăceaplimbarea obişnuită sub razele soareluicare luminau rădăcinile unuicopac, zăriceva alb, care luceacaodanturăfalsă. Onelinişteaîncăgândulcăhoţulstătuse la pândă în faţa odăii ei, în timp ce ea dormeaşin-aveahabardenimic.Îşiînchipui cum se petrecuseră lucrurile şi simţi în acelaşi timp uşurare, teamă şi o uşoară nemulţumire. Aerul rece de toamnă pătrundeapesubmânecilechimonouluipână pepiept.Avuobănuială:dacăhoţuli-aatins

trupuladormitşişi-aschimbatapoigândul?

Nu,astaînniciuncaz!Fuseseîntuneric,şi-

apoi el nu ridicase fereastra decât de-o palmă,decin-aveacumsăfiajunslaea. Şicumseplimbaaşapringrădină,simţind vântul rece de toamnă, avupresimţirea că trupulisevaofilicurând.Kazunusuporta căldura,aşa că seaşeza adesea dezgolită pânălapiept,bachiarcucoapselegoale,în faţaventilatorului,chiardacăeraudefaţă slujnicele.Nuse ferea niciodată, ştiind că aveauntrupfrumos.Darpesteunan? La gândulacestasecutremură.Dupăcăsătorie, carneaparcăisemoleşise. Kazu plecă ochii în pământ şi văzu deodată între rădăcinile copacului câţiva bulgăraşi albi, ca nişte dinţi pierduţi. Se aplecăsăvadămaibine:eraucocoloaşede

gumă de mestecat. Nimeni în casa ei nu mestecagumă,iarcopiiidinvecinin-aveau cumsăajungăîngrădină. „Trebuiesăfifostahoţului“,îitrecuei princap. Dar n-o supăra atâtmurdăria pe care-o

lăsaseîngrădină,câtopreocupaideeacă cinevastătuseaicisingurceasuriîntregi.Ise făcumilădesingurătatealui.Parcăîivedea dinţii tineri şi puternici mestecând cu

nerăbdare, rupând

Mestecaseceasurile,mestecaselumeaasta, vâscoasăcaogumă,carenu-ifăcealoc,îşi mestecasepoateşispaima. Şi toate astea sub lumina lunii ce se strecuraprintrefrunzelecopacilorbătrâni. Înfanteziaeifărăfrâu,hoţulcareoluase lasănătoasafărăsăfurenimicsetransformă

în bucăţi.

guma

într-un prieten drag, necunoscut. Şi, chiar dacăînrealitatetânărul cestătuseascuns, îngrădinăsubrazeleluniifusesemurdar,îl vedea acumca pe o fiinţă căreia mai-mai că-icrescuserăaripi. „De ce nu m-a trezit? Dacă trăieşte în lipsuri,îidădeameubani,câţivoia.Ovorbă măcarsă-mifispus!“PentruKazu,tânărul era acum cineva cunoscut, de parcă ar fi făcut parte din cercul prietenilor apropiaţi. Ce senzaţie cutotul nouă pentrusoţia lui YukenNoguchi! Renunţă să-l maicheme pe grădinar şi hotărî să nupomeneascănimănuide guma de mestecat, care ar fi putut servi drept probă împotriva hoţului.Săpă cuunghia o gropiţăîntrerădăcinişiîndesăgumaînea, acoperind-obinecumuşchi.

Pe Noguchi nu-l sună îndată. Voia să aşteptepânăsevatrezişisă-ispunăpeurmă ce s-a întâmplat. Îi povesti incidentul pe scurt,apoiadăugă:

—Nicinu-ţipoţiînchipuicepoliticoşiau fost poliţiştii! Înainte nu şi-ar fidat atâta silinţă pentru o simplă spargere la mine. Numaidatoritănumeluităus-aupurtataşa. Nupreacredeanicieacespunea,darîşi doreasăfieastfel.Înrealitate,eramaimult decâtdiscutabilcucines-arfipurtatpoliţiştii maipoliticos:custăpânaunuilocalprotejat deconservatori,saucusoţiaunuiconsilier alradicalilor? Noguchioascultăcalmşidetaşat,caun ambasador căruia un secretar tânăr îi raporteazăcăafostimplicatîntr-unaccident decirculaţie.

—Aşase-ntâmplădacănuîncuiuşile,au fostprimeleluicuvinte. Kazu, care sperase că soţul ei se va bucura că nus-a întâmplatnimic grav, se simţi decepţionată. După părerea lui, incidentulopriveanumaipeea.Dinpunctul lui de vedere, poate că era o atitudine corectăşiimparţială,darpentrueaeradoar dovada uneiatitudinirezervate de neiertat. Kazuerapedeopartejignităînorgoliulei profesionalpentrureproşuldeafilăsatuşile neîncuiate – tocmai ea, care conducea restaurantul de atâţia ani fără ajutorul nimănui;iar pe de altă parte, se temea că soţul ei şi-ar putea da seama de emoţia ciudată ce pusese stăpânire pe ea după noapteatrecută.Darînclipaurmătoaredădu toată vina pe telefon: Noguchi, care era

plăcut în conversaţia directă, lua adesea, înadinsparcă,untonoficial,impersonal,la telefon. Nu e bine pentru soţi să-şi vorbească astfel,numailatelefon,gândiKazu.Dar,la urma urmei, era doar vina eică duceauo asemenea viaţă. Aşa că îl lăsă să vorbească, fără să mai dea atenţie reproşurilorlui.Îşicercetaunghiile.Avusese întotdeaunaunghiisănătoase,trandafirii,cu semilună albă la rădăcini. Descoperi la degetul mijlociu şila arătător două noiţe mici,caniştenorişorialbi.„Semncăamsă primesc multe chimonourinoi“, îşizise ea. Daraveagrămeziîntregidechimonouri,aşa că era ungând zadarnic,fără niciunrost. Totulisepăreaatâtdedezolant!Caşicumi s-arfitopitdeodatătoatăcarneadepeea.

Ţinea încă în mână receptorul, dar cu privirea se plimba prin odaie: prin uşile deschise intra soarele de dimineaţă în încăperile în care slujnicele trebăluiau de zor. Împletitura rogojinilor noi lucea în soare,iarpestepragulsculptatdintredouă camere dănţuia vioi un pămătuf de praf. Pretutindeni în odăi şi pe coridoare se vedeau şoldurile voinice şi tari ale slujnicelor, mişcându-se întruna în lumina dimineţii. — Ia spune, mă mai asculţi? se auzi, aspră,voceasoţului. —Sigurcăda. —Amşieucevasă-ţicomunic.Tocmai aflucădisearăavemoaspeţiimportanţi.Va trebuisă-iprimeşti. —Larestaurant?

—Nu,acasă.Comandăunmeniuşiadu-l acasă.Trebuiesă-iprimeştineapărat. — Dar… şi Kazu începu să-i înşire o seriedeclienţideseamăpecare-iaşteptaîn seara aceea, dându-i să înţeleagă că nu putealipsiînniciuncazdelarestaurant. —Cândîţispuncătrebuiesăviiacasă, înţelegecătrebuiesăvii. — Dar cine sunt musafirii tăi cei importanţi? —Astanupotsă-ţispunlatelefon. Auzindu-l că maiface şipe misteriosul, Kazusefăcufoc:

—Cumadică,nupoţisă-mispui?Propriei

talenevestenupoţisă-ispuicine-ţivineîn

casă!Asta-iculmea!

Vocealuirăspunsecurăceală:

—Aşadar,ne-amînţeles.Lacinciaisăfii

acasăcumeniul.Nuadmitnicioîmpotrivire. ŞiNoguchipusereceptorulînfurcă. Kazu se închise furioasă în odaia ei, aşteptândsă-itreacăsupărarea.Îşispusepe urmăcă,defapt,soţuleinuîncălcasepână atunci niciodată înţelegerea lor de a se vedeanumailasfârşitulsăptămânii.Însemna că, de data asta, avea într-adevăr nişte oaspeţifoarteimportanţi. Întinsemânasăridicefereastraglisantă, aceeaşipecareînnoapteatrecutăpoliţiştii căutaseră amprentele hoţului.Crizantemele mici,galbenedesubfereastrăeraucălcate înpicioare–dehoţ,saupoatedepoliţişti. Câteva flori zăceau strivite pe pământul moale,deparcăarfifostincrustate.Aveau contururi precise, curate, ca de broderie. Numaiicişicolocâte-ofloareseîndreptase

laloc. O cuprinse o toropeală de plumb. Se întinsesubfereastră,petatami,cuprivirea înceţoşată de furie şioboseală.Se uită pe fereastra întredeschisă la cerul dimineţii, care se întindea afară, limpede şi vast. Lacrimiledinochidesenauvălurelepecer. Nu-i mai trebuia nici un chimono nou. Acumşi-ar fidorit cutotul altceva… Cu gândulacestaadormi.

Spre seară se duse într-adevăr„acasă“, lăsândvorbălarestaurantcăarefebrăşică nupoate să-iprimească pe clienţi.Luă cu sine o slujnică încărcată cuo mulţime de cutiiîncareseaflameniul:cahorsd’œuvre scoiciroşii,nucideginkgo„frunză-de-pin“, bulbidulcidecrinfierţişihomarilegaţiîn fir;apoio supăalbădefasolecufloride

rapiţă;peşte crud tăiatfeliisubţiri,prigorii, ciupercişiracide râu, o budincă de ouă, castane, ghimbir; şi pe deasupra multe şi feluritefripturicugarnituridelegumefierte. Îşigăsisoţulneaşteptatdebinedispus,şi îiexplicăîndatăculuxdeamănuntetotce nu-iputusespunelatelefon. Aşteptapesecretarulgeneralşipeşeful biroului executiv al partidului radical. Veneaulaelcuopropunereprecisă,pecare dinpăcate era silit s-o refuze.Iată de ce voiasălefacă,închipdescuză,oprimire deosebită.Kazuînţelesepentruprimadată, dinprudenţapecareeloarătaselatelefon, că ea însăşise află într-o poziţie delicată dincauzaactivităţiipoliticeasoţuluiei. Seara se înfiinţară şioaspeţii.Secretarul general Kimura şi şeful biroului executiv

Kurosawa erau chipuri bine-cunoscute din

caricaturilepoliticecareapăreauînziare;în plus, Kazuîiîntâlnise şila nuntă.Kimura arăta ca unpreot blând şineputincios, iar Kurosawaaveaaerulunuiminer.

Kazueraîntr-atâtdeobişnuităsăaibăde-

afacenumaicuconservatori,încâtrămase surprinsăcăşiradicaliiosalutăcuaceeaşi curtenie şică îiintră în casă numaidupă ceremonialul de rigoare.Purtarea lor ise păreade-adreptulipocrită,caoînşelăciune intenţionată. Mai ales aerul blând şi zâmbitor al luiKimura o deruta.Ceva în înfăţişarealuişiînfelulde-avorbiîisugera unarborebătrânînplinsoare,carelasăca o boare de vânt să împrăştie, icişicolo, câteva frunzuliţe în jurul lui. Musafirii îi arătauluiNoguchirespectulcesecuvenea

unuicolegmaivârstnic.Refuzarăîntâilocul deonoarelamasă,darpânălaurmăKimura îlacceptă. Kazu remarcă pielea lor uscată ca pergamentul. De multă vreme nu mai avuseserăputereaînmână,şipielealorle trăda vârsta şi renunţarea. În surâsul lor blândşiînsalutulpoliticosseciteauurmele ascezeiimpuse.Gesturiledeprofesorbătrân aleluiKimuraşisimplitateaexageratăalui Kurosawa veneaudinaceeaşiobişnuinţă a renunţării. Kimura îi lăudă plin de curtoazie mâncărurile,ceeaceisepărulipsitdetact. Noguchi părea nervos; i se citea pe faţă stinghereala pentru laudele aduse unor bucate la care soţia sa nu contribuise cu nimic. Cât despre Kurosawa, mesteca în

tăcere,cuopoftăvizibilă. — Numaisuntbunde nimic, se scuză Noguchi.Eo iluzie să credeţică aş fiun candidat cu şanse de succes. Lumea m-a uitatdemult. Băuseşiisecamurcasesake-ullacap, fiindcărepetamereuaceleaşiproteste,cuo falsă modestie evidentă. Jenaţi, Kimura şi Kurosawafăceaufeţe-feţe. Kazule umplea mereuceştile cusake, dupăcumdorisesoţulei.Abiaîntr-untârziu îitrecuprincapcăpoatenumaiprezenţaei îldeterminasă-şirepeteîntrunadeclaraţiile. Se mustră îngând pentrulipsa eide tact. Doar îşi dăduse seama de la prima lor întâlnire de timiditatea încăpăţânată şi demodatăaluiNoguchi.Probabilcă,pentru el,aarătaambiţiipoliticeînprezenţasoţiei

era ca şi cum şi-ar fi etalat în public sentimentelecelemaiintime. Aşa că se retrase discret şise duse în odaiaei.Îşichemăslujnicaşi-idăducâteva porunci.Peurmănumaigăsinimicdefăcut. De plictiseală, începu să facă ordine prin sertare.Într-unsertărel dinodaia eipăstra câteva lucruşoare de-ale soţului ei: trei cutiuţecubutonidemanşetăvechi. Casă-şitreacătimpul,îirăsturnăpetoţi peomăsuţăşiîncepusă-icercetezeperând. Era printre ei o pereche de butoni cu blazonuluneicaseregaleeuropene,altaera împodobităcupietre preţioase;maierauşi niştebutonideaurînformădecrizantemă– probabil un dar de la o familie princiară japoneză.O altă pereche avea sculptat în fildeşpezeulShiva.Toţibutoniidinaceastă

colecţie rară erau fără îndoială primiţiîn dar. Îiasemuicuscoicilepecareleadunase pe ţărm şi le adusese acasă în chip de amintire.ÎncheieturilemâinilorluiNoguchi, pecareartrebuisăleîmpodobeascăbutonii aceştia, erau îmbătrânite, veştede şi uscăţive, cupete cafeniipe piele, pe când scoicile eipăstrau reflexele apusurilor de soaredeodinioară.Kazuciocnibutoniiunii de alţii, aşa cum fac copiii cu bilele de sticlă,ascultându-leclinchetul.Apoichibzui cumi-arputeaîntrebuinţacafigurideşah. Aleseperecheacublazonul regal caregi, iar ca regine aşeză butonii în formă de crizantemă. Dar aranjamentul acesta n-o mulţumea, aşa că hotărî să facă regidin crizanteme.

Preciscăaresăacceptepropunerealor, îşiziseea,gândindu-selaNoguchi.Sebaza purşisimplupeintuiţie.Deodatăocuprinse un val de bucurie: zidul dintre ea şi preocupărilepoliticealesoţuluiei,dintreea şibiblioteca luiplină de cărţi, avea să se dărâmeîncurând.Vavenişiziuacândviaţa lorvacăpătaunnousens! Sigur că are să accepte! Acum era absolutconvinsă.Dinsprecoridorauzirâsul ciudat al soţului ei, care se amesteca cu hohotele celorlalţi.Se ridică şi, dând uşa puţin în lături, se uită într-acolo. Dinspre capătul coridorului, în care pătrundea luminadinodaiadeprimire,seauzearâsul acelauscat,aproapecaotuse,careajungea învaluripânălaea. Oaspeţiimairămaserăcamunceas.Kazu

avu grijă să cheme o maşină pentru ei. Noguchiîşiluărămas-bundelaoaspeţiîn prag,întimpceeaîipetrecupânăînstradă. Se pornise unvânt destul de puternic.De dupănoriicaregoneaupecer,ieşeaolună micăşiluminoasă,scânteindtainic. Sub felinarul slab de la poartă,faţa lui Kimura, mică şi pământie, părea de o rigiditate ciudată. Numai în jurul gurii deveneaflexibilă:cândvorbeacuvocealui joasă, porţiunea dinjurul guriişimustăţile parcăpluteauîmpreunăînjurulcuvintelor. Kazuîlapucădeodatădeumărşi-ltrase cuungestbruscspreperete,şoptindu-i:

—Oriceveţifiauzitdesprerestaurantul meu, să ştiţi că în mine puteţi avea încredere. —Da,fireşte,stimatădoamnă.

— Spuneţi-mi, a primit soţul meu candidatura? —O,darsunteţimaibineinformatădecât credeam.Încă nu ne-a dat răspunsul, dar ne-apromiscăîncâtevazilenevaînştiinţa. Cuungestde fetişcană,Kazuîşiapăsă mâinileîmpreunatepepiept,deparcăs-arfi înfăşurat strâns într-un prosop de baie. Gândurile tulburi care îi umblaseră toată vremeaprincapsestrânserădeodatăîntr-un planprecis. —Vărog,convingeţi-lpesoţulmeusă primească! Cât despre partea financiară – iertaţi-mă că pomenesc de asta –, lăsaţi totulînseamamea.Văpromitcăpartidulnu vaaveaniciunfeldecheltuieli. Kimura încercă să protesteze, dar Kazu se pricepea de minune să astupe gura

interlocutorilorei. — În orice caz, soţul meu să nu afle nimic! Rămâne doar între noi. Numai cu condiţia asta iau toate cheltuielile asupra mea. Vorbise extrem de repede şi acum schimbă deodată tonul; strigă oaspeţilor cuvinteleobişnuitederămas-bun,cuovoce limpedeşiînaltă,cas-oaudăNoguchidela intrare,adăugând:

—Vai,darsepoatesănuaveţipenimeni care să vă poarte servieta? Va trebuis-o duceţipegenunchi.Vaidemine! Numai ultimele cuvinte ajunseră la urecheasoţuluiei,careodojenipeurmăcă vorbeştecenutrebuie.

Adevărata„viaţănouă“

Viaţaluinoguchiîncepusăseschimbe.În fiecare luni venea un bărbat, Soichi Yamazaki,şitimpdedouăceasuriîivorbea despreproblemedeadministraţieaoraşului. Iar Noguchi îl asculta ca un şcolar conştiincios şi-şilua cu sârg notiţe cu un stilou pe care-l avea de douăzecide ani. Apoi învăţa şi recapitula lecţia toată săptămâna,darînafarădeastanumaifăcea nimic. Yamazaki era protejatul secretarului general al partiduluişifuseseînsărcinatsă se ocupe de Noguchi, fiind un talentat strateg în alegeri. El însuşinu râvnea la

funcţii–eraunpoliticiandezamăgitpână-n adânculsufletului,pecarenu-lmaiinteresa nicioideologie.Yamazakidevenisedincap până-npicioare unompractic, ceea ce se citeaşipeobrazulluiîndrăzneţşirumen. De când venea Yamazaki pe la ei, îşi făcuse şi Kazu obiceiul să rămână lunea acasă.Îşiprelungea pur şisimplusfârşitul de săptămână cu încă o zi. De la prima întâlnirerecunoscuseînYamazakiunprieten posibil–fărăniciunaltgândascuns.Eraun bărbat de o vitalitate debordantă şi avea multă căldură sufletească. Într-un fel semănacuGenkiNagayamaşi,oricum,era primulomdefelulacestapecare-lîntâlnea înPartidulRadical. Ciudat,călduraluisufleteascăizvoradin dezamăgire şi disperare, pe când la

conservatoriipecare-icunoşteaKazunuera decât o expresie a optimismului lor nezdruncinat. Recunoscu instinctiv că trăsăturaaceastadecaractereindiscutabilă pentru un politician veritabil.Se împrieteni repedecuYamazaki. GenkiNagayama o căută în curând la telefon,laSetsugo-an,anunţând-ocăsoţul ei are de gând să candideze la alegeri. Genkipufniînrâs:

—Ceideetrăsnită!Bărbatuldumitales-a ţicnitde-abinelea! Kazupricepuîndatăcăacumcandidatura luiNoguchieradefinitivă.Ojigneafaptulcă ştirea ajunsese la urechile vechiului şi obraznicului rival politic înainte ca ea, propria luisoţie, să afle ceva.Se prefăcu însă a nuînţelege, dar îşijucă intenţionat

rolul custângăcie.Făcupe naiva, deşiîn fonderabucuroasăşimândrădehotărârea soţuluiei.Şipânălaurmă,căznindu-sesăse prefacă, uită de decepţia provocată de indiferenţaluiNoguchifaţădeea. — Despre ce ţicneală vorbeşti? Dacă vreicumvasăspuicămăînşală,săştiicănu plecurechealabârfe. Dar Nagayama nici nu dădu atenţie jocului ei. Îi explică situaţia pe scurt, limpedeşirăspicat,într-unstilcucareKazu nu era obişnuită la el – semn că îşi schimbaseatitudineafaţădeea. — Oricum, hotărârea lui e prostească. Asta înseamnă o dată pentru totdeauna sfârşitulcariereiluipolitice.Şidumneatace intenţiiai?Casoţie,artrebuisătefaciluntre şipunte şisă-l convingisă renunţe. Mă-

nţelegi?Tesfătuiesccaunprietenvechice-

ţisunt. DupăcareGenkiîncheiediscuţia. Într-una din zilele următoare veni în vizită la Noguchi preşedintele partidului radical, Kusakari. Şi secretarul general îi făcuviziteîncâtevarânduri.Kazuprimeade fiecare dată raportul feciorului în casă despretoţimusafirii;carecâtastat,cânda plecat, ce-a vrut de la Noguchişice i-a răspunssoţulei. Treiziledupătelefonul luiGenki,apăru înziarştireadesprecandidaturaluiNoguchi. Însearaaceleiaşizile,soţuleiochemă acasă de la Setsugo-an. Cât era de caracteristicpentruNoguchi!Cândsevăzu singurcueaînodaiadeprimire,oînştiinţă dehotărârealuideacandida,deparcăi-ar

fidezvăluitunsecretstraşnic.Era convins căeanuciteşteziarele,dupăcumerasigur că nu suferă câinii, ceea ce iar nu era adevărat.Noguchimaicredeacăsoţialuise dă învântdupă fasole bătută,pe când în realitate Kazun-o putea suferi.Totaşa se îmbăta cuiluzia că n-o interesează deloc politica. Kazu îi ascultă discursul solemn şi ceremonioscuunaerdeparcăauzeatotul pentruprimaoară,apoirăspunse,curajoasă, nesocotindsfaturileluiGenki:

—Acum,odatăceţi-ailuatrăspunderea, spercăaisătededicicutrupşisuflet. De la convorbirea cu Genki, Kazu devenise prizoniera propriei fantezii. Îi reveniseră deodată şi forţa, şi vitalitatea, alungândoriceurmăderesemnaredinviaţa

ei.Eragatadeluptăşidefaptemari. Într-ozideiarnăneobişnuitdeblândă,se duselaunconcertdepian,susţinutdefiica unuiclientde-alei,într-osalădepeGinza. Sala era la etajul cincişiKazuprivea pe fereastrălaacoperişurilepestecareselăsa amurgul.Priveliştea neobişnuită,văzută de sus, o încântă. Ici şi colo se aprindeau reclamecolorate.Departe,peunşantier,se ridicau spre cerul încă albastru schele şi macarale înclinate. Cu luminiţele lui mici care dansau, şantierul părea un port misterios apărut pe neaşteptate în mijlocul oraşului. Două baloane, unul alb şi unul roşu,carefuseserăancoratepeacoperiş,se înălţarălegănându-se,trăgândînurmalor reclame luminoase.Kazu cercetă clădirile de peste drum:două fete înpaltoane roşii

urcaupescăriţadeincendiuaunuibloc.O femeiecuprunculînspinarestrângearufepe balconuldelemnascunsdupăreclamaunui magazin.Treibucătaricubonetealbeieşiră peterasadepeacoperişsăfumezecâte-o ţigară.Birourilebloculuinoudepestedrum păreaugoale;dardeodatăsevăzurătrecând picioareleuneitinere,înşosete roşii,peste covorulverde.Toatemişcărileoamenilorde dincolo erauneobişnuit de tăcute.Chiar şi fumulseridicamutşidreptcalumânareaîn aerulnemişcat. „Amsă-mifac drumpână-ninimile lor, ale tuturor“, îşispuse Kazu, îmbătată de visuri.„Ceminunatarfi!Amsă-iconvingpe toţisă-l votezepeYukenNoguchi!…Vai, de-aşajungenumailatoţioameniiăştia!Ştiu căfiecareîşiaretreburilelui:opovestede

dragoste, grija banilor, mâncarea pentru mâine,oîntâlnire…Iatăce-ipreocupă.Dar peste toate problemele lor, trebuie să reuşesccumvasăleimprimînmintenumele luiYukenNoguchi.Suntînstaresăfacorice pentru asta. Ce-mi pasă de poziţia mea socială? Ce-mipasădelegi? Niciunuldin iluştriimeiclienţinus-asinchisitdelegi,şi tocmaideaceeaareuşit!“ Simţeacăplesneşteînchimonouleistrâns deobi.Înochiîiapăruoexpresieplinăde extaz.Aveasenzaţiacătrupulîicreşteşise umflă mereu, tot mai mare în seara întunecoasă,pânăcecuprindeoraşulîntreg într-oîmbrăţişare.

Îndormitorul luiNoguchiapărusedela căsătorieunpatmaredublu,puspevechiul covor persan. În patul acesta Kazu,

obişnuită să doarmă pe jos, se simţea înghesuităşiapăsatădepereţişidetavanul pecare-lvedeamultpreaaproape. Soţul eiadormea de obiceicum punea capulpepernă,iareaaprindeadupăaceea lampa de pe noptieră. Nu ca să citească vreocartesaurevistă,cipurşisimplucasă seuitenemişcatălacâte-unlucrudinodaie pânăoapucasomnul.Seuita,depildă,la celepatrumânereînformădesemilunăale uşiiglisante.Pefiecareeragravatăcâteuna dincele patrufloridomneşti:orhideea era foarteaproapedepat,oaveamereuînfaţa ochilordecarefugeasomnul:ofloarede metal întunecată,negricioasă,înpenumbra odăii. Peste noapte stingeau soba cu gaz şi călduraseretrăgeacaunrefluxdinodaie.

Într-o astfel denoaptevafiluatNoguchi hotărârea, fără ca soţia lui să bănuiască ceva. Nimicnuseschimbaseînpurtarealuifaţă de ea. Îşi păstrase tot timpul calmul lui obişnuit, atât înainte de numire, în zilele plinedenehotărâre,câtşimaitârziu,după ceprimisecandidatura.Trebuiesăfifostşi el între timp chinuit de îndoieli, nervos, trebuie să firevenit de câteva oriasupra hotărârii–darsoţialuinuaaflatnimicdin toateacestea. Totul sepetreceacadeobicei:tusealui înaintedeculcare,jumătăţiledemângâierişi îmbrăţişareastângaceurmatăderesemnare, dupăcareseghemuiaînjumătatealuidepat caolarvăîncoconşiadormea.Patuleraca oplatformădegarăpustiebătutădevânturi.

Totuşi,adormeaînainteaei. Kazu, dimpotrivă, împrăştia dogoare în jumătateaeidepat.Nusimţurile,cifantezia ardea înea.Uneoriîntindea mâna să şi-o răcorească pe orhideea rece de metal, şi atuncimângâia cu degetele relieful fin al florii, ca pe-un obraz mic, împietrit şi răutăcios. „Da,aşae…Mâineeluni“,îşispuseea. „Amsă vorbesc cuYamazaki.Şipe urmă începemmunca.“

Marţila treidupă-amiaza se întâlnipe ascuns cu Yamazaki în ceainăria de la Shiseido, pe Ginza. Mai târziu Yamazaki avea să noteze întâlnirea încartea luide amintiridesprealegeri:„Mergeamdespela Noguchişifusesem plăcut impresionat de vioiciuneaşifrancheţeasoţieilui.Darcând

am întâlnit-o întâia oară fără soţul ei, departe de casă, femeia aceasta atât de energicăşidevitalămi-afăcutimpresiaunui om îngrozitor de singur. Nici acum nu înţelegcumputeasăparăatâtdepărăsită, cândaveacapul plindeplanurişistrategii pentrualegeri.Apoi,întimpulconversaţiei– n-amvorbit de data aceasta decât despre alegeri–adevenit,spresurprindereamea, vorbăreaţăşientuziastăcadeobicei.“ Kazuîşinotasetoateproblemeleîntr-un carneţel.Întrebărileeieraupreciseşirapide, ca nişte săgeţi.Până la alegerimaiaveau şaseluni,sauchiarzece,depinzânddedata lacareactualulguvernatoraveasădeclare postul vacant. Până atunciKazu avea de gând să organizeze un fel de campanie preelectorală, deşi asemenea practici erau

interzise de lege. Se-nţelege că nici Noguchi nu trebuia să afle nimic. Pusese deoparte o sumă de bani, iar dacă nu ajungea era hotărâtă să ipotecheze restaurantul. De la Yamazaki aştepta să audă propunericoncrete – cumşi-arputea

organiza lupta fără să intre în conflict cu legile. Yamazakiîidăduinstrucţiuniprecise:

— În primul rând, va trebui să tipăriţi

cărţi de vizită. Cât mai mari, cu numele soţuluidumneavoastră.

— Bine, am să le comand, acceptă ea

îndată.Trecemchiarazipelatipografie,în

drumsprecasă? —Nuştiudacăvădaţiseamaexactce înseamnă alegerea unui guvernator în Tokyo.Săpresupunemcăaţivreasălipiţi

câtedouăafişepefiecarestâlpdetelegraf. ÎnTokyo suntcam150 000-160 000 de

stâlpi;astafacevreo300000deafişe,atrei

yenifiecare,săzicemdeci900000deyeni.

Pluslipitul,camunyendeafiş.Întotalvor fiunmilionşi200 000 de yeni.Cusuma asta mai că s-ar putea finanţa o alegere întreagă,înprovincie. Yamazaki avea mereu cifre exacte la îndemână,cucare-şiimpresionaîntotdeauna interlocutorii. Kazu,aşezatălamasăînfaţalui,vorbea taredespreluptaeipreelectoralăşidespre posibilităţile de a ocolilegile, fără să se sinchisească câtuşi de puţin de lumea din ceainărie. Yamazaki privi îngrijorat în jur. Presimţindprimejdia,îipusedelaînceputo condiţie: în ce-l priveşte, va respecta

dorinţa eide a tăcea faţă de Noguchi, în schimbvatrebuişieasă-ipromităcănuva face nici un pas fără să se consulte în prealabilcuel.Kazusedeclarădeacord. —Cebucuroasăsuntcăpotvorbiatâtde sincer cu dumneavoastră! exclamă ea veselă ducându-şimâna la piept.Orice-ar zice lumea, soţul meu n-are habar de sufletul japonezilor.Citeştecărţistrăine,se încuietoatăziuaînbibliotecăşieundomn foartedistins.Darnuştienicimăcarce-iîn sufletul propriei lui servitoare. Aşa e cu dumneavoastră,intelectualii,înţelegeţitotul cu capul. În schimb, eu sunt în stare să citesc îninimile oamenilor de rând şisă-i cuceresc.Pevremuriamfostşivânzătoare ambulantă de peşte. Asta pe când îmi mergea rău. Dumneavoastră, domnule

Yamazaki,precisn-aţiumblatniciodatădin poartă-npoartăvânzândchifteledinpeşte. Yamazakizâmbiîncurcat. —Argumentele logice, spuse el, auun câmpde acţiune limitat, ăsta e lucruştiut. Or,casăcâştigămvoturileacincimilioane de alegători, va trebui într-adevăr să apelăm la sentimentele lor. Iar dumneavoastră, doamnă, ne puteţi fi de marefolos. — Sper că nu-mi faceţi complimente gratuite, domnule Yamazaki!replică ea cu cochetărie în voce, săltându-şi mâneca largăpesteîncheieturamâinii.Darschimbă îndatătonul:Despreliniapartiduluişitoate celelalte,putemvorbimaitârziu.Important e în momentul de faţă să avem bani şi instinctpolitic.Astea-sarmelemele.Oifieu

o biată femeie simplă, dar am destul entuziasm cât să trag după mine cinci milioanedeoameni,şiîncă-mimairămâne cevapedeasupra. — Vă înţeleg foarte bine, doamnă, şi sper că veţi pune în joc tot entuziasmul dumneavoastră. Pe Kazu o cucerise purtarea lui Yamazaki. Aerul lui protector faţă de femeiamaitânărădecâtel,amestecatcuun grăuntedetimiditate,îiplăcea. —Văstauoricândladispoziţie.Ofemeie caminetrebuieexploatatăcâtmaimult,mai spuseKazuînchipdeîncheiere. Yamazaki îşi bău cafeaua şi mâncă o bucată mare de tortă, fără să lase o firimitură pe farfurie. Kazu îl privea:

bărbatulacestacorect,cucravatalegatăcu

grijă, care-şi apleca faţa peste bucata de tortă,îiinspiraîncredere. Kazu ţinu neapărat să-ispună povestea vieţiiei.Aproapeoorăîncheiatăîidepănă toate necazurile şi greutăţile prin care trecuse.Sinceritateaaceastaaveasă-ifiede folosmaitârziu,căciYamazakiîiţinupartea pânălasfârşit,cuoprieteniecredincioasă, pecarepoatealtfelnui-arfiarătat-o. Faţă de bărbaţiipentru care nu avea o afecţiune deosebită, Kazu se purta cu o sinceritate dezarmantă. Îşi dădea chiar silinţa să elimine orice iluziicu privire la persoana ei, deşilumea, în general, nu-şi prea făcea iluziiîn ce-o privea.Trupul ei frumosşiplinrăspândeaocăldurăaproape vulgarăşiîntoatăfăpturaeinueraurmăde slăbiciune.Pestetoatăeleganţaşiluxulcu

care se înconjura, femeia aceasta păstra aerul originii ei ţărăneşti. Parcă plutea în juruleimirosulpământuluinegru.Iarfireaei vioaieşivorbăreaţăsepotriveademinune cuobrazulrotundşiformeleeipline. Yamazakieraunascultătorexcelent.Tot timpulcâtîipovesti,Kazusimţicăvorbele einutrec prinel ca prinsită, ciparcă se imprimăînfaţaluicărnoasăşisurâzătoare. Îlrugăsăfiesincercuea. Proaspăt căsătorită, Kazutânjea după o fărâmădesinceritate.

Noguchihabarn-aveadetoateacesteaşi aşarămasepânălasfârşit;căcinuîncerca niciodatăsăafleunlucrucesepetreceaîn afara câmpului de percepţie imediată. Mulţumită indiferenţeiluiaristocratice – o atitudine de mare senior sau de înalt

funcţionar –, Kazu putu să-i ascundă activitateaei,fărăafaceeforturideosebite. În plus, îşi petrecea cinci zile din săptămână la Setsugo-an, unde de multă vremenusemaiocupanumaiderestaurant. Ieşea în oraş tot mai des ca să se întâlneascăcuYamazaki.Baîl maitrezea uneorişinoapteacucâte-untelefon,cândi senăzăreavreoideenouă. CâtdespreNoguchi,el ascultacuminte, săptămână de săptămână, prelegerile lui Yamazaki– şi-atâta tot.Fusese stabilit că problemele politice, financiare, precum şi alegerea personalului pentru campania electoralăcădeauînsarcinaluiYamazaki, care astfel era în măsură să-i dea candidatului sfaturi în toate domeniile. Noguchise ţinea strictde lege şipână la

deschidereacampanieiaveadegândsănu întreprindănimic. Funcţionarii partidului radical erau informaţi de întâlnirile lui Yamazaki cu Kazuşi-idădurăchiarindicaţias-olasesă facăcepofteşte,câtăvremenusarepeste cal. Partidul nu avusese niciodată un susţinător cu atâtea legături şi bani, şi entuziasm, care pe deasupra mai era şi femeie.Înce-l privea pe Noguchi, dacă-i ajungea din întâmplare la ureche câte-un zvon despre activităţi preelectorale, îşi închipuiapurşisimplucăsuntfinanţatede partid. Jumătate din viaţă trăise din banii statului şi rămăsese cu convingerea că „fondurile publice“ sunt nişte resurse inepuizabile.

Cărţiledevizităfurătipăritecurând.Kazu

începusăleîmpartăprintutungeriişipela

chelneriţeledinrestaurant.

Într-ozi,puseşoferulsăopreascăînfaţa

unei băcănii cunoscute. Intră, însoţită de Yamazaki,şicumpărăruladecumarmeladă, detreimiideyeni.Multpreamultecasăle poată căra singură.Yamazaki, încărcat cu pachete, o văzu deodată cum scoate din

poşetăunadincărţileeidevizităuriaşeşii-

o întinde proprietăresei băcăniei cu cuvintele:

—Dacăîmipermiteţi,ecarteadevizităa soţuluimeu.Spersănuneuitaţi. Yamazakirămase îngrozit. În maşină o dojeni:

—Măuimiţi,doamnă.Oaren-aţiştiutcă proprietarul băcăniei e înscris în Partidul Conservator,baechiardeputatînconsiliul

municipal? — Vai de mine! N-am ştiut… Ei, nu-i nimic.Aşamăcarintimidămadversarul. —Şiruladeleasteacumarmeladălace vătrebuie? —Leducemlaunorfelinatîncartierul Koto. —Păiorfaniitotn-audreptdevot. —Nu,darauadulţiisentimentalidinjurul lor. Yamazakirenunţăs-o maicontrazică.O conduse la orfelinat, unde trebuisă asiste dinnoulascenaîmpărţiriicărţilordevizită. Kazudevenioprezenţănelipsitălatoate festivităţile din oraş; la concursuri de frumuseţe, la şedinţe publice, pe scurt oriunde se strângea lume, se afla şi ea. Făceapretutindenidonaţiiînbani,împărţea

cărţidevizită,cântacântecedecâteoriera rugată.Apăruchiarînşorţdebucătărielao adunare a gospodinelor şi cuceri inimile femeilor simple, prea naive ca să vadă în astaşireteniepolitică. KazucriticaPartidul Radical căprease adresează numaiintelectualilor. Când auzi căînKotoşiSantama,cartieremărginaşe, radicaliinupreasebucurădepopularitate, se născu în ea convingerea că simpatia oamenilor de acolo nu putea fi câştigată decâtdeeaînsăşi.Îlîntrebădecâtevaori pe Yamazakidacă n-are vreo legătură în Santama. Într-ozi–veniseprimăvara–Yamazaki îicomunică:

— Am auzit că la Ome, în cartierul Santama,s-aaşezatpiatradetemeliepentru

unmonumentînmemoria soldaţilorcăzuţi înrăzboi.Aresăseţinăoserbaremareîn parc, cu muzică populară şi dansuri. Profesoara de dansuri populare, care din întâmplare e de origine din provincia dumneavoastră,arvreasăvăinvite. —Sepotriveştedeminune!Ceziceţi,să mergiarînşorţdebucătărie? — Ştiu şi eu – iar şorţ şi cântece populare? Am să mă interesez dacă e indicat. Tot ce făcea Kazu – participarea la întrunirişifestivităţi,donaţiilegeneroaseşi toate celelalte – o făcea dincalcul, după cumşiblândeţeaşigenerozitateaeifaţăde toată lumea aveau un singur scop: să-i asigure luiNoguchivoturila alegeri. Era uniculeiţel.Nu-şiimaginacăentuziasmulşi

sinceritatea ei vor trezi la unii oameni o înduioşaresincerăşi,cândîşidădeaseama dereacţialornaivă,îigăsearidicoli.Dar,pe dealtăparte,erade-ajunssăîndrăznească cineva s-o critice că nu e sinceră şi acţionează numaidininteres, că se supăra foc. Cum putea lumea s-o bănuiască de intenţii necinstite? În această privinţă, sufletuleierasurprinzătordecomplicat. Oricum, nu bănuise un lucru:anume că printacticadestuldesimplă,cucareîncerca să exploateze sentimentele oamenilor, va reuşisă-şicâştige ataşamentul lor.Tot ce făcea din calcul era interpretat drept sinceritate, un fel de şiretenie ţărănească înnăscută.Oricarei-arfifostintenţiile,prin dăruireaşientuziasmul cucare le urmărea îşicucereapublicul.Şiretlicurileeievidente,

lipsa de scrupule, repetarea neruşinată a

aceloraşitrucuri– tocmaiaceste slăbiciuni adormeau bănuielile oamenilor simpli. Cu câtîncercamaievidentsă-iexploateze,cu atât îicucerea mairepede.E drept că se bârfea pe seama ei. Totuşi, îşi câştigase pretutindenisimpatii.Cândapăruseînşorţde gospodinălaadunareafemeilordincartierul Koto,sesocotiseodoamnădistinsăapărând costumatăînadinsînmijlocul poporuluide rând.Numaicăfemeilepricepurăjust:şorţul isepotriveamaibinedecâtoricetoaletă!

după-amiază însorită, către

sfârşitulprimăverii,KazuşiYamazakifăcură

un drum până la Ome. Două ceasuri le trebuirăpânăacolo,cumaşina.

—Cezici,lefacodonaţiede100000

de yeni pentru monumentul soldaţilor

Într-o

căzuţi?îlîntrebăeapedrum,arătându-iun

pacheţelînvelitînhârtiedeorez,pecare-l

ţineaînpoală.

—Oarenuepreamult?

—Cicămonumentulnuenumaipentrucei

dinOme,cipentrutotcartierulSantama.Eu

ziccăepreapuţin,înniciuncazpreamult.

— Mă rog, sunt baniidumitale, aşa că facicueicecrezi.

— Ce înseamnă dezinteresul ăsta? În

ultimăinstanţă,baniimeisuntşiaipartidului, nu? Înfaţauneiasemenealoialităţi,ce-imai rămânea lui Yamazaki decât să-şi scoată pălăria? Cutoateacestea,înultimavreme îşipermitea şicâte-o observaţie maipuţin respectuoasă,bachiarironică,laadresaei. — În faţa monumentului soldatului

necunoscut,aisăverşiiarşiroaiedelacrimi, nu-iaşa? —Sigurcăda.Şiausă-mivinădelasine. Nimic nu-i impresionează pe oameni mai multdecâtnaturaleţea. Cucât se apropiaude Ome, cuatât se înmulţeauspaţiileverzide-alungul străzii. Ici-colo, câte-uncrâng de ulmise profila graţiospecerulalbastru.Ramurilearătauca nişteplasedepescariîntinsepestecer. Kazu,caredemultăvremenumaiieşise din oraş, era încântată. Mereu îi oferea sendvişuritovarăşuluieidedrumşiînfuleca şieacupoftă.Nusegândinicioclipăla soţulei;nusesimţeasingurăfărăel,poate şi pentru că, în ultimă instanţă, pentru el făceadrumul laOme.Sesimţealafel de legată de el ca şicumar fifost de faţă.

Numaicălegăturalorsufletească,încare credeacuîncăpăţânare,numaiexistaacum decâtînfanteziaei… Ome era un oraş liniştit, tradiţional, pe care războiul îl ocolise. Kazu îşi lăsă maşina în faţa primărieişi, înconjurată de reporterii gazetelor locale, mobilizaţi de Yamazaki,seîndreptăsprebiroulprimarului casă-iînmânezedonaţiapentrumonument. Dupămicaceremonieurmasăvizitezelocul monumentului în parc, în tovărăşia locţiitorului primarului şi a profesoarei de dansuri populare. Urcară toţi în maşină şi părăsiră centrul, pornind pe străzi lăturalnice. În fine trecură de un viaduct, ajungând pe o şosea care urca dealul din vecinătateaoraşului. Kazu admira verdele proaspăt al

copacilor de-a lungul şoselei. Îşi făcuse obiceiulsălaudefrumuseţeapeisajuluifaţă delocalnici–totostrategiede-aei.Erade părerecăunpoliticianedatorsădescopere frumuseţiînfiecaredistrictelectoral.Bamai mult,trebuiechiarsăaiochidepoliticianca sădescoperiadevăratafrumuseţeanaturii. Politicianulştiecăoricepeisajeînstaresă dea roade şi nu aşteaptă decât să fie exploatat. Aşa că se arătă nespus de încântată în faţapriveliştiidinvârfuldealului.Pelocul monumentuluilăcrimă puţin, apoile zâmbi femeilordinansambluldecântecepopulare, caresestrânseserăînjuruluneimicitribune ridicate alături. Când ajunse însă sus, la pavilionul de vară graţios, de unde se desfăşura în faţa ochilor un peisaj într-

adevăr impresionant, Kazu uită de toate grijile. Spre sud-est se zărea în depărtare albia lată, în mare parte secată, a râului Tama, întretăiată dinloc înloc de păduri întunecate. Tot acest tablou măreţ era încadratdetrunchiurileroşieticealepinilor dinparc.Dincolodeoraş,străluceaînvăile munţilor frunzişul proaspăt, galben ca şofranul.Soarelededupă-amiazăeraîncă puternic, şitotuşiîn văicobora pâcla. În luminaaceeadifuzăieşeaucaniştesmocuri coroanele copacilor, încâlcite asemenea păruluiuneifemeicare abia s-a trezit din somn.Printretrunchiurilecopacilorsclipeau dincândîncândautobuzeroşii. — Ce privelişte! exclamă Kazu. E încântător! — Aşa e, aprobă locţiitorul primarului.

DenicăierinusevedeTokyoatâtdefrumos cadeaici,dinspreparculNagayama. Cu harta pe care-o ţinea sul în mână, dădulaoparteunlampiondehârtieagăţat pe-o frânghie între pavilion şipini, pentru serbare. —Priviţinumaisprerăsărit:departedetot e baza aeriană Tachikawa.Se vede destul defrumosde-aici. Kazu îşiîntoarse privirea într-acolo:în zare, unde se pierdeau meandrele râului, sclipeacevaluminos,caunoraşdincristale desare,dincareseridicauniştepunctuleţe albe: avioanele. Pluteau deasupra pământului în zbor razant, apoi dispăreau îndărătul unuimunte, spre sud.Văzută de aici,bazaaerianăpăreauncimitirpustiu,alb ca unmunte de sare.Deasupra se-ntindea

cerulvast,şinoriicareînzareeraupufoşi ca vata, apoi mai sus îşi pierdeau contururile, până ce se topeau în înaltul ceruluiînceţuridelicate.Sus pe boltă se strângeadinnouunpâlcdenoricumargini zdrenţuite, sclipitoare, şi cu rotunjimi sculptatedinluminişiumbre.Erauniştenori ciudaţi,ireali,caouriaşăproiecţiepecer. Oclipădăinuiînluminadedupă-amiază târzie o privelişte rară:un peisajlimpede, desăvârşitpânăînultimulamănunt.Înfaţă, peste pădurea de cedri, trecu apoi umbra întunecată a unuinor – dar priveliştea din zarerămâneaneschimbatăînluminaei,ca încremenită. Tablouln-avea,fireşte,nimicomenescîn el – era o pictură uriaşă, impresionantă, lipsitădeviaţă.Naturadeaicin-aveanicio

asemănare cu grădina de la Setsugo-an, acel mic univers de o aleasă frumuseţe, potrivit de o mână omenească, pe care aproapecă-lputeaiţineînpalmă.Cutoate acestea,contemplareapriveliştiiisepărului Kazuoacţiunepolitică.Aprivi,asintetiza,a domina–iatăsarcinilepoliticianului. Kazunuaveaînclinaţiispreanaliză,dar simţicăfrumuseţeacareplutisecâtevaclipe în faţa ochilor ei îşi bătea joc de toate visurile sale politice, de zbuciumul şi de lacrimileei,şiparcăvoiasă-ispunăcă,în fond,eraincapabilăsărealizezeceva. Un răpăit de tobe o smulse brusc din reverie. Din difuzoare ţâşni un cântec popular, cucare se amestecară vocile din corul strâns în jurul tribunei. Abia acum observă Kazu lampioanele ţipătoare,

atârnate pe sfori până-n vârful arţarilor. Frunzeleproaspete,miciaveauvârfuriroşii. —Haisămergemlaei,săintrămînjoc, îistrigăealuiYamazaki,şi-ltrasedemână. — Ce surpriză, stimată doamnă! Mă uimiţi,ţinusăremarcelocţiitorulprimarului. Kazunumaiaveaochipentrupeisaj.Se lăsă condusă de profesoară la grupul de dansatorişiintrăcuYamazakiîncercullor. Femeile şi fetele din oraş purtau toate peste chimono jachetele lor scurte, happi. CântauTăietoriidelemnedinMitake. Kazu intră imediat în ritmul jocului – mâinileşipicioareleisemişcauuimitorde precis. —Vaiceneîndemânaticeşti!râseeade Yamazaki,careseîncurcamereuînpaşiide dans, mişcându-se greoi şi stângaci în

costumulluidecroialăeuropeană. Râzând, îl bătu pe umăr ca să-l încurajeze. —Uite,amsă-ţiarăteu,n-aidecâtsăte ieidupămine. —Vai,doamnă,darsunteţiuntalent,o lăudă profesoara de dans.Dumneavoastră numaiaveţinevoiedenicioîndrumare. Locţiitorulprimaruluirămasepedinafară şipriveajoculcamneajutorat. Ceidoinou-veniţiîmbrăcaţiorăşeneşte– singuriifărăhappi– ajunserăîncurând în centrulatenţiei.Kazusesimţeastăpânităde o ameţeală plăcută, mişcându-se între atâteatrupuridefemei,careselegănauîn ritmul dansuluiînlumina serii, încălzite şi asudate.Selăsăcutotulînvoiadansului:nu maieraniciodeosebire,niciobarierăîntre

eaşimulţimeadeoameninecunoscuţi,înal căror oraş venise pentru prima oară. Răpăiala tobelor de pe scenă şi vocea stridentă de la microfon o îmbătau şi-o făceausăsesimtăunacudansatoriişisă-şi amestecesudoareacualor. După primul dans se duse glonţ la locţiitorulprimarului:

— Sunt atât de fericită! Aş vrea să vă cânt Sado Okesa. Aveţi un microfon pe scenă,nu-iaşa? Împrejurvedeatotfeţesimpledefemei între două vârste, chipuri de gospodine vrednice, mulţumite că puseseră ceva bani deopartelaviaţalor.Subpudranăclăităde sudoare ieşea la iveală pielea tăbăcită de soareşidemuncalacâmp.Ochiilormicişi vioi, zâmbetele în care luceau dinţii

îmbrăcaţiînaur,şuviţeledepărcăzuteîn neorânduială–totulofăceapeKazusăse simtăînapeleei. Locţiitorul primarului o conduse prin mulţime până la scenă.Treptele eraucam greu de urcat, dar asemenea mici inconveniente mai curând o încurajau. Însoţitoruleistrigăprinmicrofon:

— Atenţiune, toată lumea!… Avem plăcereasăprimimaziînmijloculnostrupe soţia cunoscutului om politic Yuken Noguchi,reprezentantal partiduluiradical. Dânsa a venitde la Tokyo înadins pentru serbareanoastră.Şiacumams-orogsăne cânteSadoOkesa. Kazu se apropie de microfon şifăcu o micăintroducere. — Sunt soţia luiYuken Noguchi. Mi-a

plăcutatâtdemultserbareadumneavoastră, încât aş dori să aduc şi eu o modestă contribuţie.Aşvreasăvăcântuncântec.Vă poftescladans! Când începu să bată din palme, dând ritmul toboşarilor, prin mulţime trecu un freamăt.Darcumrăsunăcântecul,se făcu linişte.Oameniisepornirăsădanseze.

Spre Sado, spre Sado se leagănă ierburile– Câtdefrumoseţărmul! Vărs lacrimi de dor amintindu-mi de Sado Deţărmuldragostelormele…

Kazu rămase până la apusul soarelui, cântând şi dansând. Între timp urcaseră lângă ea câţiva corişti, ca s-o înveţe un cântecde-allordinSantama.

aprinseră

lampioanele atârnate prinramuri.O rugară săcântepentruatreiaoarăSadoOkesa,şi Kazuurcădinnoupescenă.Cândtermină, răsunarădintoatepărţileaplauzeentuziaste –unlucruneobişnuitlaastfeldeserbări.

Când

se-ntunecă,

se

Yamazaki,emoţionat,seapropiedeeaşi-

işopti:

— Aiunsucces nemaipomenit! Femeile dinansambluldecântecenumaivorsăte lasesăpleci.AicuceritSantama! —Crezic-amreuşit? Kazuîşiplimbăprivirilepestemunţiidin zare, în timp ce-şi ştergea cu batista sudoareadepefrunte. —Trebuiesăfiifrântădeoboseală. —Nu,încănu! În timp ce cânta, zărise pe un deal,

dincolo de oraş, un punct luminos care-i atrăsese atenţia:era o luminiţă care se tot aprindea şi dispărea iar. Părea tot mai aproape, cucât creştea întunericul.Totuşi, era prea slabă ca să i se desluşească flacăra.Kazuîşiaminticăînloculacelanu văzusecase.Uitându-semaiatentă,observă o dâră de fumcare se ridica spre culmea dealului. — Ce-o fiacolo? îl întrebă ea pe un tânărtoboşar,care-şidezgoliseumeriişise ştergeadesudoare. Băiatul nuştia, aşa că se întoarse către celdelângăel:

—Hei,cefocsăfieăladecolo? — Ăla? E coşul de la crematoriu, îi lămuri al doilea toboşar, un flăcău îndrăzneţ,rotundlafaţă.

Şi Kazu se gândi iarăşi la mormântul familieiNoguchi.

Cearta

Pezicetrecea,larestaurantul Setsugo- an oaspeţiise răreau.Întâiîncetă să vină Genki Nagayama. Ultima dată se certase răucuKazu.Genkiîncepusezâmbind:

—Audcăteamesteciseriosîntreabă.

—Caretreabă?Cevreisăspui?

—Lumeabârfeştecăadevăratulduşman

ealtundeva.

—Aiînceputsăvorbeştiîncimilituriîn

ultimavreme…

—Vreausăspundoarcăn-ofacinumai

dindragostepentrubărbatuldumitale.

—Aha!Şieucarecredeamcăofemeie

careiubeşteeînstareşidecrimă.

— O crimă, treacă-meargă, dar ce faci

dumneata e mairăudecâtatât.Aiînceput să-ivinziadversaruluişiretlicurilenoastre.

— Când am vândut eu secrete de-ale

voastre?

— N-am spus secrete, ci şiretlicuri pe

care le vinziacumradicalilor.Evorba de trucuripecarenumainoileştiam. —Nu-sbune la nimic trucurile pe care le-amînvăţatdelaaldevoi. —Lafireadumitale,einutilsă-ţiinterzică omul ceva.N-aidecât să facicum crezi.

Dar să ştii că n-o să închidem ochii la ilegalităţilecomisedePartidul Radical.Şi, bagă de seamă:tovarăşiidumitale auavut norocpânăacumcusărăcialor,căaltfelde multînfundaupuşcăria.

— Mii de mulţumiri pentru amabilitate.

Dar să nu uiţinicidumneata:dacă voifi cumvaarestată,amomulţimedelucruride povestitlaprocuratură. Genkiseîntunecălafaţăşităcu.Arfifost olaşitatedinpartealuisăpleceîndată,aşa căseapucăsăpovesteascăiarglumefără perdea.Darînsearaaceeapărăsiadunarea multmaidevremedecâtînaltedăţi.Întimp ce Kazuîipetrecea la ieşire, Genkio luă brusc pe după umăr şi-o strânse brutal, ciupind-o. Gestul acesta grosolan pecetlui rupturadintreei. Înziuaurmătoareseînfiinţălarestaurant Yamazaki, chemat de Kazu. O găsi în camera ei, îmbrăcată sumar, sub mâinile maseuzei.Rămaseîncurcatvăzând-oastfel dezgolită.Daro cunoscusedestul de bine întretimpcasăştiecă,înpurtareaei,nuera

vorbadecochetărie,cidoardelipsădejenă

înfaţabărbaţilorcaren-ointeresaupeplan erotic. În timp ce se lăsa masată, i se dezgolişimaisuscoapsaalbă,şiYamazaki rămaseuluitcăofemeietrecutădecincizeci de ani are pielea atât de netedă şi de catifelată. Kazunu-şiacopericoapsa.

— Ei, pentru ce m-ai chemat? începu

bărbatul.Lămureşte-măiute,pânănuintrula

idei.

— Nimic deosebit. Te-am chemat, de fapt,numaicasăteliniştesc. Seridicăîncoatecuomişcareplinăde

precauţie,deparcăs-arfiaflatpeunvapor

careseleagănă.

— Vreau să spun că nu trebuie să vă

faceţigrijiîn ce mă priveşte, că orice-aş

face de acum înainte, n-am să înfund puşcăria. —Şidecenu,mărog? Tocmaideasta setemepreşedintelecomitetului. —I-amameninţatniţelşiacumn-ausăse maiatingădemine.

Fără să aştepte răspunsul lui, Kazu se întoarse pe o parte, întinzând braţul maseuzei.

— Vorbeam deunăzi de banchetul pe

care-l vom da pentru sindicalişti. Iau cheltuielileasupramea,darpreţuldeintrare îlfixezeu.

— Ţi-amfirecunoscători.Numaisă nu

uiţicăoameniiăştiatrăiescdestuldemodest

şinupreaaubani.

—Ei,treisutedeyeniorputeaplătişiei.

— Trei sute? se miră el de preţul

neaşteptatdemic. —Da,treisute.Osămaiavemnevoiede ajutorullorşiaşfipreferat,defapt,să-ipot ospăta pe gratis. Dar s-ar simţi prea îndatoraţi,şiastaiarnuebine.Câtdespre mâncare şi băutură, te asigur că vor fi excelente. În cursul discuţiei Kazu mai află o povestepecare,dupăpărerealuiYamazaki, arfitrebuits-oştiedemult.Îispusecă,cu câteva luni înainte de sfârşitul războiului, Noguchiadresase împăratuluio petiţie, în care cerea începerea tratativelor de pace. Kazurămase încântată de dovada aceasta declarviziunepoliticădinparteasoţuluiei şi-i reproşă lui Yamazaki că îi ascunsese amănuntul până acum. Apoiîipropuse să tipăreascăobroşurădespreviaţasoţuluiei,

încaresăfieamintităintervenţiadinrăzboi. Yamazaki se codea să publice ceva fără ştirea lui Noguchi, care nu şi-ar fi dat niciodatăconsimţământulpentruoastfelde acţiune.Înplus,îndărătniciacucareKazu forţa lucrurile în ultima vreme, fără să-i spunăsoţuluieinimic,întreceaoricemăsură. Kazuargumentăfărăsăşovăie:

—Pe soţul meuînniciuncaz să nu-l întrebi.Unmaterialmaibuncaăstanumai găsimnoi.Şi-apoi, nu-ivremdecâtbinele. Arfioprostiedeneiertatdinparteanoastră sănufolosimniştedateatâtdepreţioase. Pânălaurmă,Yamazakiselăsăconvins. Bamaimult,îşidăduconsimţământullaun plancutotulaiurit,pecareKazuîlticluise într-una dinnopţile einedormite.Avea de gând să tipărească cinci sute de mii de

calendare cufotografia soţuluiei, la cinci yenibucata,într-unformatcâtmaioriginal. Unele aveau să le împartă prin sindicate, alteleprinconsiliileprofesorilorcareurmau să le răspândească printre elevi, şifiecare şcolarvaaveapânălaurmăuncalendarpe perete…Kazuîşidepăna visurile cuatâta înflăcărare,încâtuităcumtreceatimpul. Pretutindeniaveausăatârnecalendarele ei: pe panourile întreprinderilor, lângă maşiniledecusutalecroitoreselorşichiarîn odăile copiilor.Numele luiNoguchiva fi pronunţatlacinăînfamilii:„Cineedefapt bărbatuldepecalendar?“„YukenNoguchi! Nu-lcunoşti?“…Fireşte,Noguchivatrebui sălezâmbeascădinfotografie.Dardeunde săfacărostdeo pozăîncarezâmbeşte? Trebuiesăpriveascăneapăratcuunzâmbet

distins şi înţelept peste mulţimile sărăcăcioase, în timp ce spre el vor urca mirosurile de mâncare. În tot locul vor atârnacalendare:lângăcoliviapăsării,sub pendula veche, alături de televizor, în bucătărie,pe masaundese notează listele de cumpărături, lângă bufet unde doarme pisica. Zâmbetul lui Noguchi avea să plutească asupra tuturor acestor lucruri. Părulluiargintiuşisurâsuldemnvorlăsaîn inimile tuturor oamenilor impresia că el e nenea cel simpatic care le aducea cândva dulciuri şi-i mângâia pe cap de câte ori veneaînvizită.Surâsulluiaveasărecheme amintiridinvremurile dealtădată,pe când oameniimaicredeauîndreptate.Numelelui –caunvaporcemaiieseodatăînlarg– avea să evoce un viitor în care se vor

prăbuşitoate zidurile mizere, înnegrite de funingine. — Închipuie-ţi, trăncăni Kazu mai departe,căomâţăseridicăşise-ntindeşi mângâie cucoada faţa luiNoguchide pe calendar.Iar stăpânul, când o ia înbraţe, vedechipulluizâmbitor–eibine,zâmbetul acelaisevapăreamaiconvingătorşimai blândcaniciodată. Înaintedeplecareîimaişoptilaureche:

—Începriveştefondurile,sănu-ţifaci

griji.Amipotecatrestaurantulşiîncepândde

mâineavemladispoziţiedouăzecişicincide

milioane.

Radical

acumulaseră, ce-i drept, experienţă la alegerideproporţiimaimici,lacarefusese vorbadecâtevazecidemiidevoturi.Dar

Sindicatul

şi

Partidul

la o campanie în care erau în joc cinci milioane de voturi nu mai participaseră niciodată. Nu erau nicimăcar în stare să elaborezeunplangeneral de acţiune.Cel puţin asta era părerea lui Yamazaki, şi, auzindu-l, Kazu căpătă o şi mai mare încredereînpropriileeicapacităţi.Acumera convinsăcăalegerilesuntosarcinăpecare ceruli-otrimiseseeipersonal. Se aruncase într-o luptă în care toate acţiunile loveau de fapt în gol, căci duşmanuleradeocamdatăinvizibil.Baavea impresia că nue destul de activă, ba ise păreacăarfinevoiedemaimultcalm,dar înambelecazurin-aveaniciunreperdupă caresăseorienteze.Deunsingurlucrunu se temea deloc: că ar putea să strice implicându-sepreamult.Înaceastăprivinţă

îl întrecea chiar şipe Yamazaki, maestrul strategalpartidului.Cutimpul,ajunseşiel să-iadmiremetodeleplinedeingeniozitate.

Într-ozimohorâtă,încareplouasefără-

ntrerupere, Kazuse întoarse spre seară la

restaurant.Oîntâmpinălaintrareadinspate una dintre slujnicele eide încredere, cuo faţăplouatăşisperiată:

—Avenitdomnul. —Undee? —Văaşteaptăînodaiadumneavoastră. —Decel-aiduslamine? —Domnulavenitpenepusămasăşis-a dusdreptînodaiadumneavoastră. Kazu rămase ţintuită locului. Era prima oarăcândNoguchivenealarestaurantfără s-oanunţe.Darmairăuonelinişteagândul că în odaia de alături zăceau munţi de

calendareşibroşurigatatipărite.Începusă-i bată inima, gata să-i spargă pieptul. Nu găseaputeresă-şiscoatăpelerinadeploaie. Rămăsese înţepenită în hol, cu faţa împietritădespaimă.Portarulcelbătrânuită să maiînchidă umbrela pe care i-o ţinuse afară:sezgâiaşielsperiatlastăpânalui. Princapîifulgerautotfeluldegânduri. Deobiceieragatasăiasădinoricesituaţie, reacţionacuiuţealauneirândunicitrecândîn zborpeostrăduţăîngustăpesubstreşinile joase.Dedataastaînsăinstinctulîispunea că tăcerea va fi cea mai bună cale de dezvinovăţire.Era limpede că făcuse totul cucelemaibuneintenţii,şiînfondn-avea decesăsesimtăvinovată.Totuşi,denimic înlumenusetemeaatâtdemultcadesoţul ei.

În timp ce-şi scotea cu mişcări încete pelerina, îşi plimbă privirea peste cărarea îngustă care ducea de la poartă până la intrareadinspate.Ploaiarăpăiafărăîncetare pepietre.Petaleleroşiialeflorilorrodiului erau mai toate căzute. Primăvara fusese neobişnuit de caldă şi pomişorul înflorise mai devreme ca de obicei. Priveliştea florilor roşii împrăştiate în ploaie prin grădinăomailiniştipuţin. În pragul odăii îngenunche supusă şi-l salută pe Noguchi cu o plecăciune ceremonioasă.Soţuleipurtachimono.Cum şedea pe rogojină înfaţa ei,o împinse cu genunchiul,deparcăarfivruts-odeaafară dinodaie.Serăstilaea:

— Mergemacasă imediat! Aisă viicu mine!

IeşipecoridorşiKazuzăriînmânaluio broşură şi un calendar împăturit. Când îl văzutrecândînainteaeipecoridorulboltit, îşiamintidesearacândsecunoscuseră.O podidi un amestec ciudat de amărăciune şi nostalgie. Tot ce făcuse între timp din imboldpropriuisepărudeodatăoînlănţuire de împrejurărinefericite.Mergea plângând înurmalui.Slujnicele,obişnuiteculacrimile stăpânei,nuluarăseamalaei. Noguchimergeacubuzelestrânse.Kazu plânse tot timpul în maşină, dar el nu-i adresăniciuncuvânt. Acasăoconduseînbibliotecătotfărăsă scoatăo vorbă,şiîncuieuşapedinăuntru. Nicimăcarnupăreafurios.Stăteadoar,rece şiinaccesibil, în faţa ei, ca un perete de stâncăpecaren-aicumsătecaţeri.

—Ştiidece-amvenitlaSetsugo-an? Kazuclătinădincapplângând,cuunsoi dealintarecarenu-iplăcuniciei.Înclipa următoare, soţul ei o plesni peste obraz. Femeiaseprăbuşipecovor,plângândşimai tare. —Aiînţelesacum?strigăelgâfâind.Azi am primit un telefon de la editură. M-au poftitsăplătesccalendarele.Mi-auspuscă suntcomandatedesoţiameaşi,dupăcâteva întrebări,amaflatceţi-aipermissăfaci.Am plecatîndatălaSetsugo-an.Şice-amgăsit acolo?Nunumaicalendare…Ce-iasta?O neruşinarefărăpereche! Noguchioplesnicubroşurapestecap,de câtevaori. Semaicertaserăei,darnusepurtaseîncă niciodatăînfelul acestacuea.Întredouă

izbiturireuşisă-lvadă:gâfâia,darpefaţănu i se citea pic de mânie. Când văzu furia aceearece,Kazusecutremură. —Aitârâtînnoroinumelesoţuluitău!La ce altceva puteamsă mă aşteptdinpartea ta?Aireuşitsă-mimânjeşticarieracunoroi! Ruşine să-ţifie!Da,ruşine!Îţiface poate plăceresă-ţibaţijocdemineînfaţalumii! Începus-oizbească,orbdefurie.Ease zvârcolea pe jos ţipând, dar loviturile lui erau prea neputincioase, şi trupul ei plin şimoalenicinusimţeadurerea.Înceledin urmăNoguchiseaşezălamasadescrisşio privide-acolocumzacepecovor. Accesulluidefurie,loviturileşicuvintele erau cu totul demodate, parcă venise din timpurilevechi,expresieaunuimoddeviaţă desuet.Darieşirealuiaveastilşi,înadâncul

sufletului, Kazu avea o slăbiciune pentru bărbaţii cu accese de furie patetice. În ameţealaeidurereafizicăseamestecacuun soidesatisfacţie.Cuminteaînceţoşată,lăsă săseînchegeungând:Noguchifaceparte dintrebărbaţiicare,odatăceşi-audescărcat furia şiaudat unverdict, cad dinnouîn surzenia lor dinainte. Tot rumegând ideea aceasta, în ea se treziindulgenţa faţă de soţul ei, dar mai cu seamă faţă de sine însăşi. Ceeacen-oîmpiedicăsăscânceascămai departecaunanimalrănit,cerşindiertareşi dezvinovăţindu-seînfelşichip.Dincândîn când amuţea şi rămânea ca leşinată pe covor, apoiiar începea să se tânguie, mai tare.Noguchin-aveadegândsăcedeze.Îi spusecănu-idădrumuldinodaiepânănu

mărturiseşte totul, căci era limpede că făcuseogroazădecheltuieli.Kazuîngăima caîntransă:

—Pentrutine…Numaipentrutinemi-am cheltuit toate economiile… totul numai pentrutine!… Bărbatuloascultaindiferent.Eralimpede căn-aveadegândsăselaseînduioşatde dezvinovăţirileei.Scoaseocartedinraftşi începusăcitească. Urmă o tăcere parcă fără sfârşit.Odaia zăceaînîntuneric,numaipemasadescris cădeaconuldeluminăallămpii.Deafarăse auzearăpăitulmonotonalploii,iarînăuntru doarfoşnetulpaginilorîntoarseşirespiraţia gâfâităafemeiitulburauliniştea.Trupul ei, lungit pe podea cu chimonoul desfăcut, contrazicea pacea nocturnă a bibliotecii.

Kazuştiacădesubpoalelechimonouluiies, abiaghiciteînpenumbraodăii,coapseleei vii şi calde, care se ridică şi coboară imperceptibil la fiecare respiraţie. Ştia şi până unde sunt dezgolite, căci porţiunea aceea devenise insensibilă în frigul din bibliotecă.Segândicutristeţecăn-aveanici unrostsăşileexpunămaideparteînfrig, de vreme ce bărbatul nu le dădea nicio atenţie.Aproapecăsimţeafizicrăcealalui, care i se prelingea în trup prin coapsele dezgolite. Înceledinurmăîşipotrivichimonoul,se aşezăcorectpecălcâieşifăcuoplecăciune adâncă, atingând cu fruntea covorul. Declarăcăvreasă-imărturiseascătotul.Şi într-adevăr nuomise nimic, îispuse şide ipotecarearestaurantului.

Noguchirăspunsepeuntonneaşteptatde

blând:

— Ce-a fost a fost, tot nu mai putem schimba nimic. Dar mâine ai să închizi restaurantul şide-acumîncolo numaiieşi dincasă.Aiînţeles? —Săînchidrestaurantul? —Chiaraşaamspus.Dacănumăasculţi, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să înaintezdivorţul. Ameninţarea aceasta era mai teribilă decât orice bătaie. Înaintea ochilor ei se deschiseungolimens,întunecat. „Dacă mă părăseşte, am să-mi pierd mormântul“,fusinguruleigând.Or,pentru mormântulei,eragatasăplăteascăoricei secerea.

Opiedicăîndragoste

Dupăceartă,Kazuajunselaconcluziacă nu-imairămâneaaltcevadefăcutdecâtsă vândărestaurantul.Decâtevaoriseiscaseră diferite zvonuri cu privire la Setsugo-an, ceeace nuputeafolosidecâtpropagandei adversarilor.DarNoguchirefuzasăvadăîn localaltcevadecâtobazădeacţiunepentru activităţile politice nedorite ale soţieisale. Se făcuse foc auzind de ipoteca pe care Kazu o instituise fără ştirea lui, ca să finanţezecampaniapre-electorală.Daraşa cumstăteaulucrurile acum, cea maibună soluţie i se părea să smulgă răul din rădăcini, vânzând restaurantul. Cu banii

dobândiţi avea să-şi finanţeze campania. Erau bani dobândiţi cinstit şi pe faţă. În cursulcertei,îşidăduseseamapentruprima oarăcâtdelipsitdemijloacefinanciareera partidullui. De vânzare avea să se ocupe el însuşi. Kazu era foarte legată de restaurant şio durea nespus de mult să se despartă de local. Dar dacă era pusă să aleagă între frumoasagrădinădelaSetsugo-anşimicul mormânt acoperit de muşchi al familiei Noguchi,îlpreferapeceldinurmă. Diferiteleproblemelegatedevânzareîi serviră totuşi în repetate rânduri drept pretextcasăscapede-acasăşisămaitreacă pe la restaurant. Odată ajunsă acolo, nu mişca însă nici un deget ca să înceapă lichidarea.Nicimăcarfaţădeslujnicelede

larestaurant,careîncepuserăsăseîntrebe decelocalulrămâneaînchis,nupomenide vânzare. În schimb, îl chema zilnic pe Yamazakila ea şiţeseauîmpreună intrigi. Cumîiveneaoideenouă,lăsatotulbaltăşi chema şoferul s-o ducă la Setsugo-an. Astfel,înciuda lecţieipe care i-o dăduse Noguchi,viaţaeinuseschimbăpreamult. Atâtadoarcăacumrestaurantuleraînchis. Noguchi însărcinase pe un avocat, un vechicunoscut de-al lui, să se ocupe de vânzare. Nu trecu mult şi se găsi primul interesat serios: Genzo Fujikawa, şeful concernului Fujikawa. Tratativele între avocaţii celor doi înaintau repede. Mai rămăsese o singură problemă deschisă:

preţul. Cumpărătorul nu era de acord cu sutademilioanecerutădeNoguchi.Oferta

luieradeocamdatădeoptzeci–şinimicmai mult. Într-o zi, pe când Kazu se afla la

Setsugo-an,slujnicaoanunţăcăeracăutată

latelefondeGenkiNagayama.Darcumn-

aveaniciunchefsăreînnoiascăprieteniacu el,întâirefuzăsărăspundă.Dinîntâmplare eraşiYamazakidefaţăşi,bătând-ouşurel pe genunchi, o sfătuisă se ducă totuşila telefon. Îi promisese ea ce-i drept lui Yamazakică-lvaascultaîntoateprivinţele, dardedataastaosupăracăseamestecă. Cuomişcarebruscăîşitrasegenunchiul,şi bărbatul rămase dinnouuluitde agilitatea felinăatrupuluieiplin,destuldedurduliu. Întoarseţâfnoasăcapulspregrădinaudăde ploaie, peste care pluteau văluride aburi verzui.

—Decetesuperi?Te-amîndemnatsăte

duci,fiindcăştiucăemaibinesăvorbeşticu

el.

Kazunurăspunse.Se gândea la buzele cărnoasealeluiGenki.Înelseadunaparcă toatămurdăriaîncare-şipetrecusejumătate din viaţă. Omul acesta gras, ahtiat după putere,îiaminteadeatâtealucrurilacareo femeienusegândeştedecâtcudezgust.E dreptcă,personal,nuavusesede-afacecu el,şifaptulcăotratasecapeosorăstătuse la baza prieteniei lor şi îi insuflase încredere.Totuşi, oricât ar fistrigat la ea Noguchi,totn-oumileaîndemnitateaeide om, pe când Genki era de ajuns s-o priveascăcuzâmbetulluiunsuros,casăse simtă jignită până-n adâncul sufletului. În fond,ceeaceodezgustamaimultînclipa

aceastaerapropriaeireacţie:cândauzisecă ocheamă,simţiseunsoideuşurare. Se ridică şi se duse la telefonul din dormitor, unde ceruse fetei să-i facă legătura. Se aplecă peste receptor şi răspunse.Auziîntâivocea secretarei, apoi pealuiGenki:

—Ei,cemaifaci? Totmaieştisupărată pe mine?… Înjură-mă cât vrei, că eu tot prietenîţirămân, ca şipână acum.Ce-am auzit,aiînchisrestaurantul?…Daroceaşcă deceaişiomânădeoreztotmaipoţisă-mi serveşti, nu-i aşa? În numele prieteniei noastre… —Dacăaşfaceoexcepţie,s-archema cărestaurantulnumaieînchis. —Aşa?Poatecăaidegândsădeschizi unazilpentrumuncitori?

— Tocmai. Am chef să văd feţe mai

tinereînjurulmeu.

— Ce vorbeşti? Credeam că bărbatul

dumitalenu-imultmaitânărdecâtmine!

— Îmi ajunge să tot aud observaţiile

dumitale răutăcioase.Maibine mi-aispune cetreabăaicumine. —Niciuna.Mi-atrecutaşaprincapsă luămmasaîmpreună,depildă. Kazu se scuză că nu poate să accepte

invitaţia pentru moment, la care Genki răspunse că încazul acesta va trebuisă-i comunicetotullatelefon.Şiîifăcu,aşaca din întâmplare, următoarea dezvăluire neaşteptatăşiînsemnată:

—Încăpăţânareabărbatuluidumitalene-

adatgata!I-amtrimisprintr-unintermediar

opropunere.Preciscăaiaflatşidumneata.

Suntemdeacordsăneretragemcandidatul din luptă, dacă odată ce ajunge la putere numeştepe-unomalnostruviceguvernator. Opropuneremaiavantajoasănicinu-şipoate dori!Dardumnealui,cadeobicei,nicin-a vruts-audă!Cânddoarelimpedecalumina zilei că n-are decât de profitat din acest aranjament;dacăacceptă,alegerealuieca şigarantată. Te-aş sfătuisă-l convingisă primească.Dacăseîmpotriveşte,s-arputea săaibădificultăţicuvânzarearestaurantului. Teprevinnumaiîninteresuldumitale! Înpunctul acesta al discuţiei, Kazui-o tăie brusc şipuse receptorul în furcă. Se duse aproape alergând la Yamazaki. Bărbatulghicidupăpaşiieipecoridorcăe furioasă.Fărăsă-şitragărăsuflarea,închise după ea uşa glisantă şi, rămânând în

picioare,serăstilael:

— Frumos din partea dumitale! Soţului meuisefaceopropunerenemaipomenitde importantăşimienumisespuneuncuvinţel! Rămăsesepeloc,cusprânceneleridicate şicolţurilebuzelorînjos.Obi-ulpecare-l strânsese sub talie părea tăiat în lemn de ţeapănceera,maialescăprinseseşireturile ţărăneşte,lamijloc,înlocsălelegeîntr-o parte. —Nuvreimaibinesăteaşezi?propuse Yamazaki,şiîncepusă-iexplicecurăbdare toatăsituaţia. Kazuşedea pe călcâie, cucapul întors într-o parte, ca uncopil ţâfnos.Yamazaki spuse că ar fi supărat-o zadarnic dacă-i spunea de propunerea conservatorilor. Or, ea trebuia să-şi păstreze mintea limpede

pentrucampanie.Noguchirefuzase până şi săascultepropunerea,oricâtdeispititoarear fi fost. Iar dacă exista vreo şansă să-şi schimbevreodatăgândul,eraînoricecaz multmaiînţeleptcasfatulsăvinădinpartea conduceriipartidului,şinudelasoţialui.El, Yamazaki, era grozav de bucuros de telefonul lui Genki: asta dovedeşte că acţiunile ei sunt pe cale să devină primejdioasepentruadversar. Conservatorii propuseseră şi ei un candidat, pe Gen Tobita, dar numai după multediscuţiişitergiversări.Nicieiînşişinu credeauînşanselelui–dovadătelefonul. De aceea întârzia actualul guvernator să declare postul vacant, deşi trebuia s-o fi făcut de mult. Era cu totul improbabil în momentul de faţă ca Tobita să câştige

alegerile. Păcat că Noguchi nu voia să exploateze situaţia… Tocmai ea, Kazu, trebuia neapărat să-şipăstreze tot sângele rece.ReacţialuiGenkiNagayamadovedea căstrădaniileeidădeauroade. Yamazaki îi explica totul cu multă precauţie.În timp ce-l asculta, faţa eise luminădeodatăcaogrădinăsubsoarelede dimineaţă. Lui Yamazaki i se păru de-a dreptulfrumoasă.Parcăzâmbetularfistat de la început ascuns sub masca supărării. Faţa ei căpătă brusc o prospeţime şi o seninătate dincare pierise fără urmă toată furiadeadineauri. —Cevorbeşti!Păiocaziaastamerităsă fieudată!Disearăbemunpaharîmpreună! Sesculă,deschiseuşileglisanteşitrecu cu paşi legănaţi în sala de oaspeţi. În

capătulîncăperiiseaflaunparavansplendid pictat de Kahei Tatebayashi în stilul lui Kōrin 16 : o punte îngustă de lemn, arcuită pesteunpârâiaşargintiu,pemalurilecăruia creşteauînpâlcuristânjenei.Kazudeschise şiuşile spre grădina eişi, de la locul lui, Yamazakizăriuncolţişorverde.

16. Ogata Kōrin (1658-1716), pictor din Kyoto, a cărui manierăafostimitatăpânăînsec.XX.

Setsugo-an, închis şi părăsit, era parcă maifrumosdecâtînzilelecândgemeade oaspeţi.Mobilelelăcuiteşiparavanulpictat se detaşau încântător în sala pustie, întunecoasăşirece.Yamazakivăzusilueta femeiiînuşă:eraatâtdeplinădeenergie, încât parcă adunase în trupul ei toată vitalitatea care umpluse cândva încăperile înţesatedeoaspeţi.

Kazuieşipeprispăsăpriveascăgrădina. Îşiîncleştă degetele picioarelor în şosete albe de marginea praguluişirămase aşa, ţinându-şicugreuechilibrul,caunpapagal cocoţatpestinghie. Se uita la vârfurile albe ale şosetelor, carecontrastaucupodeauaîntunecatăşicu verdeledeafară.Degeteleeiarătaucanişte vietăţimicişiviclene,carestaulapândă.Se destinse puţinşiprivila despărţitura dintre degetulmareşicelelalte 17 .

17.Şosetelejaponeze(tabi)audegetulmareseparat.

Încordarea cu care-şiţinea echilibrul îi cuprinsetottrupul.Simţeaunfrisonplăcut, caînfaţauneiprimejdii.Numaipuţinsăfi slăbitîncordarea,şiarficăzutpesteiarbăşi pepietreleude. Yamazakitrecu în sala de ospeţe şio

văzu din spate, legănându-se nesigură înainteşi-napoi. —Ţi-erău? Femeiaseîntoarsespreelcuunrâscare-i dezgolitoţidinţii. — Da’ de unde! Încă n-am ajuns la vârsta apoplexiei! Mă legănam… Hai să mergemsăbemceva. Însearaaceeatrecurăpelacâtevabaruri şicabarete.Deşibăusecammult,Yamazaki observă totuşi că tovarăşa lui împărţea pretutindenicărţileeidevizităuriaşe–până şichelnerilorşislujnicelordinrestaurante.

Noguchirespinse categoric compromisul pecarePartidulConservatori-lmaipropuse de câteva ori prin diverşi intermediari. Câtevazilemaitârziu,concernul Fujikawa îlanunţăpeavocatulluicănumaicumpără

restaurantul. Avocatul stărui să afle adevăratelemotivealerefuzului,şicolegul de breaslă îl lămuri că se renunţase la presiunea prim-ministrului Saeki. Prim- ministrulîipuseseînvederecăînmomentul alegeriloroasemeneasumădebaniarfio armăînmânaadversaruluipolitic. Noguchi se făcu foc şi pară. Dar Yamazaki, care nu-şi pierdea niciodată sângele rece, fu de părere că a sosit momentulsă-şiprovoacepefaţăduşmanul. Îi sugeră să vorbească direct cu prim- ministrulşiaranjăaudienţa. Noguchise prezentă în cabinetul prim- ministrului,careeramultmaitânărdecâtel. Înstilulluiafectatşiceremonios,îifăcului Saeki reproşuri că se amestecă în mod nedemnînafacerileluipersonale.

Prim-ministrul surâse binevoitor şi-l

asigură că n-are niciun amestec în toată chestiunea. —Şi,dealtfel,povesteaastamisepare,

ladreptvorbind,camtrasădepăr.Bunul-

simţ ar trebui să vă spună, domnule Noguchi, că un prim-ministru nu-şi poate permite să dea telefoane ca unsamsar de rând.Maicurând,aşcredecăFujikawas-a folositdenumelemeucapretext,când în realitateevorba,purşisimplu,defaptulcă numaivreasăcumpere. Prim-ministrul îl trată ca pe unbătrânel neajutorat,baîlmaişiajutăsăseaşezeşisă se ridice de pe scaun, jignindu-l adânc în mândria luide vechidiplomat.Delicateţea adevărată e ca mătasea – or, politeţea lui Saekieradinfiresintetice!

„Ce-şi închipuie că-şi poate permite cu mine tinerelul ăsta obraznic!“ gândi Noguchiînciudat. Cândseîntoarsedinaudienţă,Kazuvăzu că e prostdispus şiîncercă să-l mângâie, tratându-lcuoatenţiedelicatăşidiscretă. Nu mairămânea nicio speranţă că va puteavinderestaurantul.Kazuîşistăpânicu greu bucuria, făgăduind în sinea ei să compensezemicaeitrădareîniubireprintr-o neclintităloialitatepolitică.

Adevăratacampanieelectorală

Lasfârşitulluiiulie,postuldeguvernator al oraşuluiTokyo deveniliber. Îndată se anunţarăalegeri.Campaniaelectoralăavea sădurezeoficialcincisprezecezile,pânăla zece august. Era o vară deosebit de călduroasă. Kazuinstituioadouaipotecă,detreizeci de milioane, asupra restaurantului, şi se aruncăiarînluptă.Partidulînchirieunbirou electoral într-unbloc dincentrul oraşului, laetajulîntâi. În ziua mult aşteptată a anunţării alegerilor,ziîncareNoguchiaveasă-şiţină primul discurs public, se iscă între soţio

micăneînţelegere. ÎnvedereaacesteizileKazucumpărase, prevăzătoare,stofăpentruuncostum–cea maibună stofă englezească– şiîncercase să-l ducăpeNoguchilacroitorcasă-iia măsurile.Darelnicinuvoisesăaudădeaşa ceva. Ţinea morţiş să se arate la toate conferinţeleîntr-uncostumdeinîngălbenit, pecareşi-lfăcusecândva,cumulţianiîn urmă. — Mă prezint la alegeri ca Yuken Noguchi, şinuca uncuierde haine.Nu-l îmbracşipace! Nu era greu de ghicit că îndărătul încăpăţânării lui copilăroase se ascundea numaiteama laşă canucumva ascultătorii lui, văzându-l în haine noi, să-i scoată vorbe că îl înţoleşte nevasta. Până şi

Yamazakiobservase:

—Seîmpotriveştecauncopil,numaica să nu-iporţide grijă, doamna mea.Nute necăji.Iamăsuriledupăcostumulcelvechi, şigata. Şieaîiurmasesfatul.

Kazunuera o femeie evlavioasă şide obicei nu se bizuia în ceasurile grele pe ajutorulcerului,darîndimineaţacupricina sesculăcunoaptea-ncap,laorapatru,să aprindălumânăripealtarulfamiliei.Serugă până şi la sufletul fostei neveste a lui Noguchi,s-oconvingăsă-lajuteînalegeri. Un ţânţar rătăcit din grădină bâzâia în

pentru

rugăciune.Kazuvorbeacumoartafărăurmă

deevlavie:

„Ascultă-mă,noi,femeile,artrebuisăne

jurul

mâinilor ei împreunate

unim forţele şisă-l ajutăm să câştige, cu oricepreţ!“ Isepărucăîntreeaşifostasoţiealui Noguchi se înfiripa o prietenie şi o înţelegereminunate,cumnumaicunoscuse întoatăviaţaei. „Ce bună eşti!“ exclamă ea printre lacrimi.„Vai,câteştidebună!Cepăcatcă numaitrăieşti!Ceprietenebuneamfifost!“ Ţânţaruloînţepasepepieleaparfumată, dar ea îşi spuse că-i ajută soţului dacă suportă mâncărimea, aşa că îşi continuă neabătută discuţia cu fosta soţie a lui Noguchi. Între timp răsărise soarele. Grădina se arăta în toată splendoarea în lumina dimineţiidevară.Peiarbadesubcopacise desena în contururi precise, întunecate,

umbrafrunzişului.Kazuseuităpesteumărla pietrele albe care străluceau în soare: în luminadimineţiipăreauuncocorcuaripile desfăcute.Cândva îispusese soţuluieiîn glumăcăzboarăuncocorpestegrădină,şi iatăcănicinuminţisepreatare.Eraunsemn bun.Dardedataastanu-ivaspunenimiclui Noguchi,deteamăsăn-ocerteiar. Soţuleisetrezicurând.Îşiluarăgustarea de dimineaţă împreună, în tăcere, ca de obicei. — N-aivrea să-ţidau un ou crud? îl întrebăea. — Nu mă duc la o serbare sportivă, refuzăelscurt. Era foarte mândru de calmul lui flegmatic, pe care-l dobândise în anii petrecuţiînAnglia.Dar,spredeosebirede

englezi,îilipseauironiaşiumorullorsec.Şi dedataasta,vrândsăaratecă-şipăstrează calmul, se purtă înadins maiursuz ca de obicei. Când sosiYamazakicuîntreg comitetul electoral,Kazuadusecostumulcelnou;în reveraveaînfiptuntrandafiralb. — Ce-icuăsta? Nu-l îmbrac, protestă Noguchidupăcearuncăoprivireîncutie. Kazu, care-şipropusese să nu-şipiardă cumpătul, izbucni totuşi în lacrimi. Îl implorăsă-lîmbracededragulei.Darelse încăpăţânămaideparte,aşacăYamazakifu nevoit să intervină, ca să-l îmbuneze. În cele din urmă, după multe tergiversări şi proteste,Noguchiîmbrăcăînsilăcostumul nou.Numaitrandafiruldepereverîlrefuză categoric.

În sfârşit, era gata de plecare. Toată lumeaîlînsoţipânălapoartă.Kazuseuita încântatălacămaşaluialbăşilacostumul nou; întinse mâna ca pentru a-i potrivi gulerul, deşi stătea impecabil. În clipa aceea,Noguchioapucăscurtdeîncheietura mâiniişişoptiînfundat:

—Înceteazăodatăcuprostiileastea!E deprostgust. Ceilalţi nu observaseră nimic şi chiar ochiul cel maiatentarfiluatmişcarealui drept un gest de tandreţe reţinută. Dar degeteleluiosoasescoaserăcuomişcare agilă din palma femeii pietricelele de cremene, pe care le ţinuse strâns ascunse:

voia să le frece la plecarea lui, ca să-i aducănoroc. Kazu ştia că soţul ei nu putea suferi

superstiţiile,şitotuşinuseputeastăpâni.Iar acumeraprinsăasuprafaptului. Înmaşină, Noguchiîidădupietricelele, fără să spună ceva, luiYamazaki, care le vârîînbuzunaruldelahainăşitrebuisăle care,sprenecazullui,toatăziua.

Noguchiseprezentălaprefectură,unde după îndeplinirea formalităţilor de rigoare căpătă o banderolă cu numele lui. Apoi plecă direct la întâlnirea cu alegătorii, în faţa intrării Yaesu de la gara mare din Tokyo.Eraoranouă. Cămăşile albe ale oamenilor adunaţiîn stradă străluceau sub soarele neîndurător. Mulţiîşiţineauevantaieledeasupracapului, casă-şifacăpuţinăumbră.Noguchicoborî din maşină şifu întâmpinat cu respect de funcţionari ai sindicatelor şi ai grupurilor

simpatizante;îlaşteptaserăcutoţiiadunaţiîn jurul unui camion, pe a cărui platformă fusesemontatmicrofonul. Noguchiseurcăîncamionşiîşiîncepu discursul cu o voce ştearsă, fără pic de căldură:

— Sunt Yuken Noguchi, candidatul

partidului radical

guvernatoraloraşuluiTokyo. Apoiurmăoenumerarelungăaţelurilor sale politice idealiste, depănată pe acelaşi ton inexpresiv. În mijlocul unei fraze se stricămicrofonul,darelnu-şidăduseamaşi continuănetulburatdiscursul,peacelaşiton şters.Înclipaaceeaîncolţulopusalpieţei începu să vorbească adversarul său, Gen Tobita.Vocealui,amplificatădemicrofon, seauzeaatâtdelimpedepânălacamionul

de

pentru postul

luiNoguchi, încât chiar şiascultătoriidin primelerândurinu-lauzeaudecâtpeTobita, caretunaşifulgeraîmpotrivaluiNoguchişi a partiduluiradical-reformator.Văzând că nu reuşesc să repare microfonul pe loc, oameniiluiNoguchihotărârăsăseîntoarcă în cartierul lor general, iar de acolo să plecemaidepartelaKoto.Începutulnuera tocmaipromiţător. PrimuldiscursalluiNoguchiîidezamăgi pe susţinătorii lui mai tineri. La cartierul general, Yamazaki îl auzi pe unul comentând:

—Decenu-iînstaresăpunămaimult

sufletînvorbărialui?

Iaraltulremarcă:

— N-am nimic împotrivă dacă vrea să desfiinţezecurseledecaişiconcursurilede

biciclete. Dar să-şiînceapă tocmaiprimul discurspetemaasta? În schimb, cuvântările ţinute de Kazu eraupline de căldură.Oriunde apărea,era aclamată de spectatori, care o urmăreau atenţi şi amuzaţi. După-amiază ţinu un discursînfaţagăriiShibuya,sub unsoare necruţător. Avea la picioare o găleată cu gheaţăşi-şiştergeamereufaţacuobatistă încareînvelisecâtevabucăţeledegheaţă. Vorbeacuvocetare,aproapedemicrofon, încâtabiaseînţelegeacespune.Cutoate acestea, ascultătorii erau cuceriţi de temperamentul ei. Se distrau ca la o licitaţie… Kazupomenide petiţia pe care Noguchio înmânase împăratuluiîntimpul războiului,argumentând:

—Văvorbescîncalitatedesoţiealui

YukenNoguchi.Deşisuntcăsătorităcuel,

numi-a spus niciodată nimic despre petiţia aceasta.Nicimăcarmie,proprialuisoţie!… Oarenucredeţicăeodovadădemodestie? Oarenudovedeştecănuselaudăniciodată cu propriile lui merite?… Trebuie să recunosccăamrămasuluităcândamauzit

depetiţialui.Doamnelorşidomnilor,iertaţi-

mă că pomenesc aici de întâmplarea aceasta.Dartrebuies-ospun:dacănoi,în ziua de astăzi, trăim o viaţă liniştită şi paşnică,aceastai-odatorămîntr-ooarecare măsurăşiluiYukenNoguchi!Iatădeceam fost atât de impresionată când am aflat despre intervenţia lui!Noguchin-a încetat până-nziuadeastăzisăluptepentrupace… Untânărdinmulţimeoîntrerupse:

— Ia nu te mai făli atât cu bătrânul

dumitale!

DarKazui-oîntoarseprompt:

—Bauitecămăfălesc.Amdecesăfiu mândrădeel!Eu,soţialui,văgarantezcă n-osăvăparărăudacă-lvotaţi! Cuasemenearăspunsuriaveaîntotdeauna succes.Înrestvorbimultşisecamrepetă. Totuşi,nuse sinchisideloc de semnele pe

care i le făceau disperaţi organizatorii

campaniei.Unuldintreei,nemaiştiindcums-

ooprească,îiluăpurşisimplumicrofonul din faţă. Kazu îşi ştersese în timpul discursului toată pudra de pe obraz, cu batistaeiplinădebucăţeledegheaţă.Avea tenulalbşisănătosaljaponezelordinnord. Dar în clipa când bărbatul îi smulse microfonul,sefăcuroşiecaparaşifaţaise schimonosi de furie. Asemenea faţă nu

văzuse încă decât Yamazakişipersonalul delaSetsugo-an.Bătânddinpicioare,strigă:

— De ce-mi iei microfonul? Vrei să-l nimiceştipeNoguchi? Tânărul,zăpăcitşisperiat,îlpuselalocşi Kazumaivorbiîncăzeceminute. Accesul eidefurieoferisepubliculuiun spectacolunic:faţaînfierbântatădecăldură, pecarestrăluceaupicăturideapăstoarsădin batistă, se schimbase atât de neaşteptat, încât oamenii încremeniră: în clipa aceea parcăovăzuserăgoală.

După această primă zi a campaniei electorale,isecerusănumaiţinăcuvântări lungi. Organizatorii erau nemulţumiţi şi-i transmiserăluiYamazakicăvatrebuisă-şi limitezediscursurilelacâte-opaginăscrisă, adicăunminut.Înplus,să-şimaiţinăînfrâu

emoţiile,căaltfelabateatenţiamaselorde

la planurile de reformă ale partidului, ba chiardelademocraţie.

Kusakari,

secretarulgeneral,Kimura,şişefulbiroului executiv, Kurosawa, ţinură şi ei cuvântări electorale în diverse cartiere din oraş, la indicaţialuiYamazaki.Noguchiînsuşivorbi pretutindeni:înaintedemasăînpieţelemai importante,după-amiazalaadunări,şiseara lafestivităţipubliceşiprinlocaluri.Levorbi şimuncitorilor zilieri, şivânzătorilor tineri din piaţa de peşte. Camionul lui era în permanenţăurmăritdeomaşinăapartidului advers,uneoriînvăzul tuturor,alteorimai discret.Dar şipe GenTobita îl însoţea o maşinăapartiduluiradical. Kazualergaîntoatepărţilecumaşinaei,

Preşedintele

partidului,

mereucuo găleată de gheaţă la picioare. Avea însă grijă să-şialeagă locurile unde socoteacănu-lvaîntâlnipeNoguchi.

În dimineaţa celei de-a treia zile de campanie,camionuleicumicrofonseinstală în mijlocul străziicare ducea spre dealul Kagurazawa. Întâiluarăcuvântul,cadeobicei,câţiva oamenidinpartid,apoivenilângămicrofon Kazu.Darcândsă-şiînceapădiscursuleide unminut, zărideodată printre cele câteva zeci de ascultători adunaţi în stradă faţa unuibărbatîntredouăvârste,careoumplu degroază. Soareledevarădogoreanecruţătorpeste stradaînpantă.Înpublicnusevedeaniciun funcţionar:numaibătrâni,gospodinecarese întorceau de la cumpărături, nişte copiişi

câţivastudenţi.Camionultrăseseînumbră, dar capetele ascultătorilor erau în plin soare. Câţiva şile acoperiseră cu batista. Partidul radical-reformator atrăgea pretutindeni un public simplu, de oameni cumsecade, care înconjurau camionul în cămăşide vară albe şicurate,şizâmbeau deschissubpălăriilelordepaiieftine.Fetele aveau chipurile nefardate, bronzate de munca la câmp. Asemenea public era pe placulsoţieiluiNoguchi. Bărbatul care-i atrăsese atenţia stătea cam la mijloc, într-o cămaşă jegoasă, ponosită, cugulerul răsfrânt.Înbuzunarul dinfaţăaveaînfiptedouăstilouri.Strângea la piept cu amândouă mâinile o servietă jerpelită, iar între degete ţinea o ţigară aprinsă.Subsoarelecareardeapestepărul

cărunt, tăiatscurt, şi-ibătea dreptînochi, faţa i se schimonosise ca de un zâmbet strâmb. Kazu nu-l recunoscuse îndată, fiindcănu-l văzuseîncătunsatâtdescurt. Obrazul luicutrăsăturifoarteregulateera îmbătrânitşiscofâlcit.Se vedea că fusese cândva un bărbat chipeş, dar acum avea cevarespingătorîntrăsături. Laprimaeifrază,încareseprezentaca soţie a lui Noguchi, bărbatul îşi ridică privirea spre ea cuunfel de rânjet.După scurtaeicuvântare,unuldintreorganizatori mulţumipubliculuipentruatenţie,şioamenii se împrăştiară. Camionul era gata de plecare, când Kazu zări mâna bărbatului aceluiafoarteaproape,ridicatăsă-ibatăîn fereastră. — Scumpa mea doamnă! Mai aşteaptă

puţin,scumpameadoamnă,rânjieldeafară, dezgolindu-şidinţiiîngălbeniţidetutun. Kazu coborî îndată. Îşi simţea inima bătându-itaresubbatistapecare-ovârâse în deschizătura chimonoului, căciera tare cald.Răspunseînadinscuvoceridicată:

—Iateuităpecineîntâlnesc!Nune-am văzutdeatâţiaanidezile!M-aivăzutacum într-unrolneobişnuit,nu-iaşa? Denumeleluiîşiaduceapreabineaminte – Totsuka îl chema –, dar se feri să-l pomenească. Îşimijiochii, de parcă ar fi orbit-osoarele,casă-şiascundăneliniştea. Jos, la poalele dealului, treceau trenuri. Cele câteva petice de nori păreau că se topescpecerdeatâtaarşiţă. —Cevreidelamine?serăstieacuvoce înfundată.

— Aş vrea să stăm niţel de vorbă, răspunsebărbatul. Kazu strigă cu o veselie forţată către oameniidincamion:

— Am întâlnit un vechicunoscut şiaş vreasăstaupuţindevorbăcuel.Ce-arfisă facemomicăpauză? Şi se îndreptă cu paşi repezi spre o dugheanămicădepestedrum,carevindea îngheţată.Perdeauadelaintrare,dinşiruri de mărgele albe şi albastre, făcea o impresie veselă, dar înăuntru nu erau, înşirate în întuneric, decât câteva scaune vechi.Kazucomandăîndatăcuvocetare:

—Douăzecideîngheţatepentruoamenii

dincamion.Şidouăpentrunoi.Darpeurmă.

Întâicamionul,vărog.

Seaşezarăîndugheanaîntunecoasă,lao

măsuţăplinădepetelipicioasedeîngheţată lăsatede clienţiidinainte.Pe perete atârna uncalendar,şiKazusetemuoclipăcăecel cu fotografia soţuluiei.Dar nu, era poza unei actriţe în costum de baie galben, jucându-secuuncolacdesalvarealbastru. —Cevreidelamine?îlîntrebădinnou, de-a dreptul, încercând să scape cât mai repededenelinişteacare-ostăpânea. — Ia-o maiîncet!… ştiisă facitreabă bună,pecăldurileastea!…Nicin-afostrău discursul tău. Ştiam că aisă ajungiodată cineva! —Spune-mimaibinecevreidelamine. Bani? Nu-lmaivăzusedetreizecideani,totuşi se răstea la el şi îl privea tot timpul bănuitoare,urmărindu-ifiecaremişcare.Din

fundul prăvăliei se auzea scârţâitul aparatuluidefăcutîngheţată. —Eştireacumine.Uite,înultimavreme m-amîndeletnicitşieucuscrisul… Totsuka îşi plimbă degetele răsfirate peste servieta ponosită, căutând încuietoarea.Ogăsipânălaurmăşideschise servieta cu o mişcare nervoasă. Era burduşită cu coli mototolite. Cu capul aplecat peste ea, începu să scotocească. Lumina reflectată de podeaua lucioasă cădeapegeneleluilungi.Femeiaîşiaminti câtdemândrufuseseîntinereţedegenele lui.Acumeraucenuşii, dar ochiiîncă mai păstrauvecheaexpresiemelancolică. —Aha,amgăsit-o! ŞiTotsuka scoase dingeantă o broşură subţire şio aruncă cuungestneglijentpe

masă.Pe copertă sta scris:Viaţa doamnei Yuken Noguchi, scrisă de un pescar iubăreţ. Kazuoluăcuomână,tremurând,şise apucăs-ofrunzărească.Fiecarecapitolavea câte un titlu provocator. În partea care descriaviaţaeidefatătânărăînTokyoşi anii când trăise cu Totsuka, bărbatul (pomenitdealtfel cunumeleluiadevărat) apăreacaunbăiatnevinovatşinaiv,sedus defemeiadesfrânatăşilipsitădescrupule. „Cândaveadealesîntredragosteşiinteres, femeiaaceastauitaîntotdeaunadedragoste şise dedica numaiintereselor eijosnice“, scriaînbroşură.Urmauaniicândaventurile ei amoroase se ţinuseră lanţ. Totul era descrispânălaultimuldetaliu,cuomulţime deamănuntepicante.Kazueraînfăţişatăca

o lipitoare care-şi oferise trupul tuturor bărbaţilorşi-iexploatasenumaipentrua-şi atinge ţelurile – spre a ajunge încele din urmă la actuala ei poziţie. Când văzu şi ultimul capitol, îşi dădu seama ce se urmărea prin această defăimare: Noguchi aveasăaparăcaunmodeldevirtute,atras însă în capcana unei femei primejdioase, lipsite de scrupule, care încerca acum să ajungăsoţiedeguvernator. — Ce minciuni neruşinate! scrâşni ea printredinţi. Numaigăseaputerenicisăplângă. —Mărog.Darastan-oştimdecâtnoi doi. Dinnouîiapărusepebuzerânjetulacela care-idezgoleadinţiimurdari.Semănaatât de mult cu ticălosul din melodramele

clasice, încâtfemeiiise părucă nicinu-l

poate lua în serios. Treptat îşi redobândi

stăpânireadesine.Îlpriviînochi.Văzându-

lcumpleacăgenele,îşispusecăşiluiîiera frică. Liseaduserăîngheţatele. —Mănâncă,îiporuncieacuglastăios. Totsuka ţinea o mână pavăză în jurul îngheţatei,întimpcecucealaltăostrivea culinguriţaînpahar.Sechircisetotdeasupra îngheţatei.Unghiile luinetăiate eraunegre demurdărie. —Câtceripebroşuraasta? —Cum? Totsuka ridică brusc capul de deasupra paharului, făcând nişte ochi de căţeluş nevinovat. Apoi scoase din buzunar o bucăţică de hârtie şiîncepusă socotească

pe-ndelete. Tipărise trei mii de broşuri, fiecarecostasetreisutedeyeni–cutotul făceanouăsutedemii.Rotunjisumalaun milion. — Bine. Vino mâine la zece, la mine acasă.Dardacălipseşteunsingurexemplar, nucapeţioleţcaie.Mileaducipetoatetrei miişi-ţiplătesc.

Îndimineaţaurmătoare,Kazuridicăbanii delabancăşi-laşteptăpeTotsukacusuma pregătită.I-idădudupăcumseînţeleseseră şicăpătă înschimb treimiide broşuri, pe care le împachetă cu grijă şi le duse în cămară,cugândsăleardăcândsevamai liniştipuţin.Îndimineaţaaceeanuţinunicio cuvântare,subpretextcănusesimtebine. NicifaţădeYamazakinuscoaseuncuvânt despreceleîntâmplate.

Nutrecurădecâtcâtevazileşi,cutoate promisiunileluiTotsuka,broşuraîncepusă circule, împărţită gratuit, în tot oraşul. Apăruseră vreo câteva sute de mii de exemplare. Yamazaki îi aduse şi ei unul, comentând:

—Duşmanulaînceputsănebombardeze orbeşte. Decumvăzucoperta,Kazuse schimbă brusclafaţă.Setrădase,aşacăfusilităsă-i mărturiseascătotul. —Păcatdebani,fudepărereYamazaki. Unmilionînseamnăpentrunoiînclipade faţăogrămadădebani.Decenumi-aispus nimic?Eraevidentcăoasemeneacanaliee înstaredeorice,fiecă-lplăteşti,fiecănu. Dar în povestea asta, conservatorii sunt aceiacaretragsforile!

Kazuîl văzuo clipă înfaţa ochilorpe Genki Nagayama, dar nu spuse nimic. Yamazakiurmă:

—Mă supără numaifaptul că broşurile astea nenorocite ausă ajungă fără doar şi poate în mâinile gospodinelor de prin cartierelemărginaşe.Elimpedeundeţintesc:

vorsă apeleze lasentimentele morale ale păturiidemijloc,astae.Mi-eteamăcăosă ne coste ceva voturipe la periferie…Dar încolo–nueunmotivsănepierdemcapul. Reacţia lui Noguchi a fost exemplară:

citiseşielbroşura,fireşte,darn-apomenit un cuvânt despre ea. Tăcerea lui bărbătească şidemnă a fost pentruKazu, care era adânc umilită, ca o corabie salvatoare apărută deodată în calea naufragiatului.

Yamazaki nu mai avea timp să se întâlnească cu Noguchi sau cu Kazu. Iar Noguchi,caactorulcaredeemoţieuităcele învăţate şise bâlbâie pe scenă, începusă neglijeze,înfebrilitateacampaniei,sfaturile primitedelael.Yamazakiîlîndemnase,de pildă, să nu se enerveze niciodată; dar Noguchiîşiieşidinfire de câteva ori, în public. O dată, la o cuvântare ţinută în Kichichioji, adversarii tocmiseră vreo douăzeci de huligani să facă scandal. Indignat de întrebările provocatoare cu care-l întrerupeaumereu, Noguchise răsti laei:

—Voi,tineriiăştiacucaşullagură,totnu

pricepeţinimic!

Lacare,unulrăspunseurlând:

—Aşa-i,boşorogule!

Consilieriisăiseluarădecapvăzându-şi candidatulcumcalcă-nstrăchinidecâteori se lansează în discuţie. Într-o cuvântare pomeni de trei ori de „actuala constituţie imperială“, de pildă.Surprinzător era doar faptulcăasemeneagaferămâneauaproape neobservate,iardiscursurileluiprozaiceşi seci se bucurau chiar de oarecare popularitateprintreascultătoriipedanţi,mai vârstnici. Când auzi de succesele lui, Yamazaki îşi dădu seama că preferinţa proverbială a japonezilor pentru oratorii lipsiţidestrălucirenueradelocdedomeniul trecutului,cumcrezuse. În mai toate cartierele avură de întâmpinat greutăţimaimult saumaipuţin serioase.Yamazakirăguşitotdândindicaţii printelefon,delacazlacaz.Iseraporta,

depildă:

—ÎndistrictulAdincartierulSuginamise

punlacalemituiri.Evorbadesumeserioase

debani.

—Trimiteţibăieţiisăadunedovezişisă

anunţepoliţia.

Sau:

—ÎncartierulBunkyoaufostruptetoate afişeleluiNoguchi.Duşmaniiaulipitînloc afişecuTobita. — În ordine. Le lipiţi pe ale noastre deasupra. Sauiarăşi:

—Azi-noapteauapărutînSantamanişte afişeciudate,vreotreimii:ocaricaturăcuun monstruscârbos,şilângăelofemeiegrasă. Probabil că vor să-i reprezinte pe soţii Noguchi.

—Anunţăîndatăpoliţia! În ce-l privea pe el, Yamazakin-avea nici o încredere în poliţie, care era influenţată de Partidul Conservator. Dar tineriiluicolaboratorierauîncăplinidezel şiîncredere.Iarpoliţiştiisevedeausiliţisă le mai şi mulţumească, măcar de formă, pentru neregulile semnalate. Astfel încurajaţi, radicalii ajunseseră oaspeţi permanenţipelaposturiledepoliţie.

În timpul campaniei, Noguchi făcea gargară de două ori pe zi, dimineaţa la plecareşisearaînaintedeculcare,casă-i maitreacărăguşeala. Seara, după baie, se lăsa pe mâinile maseuruluişiabia după plecarea acestuia, ajungeasăsedestindăpuţin.Atunciseaşeza pemargineapatuluiînpijama,cuunprosop

în jurul gâtului, şifăcea gargară.Kazu îi ţineaocăldăruşădearamă,săscuipeînea. Unritualsumbru,tăcut,carenusepotrivea deloc cu agitaţia de peste zi. Dar ea se simţeauşuratăşiseninădecâteoriajungea să-iţinăcăldăruşadearamă–însfârşit,mai trecuseozi! Fiindcănuputeasuferiplaseledeţânţari agăţate deasupra patului, atârnase o pânză albădeinpestetotdormitorul.Pânzaoprea însă şi aerul să circule, aşa că în zadar rămâneauuşile spre grădină larg deschise. Lampa de pe noptieră lumina pânza nemişcată şi-i scotea în relief faldurile rigide.Kazuse simţea ca într-unsanctuar alb,ermeticînchis,ovestalăîngenuncheată înfaţasoţuluiei,ţinândînmâinileridicate căldăruşadearamă.

În clipele de linişte auzea câteodată ţârâitul greierilor ascunşi prin frunziş în întuneric.Ţârâitullorîmpungeacaunacfin linişteanopţiişisesfârşeaîntr-untrilînghiţit de beznă.Nopţile erauliniştite înaceastă parte a oraşului. Uneori se oprea câte o maşinăundevadeparte,şiseauzeauglasuri de beţivi. Dar îndată ce pornea din nou motorul şi maşina se îndepărta, totul se cufundadinnouîntăcere. Îi plăcea să stea seara îngenuncheată înainteasoţuluiei.Eralafeldesfârşităde obosealăcaşiel,dargândulcăîlslujeaca opreoteasăînainteaaltaruluiofăceasăuite de oboseală. Era un gest evident de supunereşiumilinţăînfaţalui.N-osupărau câtuşi de puţin nici stropii de apă care-i săreauînobraz întimpce Noguchifăcea

gargară. Aveaşieadurericumplitedeşale,darîn faţasoţuluieinuselăsaseniciodatămasată. Dinfericirecoardeleeivocaleerauatâtde robuste, încât nu răguşea nici după numeroaseleeidiscuţii. Îşiridicăochiispreel.Noguchişedeape margineapatului,înpijama,ţinândînmâna

dreaptăpaharulşisprijinindu-seînstânga,în

timpce-şilăsasecapulpespate,clătinându-

şigâtul.Dincândîncândsuceacapuldela stângaspredreapta,casă-şiclăteascăbine de tot gâtlejul, şi atunci lumina lămpii adâncea ridurile de pe gâtul lui uscăţiv. Bolborosealaapeiseînteţeauntimp,apoi urmaopauzăchinuită–şiastadecâtevaori larând. Pe Kazu toată scena pur şi simplu o

înduioşa.Urmărindu-ifiecaremişcare,avea iluziacăiapartelastrădaniilezadarniceale bătrânuluisoţ.Bolborosealaapeigargarisite îidovedea că e lângă ea, că trăieşte. Şi atuncieaînsăşisimţeacăareunrost,şică înviaţănumaieralocdeplictiseală. În fine termină şi Noguchi cu a treia gargară:seaplecăpestecăldăruşăşiscuipă apa cu un plescăit înfundat. Vasul din mâinile femeii se îngreuiase. Bărbatul scoase un oftat, cu faţa uşor înroşită de efort. Apoifăcuungestpecarenu-lfăcuseîn niciuna dinzilele trecute.Întinzând soţiei salepaharul,oîntrebă:

— Ce zici, nu vrei să-ţi clăteşti şi tu gâtul? Einu-ivenea să-şicreadă urechilor.De

vremeceoficialnuluapartelacampanie,n-

aveadeces-odoarăgâtul,decin-aveade ce să facă gargară.Faptul că el îioferea acumpaharulnueraunsimplugestgrijuliu, ci însemna că ştia de activitatea ei şi o aprobătacit.Lagândul acesta,onăpădio bucurieintensă.Uitându-seînochiiluicare opriveaufărăzâmbet,primisupusăpaharul dinmânasoţuluiei.

În prima săptămână a campaniei electorale, presa, radioul şiteleviziunea îi acordauluiNoguchicelemaimarişansede victorie.Înadouasăptămână,poziţialuiîn cartierele mărginaşe nu mai era atât de sigură.Tocmaipeacelecartieresebazasela început Partidul Radical, dar, de când cu broşura despre Kazu, lucrurile se schimbaseră. În plus, fiind prea siguri de

succes,oameniiluiNoguchicamneglijaseră

propagandaîncartiereleperiferice.Kazu,cu

tenacitateaeiînnăscută,credeacăniciacum

nuepreatârziu.Pornidecicucamionulprin cartierele de la marginea oraşului şi ţinu pretutindenicuvântări.Îndistrictelecuvile străzile erau goale, căciceimaimulţise

aflauînconcediu.Oricum,printrebogaţin-

aveapartidul preamulţisimpatizanţi.Kazu pornimaidepartespreSetagayaşiviaductul căiiferate, unde locuitoriierauîncea mai marepartemuncitori. Camionulseopriînumbraunuipărculeţ încareseaflaunbazinpentrucopii.Dinspre bazin se auzeau plescăitul apeişiţipetele copiilor.Curând,înpiaţetadintreintrareaîn părculeţşiviaductulcăiiferatesestrânseră câţiva curioşi, aşteptând s-o audă vorbind.

Atmosfera era oarecum altfel decât în centruloraşului,darnupăreanicicalaţară. Feţele oamenilor parcă aveau ceva neprietenos.Nişteflăcăicuaerdefecioriîn casă şedeau pe biciclete, sprijiniţi pe-un picior, şi aşteptau cu un soi de zâmbet zeflemitorîncolţul buzelor.Ba maimult, luiKazuisepărucăoameniişuşoteauîntre ei. Fără-ndoială că bârfeau în timp ce o fixaucuprivirilelor. — Ce să fac? Amimpresia că oamenii ăştia vorbesc despre mine, se adresă ea neliniştităunuiadintreorganizatori. Omul,careîşidădeaseamacăsesimţea urmărită pretutindenica de un blestem de broşuraaceeanenorocită,încercătotuşis-o liniştească:

—Da’de unde, asta-inumaiînchipuire.

Daţi-idrumulcucuraj.Esemnbuncăs-au

strânsatâţiasăvăasculte.

Kazuînaintăpânălamicrofon,undefăcu

omicăplecăciune,cadeobicei:

—Daţi-mivoiesămăprezint–suntsoţia lui Yuken Noguchi, candidatul partidului radical-reformator. În clipa următoare auzi chicoteli înfundate. Cu faţa crispată îşi continuă cuvântarea automat, ca în vis. Depăşi cu multtimpul pe care şi-l fixase, şide data aceasta n-o maiîntrerupse nimeni.Dar cu cât vorbea maimult, cu atât cuvintele ei sunaumaigol,deparcăarfiîmprăştiatnisip pestecapeteleascultătorilor. Totul venea numaidintemerile ei.Căci oricâtăînsufleţirearfipusînvorbe,Kazu vedeadoarefectulpecareîşiînchipuiacă-l

produceînrânduloamenilor.Sigurcăpentru

eieaeraîntocmaiceadescrisăînbroşură:

femeia de la ţară care-şi vânduse trupul numaicasăparvină.Isepărucăunbărbat

dinpublicodezbrăcacuprivirea.Preciscă-

şi zicea cam aşa: „Ce-mi pasă mie de reforme? Femeia asta care i-a sedus pe

atâţiacuşiretlicurileeineruşinate…Cicănu-

şiuităambiţiileînniciosituaţie–nicimăcar în pat… O fi destul de lipsită de temperament…“ Ungrupde şcolăriţe se uitaula ea de parcăarfivăzutunmonstru.Kazuîşisimţea obrajiiarzându-ideruşine.Urechileîiţiuiau şi parcă auzea din toate părţile şoapte:

„Dormitor…întâlniripeascuns…amoruri… desfrânată…“ Vocabularul mincinos al broşuriicirculaprintreascultători,întimpce

din gura ei ieşeau cuvinte ca „reforma

administrativă a prefecturii“ şi „politica activă împotriva şomajului“, care cădeau apoi la pământ ca un stol de lăcuste muribunde. Batjocura pe care o citea pe buzele oamenilor avea culoarea cărnii crude, a cărniiroşiiexpuse la soare.Toţi oameniiaceştia–bătrânulrezematîntoiag,

şi gospodina îngâmfată, şi fata cu rochie

decoltatădeplajă–toţimuşcaudincarnea eişiopriveaucuochisătui,satisfăcuţi. Deşi stătea în umbră, Kazu suferea cumplitdecăldură.Nicinumaiîncercasă serăcoreascăcubatistamuiatăîngheaţă,ca

înaltedăţi,civorbeaneîntrerupt,mecanic,

lacdesudoare.Simţeacumochiioamenilor

o dezbrăcau încet, încet, până rămânea

goalăînvăzultuturor.Privirilelorînfipteîn

deschizătura chimonoului, în gâtul ei alb, lunecându-ipestesâni,totmaijos…Gheare nevăzuteosfâşiauînbucăţi. Chinulcumplitpecare-lîndurastândmai departe,singurăşinemişcată,peplatforma camionuluiîiprovocăpânălaurmăostare ciudată de exaltare.Se simţica o martiră. Vedeaînfaţaeiviaductulcăiiferate–din cerul dureros de albastru coborî la un semnal o barieră cu dungialbe şinegre, apoitrecuuntrendeperiferiehurducând,în uruitul roţilor, unlung şir de vagoane.La ferestreletrenuluiatârnauciorchinidefeţe, şitoatefeţelepriveauţintălaea,laKazu. Ridicăochiisprecer,caomartirăperug. Peste acoperişurile scunde se adunau nori pântecoşi,greidelumină,ridicându-seapoi maiestuoşiînînaltulcerului.

Îşisfârşicuvântarea. Camionul o duse, aproape leşinată, la locul unde avea să-şi ţinădiscursulurmător.

În acelaşi timp începură alegerile de deputaţi din cartiere. Partidul Conservator avea dreptul să-şi instaleze trei mii de microfoane permanente în oraş, câte unul pentru fiecare candidat. Prin aceste microfoane,plasatelaintersecţiilecelemai importantedinTokyo,începusăsereverse unpuhoideacuzaţiiîmpotrivaluiNoguchi. Radicalii, în schimb, care nu aveau decât celmultpatrusutedecandidaţi,dispuneau doardeacelaşinumărdemicrofoane. Totodată, în fondurile conservatorilor începură să curgă sume imense de bani. Resursele lorpăreauinepuizabile, pe când banii aruncaţi în joc de Kazu erau pe

sfârşite. Şi, ca un făcut, toate planurile radicalilor de a găsi surse noi de bani dădurăgreştocmaiînmomentulhotărâtor. Pe la 8 augustdevenilimpede că toate speranţeleloraveausăseprăbuşească.Nici unziarnumaimizapevictorialuiNoguchi. Înajunulalegerilorziuaeramohorâtă,de parcă se întorsese perioada ploilor.Era o zăpuşealăgroaznicăşiplouafără-ncetare. Yamazaki petrecuse toată noaptea cu carteadetelefoaneînfaţă,alcătuindolistă decincizecidemiideoamenicăroravoiasă letrimitătelegrameînnumelepreşedintelui partidului,Kusakari:„Noguchiînprimejdie,

rugămajutaţi-ne.“Îndimineaţazileide9le

prezentă la uniunea muncitorilor din agenţiile de presă, cu rugămintea de a le expedia în grabă şide a nu accepta alte

telegrame în bloc. Preşedintele uniunii se declarădeacord. Pânădupă-amiază,conservatoriiaflaseră deaceastămişcareşihotărârăşieioacţiune similară.Laoficiul central al poştelorfură refuzaţi.DarfacţiunealuiTobitaluăîndată legătura cu ministrul poştelor. Acesta interveni(ceeacepentrupoştăechivalacu unordinministerial)şiînaceeaşisearăfură expediate o sută de miide telegrame ale partidului conservator, de două ori mai multedecâtaleradicalilor. La ora 4 după-amiază, Yamazaki fu chematlatelefon,încasaluiNoguchi.Cu greuîşifăcudrumprinmulţimeadereporteri de pe la ziare, televiziune şi radio care umpleau casa până la refuz. O voce nervoasăîlanunţădelacartierulgeneralal

partidului. —S-aîntâmplatcevaîngrozitor!Nis-a telefonat că în şase cartiere s-au pus în circulaţie mii de foi volante cu ştiri ca „YukenNoguchigravbolnav“sau„Yuken Noguchi pe patul de moarte“. Vânzătorii ambulanţistrigă cât îiţine gura şiîmpart gratuit„foaiaspecială“. Yamazaki le spuse îndată reporterilor careseaflaudefaţăceticăloşiesepusese lacale.Kazu,careascultaselauşă,scoase unţipătşifugiînodaiaei.Yamazakiseluă dupăea. O găsi trântită pe podea, plângând în hohote. Odaia, întunecată de ploaia de- afară,făceaoimpresiedezolantă. Yamazakiomângâiepeumăr,încercând s-oliniştească.Dar,cuomişcarebruscă,ea

sări în picioare. Cu faţa schimonosită de furie şi de lacrimi, îl apucă de rever şi începusă-lzgâlţâie:

—Găseşte-micriminalul!Prinde-lîndată, peloc!Ticălosul!Şichiaracum,înultimul moment!… Dacă pierdem alegerile, mă omor!Ampustotullabătaie!Dacăpierdem acum…m-aomorât,canalia!Du-te!Fugişi arestează-l!Repede! Mai spuse de câteva ori „repede“, cu vocea tot maislabă, apoicăzula pământ fără cunoştinţă. Yamazaki o lăsă în grija uneiservitoaredeîncredereşiseîntoarsela telefonprincoridorulînţesatdelume. Seara, către orele 9, se făcu linişte în casă.Echipadelateleviziuneşioameniide la radio făcură, din prevedere, câteva înregistrări pentru programul din ziua

următoare, în eventualitatea că Noguchi aveasăfieales. Toată scena avea aerul uneirepetiţiide teatru. Era ireală, fantomatică. Noguchi răspundea liniştit la întrebări şi prezenta planuri de administrare a prefecturii. Niciodatătonulluisecşisearbădnufusese maipotrivitcusituaţiadeacum. — Dar unde e soţia guvernatorului? întrebă reporterul, tocmaiîn momentul în care Kazu îşi făcu apariţia în salon, îmbrăcată într-un chimono nespus de frumos, proaspăt pudrată, surâzătoare – într-uncuvânt,fărăcusur. Dupăceîicondusepereporteripânăla poartă,seîntoarsespreYamazakişi-ispuse peste umăr, aproape în şoaptă (era prima datăcândbărbatuloauzeavorbindpetonul

acesta):

— Ştii, domnule Yamazaki, după toate câtes-auîntâmplat,simtcăvompierde.Nici nu ştiu dacă îmipot permite să spun aşa ceva… Yamazakiserăsucispreea.Nuştiacesă spună.Dar,fărăsă-imaiaştepterăspunsul, faţa ei se însenină brusc de-o lumină interioară–bărbatulde-abiaodesluşeaîn întunericul dincoridor – şicuo voce de somnambulăadăugă:

—Şitotuşiaresăfiebine.Nu-iaşa?…

Câştigăm!

Ziuaalegerilor

Dupăploaiadinajun,ziuade10augustse

anunţaseninăşiînsorită.Kazusesculăcu noaptea-ncapşiîncepusăîmpodobeascăcu florifereastra nişeidin salon. Alese cinci crinidemărimidiferite,pecare-iaranjăcu răbdare, după toate regulile artei, într-un bolcuapăproaspătă.Darchiarşiacestmic efortoobosi. Cândtermină,rămaseuitându-selungîn oglindalimpedeşinemişcatăaapei,careo linişti.Petalecărnoase,casculptate,pluteau pe apă, trandafirii ca cerul dimineţii, iar imaginea lor oglindită căpătă nuanţe roşii- violete. Uitându-se la florile potrivite de

mâna ei în vas, Kazu avu senzaţia că-şi vedeîneleviitorul.Oarenuerasoartaei închisăînordineaenigmaticăaflorilor? Îşi pusese la bătaie în campania electorală toată averea şi toată energia. Făcuse tot ce era omeneşte posibil şi îndurasetoateumilinţeleimaginabile.Toată lumea era martoră că se luptase cucuraj. Încă niciodată în viaţă nu se angajase cu atâtaînflăcărareşitenacitatepentrucevaşi niciodatăcuatâtadăruire.Singuruleisprijin fusese mereuconvingerea neclintită că era în stare să obţină tot ce-şi propunea. Credinţaaceasta,pecaredefaptoavusese nelămurit întotdeauna, devenise de câteva luniunprincipiulimpedeînconştiinţaei,fără decareacumn-armaiputeasătrăiască. Seuităatentălacriniidinvas–apaise

păru simbolul maselor de oameni care aveausăumpleazicentreledevot.Petalele erauNoguchiînsuşi.Cozilefloriloratârnau până la fundul vasului transparent, şi la capătulfiecăreiaseformaserăbulemicide aer.Apaareosingurămenire,segândiea:

să susţină florile şi să le oglindească frumuseţea–atâtşinimicmaimult. Deodată săgetă peste flori umbra unei păsări care zburase prin faţa ferestrei deschise.Depeocreangăîntinsăspregeam se desprinse o frunză uscată, care plutio clipă prin aer, apoicăzu printre crini.Apa tremură uşor, abia tulburată. Dar frunza chircită, îngălbenită, plutind printre flori, arătacaoomidăîncolăcită,dezgustătoare. Dacăn-arfifăcutîncercareanecugetată deaghiciînflori,arfiîndepărtatacumpur

şisimplufrunzauscată.Daraşa,sesperie,

regretândamarnicjoculeinesăbuit.

Setrântiîntr-unscaunşirămasepierdută

în gânduri, jucându-se cu evantaiul. Cele dintâiraze de soare căzură pe televizorul dinfaţaei,pealcăruiecranalbăstruişigol aveausăaparăîncurândprimeleimaginide laalegeri. Kazuîşiluăbaiadedimineaţădupăsoţul ei. Se fardă cu multă grijă şiîmbrăcă un chimonodegală,făcutînadinspentruziua cea mare. În timpul campaniei nu mai avusesevremeşinicichefsăseocupede înfăţişareaei.Daracumchimonoulcelnou şielegantîiproduse o bucurie intensă.Pe

mătasea gri-argintie

cormoraninegri,înconjuraţideflăcărideun

roşuaprins.Seîncinsecuunobidebrocart

erau imprimaţi

verde pal, pe care eraubrodate înfir de argintseceraluniişinorii.Peobiîşiprinseo broşăcudiamante. Ştiacătoaletaeidegalăîlvasupărape Noguchi.Darsimţinevoiasăsegăteascăîn mod deosebit pentrudrumul la centrul de votare–voiasăfiemulţumitădeeaînsăşi. Dupăatâtatrudă,prafşisudoare,îierador depuţinluxşieleganţă. Trecuînsalonsă-l ajute pe soţul eila îmbrăcat.Cândîl văzu,avuotresărirede bucurie: alesese între cele trei costume proaspătcălcate tocmaipe cel pe care i-l făcuseeacadouînprimaziacampaniei. Ca de obicei, Noguchinucatadicsinici măcar să-i zâmbească, dar ea se simţi fericită că n-o ceartă pentru felul cumse îmbrăcase.

Pe drum, în maşină, şezură alături în tăcere.Kazuseuitapegeamlavitrineleîn plin soare pe lângă care treceau. Acum, dupăatâteaemoţii,parcănu-imaipăsanici de înfrângere. Poate că niciodată cei doi soţi, amândoi atât de voluntari şi de încăpăţânaţi,n-aufostatâtdeaproapeunul de celălalt ca în drumul spre centrul de votare. Kazu coborî din maşină, trecu printre şirurile de reporteri şi fotografi care o însoţiră până la localul amenajat într-o şcoală,apoiaruncăbiletulîmpăturitînurnă, dupăsoţulei.Erafericită. Numărătoareavoturilorurmasăsefacăa douazi.Pronosticurileziarelordedimineaţă erau împărţite neaşteptat de echilibrat. O parte a preseimiza pe victoria luiTobita,

altapealuiNoguchi,iarcâtevaziareevitau sărăspundădirectlaîntrebare,prevăzândo diferenţăminimă,calaconcursurilesportive undenumaidupăfotografialinieidesosire sepoatestabiliînvingătorul. Kazu tremura de emoţie încă de dimineaţă.Dacăvacâştigasoţulei,simţea căaresă-iplesneascăinimadebucurie.Iar dacă va pierde, se va prăbuşi lumea întreagăpentruea.

Laora8dimineaţaîncepunumărătoarea.

La11sedădurăprimelerezultateprovizorii.

Soţii Noguchi şedeau în salon, în faţa televizorului. Primele ştiri veniră din Santama,decidelaperiferie. Kazu îşi simţea bătăile inimii în gât şi bolboroseamereu,caîndelir:

—Uite,asta-iSantama,echiarSantama.

Segândealaserbareadepedeal,vedea lampioanelecolorateşimunţiiîntunecaţidin jur, care păruseră atât de aproape în întuneric. Auzea aplauzele entuziaste al căror ecou se răsfrângea din peretele muntelui, vedea feţele arse de soare ale ţărăncilor, feţele acelea surâzătoare, cu ochiimici, vioi, licărind de curiozitate. Îşi înfipse unghiile în fotoliu.Fiorifierbinţişi reciîistrăbăteau şira spinării. În cele din urmănusemaiputustăpânişi-ispusesoţului ei:

— Semn bun că începe cu Santama. Acolosuntsigurăcăaicâştigat. Elnurăspunsenimic. Pe ecran apăru tabela cu rezultatele şi voceacrainiculuianunţă:

—YukenNoguchi:257802voturi.Gen

Tobita:277081devoturi.

Kazupăli.Darvoinţaeidisperatădeanu capitulaîiîncinseinimacaîntr-uncercde fier. La ora 2 după-amiaza, victoria luiGen

Tobitaeraasigurată.Obţinuse1,6milioane

de voturi – deci oricum îl întrecuse pe Noguchi cu 200 000 de voturi. Partidul Conservator câştigase şi în Osaka, iar crainiculcomentă:

— consolidezepoziţiaînambeledepartamente strategicimportantealeoraşului:înest,caşi învest. Kazuseminunaeaînsăşicărămâneatât de calmă, înciuda rezultatuluicatastrofal. Eraconvinsăcăhotărâtorifuseserăbaniişi intrigilepoliticealeadversarilor.Îşiamintea

Conservatorii au reuşit să-şi

cum aflase, cu câteva zile înainte de alegeri, de banii care se scurgeau spre Partidul Conservator. Banii aceia fuseseră aruncaţi fără scrupule în luptă, ca să orbeascămulţimea.Bogăţiaconservatorilor strălucise ca soarele – unsoare nelegiuit, blestemat,carehrăniseierburileveninoase, pânăceseîncolăcirăpestetoatecartierele oraşului,întinzându-şilăstarelesinistrepână lacer. Fără să verse o lacrimă, Kazu îşiauzi soţul spunând că ar fi bine să meargă împreunălabiroulpartidului.

Yamazaki îi căută în ziua aceea pretutindenipesoţiiNoguchi.Cândajunsela

biroul partidului, ceidoitocmaiplecaseră. El însuşi era ocupat până peste cap cu

ultimelor probleme

rezolvarea

administrative de după alegeri.Abia acum deveniconştient de proporţiile dezastrului. Certitudineaînfrângeriiîllovidinplin. Rezultatul nu era tocmai neaşteptat, îl prevăzusedoarînajunulalegerilor.Dartot maisperaseîntr-unnoroc,oşansălazece mii, căciprocentajul ridicat al alegătorilor nehotărâţi dintr-un oraş mare ca Tokyo putea oricând să modifice imprevizibilul rezultat. Toatăvremeaoscilaseîntrepesimismşio încredereinstinctivăînnoroc.Acumselăsă copleşitdeamărăciuneşideprimare. În atâţia ani de când lucra în acest domeniu, se obişnuise cu înfrângerile pe carePartidulRadicallesuportapretutindeni înţară.Toată viaţa luimizase pe câte-un partid care-iadusese până la urmă numai

dezamăgiri, doar fiindcă acel partid reprezentaconvingerileluidintinereţe. Yamazaki era un politician capabil şi tenace, care nu se lăsa doborât de înfrângeri.Îşidescoperise chiar un soide plăcere în asta. Nu-l surprindeau nici metodele ilegale, nici triumful banilor în campaniile electorale, pe care le socotea absolutnormale,capietreledindrum. În fond era atât de blazat, încât avea nevoiedefebrilitateaşiagitaţiacampaniilor, dedogoareaaceeaînstaresăardătot–de la lemnul cel mai scump până la ultima bucăţică de hârtie. Căuta pur şi simplu emoţiileputernice–bucuria,furia,plăcerea, disperarea–careapartotdeaunaacolounde oamenii urmăresc interese egoiste. Or, asemeneaoamenimişunauînviaţapolitică.

LuiYamazakiîiplăceasăcontempleforţele imprevizibilecareprovoacăieşirilecelemai violente. Îl atrăgea lupta înverşunată pe care o întâlnea pretutindeni în politică, indiferentdemetodeleşişiretlicurilecese ascundeauînspateleei. Încercasăcompensezegoluldinelprin emoţia colectivă a celor de care îl legau interesecomune.Îiplăceasă-şiregăsească sentimentelepropriiînsimţireacelormulţi. În ultimă instanţă, era ceva artificial, nefiresc în emoţia nebuloasă cu care Yamazakiîşigustaînfrângerea.Totaşacum îşi gusta propriile dezamăgiri, aproape că savurapatosul lupteipierdute,cudeziluzia luicutot.

Seara,întaxiulcare-lduceasprelocuinţa luiNoguchi, se gândila rolul pe care va

trebuisă-ljoacefaţădeacesta.Aveasăfie

pentru soţii Noguchi un prieten plin de înţelegere şi compasiune – mai mult nu-i stăteaînputeresăfacăpentruei. Încă de la poartă simţi în tot trupul

atmosferaîncărcatăpropriecaselorundes-

a întâmplat o nenorocire. În stradă se înşirau maşini ale reporterilor, iar în faţa casei era un du-te-vino neîncetat. Pretutindeni numai feţe sumbre, ca de înmormântare.Oameniicareieşeaudincasă aveausă-şipărăseascădupăcâtevazecide paşimasca împietrită, să-şiscuture de pe umeripovaranevăzutăşichiarsăpufnească înrâs, însemncă s-auîntors dinnoula viaţă. Casa gemea de lume.Vizitatoriistăteau până şi pe coridoare. Yamazaki aruncă o

privire în salon şi-l salută din cap pe Noguchi, care şedea în fundul odăii, înconjurat de reporteri. De pe coridor se auzeausughiţurideplânsînăbuşit.Ogăsipe Kazuprintrefemeideladiversegrupurişi asociaţii care o ajutaseră în campania electorală. Se îmbrăţişau una pe alta, plângând. Decâteorierachematăînsalon,Kazuîşi ştergea repede lacrimile şise ducea. Dar abia întoarsă, izbucnea din nou în plâns. Nici nu mai avea destulă pudră ca să acopere urmele lacrimilor de pe obraji. Yamazakioluăpedupăumerişioconduse înbibliotecaluiNoguchi. —Rămâiaicişilinişteşte-te,o îndemnă

el.

Kazuseprăbuşipecovor.Sprijinităîntr-un

cot,îşiplimbămânacealaltăîncetpestegât. SeuitalaYamazakicuofaţăîmpietrită,în timpcedinochiîicurgeauşiroaiedelacrimi, caapadintr-unulciorcrăpat. Pe la zece plecă şiultimul reporter.În casăseinstaurăliniştea.Yamazakiîşidădu seama că tocmai de liniştea aceasta se temuserămaimult,elşiNoguchi. Beţişoarele de tămâie aprinse împotriva ţânţarilormiroseauca laparastas.Încasă nu rămăseseră decât cei mai apropiaţi colaboratoriailuiNoguchi.Luarăîmpreună ogustare,întăcere,apoiplecarăşiei,unul câte unul. Când voi şi Yamazaki să-şi ia rămas-bun,soţiiNoguchiîlreţinură,deşise făcuseoraunsprezece. Trecură în odaia de alături. Noguchi spusedeodată:

—Mulţumesc pentrutoată truda.Acum aşvreasămăschimb. NuseadresasedefaptniciluiYamazaki, nicisoţieisaleînmodspecial.Vrusăbată din palme ca de obicei, ca să cheme servitoarea, dar Kazu îl opri; scoase ea însăşidincoşunchimonodecasăşi-lajută să-l îmbrace. Luând obi-ul îngust din mâinileei,Noguchiadăugă:

—Aiavutşitumulte pe capînultima vreme.Maicruţă-tepuţin. Şi,întorcându-secuspatelespreceidoi, începu să plângă. Era prima oară când Yamazaki îl vedea plângând. Îngenunche înaintealuiNoguchi,cupalmelepetatami într-oplecăciuneadâncă,şiîngăimă:

— Sunt un incapabil.Niciiertare nu-mi maipotcere.

Când văzulacrimile soţuluiei, Kazuse trântiperogojină,hohotinddeplâns. Era de neînţeles de ce îl reţinuseră pe Yamazaki,casăfiemartortocmailascena aceasta.Egreudepresupuscăaveaunevoie de un spectator, în prezenţa căruia să-şi versetotnecazul.Probabilvedeauamândoi înel pecel maiapropiatşimaicredincios prietenşi,fiindcăn-armaifiavutpoatealt prilejsă-imulţumeascăpentrutoatămunca lui şi să-l asigure de încrederea lor nestrămutată, aleseseră ceasul acesta de intimitate. Dar poate că aveau nu numai încredere, ci se mai agăţau de el într-o speranţăabsurdă,saucăutauunajutorcasă scapedetăcereaîngrozitoarecaresecăsca deacumînainteînfaţalor. Dupăizbucnireaneaşteptatădeadineauri,

Noguchiseaşezăcomodînchimonoul de casă şiîncepu să-ivorbească soţieisale, într-un stil teatral şi plin de înflorituri orientale.Înpublicsepurtacâtsepoatede sobruşineteatral.Pecândînviaţadetoate

zilele, în intimitate, bărbatul acesta lua o pozăde-adreptuldeeroudinaltevremuri. Îşiînchipuiacăvorbeştedininimă,cândîn realitate călca pe urmele poeţilor din vechime.Ascultându-l,Yamazakiîşiaminti

fărăvoiede„Reîntoarcerea“luiTaoYüan-

ming 18 ,oride„Patruzecişicinci“dePoCiu-

i 19 :

18.TaoYüan-ming(365-427),clasicalpoezieichineze.

19.PoCiu-i(772-846),cunoscutpoetdinepocaTang.

Poate-mivoifaceşieu

Laprimăvară

LapoalelemunteluiLu

Ocolibădinierburi…

Numaică ceea ce spunea Noguchiera multmaiprozaic.Cuprivireaaţintităasupra soţieisale,începusăvorbeascăcrispat:

—De-acumînaintevoirenunţalaviaţa politică.Nicicândn-amsămămaiocupde politică.Amavutanumite idealuri, care în ziuadeaziseparecănuauniciunpreţ,de vremecenuduclavictorie.Ţi-ampricinuit şiţiemultenecazuri.Darde-acumînaintene vomretrageundeva,într-uncolţişorliniştit, şivomtrăiîncumpătaredinpensiamea,ca nişteoamenibătrânicesuntem. Kazu,carezăceaîncăpetatami,îşiplecă maiadânccapulşirăspunsesupusă:

—Da.

Yamazakiobservăcuuimirecăexpresia

feţeieinuse potrivea deloc curăspunsul. Kazuavea înclipa aceea unaerautoritar. Reacţiileeiviolenteascundeauîntotdeauna cevaneliniştitor,căcicuvitalitateaeinuse mărgineaniciodatălamomentuldefaţă,ci treceamereudincolodeel.Durereaputeafi pentrueamobilulacineştieceizbucnirede entuziasm;lafel,dintr-obucurieeraînstare săcadăbruscînceamaineagrădisperare. Făpturaeighemuităpetatamiexprimaacum otristeţenemărginită.Eraîncăzguduităde suspineşilafiecareoftatgenţianabrodată pe spatele obi-ului ei tremura. Cu toate acestea,Yamazakisimţicăsubatitudineaei umilăcreşteaoîmpotrivirepecareabiaşi-o puteastăpâni. Înceledinurmămusafirulseridicăşi-şi luă rămas-bun.Noguchiîimaimulţumio

datăcuopoliteţecăutatăpentrutotajutorul, scuzându-se că nu-l maiconduce până la poartă.Era prea obosit.Aşa că îl petrecu Kazu,ştergându-şitotdrumul lacrimilede peobraji. Când dădură colţul pe coridor, Kazuîl prinsedeodatădemânecăşi-l ţinupeloc. Ochiiei,adineauriplinidelacrimişitulburi deamărăciune,eraudinnoulimpezişivioi. Înluminascăzută,urmeledelacrimidepe obrajiieiabiasedesluşeau.Aveacearcăne adânciînjurulochilorşifaţaeimânjităde pudră arăta ca a unui actor prost fardat. Stândţeapănă,rămaseinexpresivătottimpul câtîivorbi;numaidinţiicare-iluceauprintre buze şi licărul din ochi îi aminteau lui Yamazaki de un animal de pradă stând încordatlapândă.Voceaeijoasă,stăpânită

sunaporuncitor:

— Ce ticăloşi! Saeki şi Nagayama cu minciunilelorşitoţibaniilor!Dincauzalor

ampierdut!ŞiviermeleăladeTobita!…I-

aş omorî! Cum i-aş mai omorî pe toţi! Spune-mi,domnuleYamazaki,nuavemnici oposibilitatesă-lrăsturnămpeTobita?N-ai niciodovadăîmpotrivalui?Afăcutdoaro

mulţimedeporcării,deilegalităţi.Nu-laicu nimic la mână?… Dumneata eşti singurul

careaiputeas-ofaci…şieştichiardators-

ofaci!

Orhidee,portocale,dormitor

Ca toţi oamenii rezervaţi, interiorizaţi, Noguchipuneamarepreţpetotcespunea, maialespepromisiuni.Darşicânddădeao poruncă, aştepta să fie executată fără întârziere. Tot ce i se părea lui necesar trebuiapurşisimplusăseîntâmple.Astfel, era pe deplin convins că, de vreme ce vorbiseînsearaînfrângeriidespreviaţalor viitoare de modeştipensionari, soţia luise va pregăti pentru schimbare, fără nici o împotrivire.Doarîirăspunseseatuncicuun „da“hotărât. Numai că în zilele următoare, făcând mereu vizite de mulţumire pe la diverse

persoane care îl susţinuseră în campanie, Kazu îşi dădu seama treptat de toată tristeţeaşiresemnareacarezăceauînacel „da“ al ei. Fusese în fond numai consimţământul deaîmpărţimormântul cu el,unlucrupecareşi-ldorisedelaînceput. Însemna însă să păşească de pe-acumpe poteca îngustă, năpădită de muşchi, care duceade-adreptulînmormânt. Or,maiexistauomulţimedelucruricare o interesau. Maierau, de pildă, alegerile deputaţilorpentruconsiliulorăşenesc.Kazu şi Noguchi fură rugaţi să ţină cuvântări pentrucandidaţiipartidului. Bucuria de a le fi altora de folos îi însufleţipeamândoi.Noguchidevenichiar spiritual îndiscursuri, iar Kazuvorbimult mai liniştită ca înainte. Amândoi repurtară

succese mai mari decât în propria lor campanie.Lacinăselăudauchiarunulfaţă de celălalt cât de spontan reacţionaseră ascultătorii,ceeacenufăcuserăniciodatăîn timpulcampanieiluiNoguchi. Atâtdinpunctdevederefinanciar,câtşi social,pierduserătotceseputeapierde.În schimb,găsiserăofericirecalmă,paşnică– cel puţin aşa credea Noguchi în ultima vreme. Era o iluzie puţin naivă, puţin romantică,deînţeleslavârstalui,darnula vârsta soţiei sale. I se întâmpla chiar să devinăsentimental.Astfel într-ozi,venind de la biroul central al partidului, aduse acasăunghivecicuoorhidee. Kazu, care ieşisă-l întâmpine, exclamă îngrozită:

— Vaide mine! L-aicărat singur până

acasă?Decen-aitelefonat? Dacăflorăria nuvoiasă-lexpedieze,aşfitrimisfatasă-l ia.

Îifăcuse reproşul pe un ton destul de tăios, fără să se uite măcar la floare. Noguchi se posomorî imediat şi-i întinse tăcut ghiveciul. Abia atunci recunoscu ea floarea:eraaceeaşiorhideealcăreinumei-l spuseseellaprimalormasăluatăîmpreună, larestaurantulSeijiōken. Descoperireaoîntristă.Gestulluiînziua alegerilor,cândîmbrăcasecostumul dăruit deea,oînduioşaseadânc,pecândorhideea adusăacumn-obucuradeloc.Vedeaînea doargestulunuiombătrân,careîncercas-o atragă lângă el. Înţelesese că era o încercare de a înlocui amintirea uitată a orhideeide-atunciprinfloareaceanouăcu

petesângeriipepetale.Bătrânuleisoţvoia săridicecuviclenieopunteîntretrecutşi viitorul lor, aducând floarea de-atunci în prezent,prinzând-opeKazuînplasaaluziei lui. Femeiadevenibănuitoare.Întâiseprefăcu a nu fi observat nimic, dar seara, când intrarăîndormitor,îlîntrebăîntr-odoară:

—Cumsecheamădefaptfloareaasta?

Parcămi-aispusodată,larestaurant.

Dupăcetuşipuţincadeobiceiînaintede

culcare,Noguchiîiîntoarsebruscspatele.

—Dendrobium,răspunsemorocănos.

Venişilunaseptembrie. Kazu îl sună pe Yamazakişi-idădu o întâlnire la restaurantul Sembikiya, pe Ginza.Eraprimalorîntâlniredupăalegeri. Kazuîşicroidrumprinînghesuialadepe

Ginza,închimonouleisubţirecubulinemici. Tineri bronzaţi, întorşi din vacanţă, hoinăreauîngrupuripebulevard.Îşiaminti de emoţia cu care privise cândva de la etajul cinci, din sala de concerte, spre oamenii de pe stradă. Acum nu mai erau pentrueadecâtomulţimeamorfă,cucare nuaveaniciolegătură.Cutoatecăţinuse atâtea zecide cuvântăriîn toate colţurile oraşului, n-o mai recunoştea nimeni pe bulevard. Oameniiaceştiaaufosttoţiînconcediu, învremeceeuasudamaici,pentrualegeri, îitrecupringând.Nu-şiputureţinesenzaţia căîntreeaşiceilalţisecăscaunabis.Toată trudaeifusesezadarnică,absurdă.Bărbaţişi femeiîmbrăcaţiţipătorhoinăreaufiecarecu treaba lui– o adunătură întâmplătoare de

oameni,fărăniciolegăturăunulcualtul. Înfine,ajunselarestaurantul undeavea întâlnirecuYamazaki.Seopriînfaţavitrinei pline de plante tropicale cu frunze sclipitoare şi fructe rare. Deodată zări o femeieîntredouăvârste,într-untaioralbde vară,cupălăriuţăalbă,careoprivea.Faţa cusprâncenesubţiri,desenatecugrijă,ise părucunoscută.EradoamnaTamaki. Sesalutară,scuzându-seamândouăcănu maidăduserăniciunsemndeviaţăde-atâta vreme.DoamnaTamakiţinusăadauge:

— Sunt nemângâiată că v-am pricinuit atunciatâteaneplăceri. Kazusimţiînsăîncuvinteleeioantipatie adâncă. Celedouăfemeiseopriserăînfaţaunei lăzicuportocale,şidoamnaTamakilua,în

timpce vorbea, câte-unfruct dinladă, îl desfăceadinfoiţaroşieşi-icercetacoajape îndelete,înaintede-aocumpăra. —Aţifostînconcediu,învaraasta? —Nu,răspunseKazucamtăios. — Ah, eu m-am întors ieri de la Karuizawa.SuntniştecălduriînTokyo! —Da,aşae,ovarătârzie. AbiaacumpricepudoamnaTamakidece eraKazuînţepată. —Ah,da,laalegeriamfost,bineînţeles, înTokyo.Fireştecăl-amvotatpedomnul Noguchi. Ce păcat!… Mi-a părut atât de rău,deparcăm-arfilovitpemineînsămi. —Sunteţipreaamabilă,îimulţumiKazu pentruminciunaevidentă. După multă chibzuială, doamna Tamaki aleseînceledinurmătreiportocale.

— Cum s-au scumpit toate în ultima

vreme! Până şi portocalele! În altă ţară fructeleasteaarfiaruncatelagunoi! Şi-iceruvânzătoarei,învăzulceleilalte, să-iîmpachetezeceletreiportocale. „Unde-o fiYamazaki?“ se gândiKazu nerăbdătoare, aruncând o privire spre bufetul gol, unde numai ventilatoarele ocupaumesele.

— Soţuluimeu îiplăceau atât de mult

portocalele! Uneoripun câteva pe altarul casei, în amintirea lui. Aşa am să fac şi astăzi…Soţulmeuajucatdefapt,fărăsă ştie,roluldemijlocitorîntredumneavoastră şidomnulNoguchi!… —O,atuncivatrebuisăoferşieupentru sufletulluicâtevaportocale. —Vai,n-amvrutsăspunasta!

Kazu nu-şi dădu nici ea seama ce-o împinsese în clipa aceea să facă gestul insolent; acţionă pur şi simplu dintr-un impuls:cuomişcareaevantaiuluidinlemn desantal,ochemăpevânzătoareşi-iceru să împacheteze, în chip de cadou, două duzinideportocale.DoamneiTamakiîipieri culoareadinobraji.OurmăreapeKazucu ochi plini de ură, pe sub sprâncenele ridicate,întimpce-şiştergeauşorpudrade pe obraz cu o batistuţă de dantelă, împăturită. Vânzătoarea aşeză cele două duzinide portocale într-o cutie mare de carton, o împachetă în hârtie fină şi o legă cu o panglicăroz.Celedouăfemeităceau.Kazu îşi făcea vânt cu evantaiul, cu mişcări încete,inspirândcuplăcerearomaproaspătă

a fructelor. Tăcerea aceasta delicioasă îi produceaomulţumireadâncă.Ouradintot sufletulpefemeiadinfaţaei.Ouradintoate puterile.ŞităcereaeierapentruKazuprima satisfacţie pe care o gusta după atâtea umilinţe de care avusese parte în ultima vreme. Doamna Tamakiarăta ca un răufăcător prinsasuprafaptului.Kazuştiapreabinece sepetreceaînminteaei,şiastaîifăceao plăceredeosebită:văduvan-aveacumsăfie sigură că portocalele erau într-adevăr pentrusufletul soţuluiei.DacătotuşiKazu le trimitea altcuiva, ar fi fost o gafă să protesteze. Pe de altă parte, era şi mai penibildacăfructeleerauîntr-adevărpentru altarulsoţuluiei.Nesiguranţaoiritaatâtde tare, încât nu mai putu aştepta până ce

vânzătoarea legă pachetul cu o fundă complicată. Privirile celor două femei se întâlniră. „Parvenito!“ ziceau ochii văduvei. „Mincinoaso!“răspundeaprivireaceleilalte. „Are să-şi mănânce lacomă toate trei portocalele, de cum ajunge acasă“, gândi Kazu. — Ei, trebuie să plec, spuse în fine doamna Tamaki. Mă bucur mult că v-am văzut.Bănuiesccăacumaveţimaimulttimp liber.Ce-arfisă-mifaceţiovizită,împreună cusoţuldumneavoastră? —Mulţumesc,pecurând…Ah,sănuuit:

portocalele amsă vile trimitacasă.N-aş vrea să vă încarc cu ele. Aş dori să le socotiţiun dar pentru sufletul răposatului, adăugă Kazu, arătând cu evantaiul spre

cutiagataîmpachetată.

— Vai, dar nu se poate! De ce?…

îngăimă

retrăgându-seîncurcatăspreuşă. Dispăruaproapeînfugăîndupă-amiaza însorită, ţinându-şisub braţ pacheţelul cu cele trei portocale. Kazu mai auzi doar tocurileascuţitealepantofiloralbibocănind parcăcufuriepeasfalt.Caovulpealbăpe fugă,gândiKazuînurmaei. Îndată după plecarea văduvei, sosi şi Yamazaki, nervos şi grăbit ca în timpul campanieielectorale. —Viicamtârziu,îlîntâmpinăea,veselă. Intrarăîmpreunăînrestaurant.

pierită,

cealaltă

cu

voce

Se aşezară la o masă şi comandară băuturi răcoritoare. Vânzătoarea de la raionul de fructe veni să întrebe pe ce

adresă să trimită portocalele.Kazuceruo

carte de telefon, ca să caute adresa lui Tamaki. —Crezicăemomentulsăfaciasemenea cadouricostisitoare?observăYamazakidin colţullui.

—Nuvorbiaşa.Îmifacebine,dupăce-

amstrigatatâtavremenumai:„Votaţi-nepe

noi!“

Yamazakinuînţelesecevreasăspunăşi

rămasenedumerit,ştergându-secuprosopul

udadusdechelneriţă.Kazuîlîntrebăîntr-o

doară:

—CummaistaulucrurilelaSetsugo-an? —Ei,asta-ipovestelungă. — E adevărat că vor să parceleze terenul? —Da,credcănugăsimaltăsoluţie.E

vorba doar de vreo patruzeci-cincizecide milioaneînplussauînminus.Amvorbitcu o groază de intermediari. Toţi ajung la aceeaşiconcluzie:dacă vinzitotterenul o dată, ies cel mult o sută de milioane. În plus, nu-i uşor să găseşti cumpărător. O grădină ca aceea, şipe deasupra clădirea superbă… —Cumobiliercutot? —Cu.Însă,dacăîmparţiterenulîndouă parcele, una de treisute, cealaltă de şase sutedemetripătraţi,poţiscoatepeelosută patruzeci-o sutăcincizecidemilioane,fără probleme.Areoaşezarefoarteavantajoasă. —Dupăcâtevăd,vindemînoricecazîn parcele. —Aşae.Ştiucăepăcat,darnuvădaltă ieşire.

—Dumneatanumeştiastapăcat? —Da,ştiu:localulşigrădinasuntunfel demonumentnaţional…Dar,cutoateastea, adăugă Yamazaki aruncându-i o privire timidă, cu toate astea nu văd cum aimai puteadeschiderestaurantul. —Nu,deastanicinupoatefivorba… Ampus pe casă şipe teren treiipoteci– optzeci de milioane cu totul. Şi mai e o ipotecă de şapte milioane pe mobilă.Banii ăştianui-aşmaiputeaplăti,oricâtdebinear merge afacerile. Şi-apoi, de patru luni e închis,iarlumeauitărepedeînziuadeazi. Maieceva–darastapoatenicinuştii:au dispărutînabsenţa mea vreo treimilioane de yeni din casă. Ştii, un necaz nu vine niciodatăsingur…Oricum,restaurantulnu-l mai pot deschide. I-am promis solemn şi

soţuluimeucă-lvând.Şi,devremecete-

am rugat şi pe dumneata să ne ajuţi cu vânzarea–acumnumaienimicdefăcut. Asta era situaţia, şi Kazu o înţelesese perfect. Yamazaki nu mai găsi nimic de adăugat. — Ce pot să fac pentru dumneata? întrebă el, sorbindu-şi băutura dintr-o înghiţitură. —Nupoţisăfacinimic.Amvrutdoarsă aflucumstaulucrurilecuvânzarea.Ce-arfi sănedistrămpuţin,sămergemlaunfilm? —Soţuldumitalenu-iacasă? —Nu,s-aduslaoîntâlnirecuniştefoşti colegi de facultate. Se temea că, dacă refuză, au să creadă că e din cauza alegerilor.Miemi-adatvoiesăiesdincasă. I-amspuscămăduclaspectacoluldebalet

auneiprietene.Amavutgrijăsă-itrimitşiei uncadou. — A, astea erau portocalele de adineauri? —Exact. —Latoatetegândeşti,doamnamea. Seprivirăamândoişipufnirăînrâs.Apoi vorbiră iar despre afaceri, de data asta despre datoriile lui Noguchi, care îi dăduseră înultima vreme multă bătaie de cap.Soţuleiaveadegândsă-şivândăcasa, cu grădină cu tot şicu mobilă.Găsise în schimbocăsuţăcuchirie,afarădinoraş,în Koganei. Proprietatea lui nu era de dispreţuit: putea lua pe ea în jur de cincisprezece milioane. Mobila avea s-o vândă la licitaţie, în încăperile de la Setsugo-an,caretotstăteaugoale.Colecţia

luide cărţirare, tablourile şicele câteva

obiectedeartăleşiexpediaselaSetsugo-

an. —Licitaţiaaresăfiepoimâine,nu-iaşa? seinteresăYamazaki. —Da.Spersănuplouă. —Dece? —Fiindcăavemnevoieşidegrădină,ştii şidumneata. Cerură un ziar să se uite la programul filmelor.Căutauunfilmcâtmaiamuzant,că doarvoiausăsedistreze.Pedealtăparte, Kazu nu prea se dădea în vânt după comedii.Totcăutând, îşiaplecase obrazul pesteziar,încâtaproapeîlatingeapeallui. Bărbatul priveaabătutladegetul eialb şi delicat,împodobitcuinele,cumseplimba peste rânduri. Se întreba ce poate el să

însemne pentru femeia aceasta. Kazu se purta firesc numai cu bărbaţii care n-o interesau – cu ei se purta ca o prietenă veselă,naivă,capricioasă,mereuproaspătă caocâmpie.Pecândînfaţabărbatuluiiubit îşipierdea toată naturaleţea.Noguchin-o văzuse niciodată aşa cum o cunoştea Yamazaki, care în schimb n-avea nici un

motiv să-i fie recunoscător pentru acest privilegiu. Până la urmă obosiră amândoi tot căutând. —Mi-atrecutchefuldefilme,mărturisi ea. —Darnunesileştenimenisămergemla

cinema.Credcăînmomentuldefaţănicin-

ainevoie de distracţie;eştiîncă destul de

ocupată.Dararesăvinăovremecândn-o

săştiicucesă-ţiumplitimpul.Aresăfieun golînviaţadumitale,de-ţivafiurâtpânăşi sămiştiundeget. Aşa îi vorbi strategul campaniilor electorale.

Pestedouăzile,dimineaţa,începulicitaţia averiiluiNoguchi,laSetsugo-an.Soţul ei ofereasprevânzaretotceposeda. Mobile mari fuseseră aşezate pe un covor,îngrădină.Eraozicaldăşisoarele ardeacaînmiezulverii.Unpatdublutrona înmijlocul gazonuluişiatrăgeacuosebire privirile cumpărătorilor: patul în care dormiseră soţii Noguchi până în noaptea trecută.Cucuverturaluidedamascaveaun aertristşipărăsit,aşacumstăteasingurîn mijlocul gazonului,laopartedecelelalte mobile.Cuverturapalid-verzuieluceaprea

tare înlumina crudă a toamneitimpurii.Şi totuşi,într-unfelpatulsepotriveaînpeisaj, peiarbaneîngrijităcareîncepusesămiroasă afân,subpiniişicastaniiînalţiprintrecare sezăreaupeticedeceralbastru. — Ce practic! exclamă un cumpărător mucalit.Artrebuisărămânăacolo,îniarbă. Spre seară, peste patse lăsară umbrele copacilor,iarînjurrăsunaţârâitulgreierilor.

Mormântuldinnoriiamurgului

Nimicn-osperiapeKazumaitaredecât ideea că profeţia luiYamazakis-ar putea împlini:căvaveniovremecândaresă-ifie urâtpânăşisămişteundeget.Darcândare să fie asta? Peste zece zile? Mâine? Ori poatecăgolulşiapăruse,numaicăeanu-şi dădeaîncăseama? Gândul o umplu de nelinişte. N-avea destulă încredere în sine ca să suporte golul. Trecuse în viaţă prin astfel de perioade,dardedataastabănuiacăvafi multmairău. Încerca mereu să-şi imagineze cum ar putea arăta golul acela monstruoscare se

vacăscaînviaţaei,darnureuşeadelocsă şi-lînchipuie.Arfidoritsăştiemăcarcum arată,oricâtdeînspăimântătorarfi,căcicel mairăuoînfricoşaumonştriifărăfaţă. Încercările prin care trecuse în timpul campaniei electorale o învăţaseră multe lucruridespresineînsăşi.Dacăpânăatunci avusese doar o încredere nelămurită în forţele sale, acum se cunoştea mult mai bine.Îşidescoperisetăriaşislăbiciunile,ştia în ce împrejurărianume e în stare să fie tenace,îşicunoştea înclinaţiile.Maiştia şi căn-arsuportaviduluneivieţilipsitedeţel. Decâtaşa,maibineoviaţănefericită.După cumpreferasăsimtămaicurândvântultăios biciuindu-itrupul decât să stea undeva la adăpost. Întoatănelinişteaeilicăreadincândîn

când câte ungrăuntede speranţă absurdă:

să deschidă dinnourestaurantul.Ştia prea bine că n-avea nicio şansă de reuşită, şi totuşi se crampona cu încăpăţânare de această nădejde.Era ca o rază subţire de soare care apărea deodată dintr-o pătură groasă de nori. Ideea era cu atât mai atrăgătoare, cu cât părea mai imposibilă. Razadesoare,luminoasăşiplinădeispitiri, îi atrăgea mereu privirile, ori de câte ori încerca să-iîntoarcă spatele.Şi, odată ce priveaîntr-acolo,toatecelelaltelucrurise cufundaupentrueaînîntuneric. Zile în şir nu făcu altceva decât să chibzuiască, punând faţă în faţă pe de o parte existenţa ei insipidă, şi pe de alta dorinţa nerealizabilă de a deschide restaurantul. Ea, care era obişnuită să se

decidărapid,osciladedataastaîntredouă

posibilităţiextremdevagi,lipsiteamândouă

decontururiprecise.Însituaţiadefaţănui-

arfifolositnicimăcarsăconsulteunoracol. Segândilacampaniadinluniletrecuteşi ajunse la concluzia că, dacă Partidul Conservatorcâştigasealegerile,astanuse datora principiilor sale politice şiniciunei lupte deosebit de abile. Personalitatea şi caracterul candidaţilor nu jucaseră niciun rolînalegeri.Noguchierafărăîndoialăun omdeosebit,unsufletnobilşiointeligenţă remarcabilă. Conservatorii câştigaseră campanianumaicubaniilor. Oconcluziedestuldebanală.Oaredoar pentruatâtalucru–casăafleacestadevăr – se aruncase în luptă cu toate forţele? Încrederea înatotputernicia banuluinuera

defaptnimicnoupentruea.Câtăvremeîşi cheltuiseeaînsăşibanii,îidădusedintoată inimaşicutoatăîncredereadecareeraîn stare.Pecândbaniiadversarilorveniserăca un tăvălug uriaş, ca să distrugă totul.Nu după baniîipărea acumrău.Îiera ciudă numai că sinceritatea ei şi inteligenţa lui Noguchifuseseră risipite în vânt.Tot ce-i inspirase încredere în timpul campaniei, lucrurilepentrucareîşiconsumaseenergia– lacrimile oamenilor, zâmbetul lor, râsetele lor aprobatoare, sudoarea şi căldura trupurilorlor–totulfuseserisipitînzadar. Descoperireaaceastaafostcaolovitură pentru ea. Nu maiavea încredere niciîn propriile ei lacrimi, nici în puterea de convingere a zâmbetului ei. În mediul în care trăise toată viaţa, farmecele femeieşti

treceaudreptarmeirezistibile,maitarichiar decât puterea politică şibanul. Or, acum, dupăînfrângere,opiniaaceasta,susţinutăde orice om cu bun-simţ, i se părea pur şi simpluominciună.Campaniaîidovedisecă „banul“eînstaresăînvingă„feminitatea“. Banul era mai tare decât farmecele feminine,şitotulsepetrecusecaînpovestea femeii ce-şi părăseşte iubitul sărac pentru urâtulcelbogat. Prinanalogie, Kazumaiformulă şio a doua concluzie: înfrângerea lui Noguchi însemna victoria „banului“ asupra „bărbăţiei“. Putereabanului,careîidemonstraseatât de crâncen că inteligenţa, sentimentele şi farmecul personal sunt neputincioase, puterea asta o ura şi o detesta ea din

adâncul sufletului.Curând îşidăduseama că pesimismul ei în legătură cu redeschiderea restaurantului izvora numai dintr-o deziluzie de moment.Până înziua alegerilorcrezuseînminuniînstaresăfacă posibil imposibilul. Acum credinţa ei era moartă.Poatecă,înultimăinstanţă,crezuse într-o minune numai fiindcă crezuse în politică.Or,politicaodezamăgise,deciîşi pierduseşiîncredereaînminuni. Dar dacă ajungea atâta lucru ca s-o dezamăgească însemna că şi ea îşi închipuise,lafelcaNoguchi,căinteligenţa, sentimentele şi farmecul personal sunt hotărâtoare în politică. Căcinumaiele se dovediseră neputincioase.Dar, câtă vreme politica îidăduse curajul să creadă într-o minuneîmpotrivatuturorevidenţelor,nuera

drept să fie acum dezamăgită de aceeaşi politică, oricare ar fi fost rezultatul experienţei.Totspeculând astfel, ideea de politică ajunse să capete un înţeles nou pentruea. Eadevăratcătrudaeifusesezadarnică. Dardacălăsaacumlaopartetotcenuse dovediseeficientşireuşeasăcreadădinnou într-ominune? Oareimposibilul n-arputea măcaracumsădevinăposibil?Nucumvao putea ajuta din nou politica? Poate că speranţa în minuni, care îi susţinuse idealurile, era înpolitică totuna cuefortul practicşirealdeaînfăptuiminunea.Poate că nu era chiar atât de imposibil să redeschidărestaurantul. Şi deodată se născu în capul ei un raţionamentpoliticnăstruşnic.Conservatorii

câştigaseră numai mulţumită banilor lor! Bun…Dincauzaastaamajunseuînsituaţia de a pierde restaurantul. E clar că tot ei trebuiesămădespăgubeascăacum! Descoperirea ei era de-a dreptul formidabilă. Într-ozi,cândNoguchinueraacasă,îl chemă la telefon pe In Sawamura, la Kamakura. Acesta fusese de câteva ori prim-ministru şi era unul din oamenii importanţiaiconservatorilor.Kazufusesepe vremuriprietenă cuiubita lui.Când formă numărul, îşisimţiinima bătând să-ispargă pieptul. Fără să-şi dea seama, se afla în clipaaceeapentruprimadatăfoarteaproape demiezulpoliticii:adicădetrădare.

Familia lui In Sawamura se închina de generaţii întregi zeiţei Bensaiten 20 şi, din

respect pentru această zeiţă geloasă şi feciorelnică,elrămăsesetoatăviaţaburlac. Înlocsăseînsoare,îşiaduseseîncasăo gheişă, Umegio, pe care o trata ca pe o servitoare.Umegionuieşeaniciodatăcuel în lume, iar în faţa musafirilor, acasă, nu scoteauncuvânt.Iarbărbatuluieiîispunea defapt,dupăatâţiaani,tot„domniata“.

20. Zeitate budistă, considerată în Japonia zeiţă a dragostei.

Când Kazuo întrebă la telefondacă-l poate vedea pe Sawamura, Umegio răspunsespontan:

— Sunt sigură că domnia sa are să te primeascăcuplăcere.Să-lîntrebnumaice ziîiconvine.

Stabilirăoîntâlnirepentru15septembrie,

laora11dimineaţa.

Adouazi,KazuaflăcăNoguchialesese aceeaşizipentrumutarea încasă nouă.O încurca rău coincidenţa asta, dar ştia că Sawamuran-aresă-imaiacordeoadoua întrevedere.Sefrământămultăvremecasă găseascăunpretextsăiasădincasăînziua cupricina.Castăpânăacasei,trebuiasăfie defaţălamutare.IarNoguchistabilisedata mutăriidupă capul lui– doar nuera să-şi consultenevastaînastfeldeprobleme!Aşa căn-aveanicioşansăsăamânemutarea. DarKazugăsiîncăodatăputereasăiao hotărâre fulgerătoare. În ajunul mutăriiîn noualocuinţă ieşipânăla Setsugo-an,sub pretext că are câteva treburide rezolvat. Acolooapucăodureredecapcumplită.Îşi chemădoctorul,carelocuiaînapropiere,şi îlconvinsesă-itelefonezesoţuluieişisă-i

comunice că ar fiindicat să rămână peste noapte la Setsugo-an. În dimineaţa următoare îl chemă dinnou, rugându-l să vorbeascăiarcuNoguchişisă-ispunăcăva trebuisăsteaînpatpânăseara. Apoi lăsă doctorul să plece, îi trimise soţuluieidouă slujnice tinere să-l ajute la transportul lucrurilor şi reţinu lângă ea o singurăservitoaredeîncredere.Sesculăîn grabădinpat,iarfata,carepricepuseîndată cum stau lucrurile, o pregăti de plecare. Kazualeseunchimononecăptuşitdemătase creponată în nuanţe vineţii, cu flori de toamnăimprimatedelagenunchiînjos,şicu unobicugâzebrodateînverde,albastruşi argintiu, pe fond alb. Se aşeză cu umerii dezgoliţila măsuţa scundă de toaletă, în plin soare, iar servitoarea îngenunche

alături,atentă:nueranevoiesă-ispunăcesă facă–oprivireînoglindăeradeajuns,şi imediat aranja ceea ce trebuia. Parcă pricepusecădeziuaaceeaatârnaîntr-unfel şiviitorulei. Cutoatăobosealaşitrudadepestevară, umeriişidecolteulstăpâneinu-şipierduseră nimic dinfrumuseţe.Numaigâtul bronzat, carepeumeriialbieraaproapecaofloare ofilită, păstra urmele necazurilor.Cutoate că soarele care bătea în odaie era încă puternic şi fierbinte ca vara, umerii şi decolteul stăpâneieraurecica de zăpadă. Albeaţa gingaşă a tenului ei respingea lumina, de parcă ar fi ferit o încăpere întunecoasăşiplinăderăcoaredecăldura preamarede-afară. Era uimitor cum tenul nu-i trăda deloc

vârsta; anii trecuseră fără să lase urme. Pielea ei elastică şi mată, care ascundea atâtaagilitateşişiretenie,eranetedăşialbă calaptele.Poriidelicaţisedeschideauparcă lacomi de lumină pe pielea ei ca fructul pârguit. —Cetenfrumosaredoamna!Arputea băgaînboalăpeoricine,spusefata. —N-amtimpacumdecomplimente,i-o tăiestăpâna. Deşiseuitaîncruntatăînoglindă,însinea eieramăgulitădelaudaslujnicei.Sestropi dinplincuapădecolonie,apoifataopudră pegâtşiacoperiporţiunilepreabronzatecu cremăşipudră.NiciodatănusegătiseKazu cuatâtaîngrijireîntr-untimpatâtdescurt. —Ascosşoferulmaşina? —Da,doamnă.

Începusăseîmbraceşitrimisefatadupă şofer.Tânărulseînclinăînprag,salutând-o cuoplecăciuneadâncă.Stăpânaîiaruncăde sus o privire severă întimpce-şilega pe şoldşireturilechimonoului. — Ascultă, să nu spui nimănui unde mergem azi. Ai înţeles? Dacă se află cumva,săştiicăopăţeşti.Nuscoţiovorbă, oricinete-arîntreba!

Se întoarse la Setsugo-an spre seară, extremde binedispusă.Încercase să plece maidevreme,darbătrânulSawamura,care altminteriera destul de morocănos, ţinuse neapărats-oinvitelamasă.Făcurepedeo baie,casăşteargăurmelefardului,apoiîşi puse pe ea unchimono simpluşiplecă în grabă la noua locuinţă, în Koganei. Noguchin-aveadecâtsăcreadăcăroşeaţa

dinobrajiise trage de la febră,nude la baiafierbinte. Dar soţul einu spuse nimic. O întrebă doarcumsesimte,darfărăsă-imaiasculte răspunsul. Când dădu cu ochii de dezordinea din casă, Kazu se minună iar de indiferenţa oamenilor. Partidul nu trimisese decât doi oameni ca să ajute la mutare. Iar din mulţimea de tinericare roiseră înjurul lui Noguchiîntimpul campanieinuse arătase niciunul.Singur Yamazakiera de faţă, şi tocmaise opintea, neîndemânatic, să mute din loc un dulăpior. Mai erau în casă feciorul şi cele două slujnice trimise de Kazu. Casaeracocoţatăpedeal,nudepartede gara Hana- Koganei, pe linia Seibu.De-a

lungul canalului, pe malul celălalt, trecea şoseaua Itsukaichi.Drumul dinpartea asta nueranicimăcarpietruit,aşacătufeledin faţacaseişiiarbadepedealaveauunstrat gros de praf. Locuinţa, cu şapte odăi şi grădină mare împrejur, era atât de prost construită,încâtsezguduiaupereţiidecâte oritreceauncamionpestradă.Poartaavea închipde stâlpidouă trunchiurigrosolane de copaci, iar în grădină creşteau doar câtevasălcii,niştechiparoşişipalmieri. În după-amiaza următoare, locuinţa era de bine, de rău aranjată şi soţii Noguchi ieşiră să facă o plimbare.Porniră însusul râului pe un drumeag îngust, năpădit de ierburi.TrecusemultăvremedecândKazu numailocuiselaţară.Plecasedinsatcând eratânără.

PeşoseauaItsukaichieracirculaţiemare, dardincoaceabiadacătreceacâteomaşină şi, din când în când, un camion ori o bicicletă.Pepotecapecareseplimbaunu întâlnirăniciţipeniedeom.Kazuavuprilejul să remarce din nou, după anide zile, ce dezolantsunăziualătratulcâinilor. De-alungulpoteciiţârâiauomulţimede gâze.Spicelestufoasedesusuki 21 luceauîn soare, proaspete şi argintii. Trestiile de bambusşiburuienileîncâlcite,carecreşteau de-avalmapetaluz,înţepeniserăsubstratul gros de praf ca într-o dantelărie fină de stuc.Numaiplantele de pe dig maiaveau frunzişul verde. Cărarea ce ducea pe sub cireşi era năpădită de ierburi, şi Kazu îşi închipui cum aburesc vara, în zilele cu zăpuşeală.Creşteauînhăţişuridese,denu

vedeaiapacanaluluiprintreele.Pealocuri seîncâlceaumimozeprincrengilecastanilor aplecate deasupra apei, iar printre ele se zăreau ierburi căţărătoare. Apa o bănuiai doardupăsusurulliniştit.Cas-ovezi,arfi trebuit să-ţi faci drum până la marginea taluzuluiînecatdeburuieni.

21. Plantă care în tradiţia literară japoneză sugerează totdeaunatoamna.

Poteca era prea îngustă ca să meargă alături,aşacăNoguchioluaseînainte.Îşi vândusebastonul cel vechişielegant,aşa căacumfoloseaunbăţsimpludinlemnde cireş,cucaredădealaoparteierburilede pepotecă.Kazuobservăcăpărulîialbise complet la ceafă. Şi umerii căzuţi îşi pierduserăparcădinţinutaţeapănăşidemnă. Spinareauscăţivăabărbatuluidinfaţaeiîn

cămaşa cenuşie era de-a dreptul o spinare demoşneag. DarKazuştiacăsoţuleisesileştechiar să pară astfel, că joacă înadins rolul pensionarului.Şicueasepurtaaşa:nicinuse obosise să afle unde-şipetrecuse ziua de ieri.Ba maimult, în tot timpul mutăriiîşi păstrasebunadispoziţie,cândaltădatăs-ar fienervatde o mie de ori, dinte mirice. Toate erau semnele unei schimbări în atitudinealuifaţădeviaţă.Pierdusetotul,şi acumcăuta să-şisavureze liniştea şisă se mulţumeascăcupuţin.Darcumaşacevanu eralucruuşor,înseninătatealuiaparentăse ascundeaonotămoralizatoareşiautoritară –orămăşiţădinNoguchiceldealtădată. Întimpul plimbării, începusă laude, de pildă,aerulcuratdeţară:

—Vai,câtedeplăcut! Şigăsiprilejul s-o spună de treiori, de fiecaredatăpealtton. Când îşi vâra o idee în cap, n-avea astâmpăr până nu aranja toate celelalte lucruri în concordanţă cu ea. Acum era convins că toată lumea îl va ajuta să-şi dobândeascăseninătateaşilinişteapecare

ledorea.Acestaeravisullui.Unbărbatcu ambiţiipolitice era firesc să aibă duşmani,

darunomcareseocupănumaidepoezien-

aredecesăfieduşmănit,credeael. Desigur, în momentul de faţă maierau multe nepotriviri în viaţa lui. În ultima vremeneglijaseomulţimedelucruri.Darîn curândaresăselimpezeascătotul,iarelîşi va găsi liniştea, va ajunge la armonia sugerată de Goethe în Wanderers

Nachtlied:UberallenGipfelnistRuh’… 22 Kazumergeacucapulînpământ.Pecărare zăceau cioburi verzi de la sticlele de limonadă şicioburide la sticlele de bere, vârâteînpământulnisiposcaîntr-unmozaic. Cineştiedecândzăceauacolo!…

22.Serenadadrumeţului:Pestevârfuriletoates-alăsat

liniştea…(germ.).

—Credcăvinemultălumepe-aicicând înfloresccireşii,spuseKazu. Observaţia ei îl trezi pe Noguchi din visare.Eleradealtăpărere,şiospusecu seninătateînglas:

—Nucred.Amauzitcăînultimavreme nusemaiînghesuielumeaprinpărţileastea. Cireşii de-aici sunt prea bătrâni şi cam neîngrijiţi, aşa că nuprea vine lumea să-i admire. Yamazaki spunea că acum se

înghesuietoţiînparcul Koganeisăadmire cireşiiînfloare. —Bine-arfisăseducăînparc… Dar în răspunsul ei se simţea parcă nemulţumirea,n-arfiştiutnicieasăspună dece.Visalamulţimiîntregideoameni. Noguchiseoprisubuncireşşi-şiînfipse bastonulîntrunchiulluigăunos. —Uite,vezi,pomulăstanumaiaremult detrăit. Mişcărilevioaiecucareînvârteabastonul în scorbură îi scoteau în evidenţă bătrâneţea.Când îivăzuochii, cuprivirea lorblândăpesubsprâncenelestufoase,în trupulfemeiiparcăsecrispăceva.Vocealui nefirescdeveselăîidădeadefiecaredatăo înţepăturăîninimă,caunciobdesticlă.În plus, o zgândărea faptul că nu-i cerea

socotealăpentruziuadeieri. Kazu se prezentase la Sawamura cu o listă de subscripţii pentru redeschiderea restaurantului. Ca de obicei, avea două propuneripregătite:întâiîlrugasăfacăuz de legăturile şi influenţa lui şi să-i înlesneascăunîmprumutdelaMinisterulde FinanţeşidelaMinisterulpentruIndustrieşi Comerţ.Bătrânul stătupe gânduri, apoiîi răspunsecăarficamgreu;bamaimult,că era un moment cât se poate de nepotrivit pentruKazusăvinăcuastfeldepretenţiipe laministere. Abia atunci pomeni Kazu de al doilea proiect:îiprezentăluiSawamuralistaeide subscripţiişi-limplorăsăsemneze.Odatăce va avea semnătura lui, n-avea s-o mai refuze nimeni. Bătrânul zâmbi şiret şi o

prevenică,lapensialui,nueraînstaresă-i facădecâtodonaţiesimbolică.Ochemăpe Umegiosă-ifrecepiatradetuş,şiscrisecu

ocaligrafiedesăvârşită:„10000deyeni“,

apoisemnă. Despreacţiuneaeinuştiaîncănimeni– deastaputeafisigură.Dacăarfitrecutcu listapelaprim-ministrulSaeki,pelaGenki Nagayama şi pe la toţi ceilalţi câţi îi propuseseSawamura–eida,atunciarfifost altceva. Dar în momentul de faţă era cu neputinţăsăfiaflatNoguchiceva. DecândaveasemnăturaluiInSawamura, Kazunumaiputea de bucurie.Ce succes nebănuit!Îşiredobândisetoatăenergia.Un singurgândofrământa:cumsăascundăde soţul eiprea marea eiveselie? Hotărî să meargă adusă de spate,ca o mâţă care-şi

adună toată agilitatea în spinarea arcuită. Avea să se arate de o voioşie măsurată, potrivităcunoua lorfericire de pensionari. În rest, se va strădui să pară cât mai indiferentă. Dar jocul acesta o obosea şi-o irita.Se întrebădacănelinişteapecarei-oprovoca atitudinea indiferentă a soţului ei nu era cumvaunsemndenervozitateexageratădin parteaei. Dar,lagândulcăbărbatuleinuştianimic dintotce-ofrământa,isefăcudeodatămilă de el. Se uită la spatele lui în cămaşa cenuşie:păreasingurşipărăsit.Şitotuşi,nu se simţea vinovată. Nu credea că ar fi meritat o pedeapsă. Dimpotrivă, avea speranţavagăcăsoţuleiovaînţelege. —Iateuită!exclamăel,oprindu-sedin

nousăaratecubastonulspremalulcelălalt. Când te gândeşti că mai există şi astăzi ceainăriicaasta!Caundecordeteatru,nu-i aşa? Kazupriviîntr-acolo.Departeacealaltă astrăziivăzuoceainăriemică,înstilvechi. Substreaşinastrâmbăaveaouşăglisantăde lemn,prăfuită,cugeamînparteadesusşi perdeluţedinfâşiidehârtiecolorată.Peste lemnul uşiiatârna un covoraş roşu. De-o parte şide alta eraulipite afişe cusemne mari:„Fierturi“,„Găluşte“şialtele. —Ah,cedrăguţ!strigăKazu,exagerat detare. Făcuunpasîntr-acolo,priniarbaînaltă acoperită de pânze de păianjen dese. Noguchi le îndepărtă îndată cu vârful bastonului.Pânzelesubţirirămaserăagăţate

debastonşiplutirăînaer,uşoareşigingaşe, sclipind auriiîn lumina târzie.În cele din urmăKazuvorbi,casăspargătăcerea:

— O să avem multă linişte în casa noastrăceanouă…Darce-arfisărenovăm măcarbaia? Edreptcăstămcuchirie,dar maiavemmulţianiînainteanoastră… —M-amgânditşieulaasta,spuseelcu glasmulţumit.N-arfirăusăavemobaiecu totdichisul,maialescând ne-omîntoarce delaterenuldegolf… — Golf? Ştiucă aijucat pe vremuriîn străinătate. Dar mai ai echipamentul necesar? —Şilaastam-amgândit.Cânds-ormai linişti lucrurile şi ne-om instala şi noi ca lumea,amsădauoraităprinprăvăliilede vechituri.Găsesceucevaieftin.Osăîncep

sămăantreneziar.Mi-avenitideea,fiindcă avemînapropiereunterendegolf.Osă-mi chem şi eu prietenii… Mai am şi câţiva cunoscuţistrăinicarestaulaTokyo… —Asta-ioideegrozavă!Aresă-ţifacă binesăjoci.Trebuiesăte-apuciiar,neapărat. Începusemsă-mifacgrijipentrutine.Nue bine să rămâi dintr-odată fără nici o ocupaţie,dupăcampaniaastaobositoare. Soţialuisebucurasincer.Trebuiadoarsă seocupeşielcuceva. Ajunserălaprimulpodpestecanalşise rezemară de balustrada de fier, uitându-se în apă. Abia acum vedeau apa, curgând repedepesubramurileîncâlciteşifrunzişul des.Luminacarecădeaprintrefrunzelede castan ţesea tot felul de desene pe faţa râului.

— Ca unobi din lamé, observă Kazu. Deşimie nu-miprea plac modelele astea noi. —Eprimadatăcândvădrâul decând ne-ammutataici,spuseel. Urcară din nou pe dig, mergând mai departeînsusul râului,cusoareleînfaţă. Vorbeau puţin. Kazu avea senzaţia că priveşte totpeisajul de foarte sus, dinaer, dinperspectivauneipăsăriînzbor.Undeva, departepepământ,vedeaunmoşşi-obabă, douăsiluete,umblândîncetpemalulrâului. Vedeapărulcăruntalmoşuluisclipindjos,şi acele din coafura bătrânicii, şi vârful bastonuluipecaremoşulîlînvârteaînfaţa lui. Inimilecelordoieraulimpezişiplinede tristeţeşisingurătate.Nimicdinafarănule

maitulburaliniştea. Kazu vedea tot tabloul de la distanţă, dintr-uninstinctdeapărare.Dacănupăstra aceastăperspectivă,noua eiexistenţă arfi rănit-ocaolamătăioasă.L-arfirănitşipe

el. Trebuia pur şi simplu să privească de departe tabloul duios cu cei doi bătrânei

care-şifăceaujalnicalorplimbare.Dacăn-

arfivăzutlucrurileastfel,s-arficutremurat deurâţenialor. Noguchi savura în mod vizibil această plimbareprinaerulcuratşitare.Bucuriaise citeaînfiecaregest,înfelulcumseoprea dincândîncândsăseuitelacer,înmersul vioi, în mişcările bastonului pe care-l învârteamereuprinaer.DarKazuobservă înveselialuicevaartificial–deparcăforţa lucrurilecuîncăpăţânare.Bătrânulseputea

lipsi,defapt,deprezenţaeialăturideel.În

timpcepăşeacuminteînurmalui,segândi căarfitrebuitsă-iaratemăcaratâtasimpatie câtă acorziunuitabloula care te uiţidin

pictorului. În

momentuldefaţăn-aveavoiesă-ltulbure, trebuiasă-llaseînpacecuvisurilelui. Aşa că îşi îndreptă simpatia spre frumuseţeadupă-amieziidetoamnă,gustând pe-ndelete fiecare clipă. Noguchi parcă intuia că nu va mai regăsi niciodată seninătatea de-acum, iar ea înţelegea dorinţaluideapăstracuoricepreţpuritatea acesteistăridespirit.Arfifostnedreptdin partea eisă i-o distrugă.Şi-apoi, nuputea nicieasănegecădupă-amiazaasta,clipă declipă,leaduseseunsoidefericire,chiar dacăerafalsă.

politeţe

peste umărul

Soarelebăteapiezişîncrângul decedri din stânga drumuluişiţesea văluritainice printre trunchiurile lor. Pe drum trecu un camion, răscolind norişori de praf care, ajungând printre cedri, se schimbară şi ei într-opulbereaurie. Puţinmaidepartevăzurăunapusdesoare minunat. Sub norii purpurii, crângul îşi împrospătăculorile.Totceruleraoflacără – în mijlocul lui un singur nor rămăsese întunecat,deculoareanopţii,şiKazuvăzu înîntunecimealuidecenuşăcontururileunui mormânt–mormântulfamilieiNoguchi. Ciudat,viziuneacumormântul carearfi emoţionat-oaltădatăacumolăsarece.Îşi închipuivagcăîşivedegroapa.Darrămase nepăsătoare când mormântul acela începu săseclatineacolodeparte,sedărâmăşiîn

finesetopicutotul.Flăcărileamurguluise

stinserăcurând,şiîntregcerulseacoperide

uncenuşiumohorât.

Dupăbanchet

În octombrie, prietenii cu care făcuse excursialaNaraîl invitarăpeNoguchila cină,fărăsoţialui. Se întâlniră în sala cea mare a unei ceainării din Yanagibashi, pe malul râului Sumida. Cheltuielile erau suportate, pesemne, iarde ziar.Jurnalistul cel bătrân ocupa locul de onoare, ca de obicei, iar ceilalţi, Noguchi, directorul ziarului şi economistul,seaşezarăînjurullui. Proprietăreasa ceainăriei, plinuţă şi veselă,îidistracuistorioareamuzante.Era ofemeieinteligentă,careştiasăprofitede corpolenţa şi de veselia ei înnăscută,

abordândmereuunaernaivşineştiutor.De pildă, când venivorba de Hollywood, îi întrebămirată:

— Hollywood? Asta trebuie să fie pe undevalângăParis… Ogheişăcamtrecutăintrăşieaînvorbă:

— Oare cunosc oaspeţii povestea cu pâineadoamnei?

Stăpâna păru plictisită şi spuse că povestea n-o să-i intereseze pe distinşii oaspeţi.Dargheişacontinuă:

—Doamnaşi-apusîngândsăslăbească şiaconsultatundoctor,careasfătuit-osă mănânce de trei ori pe zi pâine puţină.

Doamnaastatsăsegândeascăşipeurmăl-

a întrebat: „Şi când să mănânc pâinea? Înaintesaudupămese?“ Toată lumea râse de gluma destul de

veche.

CinaodădeauîncinstealuiNoguchi,aşa

căziaristulcelbătrânsepurtafaţădeelcu

multăconsideraţie.CândNoguchiieşipentru

oclipăîntimpulmesei,bătrânulseridicăşi

elîndatăşi-lurmă,împingând-olaoparte

pegheişacarevoiasă-lconducă.Pecoridor

iseadresă:

— Ascultă, dragul meu, poate că eşti informat,darceilalţisuntdepărerecă,dacă cumvanuştii,emaibinesă-ţispunem.Mi-e camneplăcut,dartrebuiesăteanunţcă… (aicibătrânul ezită o clipă) soţia dumitale umblăpeladiversepersoanedinguvernşi pe la financiari cu o listă de subscripţie. Strângebanicasăredeschidărestaurantul. CicăSawamurai-arfifăcutprimadonaţie,şi pe urmă l-auimitat mulţialţii… Poate că

habarn-aidepovesteaasta… — Acum aud pentru prima dată, spuse Noguchiprompt. Cândseîntoarselamasă,ceilalţibăgară de seamă după expresia de pe faţa luică bătrânul vorbise cuel şică Noguchiîntr- adevărnuştiusenimic.Îltratarăprinurmare cu o atenţie plină de compătimire. Atâta delicateţe aveau şi ei, cât să-şi arate consideraţia în situaţia aceasta penibilă, purtându-secutactşidiscreţie.Dartocmai discreţialorîlumileaşimairăupeNoguchi, aşacăîipărăsimultmaidevremedecâts-ar ficuvenit. Kazu nu era acasă. Îilăsase vorbă că rămânepestenoaptelaSetsugo-an. Întimpcesoţul eiluacinaînceainăria dinYanagibashi,KazuseîntâlnisecuGenki

NagayamaînAkasaka.Îiceruselatelefon

o întrevedere, iar Genki, bine informat ca întotdeauna,spusesefărăînconjur:

—Aha,îmiînchipuicăevorbadelistă. Kazu voia să-l întâlnească la unul din „birourile“lui,darelochemăînadinslaun restaurantscumpdinAkasaka.Nueradeloc încântatăsăsearatecuelîntr-unrestaurant, maialescăoşicunoşteadestuldebinepe patroanalocalului.Darnuavuîncotroşise înfiinţăacololaorastabilită;Genkiolăsă săaşteptemaibinede-ojumătatedeceas. Atenţiilepatroanei,carestătudevorbăcu ea până la venirea lui Genki, erau ca o torturăpentruKazu.Bătrânaauzisezvonuri

restaurantului

Setsugo-anşioasigurăcăeracutotul de

parteaei.

despre

redeschiderea

—Foarteînţeleptdinparteadumitalesă-

ţiprocurisemnătura luiInSawamura.Aşa trebuieprocedat!Aiavutdestulenecazuriîn ultimul timp. Lasă că acum o să vină şi vremurimaibune. Şise oferisă-imijlocească vizita la un ghicitor, care nimerea totdeauna cu prorocirilelui.Sfatul ghicitoruluiputeasă-i fie de mare folos acum – spuse bătrâna gazdă.Kazuacceptăcamînsilă.Într-unfel secamtemeadeoprezicererea,daracum numaicredeadecâtînforţeleeiproprii. Gazdaauzimişcarelacapătulcoridorului. Seridicărepededelaloculeişistrigăcuo vocelimpedeşiînaltă:

—Amobositamândouădeatâtaaşteptat!

Cumpoţilăsaodoamnăsăte-aştepte?

Genkirăspunselafeldetare,fărăsăse

sinchiseascădelumeadinrestaurant:

—Nueniciodoamnă!Bătrânaedoaro vecheprietenăde-amea. —Vaidemine,cevorbămaieşiasta! Kazu îşi păstră o figură demnă, deşi începusesătremure.Iatăcăajunsesedinnou în lumea grosolăniilor, a familiarităţilor impertinente şi-a obrăzniciilor. Oricât ar fi ocolit ea lumea asta, se afla din nou în mijloculei.Genkinucatadicseas-otrateze capesoţiaunuifostministru. Totuşi, Kazu simţea că acum e mai aproape ca oricând de adevărata politică, maiaproape chiardecâtîntoiul campaniei electorale. Politica însemna pentru ea glume, veselie zgomotoasă, râsete de femei, miros de tămâie aprinsă… Numai învăluită în asemenea forme, politica

deveneareală,numaiaşaîşiarătaadevărata faţăşieraînstaresăfacăminuni. Genkiintră,îmbrăcatînstraiejaponeze.O salută vesel din vârful buzelor, apoi se aşeză pe rogojină de partea cealaltă a măsuţeiscunde. Kazu,înaceeaşipoziţieţeapănă,seuită dreptlafaţaluibătrânăşiurâtă,făcutăca dinbulgăride lutlipiţila întâmplare,fără nici un rost, căci trăsăturile lui parcă se certau între ele. Tenul roşcat trăda o vitalitate de-a dreptul dezgustătoare, iar ochiiînconjuraţide-omulţimedezbârcituri se holbau cu o expresie goală. Îndărătul buzelor groase clămpăneaudouă şiruride dinţifalşi,de-unalbstrălucitor. Fărăsă-şidezlipeascăochiidelaobrazul lui,Kazuspuseunsingurcuvânt:

—Satano!

—Numaiatât?semirăGenkizâmbind.

—Laşule!Bestieceeşti!Ceamaimare

canalie dintre toţi, asta eşti! Broşura aia mizerabilăafostoperata,sănucrezicănu mi-am dat seama, n-are nici un rost să tăgăduieşti.N-aipicdeconştiinţă!Eştimai puturos ca un vierme de bălegar! Lepădătură!… Aiatâta gunoiîntine încât

întreceoriceînchipuire!…Mămircănute-

aiînecatîncăînpropriatamurdărie!…Îmi vine, zău, să te rup în bucăţi… Dar nici atuncinum-aşrăcori! Kazu se înfierbântase vorbind, se lăsa dusădeşuvoiulcuvintelorcare-iieşeaudin gurăfărăoprire.Acumîşivărsafocul.Roşie la faţă, cugura căscată şiobrajiiplinide lacrimi,îlblestemăînainte,printresughiţuri

deplâns.Launmomentdatbătuatâtdetare cumânaînmasă,încâtaproapecă-şisparse inelul cuperuzea.De faptnui-ar fipăsat dacă se spărgea, că tot nu era inelul cu diamant(peacelanu-lpurtaniciodatăcând umblaculistadesubscripţii). Genkioasculta,dânddincapdincândîn cândcucâteun:„Aşa,aşasăfie?“Pânăce deodatăîncepurăsă-icurgăşiluilacrimile pesteobrajiiumflaţişiplinideriduri. — Te înţeleg. Zi-i mai departe. Dă-i drumul!Spunetotceaipesuflet!îngăimăel culacrimiînglas. Şiîncepusă-şifrece ochiicupumniilui mari,acoperiţidepărdesroşcat,întimpce dingurăîiieşeaucuvintemieroaseşiblânde, cauncântecdeleagăn:

—Aşa-i,aşa-i…Biatadetine.Princâte

aimaitrecut! Întinsetimidomânăpestemasăşiatinse umărulfemeii,careîncămaierazguduităde plâns. Kazu nu-i văzu gestul, căci îşi înfundase faţa în batistă, dar când simţi atingereamâiniilui,îşiferibruscumărul. —Hai,lasă,numaiplânge.Haicătrece, maispuseelcuvoceaînfundată. Genkiîşiaplecasecapulpânăsubmasăşi seîntindeadupăpachetulînvelitînmătase liliachie care zăcea pe rogojină, lângă genunchiul ei. Îl luă în poală, desfăcu învelitoarea şi începu să răsfoiască pe- ndeletecaieţelullegatînstiljaponez.Citind îşi mai trecu de câteva ori dosul palmei pesteochi.Înceledinurmăseîntinsedupă butonulsoneriei. Kazu se suciîndată cu spatele la uşă,

luândbatistadinfaţaochilor,căcisejenade servitoare.Genkiceruhârtieşituş,pecare fataleaduseimediat.Kazutotmaiîncerca să-şi ascundă lacrimile. Îşi scoase din poşetăpudrieracasăsearanjeze.Slujnica, încurcată de tăcerea neobişnuită şi de lacrimile celor doi, se strecură tiptil din odaieîndatăcesfârşidefrecattuşul. Genki scrise cu semne frumoase, curgătoare:

„Treisutedemiideyeni“,şisemnă.Apoi scoasedinbuzunarunceascammototolit, pe care-l împinse peste masă împreună cu caieţelul. — Asta-i numai pentru început. Mâine, înainte de masă, vorbesc cu domnul YamanashidelabancaGo-i.Scoteudela el ceva bani, n-avea grijă.Să-miispăşesc

măcaropartedinpăcate.Ce-amfăcutn-a fost dinură faţă de tine, să ştii… Mâine- dimineaţă vorbesc cuYamanashişi-ţispun îndatăce-amrezolvat.Bănuiesccănuvrei sătesunacasă. — Nu acasă. Sună-mă la Setsugo-an, răspunse ea potolită, pe un ton plin de politeţe. — Atunci fii pregătită, ca să poţi ieşi îndatăînoraşdacăvafinevoie. Astfel hotărî Kazu să rămână peste noaptelaSetsugo-an.

A doua zi, către seară, se întoarse la locuinţalordinKoganei.Întâlnise pe cine trebuiaşipusesetoatelucrurilelapunct.Ştia că de data asta are să iasă un adevărat scandal, dar cu toate acestea era liniştită. Planuleidearedeschiderestaurantulavea

înfinecapşicoadă.„Minunea“seîmplinea. Ierburiledesusukide-alunguldrumului sclipeau albe, iar pe cerul de seară, încă luminos,zburaunstol depăsări.Îşiaminti cum se trezise dimineaţa prea devreme, nemaiavând răbdare, şi făcuse după atâta vreme din nou o plimbare prin grădina sălbăticită,căzutăînparagină.Depecolina năpădităde ierburişiburuienise ridicaseră speriate, fâlfâind din aripi, o mulţime de păsărele, care sparseră cu gălăgia lor limpezimeasticloasăadimineţii,într-omie decioburi. Puse şoferul să oprească lângă pod, la oarecare depărtare de casă.Nuîndrăznea să tragă chiar în faţa porţii. Şoferul îi deschise uşa şi Kazu dădu să pună jos piciorul,încălţatînşosetăalbă,carearunca

o pată de luminăpe caldarâmul întunecat, când deodată dăducuochiide unbărbat caretocmaiieşeapepoartacaseilor.Aveao servietăsubbraţşiumblacupaşinesiguri, împiedicaţi.Mergea cusoarele înspate şi Kazu nu-i vedea decât silueta, fără să-l poatărecunoaşte.Eravoinic,dardupăfelul cumîşitârapicioarele,fărăvlagă,umblând cu capul în pământ, părea tare bătrân. Apusulrăspândeaoluminălâncedă,obosită –ceasuldemoartealidealurilor… Soarelecoborapestecâmpiecaunfelinar imens, ireal, arzând cu mii de lumânări. Imagineabărbatuluiseprofilapecercaun desen pe mătasea unui felinar sau ca o siluetă din hârtie neagră care-şi aruncă umbra mişcătoare pe mătase. Nu putea fi altuldecâtYamazaki.

Kazuseretraseînmaşină,închiseuşaşi coborîînjosfereastra.Răcoareaseriioizbi în faţă. Când Yamazaki ajunse destul de

aproapecasănutrebuiascăsăridicevocea,

îlchemă.Deşivorbiseîncet,bărbatultresări

speriatînaintedearidicaprivireaspreea.

—A,dumneataerai,doamnamea?

— Urcă niţel în maşină. Vreau să-ţi

vorbesc. Cumişcărigreoaie cade urs,Yamazaki seaşezălângăea. —Teîntorciînoraş?îlîntrebăea. —Da. —Iamaşinamea.Eurămân,şişoferultot trebuiesăseîntoarcă.

— Mulţumesc mult. Am s-o iau cu

plăcere.

Tăcurăamândoiuntimp.Înceledinurmă

Kazuîlîntrebă,întimpcepriveafixînfaţa

ei:

—Ce-aivorbitcuel?

—Soţuldumitaleacăzutaziîngenunchi

înfaţameaşimi-acerutiertare.Aşacevan-

ammaipomenitlael.M-amişcatpânăla lacrimi. Kazuavuopresimţireşiinimaîibătumai tare. —Şideceţi-acerutiertare? — Mi-a spus aşa: „Ţi-ai dat atâta osteneală să-mi rezolvi treburile după alegeri!DariatăcăacumKazum-atrădat. Te rog din suflet să mă ierţişiîntrerupe toatetratativele.“ —Caretratative? — Ştii dumneata: pentru vânzarea restaurantului.

—Şicevreasăzicăprin„l-amtrădat“?

—Noguchiaaflatdelistadesubscripţii.

—A,astaedeci.

Kazuîşiînfipseprivireaînîntunericulde-

afară.Felinarul dinfaţa porţiiluiNoguchi

aruncaoluminăslabăpetrotuar.Dinasfinţit

numairămăsesedecâtodungăgălbuiepe

cer.Cireşiidepedigdeveniserădoarnişte

umbrenegre.DeodatăKazuspuse:

—DomnuleYamazaki,ştiucăţi-amadus numainecazuri. —Cevorbămaieşiasta? N-amdeloc impresiacămi-aiadusnecazuri.Dimpotrivă, spersărămânemprietenişide-acumînainte. —Măbucurcăvorbeştiaşa.Darştiucă toate încurcăturile se trag numai din încăpăţânareamea. — Asta am prevăzut de la început,

observăellucid. Ei îi trecu prin minte că, de vreme ce fuseserăatâtavremeprieteni,s-arficuvenit să-ispunămăcarluidelistadesubscripţii. Darera,laurmaurmei,unsecretalei,care ţinea de altă lume decâtcea încare trăia Yamazaki.Poatecătoteramaibinecăn-a vorbitcuel. — Trebuie să plec acum, zise ea, sprijinindu-se pe perna maşinii, ca să se ridice. Înclipaaceeaatinsemânalui,carezăcea nemişcată şi rece în întuneric lângă ea. Bărbatul şedea ghemuit în scaun, tăcut şi amărât.Kazuavuremuşcăricăîllăsaaşa, singurşinecăjit.Simţinevoiasă-l mângâie. Şicumştiacăungestal eifacemaimult decâtcuvintele,îiacoperimânacupalmele

ei şi o strânse. Aşa ceva nu se mai întâmplase între eide când se cunoşteau. Yamazakiîntoarsespreeaopriviresperiată:

ochiiîiluceauînluminafelinarului.Nuera elbărbatulcaresă-iînţeleagăgreşitgestul şi totuşi nu se aşteptase la aşa ceva din parteaei,ţinândseamadeprieteniadintreei. Dacă nu era vorba de prietenie, apoi de dragosteînniciuncaznuseputeavorbi.O relaţie oarecare între doioameni, în care Yamazaki rămăsese obiectiv, fiindcă păstrasetoatăvremeafaţădeeaoatitudine tolerantă. Dar, prin gestul ei nepotrivit, femeia distrugea echilibrul dintre ei, ca un pictor care îşi compromite tabloul prin ultimatrăsăturădepenel.Yamazakiînsăîi iertăacestgest,carecasemndeiubirearfi fost mult prea superficial, iar ca semn de

prietenieeraumilitor. Dardincolodeoricespeculaţii,bărbatul simţi energia minunată a mâinilor ei. Răspândeau o căldură misterioasă, irezistibilă,darascundeauînacelaşitimpşi un soi de forţă distrugătoare şi puternică. Aceeaşiforţăpecareoemanatottrupulei şi care dădea greutate, căldură şi profunzime. În sfârşit, Kazu îi dădu drumul din încleştare. — La revedere… După toate câte-ai suferitdinpricinamea,înţelegfoartebinecă te-aisăturat.Noguchişicu mine o să ne zbatem mai departe, ca şi până acum. O scoatem noi cumva la capăt. Orice-am face… —Decâteoriaisătrecipelângăunstâlp

de telegraf, o să te gândeştila afişele pe carele-amlipitnoiînvaraasta. — Aşa-i. Din păcate, sunt stâlpi de telegrafşiaici,laperiferie. Dedataastafurândulluis-obatăuşor pemână. —N-aice-iface.Osătreacăşiastacu timpul…Cadupăunbanchet:toatălumease simteovremelafel. Kazusegândilaluciulpecare-lcăpăta paravanul aurit din sala cea mare de la Setsugo-andupăbanchete. Luminiţele roşii din spatele maşinii dispărură în întuneric şiKazu se îndreptă sprecasă,pestradacufundatăînîntuneric. Seplimbădecâtevaorinehotărâtăprinfaţa porţii, şovăind s-o deschidă. În cele din urmă îşiluă inima-ndinţişiintră.Înăuntru

strigăslujnica,ridicândvoceaînadins:

—Domnulaluatcina? —Încă nu, tocmaio pregătesc.Să pun masaşipentrudoamna? —Ştiuşieu?Parcănumi-epreafoame, răspunseeaindecisă. Se camîndoia că înseara asta vorlua cina împreună, ea şicu Noguchi. Aşa că adăugă:

—Amsă-ţispunmaitârziu.

Noguchiseretrăseseîntr-oodăiţămică,

lacapătulcoridorului.Kazuîistrigăprinuşa

închisă:

—M-amîntors! Dar cum nu priminiciun răspuns, intră înăuntru şise aşeză pe rogojină. Soţul ei şedeacuspatelelauşăşicitea.Nuseobosi nicimăcarsăîntoarcăpuţincapul.Îivedea

părul, care în timpul campaniei albise aproape complet, şi cusătura din spate a chimonouluiîntre umeriiuscăţivi, dar încă drepţi. Ca de obiceiîşipusese chimonoul fărăgrijăşicusăturacădeastrâmb.ŞiKazu avu deodată impresia că spatele lui era teribildedeparteşicănuvamaiajungela el niciodată, nici măcar ca să-i îndrepte chimonoul. —Suntperfectinformatdespretotce-ai făcut, spuse Noguchifără să se întoarcă. Din punctul tău de vedere, poate că era inevitabil, dar pentru mine rămâne de neiertat.Astanumesceuadulter. —Ce-aispus? Întrebarea sunase atât de provocator, încâtbărbatulsesperiedeenergiaei.Darîşi dăduseama îndată că îl înţelesese greşit.

Abiaacumserăsucispreeaşi-iexplicăcuo vocecalmă,încarenusesimţeanicipicde enervare, punctul lui de vedere. Totuşi, dincolo de cuvintele lui alese şi într-un straniu contrast cu ele ghicea o adâncă oboseală. Noguchi era de părere că în faptele omului,atâtîndragoste,câtşiînpolitică, trebuiesăexisteoconcordanţă.Eraconvins călabazaoricăreiacţiuniomeneştistăunul

şiacelaşiprincipiuşicăpolitica,dragosteaşi

moralasesupununorleginaturalefixe,ca

mişcărilestelelor.Prinurmare,trădareaîntr-

undomeniuerapentruelaceeaşicutrădarea întoate, fiind pur şisimpluo încălcare a principiului de bază. Fidelitatea politică a uneifemeiadultereerapentruel lafel de imoralăcatrădareapoliticădinparteaunei

soţiicredincioase.Celmairăulucrueracăo trădare chema după sine alta, dărâmând pânălaurmătotsistemuldeprincipii.După această veche filozofie, încercarea soţiei sale de a cere ajutorul duşmanilor politici era un adulter: în ochii lui, ea avusese legăturireprobabilecutoţibărbaţiiaceia. Kazuîlascultadistrată.Eraunmoddea gândipecare,oricum,nu-lpricepea.Înceo privea, era înfond la fel de convinsă de dreptateaeicaşiNoguchidealui. Dedataaceasta,soţuleirămaseprofund decepţionat. Nici nu încercă măcar să-i corecteze,punctcupunct,greşelile.Faptul că descoperea atât de târziu cât de zadarnică era orice încercare de a o schimba dovedea încă o dată optimismul naivalacestuiomciudatşisincer.

Noguchieraîncăatâtdeorbitdepropria lui idee de dreptate, încât nu reuşea nici acumsă vadă lucrurile la adevăratele lor proporţii.DeceoluasepeKazudesoţie? Oarenucumvadintr-odorinţănelămurităca femeiaastasă-itârascăînnoroiidealurile, încareelcredeaatâtdemult? Iaracumeraindignat:Kazuîlfăcusesă creadă că se va lăsa educată, când în realitatenuseîndreptaseînnicioprivinţă. Kazu,larândul ei,nureuşeasăînţeleagă căelîncercases-oeducepurşisimpludin principiu,şinudindragoste.Fiindcăeaştia cât e de inutil să încercisă educisau să schimbi un om în toată firea. De aceea interpretaseîntotdeaunalicăruldinochiilui caunsemndedragoste,cândînfondnuera decâtentuziasmpentruo idee absurdă.La

aşa-zisa lui iubire, răspunsese printr-o supuneresinceră,iarcupasiunealuipentru ideilogiceşiimposibilefusesesilitădebine, derăusăseîmpace. EracuneputinţăcaNoguchisănufivăzut entuziasmul ei pentru tot ce era mişcare, activitate, pasiunea ei înnăscută pentru tot ce-o angaja trup şisuflet.Tocmaiîn asta constaatracţiaeicafemeieşifără-ndoială că această trăsătură a firiieitrezise la un bărbat conştiincios ca Noguchi ambiţii pedagogice.

Îipretinsese,prinurmare,săsesupunăcu

stricteţeprincipiilorlui.Kazu,înschimb,nu

aveanicipedeparteaceleaşipretenţiidela

el.De-aiciseşitrăgeasingurătateaei,căci

simţea,chiardacănelămurit,cănupoatetrăi

decâtdupăpropriileeiconvingeri.Gândirea

speculativă n-o atrăgea deloc, ba chiar o înfricoşa.Dartocmaifiindcăeraconştientă desingurătateapecarei-oaduceapoftaei de viaţă, se gândea mereu îngrozită la singurătatea ce-o aşteaptă dincolo de moarte. Noguchi urmărea, fără îndoială, să zgândăreascăîneateamademoarte,căciîi spuserăspicat: