Sunteți pe pagina 1din 4

Sunrise

Stiați că ...
Fructul Goji, numit și "fructul longevității" este o comoară din Tibet
Cunoscute în Tibet și China de peste 2500 de ani aceste fructe miraculoase au o istorie și
tradiție îndelungată. Legendele vorbesc despre goji încă din anul 800 D.H., cea mai cunoscută
relatând despre fântâna de lângă un tufiș cu fructe goji. Călugării tibetani care au băut apă din
această fântână au fost primii care au observat calitățile ei deosebite asupra organismului și au
înțeles că fructele goji care cădeau în aceea apă erau responsabile de aceste proprietăți.

O altă legendă vorbește despre un chinez, numit Li Qing Yuen, care zice că a trăit 252 de ani,
consumând zilnic fructe goji, practicând yoga taoistă și făcând mișcare. Viata lui Li Qing Yuen este
cel mai bine documentat caz de longevitate extremă cunoscut. De altfel, povestea sa a condus la
popularizarea acestor fructe și totodată a ginsengului (un alt aliment pe care îl consuma zilnic).

Curcuma

Considerată sfântă în India și mult apreciată și în alte țări ale Orientului îndepărtat, Curcuma
(curcuma longa), cunoscută și ca turmeric (terra merita) este o plantă perenă, de origine
asiatică, înrudită cu ghimbirul.

În Europa se pare că a fost adusă pentru prima oară în Evul Mediu, de către neguțători
arabi, iar primul european care a descris-o a fost Marco Polo.
Originară din India, unde este cultivată de peste 2000 de ani, o regăsim și în sudul
Chinei, Taiwan, Japonia, Indonezia, Africa. Dar speciile cu importanță terapeutică se
găsesc doar în India. Curcuma este o plantă erbacee de 60 – 90 cm înălțime, cu frunze
lungi, lanceolate, de culoare verde deschis. Florile alb gălbui apar pe o tijă cu aspect de
spic. În vârful spicului brațele de culoare albă sau alb roz dau impresia unei flori mari cu
multe petale. Se înmulțește prin replantarea rizomilor.

Namaste
Stiați că …
Spirulina
Spirulina este cunoscută încă de pe vremea Egiptului Antic şi a civilizaţiei Aztecă şi
Mayaşă. În zilele noastre Spirulina se dezvoltă în condiţii naturale în America de Sud,
Lacul Texaco, iar locuitorii acelei zone excelează şi uimesc prin starea lor de sănătate.
Un mic amănunt istoric precizează că maratoniştii acelor vremuri consumau în principal
pâine din spirulină şi alergau 100 mile în fiecare zi. Datorită conţinutului bogat în
proteine (peste 70%), Spirulina determină o vigoare deosebită. Este cel mai indicat
remediu atât pentru organismele sănătoase, care sunt supuse unor suprasolicitări
(sportivii, militarii în termen, etc.), organismelor aflate în plină dezvoltare, cum sunt
sugarii, copii preşcolari, şcolarii, elevii, studenţii, dar şi persoanelor adulte sau vârstnice
care prezintă una sau mai multe afecţiuni, situaţii care impun susţinerea funcţiilor vitale
ale organismului, regenerării şi îmbunătăţirii funcţiilor metabolice.
Carob

Originile carobului au cuprins o arie întinsă, din bazinul Mării Mediterane până în Iranul de
astăzi. În prezent este cultivat pe toate continentele cu climă cald temperată, în special ca
plantă decorativă. Carobul sunt păstăile lungi, purtătoarele semințelor, drepte sau curbate și
tari la îmbinare. Au nevoie de un an întreg ca să se coacă complet, apoi cad pe pământ.
Consumul caroboului este pomenit de la începuturile istoriei. Primele scrieri mesopotamiene
le menționează ca sursă pentru sucuri și dulciuri și le laudă versatilitatea culinară. Cea mai
veche dintre ele este chiar Epopeea lui Ghilgameș, una dintre cele mai timpurii scrieri
literare cunoscute. Partea care se consumă în stare scrudă este interiorul păstaiei. Are un
gust dulceag, aproape floral și pe vremuri copii, le culegeau și rodeau păstăile până la coajă.
Se folosesc în forme diverse – pudră (obținută din măcinarea păstăilor întregi cu coajă și
semințe), bucățele din interior, sau sirop – în torturi și prăjituri, de multe ori ca substitut
pentru praful de cacao.

Tropic Breeze

Stiați că ...

Migdale

Originea exactă a migdalelor este necunoscută, însă se crede ca își au originea în China și Asia
Centrală. Migdalele sunt una din cele mai nutritive fructe dintre toate fructele cu coajă
lemnoasă. Sunt un aliment vechi, care apare și în textele istorice, inclusiv în Biblie. Romanii
numeau migdalele "nucile grecești", făcând referire la civilizația care le-a valorificat și cultivat
mai întâi. Migdalii au fost inițial introduși în California cu secole în urmă de către misionarii
spanioli dar cultivarea pomilor a fost abandonată atunci când misiunile au fost închise. Arborii de
migdal s-au dezvoltat singuri în California și în secolul 19 s-au extins către estul Statelor Unite.
Climatul din California le priește și de acea cultivarea lor a prosperat iar astăzi producția este
foarte mare și de notorietate.
De-a lungul istoriei, migdalele au semnificație religioasă, etnică și socială. În Italia, nuntașii oferă
invitaților mărturii cu migdale, acestea fiind un simbol al sănătății bune, al dragostei și fericirii.

Cocos

Cocotierul este cultivat în regiunile tropicale, ca plantă decorativă, dar şi pentru diferite
utilizări culinare sau neculinare; aproape toate părţile unui cocotier pot fi folosite.Nuca de
cocos a fost folosită, de mult timp, în ritualuri de castitate și purificare, și multe popoare din
Pacific atârnă nuci de cocos în casele lor pentru protecție. Consumul miezului nucii de
cocos se spune că sporește diversitatea și te deschide către influențele spirituale pozitive.
Laptele de cocos era dedicat zeiței grecești a înțelepciunii (Atena), ca și lui Ganimede,
tânarul paharnic al zeilor.
Cocotierul (Cocos nucifera) este un arbore tropical din familia palmierilor, cultivat mai cu
seama pentru fructele sale comestibile. Fructul acestui palmier, nuca de cocos este destul
de mare (cu lun¬gimea de circa 30 cm si diametrul de 20 cm).

Bonapart

Știați că ...

Lapte de migdale

Cu toată că multă lume crede că laptele de migdale este o invenţie recentă, alimentul există din
secolul al XII-lea, unde era un lux pentru cei din Europa Evului Mediu. Popularitatea laptelui de
migdale în Evul Mediu se datorează religiei. Dieta europeană creştină era ţinută sub control de
biserică, mai ales în zilele în care se consuma peşte. Acestea erau zilele în care nu aveai să
mănânci altă carne şi nici produsele unui animal cu sânge cald.
Astfel, este destul de uşor de înţeles cum laptele de migdale se potriveşte în acest context.
Dacă era una dintre acele zile în care era interzis laptele de vacă, un substitut era laptele
vegetal. Apoi, mai sunt şi avantajele medicale. Doctorii medievali au descris aceste efecte
benefice. Se credea că migdalele sunt bune pentru creierele elevilor; de aceea, laptele de
migdale era un ingredient des întâlnit în reţetele culinare şi în textele medicale.
Totuşi, aceste lucruri nu explică de ce alimentul a devenit popular în pătura de sus a societăţii.
Cea mai posibilă explicaţie este aceea că ingredientul era oarecum exotic şi scump.

Făină de Migdale

Făina de migdale este bogată în proteine şi grăsimi bune pentru


sănătate. Celebrele macarons au făcut ca făina de migdale să fie deosebit de
apreciată și printre cofetari. Făină de migdale este foarte hrănitoare, uşor de
utilizat şi accesibilă. Pentru persoanele care consumă numai alimente cu
indice glicemic mic, este utilă informația că făina de migdale nu crește foarte
mult glicemia și ca atare nu îngrașă dacă este consumată în cantități
medii. Este bogată în proteine și grăsimi vegetale sănătoase, dar săracă în
carbohidraţi (zaharuri). Spre deosebire de alternativa făinii de grâu, făina de
migdale este catifelată, delicioasă și poate fi utilizată și în rețete raw vegan.
Poate fi adăugată în bolul de cereale al adulților sau copiilor ori în clasicul
desert orez cu lapte care va fi astfel mult îmbunătățit din punct de vedere
nutritiv.