6 TESTUL PSIHOLOGIC

Conform definiţiei adoptată de Asociaţia Internaţională de Psihotehnică, testul reprezintă “o probă

definită, implicând o sarcină de îndeplinit, identică pentru toţi subiecţii examinaţi, cu o tehnică precisă pentru
aprecierea succesului sau eşecului prin notaţie numerică”.
Prin aplicarea testelor se urmăreşte obţinerea unor informaţii cât mai precise (obiective) asupra
caracteristicilor psihice ale subiectului examinat, pe baza cărora se pot face prognoze.
Caracteristici:
 Aprecierea caracteristicilor psihice la aplicarea testului se face în mod indirect, pe baza randamentului pe
care acestea îl condiţionează;
 I. Holban şi M. Chivirigă (1971) consideră că testul reprezintă “….tema oferită subiectului spre rezolvare.
Prin structura sa, tema pune în joc o anumită aptitudine, îndeplinind, din acest punct de vedere un rol
selectiv (de izolare a însuşirii respective din ansamblul fennomenelor care alcătuiesc viaţa psihică ) ca şi un
rol de definire a anumitor caracteristici ale variailei în cauză”.
 Studierea deosebirilor individuale se face având drept criteriu variaţia randamentului sau variaţia timpului
 O sarcină dintr-un test care solicită subiectul să răspundă printr-un comportament verbal sau nonverbal se
numeşte item.
 Rezultatele unui subiect la un test, date de punctajul total, se numeşte scor sau cotă.
Principalele caracteristici psihometrice ale unui test sunt:
 Fidelitatea – aceasta caracteristică este prezentă, dacă un subiect obţine aceleaşi rezultate la
aplicări succesive ale testului;
 Validitatea – dacă testul măsoară ceea ce îşi propune;
 Standardizarea – să creeze condiţii pentru toţi subiecţii supuşi testării, fără a-i favoriza pe unii şi
defavoriza pe alţii. De obicei se standardizează:
- conţinutul probei;
- instructajul făcut subiecţilor;
- timpul de aplicare.
 Sensibilitatea – capacitatea testului de a face diferenţieri fine în caracterizarea subiecţilor supuşi testării.
CLASIFICAREA TESTELOR
 În funcţie de modul de administrare se disting teste individuale şi teste colective. Aplicarea individuală
asigură un plus de rigurozitate examenului, conferind, totodată examinatorului posibilitatea de înregistrare
simultană a rezultatelor la test şi observaţiilor desfăşurate asupra subiectului în timpul testării, în vederea
completării datelor psihodiagnostice. Aplicarea colectivă are avantajul scurtării timpului de examinare, mai
ales în cazul în care interesul investigaţiei priveşte grupuri mari de subiecţi.
 După timpul de administrare:
- cu timp limitat (favorizează subiecţii cu dinamism psihic crescut)
- cu timp liber
 După tipul de răspuns:
- teste cu răspunsuri libere (mai dificil de prelucrat, solicitând un sistem de cotare complex);
- teste cu răspunsuri la alegere (se prelucrează mai uşor, însă au dezavantajul că orientează şi facilitează
răspunsul subiectului care este pus doar să aleagă un tip de răspuns adecvat, în loc să-l elaboreze).
 După materialul utilizat, testele pot fi:
- din categoria hârtie-creion (inventare de personalitate, teste de atenţie, de memorie etc)
- din categoria aparatelor de măsură (teste pentru strudiul coordonării, pentru studiul preciziei mişcărilor
etc).
 După tipul de itemi:
- teste verbale – care solicită din partea subiectului un comportament de tip verbal;
- teste nonverbale – care utilizează figuri, scheme, iar reacţia subiectului îmbracă forma unor acţiuni sau
gesturi.