SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

1.DEFINIŢIE: coordonează activitatea viscerală, inconştientă.

2.ALCĂTUIRE:- SNV simpatic

- SNV parasimpatic
Cele mai multe organe primesc o inervaţie vegetativă dublă şi antagonică.

3. CLASIFICARE:
- Din punct de vedere structural şi funcţional, SNV este format din:
 Sistem nervos simpatic care acţionează în situaţii neobişnuite de viaţă;
 Sistem nervos parasimpatic (cranian şi sacral), care acţionează în situaţii obişnuite de
linişte şi relaxare a organismului.
- Din punct de vedere structural şi topografic, SNV este alcătuit din:
 Sistem nervos vegetativ central ce cuprinde:
- Centrii de comandă situaţi în măduva spinării şi trunchiul cerebral;
- Centrii de control şi integrare vegetativă din hipotalamus, sistemul limbic şi scoarţa
cerebrală;
 Sistem nervos vegetativ periferic alcătuit din ganglioni vegetativi şi nervi.

4.ORGANIZARE STRUCTURALĂ:

SNV prezintă o componentă - centrală situată în nevrax

- periferică reprezentată de ganglioni nervoşi şi nervi.
La baza activităţii SNV stă arcul reflex vegetativ alcătuit din:
- terminaţii receptoare viscerale;
- căi aferente specifice;
- centrii de integrare la diferite niveluri ale SN
- căi eferente
- efectori:fibre musculare netede şi celule glandulare

A. SNV SIMPATIC

 intervine în situaţii neobişnuite de viaţă, periculoase, când pune în

condiţii optime organismul pentru “fugă sau luptă”;
 este cel care determină accelerarea ritmului cardiac, creşterea
frecvenţei cardiace, vasodilataţia vaselor de sânge, creşterea nivelului glucozei, etc;
 într-un mediu constant, SNV simpatic nu este indispensabil, însă
adaptarea în situaţii extreme ar fi imposibilă fără el.
 Structura: porţiunea centrală situată în coarnele laterale ale
măduvei spinării de la nivel toracic şi lombar (T1-L2) şi porţiunea periferică alcătuită
din două lanţuri ganglionare laterovertebrale + medulosuprarenala (un imens ganglion
simpatic).

B. SNV PARASIMPATIC

 intervine în situaţii obişnuite de viaţă, fiind componenta SNV

caracterizată de cuvântul “odihnă”,deoarece asigură menţinerea stării de funcţionare
normală a corpului.

1
 Structura: porţiunea centrală situată în trunchiul cerebral, la
nivelul nucleilor vegetativi şi în coarnele laterale ale măduvei spinării de la nivel sacrat (S2-
S4) şi porţiunea periferică alcătuită din fibre preganglionare lungi cu origine craniană
şi sacrată.

Sistemul nervos vegetativ parasimpatic readuce funcţiile organismului la normal, dupa ce acestea
au fost modificate de stimularea simpatică.
În general, organele interne primesc dublă inervaţie vegetativă, simpatică şi parasimpatică,
efectele celor două sisteme fiind antagonice.Există şi excepţii: organele sexuale- parasimpaticul
determină erecţia, iar simpaticul produce ejacularea.
Între SNVşi SN somatic există o strânsă îmbinare fiziologică şi structurală, ultima fiind evidentă
la nivelul porţiunilor centrale.Aceste legături devin evidente în adaptabilitatea organismului la
variaţiile factorilor de mediu.

Efectele stimulării simpaticului şi parasimpaticului:

SNV este responsabil de activităţi involuntare, dar la practicienii Yoga si budiştii Zen are loc un
control conştient al activităţii vegetative (frecvenţa cardiacă, frecvenţa ventilaţiei pulmonare).
Aceste efecte sunt explicate printr-o acţionare voluntară a ariilor cerebrale care controlează SNV.