Sunteți pe pagina 1din 3

ISTORIA PAINII

Unul dintre cele mai vechi alimente, pâinea datează din Neolitic (“epoca pietrei
lustruite”), o perioadă preistorică pe care specialiştii o plasează în jurul anului
10.000 înainte de Christos. Neoliticul este o perioadă semnificativă în dezvoltarea
civilizaţiei umane, prin apariţia uneltelor de piatră lustruită, a primele forme de
prelucrare prin foc a cuprului, a agriculturii primitive, a creşterii vitelor şi a
olăritului.
Originea pâinii e încă neclară - poate fi rezultatul unor încercări experimentale de a
combina grăunţele de cereale măcinate cu apă sau pur şi simplu o întâmplare.
Prima pâine era una nedospită, asemănătoare cu turtele pe care le întâlnim şi în zilele
noastre (tortilla mexicană este cea mai celebră dintre ele).

Egiptul secolului 18 înainte de Christos este considerat locul apariţiei pâinii dospite,
evoluţie favorizată de folosirea unui tip de grâu care conţinea îndeajuns gluten cât să
permită creşterea aluatului.
Dospirea pâinii timpurii se făcea în mai multe feluri, în funcţie de specificul zonei: cu
spumă de bere, cu suc de struguri fermentat împreună cu făina, cu tărâţe de grâu
înmuiate în vin sau - varianta cea mai simplă - cu o bucată de aluat păstrat timp de
câteva zile.

În Antichitate, pâinea devine mai mult decât un aliment de bază - vechii greci
coceau o mulţime de preparate din ceea ce azi numim “patiserie”: clătite preparate pe
grătar, pâine cu miere şi ulei, franzele modelate sub formă de ciupercă şi acoperite cu
seminţe de mac şi multe altele.

Evul Mediu a cunoscut o nouă întrebuinţare dată pâinii, care era folosita drept …
farfurie! Bucăţile de pâine veche serveau ca suport pentru felurile de mâncare.
Bucăţile care nu erau mâncate împreună cu felurile respective erau fie date săracilor,
fie animalelor domestice.

Un lucru interesant este evoluţia preferinţelor privind gradul de rafinare al pâinii.


Timp de secole, pâinea albă a fost considerată “pâinea bogaţilor”, în timp ce pâinea
neagră era destinată celor săraci. Lucrurile s-au schimbat radical în secolul 20,
când valoarea nutritivă superioară a pâinii negre a făcut-o să devină mult mai
căutată decât pâinea albă, fiind din ce în ce mai mult asociată cu un stil de viaţă
sănătos.
Pâinea în lume
Importanţa de necontestat a pâinii este subliniată de menţionarea ei în rugăciunea
creştină “Tatăl nostru” - “Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă
astăzi”: pâinea este simbolul tuturor lucrurilor fără de care traiul zilnic n-ar fi cu
putinţă.
Cu excepţia unei părţi din Asia, care preferă orezul, toate popoarele lumii mănâncă
pâine, multe dintre ele creând de-a lungul timpului tipuri speciale.
În Mexic se mănâncă aproape 1000 de varietăţi de pâine, fără să mai numărăm
tradiţionalele “tortilla”...
Şi în Peru există multe tipuri de pâine, care însoţesc marea varietate gastronomică
peruviană. Dintre acestea se remarcă pâinea din cartofi, foarte populară în Anzi, şi
“bizcochos” - o variantă de pâine dulce, mâncată cu unt şi ciocolată caldă.
Spania are peste 300 de tipuri de pâine, existând chiar o regiune numita Tierra del
Pan (“Ţara pâinii”), datorită specificului ei economic din trecut.
Germanii sunt printre cei mai mari consumatori de pâine din lume: celor peste 500
de tipuri de pâine de bază li se adaugă peste 1000 de feluri de specialităţi de pâine şi
patiserie.
Finlanda şi Rusia au în comun popularitatea pâinii de secară. Pâinea tradiţională
finlandeză are formă de colac, gaura din mijloc ajutând la depozitarea ei.
Roti sau Chapati sunt tipuri de pâine foarte populare în India,Pakistan şi alte ţări
din Sudul Asiei - e vorba despre pâini nedospite, din făină integrală, coapte pe plite
de metal numite “tava”.
Şi în Italia există o mare varietate de pâini, cu diferenţe mari de la regiune la
regiune. O mare parte dintre pâinile italieneşti conţin ulei de măsline, unt sau
grăsime, pentru a fi mai fragede şi mai gustoase. Similară cu aluatul pentru pizza,
focaccia este gatită cu ulei de măsline şi ierburi aromatice şi se serveşte cu brânză sau
umplută cu carne sau legume.
În Franţa, celebrele “baguette” au coaja groasă, crocantă şi deseori goluri mari de
aer în interior, şi sunt vândute neambalate, pentru a-şi păstra aspectul crocant al
cojii.

Ştiai că ? ...
Cuvântul “companion” vine din latină - “com + panis” (“cu pâine”, “cel cu care
împarţi pâinea”).
Expresia “pâine şi circ” a fost folosită de poetul latin Juvenal în mod ironic, ca
simbol al interesului exagerat acordat de politicieni şi de popor lucrurilor fără
importanţă.
În engleză, termenul “bread” (pâine) este folosit ca sinonim pentru “bani”.
În timpul Revoluţiei din Octombrie 1917, Lenin promitea poporului “Pace,
Pământ, Pâine”.
Obiceiul de a oferi oaspeţilor pâine şi sare este de origine slavă şi este comun mai
multor popoare din Estul Europei.
Una dintre legile lui Murphy spune că o bucată de pâine unsă cu unt scăpată din
mână va ateriza întotdeauna pe partea cu unt.
Multe popoare consideră că o pâine pusă pe masă invers (cu susul în jos) aduce
ghinion.
Firmiturile de pâine uscată sunt folosite în bucătarie, în diverse forme, încă din anii
1700.