1.

Domenii de cercetare

Democrația este „un dialog civic, o conversație continuă între liderii aleși
sau candidați și cetățenii pe care îi conduc sau își doresc să-i conducă”

Media rol important : mijlocul de comunicare intre lideri si cetateni

`` Domenii de cercetare: - discursul politic

- dezbaterile politice

- publicitatea politică

-știrile politice

-utilizarea noilor tehnologii în politică

`` Opinia publică - spirala tacerii

Înțelegem prin democrație deliberativă sistemul în care cetățenii

împărtășesc informații despre afacerile publice, discută despre politică, își
formează opinii și participă la procesele politice.

2.Spirala tacerii

Spirala tăcerii reprezintă un mecanism psiho-sociologic, pus în relaţie

directă cu opinia publică, privitor la disponibilitatea oamenilor de a-şi
exprima propriile păreri în spaţiul public sau de a se abţine din teama de a
nu fi izolaţi.

Prezentăm în continuare, succint și punctual, cele mai importante idei

cuprinse în această teorie:

1. oamenii experimentează teama de izolare și nu doresc mod să fie respinși

de cei din jurul lor;

2. din acest motiv, oamenii monitorizează în mod con- stant

comportamentul celorlalți observând care sunt opiniile și modelele de
comportament ce beneficiază de acordul sau dezacordul public;
3. oamenii nu doar observă comportamentul celorlalți, ci își arată prin
anumite semne teama de izolare (se îndepărtează de cineva, râd etc.);

4. deoarece oamenii se tem de izolare, au tendința de a fi rezervați în ceea

ce privește exprimarea în public a opiniilor lor;

5. în mod contrar, cei care simt că opinia lor este majoritară își vor exprima
punctele de vedere;

6. exprimarea publică atrage amenințări cu izolarea celor care au o opinie

diferită, întărindu-le impresia că sunt singurii cu acea opinie și sporindu-le
tendința de a fi reținuți în a exprima ceea ce cred; astfel începe un proces în
spirală în care opinia care domină devine și mai vizibilă, în timp ce opinia
cealaltă devine și mai tăcută;

7. spirala tăcerii nu apare în toate situațiile, ci mai degrabă apare în

corelație cu subiectele care au o componentă morală;

8. doar chestiunile controversate pot declanșa spirala tăcerii;

9. puterea unei opinii exprimate nu arată neapărat care este opinia

majoritară de la nivelul comunității, altfel spus o opinie poate domina și
poate determina o presiune de izolare, chiar dacă populația are o altă
opinie;

10. mass-media poate influența semnificativ procesul spiralei tăcerii;

11. oamenii nu sunt conștienți de teama de izolare, ci doar observă

comportamentul încrezător și reacționează la amenințarea de izolare;

12. opinia publică este limitată în timp și spațiu;

13. opinia publică servește ca un instrument de control social și, indirect,

asigură coeziunea socială.

3.Evoluția conceptelor de sferă publică și opinie publică

Habermas (vorbeste despre acest subiect)

Sferă publică : ce desemnează spațiul social condiționat istoric în care
informația, dezbaterea și ideile pot circula în societate și în care opinia
politică poate fi formată.

Victoria categoriei „public” în fața categoriei „privat” se datorează în

principal factorilor: politic (mișcarea în favoarea democrației, care a
identificat emanciparea cu lupta împotriva spațiului privat), social (exodul
rural, urbanizarea, transformarea modului de viață), cultural (generalizarea
comunicării, ce a favorizat o anumită deschidere).

Trei transformări structurale ale sferei publice :

- transformare structurală a sferei publice se înscrie în transformarea

statului și a economiei, context în care sfera publică trebuie să devină aptă
de a funcționa politic, adică să îi facă pe oameni să-și pună de acord
interesele, în calitate de cetățeni ai statului, astfel încât statul să devină un
mediu al unei auto-organizări a societății.

-concepțiile moderne ale dreptului natural în care societatea civilă, în

calitate de sferă privată în totalitatea sa, a fost întotdeauna contrapusă
puterii publice sau guvernării.

-natură culturală : Odată cu multiplicarea și comercializarea rețelelor de

comunicare, cu creșterea investițiilor și a gradului de organizare a
mass-mediei, căile de comunicare au fost mai puternic canalizate, iar
șansele de acces la comunicarea publică au fost, în măsură din ce în ce mai
mare, supuse selecției.

Dimensiuni ale sferei publice:

-structura socială

-instituțiile media

-reprezentările media

-interacțiunea socioculturală
 4.Elemente ale spectacolului politic

Politicienii au încercat să influențeze și să dirijeze la un nivel fără precedent

fluxul informațiilor și al mesajelor politice prin mass-media. În acest proces,
politicienii și politicile au fost „împachetate” pentru prezentarea mediatică
și pentru consumul public.

17.

Locke, care descrie felul în care opinia publică din tribunal forțează cetățenii
să se conformeze bazându-se pe frica lor de izolare.

18.

Rousseau :

"Omul, ca ființă socială, este întotdeauna orientat către exterior; el

conștientizează sentimentul de bază al vieții prin intermediul percepției a
aceea ce cred alții despre el”

6.Priming și framing

În timp ce primul nivel (first level) al teoriei agenda-setting este preocupat

de reliefarea problemelor sau subiectelor prezente în dezbaterea publică.

Al doilea nivel al teoriei examinează felul în care sunt prezentate atributele

problemelor

Al doilea nivel al agenda-setting este preocupată de influența importanței

atributelor, în timp ce primul nivel al agenda-setting ilustrează influența
importanței temei.

Framing : „ideea centrală organizatoare pentru conținutul știrilor care

creează un context și sugerează felul în care trebuie înțeleasă problema prin
utilizarea selecției, a accentuării, a excluderii și a elaborării”.

Corelarea agenda-setting și a primingului a întărit baza teoretică a efectelor

agenda-setting prin oferirea unei mai bune înțelegeri asupra faptului că
mass-media nu numai că ne spune la ce să ne gândim, ci și ce să gândim.

7.Agenda-setting

trei tipuri de procese agenda-setting:

-public agenda-setting (în care agenda publicului este o variabilă

dependentă – ipoteza tradiționalistă);

-media agenda-setting (în care agenda media este tratată ca o variabilă

dependentă – agenda building);

-policy agenda-setting (în care agendele decidenților politici sunt tratate ca

variabile dependente – political agenda-setting).