Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
CLASELE A V-A – A VIII-A
Bucureşti, 2009
Actuala programă şcolară a fost elaborată din perspectiva trecerii de la modelul de proiectare
curriculară centrat pe obiective – elaborat şi implementat în sistemul românesc de învăţământ la mijlocul anilor
90 – la modelul centrat pe competenţe. Adoptarea noului model de proiectare curriculară este determinată, pe
de o parte, de nevoia de a realiza o structură coerentă şi unitară a concepţiei programelor şcolare la nivelul
ciclurilor de învăţământ gimnazial şi gimnazial. Pe de altă parte, acest demers asigură racordarea la dezvoltările
curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite şi evaluabile ale învăţării şi are în vedere asigurarea calităţii
educaţiei şi compatibilizarea cu standardele europene prin formarea domeniilor de competenţe-cheie, îndeosebi
a competenţelor de comunicare şi a celor culturale (cunoaşterea culturii locale şi naţionale, participarea la
manifestări culturale, precum şi deschiderea interesului spre cultura diversă a Europei), indispensabile vieţii
active într-o societate a cunoaşterii specifică secolului XXI.
În acest sens, Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind
competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru
absolvenţii învăţământului obligatoriu, un „profil de formare european” structurat pe opt domenii de
competenţă cheie: Comunicare în limba maternă, Comunicare în limbi străine, Competenţe matematice şi
competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii, Competenţa digitală, A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi
civice, Iniţiativă şi antreprenoriat, Sensibilizare şi exprimare culturală. Competenţele sunt definite ca
ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele şcolarităţii
obligatorii, de care are nevoie fiecare individ pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă,
pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie se
realizează la intersecţia mai multor paradigme educaţionale şi vizează atât unele domenii „academice”, precum
şi aspecte inter- şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul mai multor arii curriculare.
Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă
semnificaţia unui „organizator” în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile
specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, actuala programă şcolară a urmărit
valorizarea cadrului european al competenţelor cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor
generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu
competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.
Disciplina Limba şi literatura română are un rol deosebit de important în formarea personalităţii
elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul postşcolar la învăţarea pe
toată durata vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaştere.
Pe parcursul învăţământului obligatoriu, elevii trebuie să-şi formeze în primul rând competenţele de
comunicare indispensabile, în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime
corect, clar şi coerent în limba română, să asculte, să înţeleagă şi să producă mesaje orale şi scrise, în diverse
situaţii de comunicare. Fiind deopotrivă o disciplină din curriculumul naţional şi limbă de şcolarizare, studierea
limbii române asigură formarea competenţelor de comunicare necesare în toate domeniile de cunoaştere şi de
activitate.
Finalităţile disciplinei se reflectă nemijlocit în competenţele generale şi în setul de valori şi atitudini
enunţate în prezenta programă, din care derivă întreaga structură curriculară (competenţe specifice, conţinuturi
ale învăţării). Aceste finalităţi îşi găsesc corespondent, în principal, în domeniul Comunicare în limba maternă,
aşa cum apare acesta definit în documentele Uniunii Europene (Competenţe cheie pentru învăţământul pe tot
parcursul vieţii – Cadrul european de referinţă, Anexa la Recomandarea Parlamentului şi a Consiliului
European, 2006), cât şi în competenţele transversale, menţionate în acelaşi document.
Scopul studierii limbii şi literaturii române în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma un
tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea, să comunice şi să
interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor
probleme concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare, să
fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om.
În acest sens, curriculumul de limba şi literatura română pentru clasele a V-a – a VIII-a, ca şi pentru
învăţământul liceal, se bazează pe modelul comunicativ-funcţional, model ce presupune studiul integrat al
Proiectarea activităţii didactice, precum şi elaborarea de manuale şcolare alternative trebuie să fie
precedate de lectura integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. Activităţile de
învăţare şi strategiile de lucru propuse de cadrele didactice trebuie să ţină seama de experienţa elevilor la
această vârstă şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.
Centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative presupune respectarea unor exigenţe ale
învăţării durabile, aşa cum sunt:
-utilizarea unor metode active care pot contribui la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a
spiritului critic, tolerant, deschis şi creativ;
-exersarea lucrului în echipă, a cooperării şi/sau a competiţiei;
-realizarea unor activităţi diverse de receptare şi producere de mesaje orale şi scrise, care să dea posibilitatea
tuturor elevilor de a se participa la propria învăţare;
-integrarea, în predare-învăţare-evaluare, a elementelor de conţinut din cele trei domenii ale disciplinei
(lectură, practica raţională şi funcţională a limbii, elemente de construcţie a comunicării), pentru a le oferi elevilor
motivaţii pentru învăţare şi un demers coerent integrator al formării capacităţilor de comunicare.
Conţinuturile marcate prin asterisc (*) reprezintă elemente facultative ale curriculumului şi nu fac obiectul
evaluărilor naţionale.
VALORI ŞI ATITUDINI
CONŢINUTURI
1. Lectura
1.1. Cartea obiect cultural. Titlul. Autorul. Tabla de materii. Aşezarea în pagină. Volumul. Biblioteca.
1.2. Teoria literară
1.2.1. Raportul dintre realitate şi literatură.
1.2.2. Textul şi opera. Opera literară.
1.2.3. Structura operei literare. Textul în proză. Ce se povesteşte: naraţiunea; cine participă la acţiune:
personajul (portretul fizic şi portretul moral al personajului); cine povesteşte: naratorul. Modurile
de expunere: naraţiunea, descrierea, dialogul.
1.2.4. Figurile de stil. Personificarea. Comparaţia. Enumeraţia. Repetiţia. Epitetul.
1.2.5. Textul în versuri.Versificaţia. Versul şi strofa. Rima.
1.3. Textul
1.3.1.Texte literare în proză şi în versuri – populare şi culte – aparţinând diverselor genuri şi specii.
Specii obligatorii: schiţa şi basmul.
1.3.2. Texte nonliterare: articolul de dicţionar, reclama.
Se vor selecta 5-7 texte literare de bază, destinate studiului aprofundat. Între acestea vor fi incluse în
mod obligatoriu şi fragmente din operele scriitorilor clasici ai literaturii române. Ele pot fi însoţite de
scurte texte auxiliare (literare sau nonliterare, inclusiv contemporane). Se sugerează ca textul de bază să nu
depăşească, de regulă, două pagini. Din textele mai lungi pot fi oferite fragmente semnificative, lectura
integrală urmând a constitui obiect al lecturii personale a elevilor. Autorii de manuale şi profesorii au
libertatea să aleagă texte-suport în măsură să evidenţieze noţiunile cuprinse la punctele 1.2.1 – 1.2.5 şi
1.3.1 – 1.3.2. Aceste texte trebuie să respecte următoarele criterii: valoric-estetic, formativ, adecvare la
vârsta elevilor.
CONŢINUTURI
Unităţile de conţinut tipărite cu litere aldine constituie noţiuni noi pentru clasa a VI-a.
1. Lectura
1.1. Cartea obiect cultural. *Structura cărţii: cuprins, prefaţă, postfaţă, note.
1.2. Teoria literară
1.2.1. Structura operei literare. Modurile de expunere. Naraţiunea (autor, narator, personaj; naraţiunea
la persoana a III-a şi naraţiunea la persoana I; subiectul operei literare, momentele subiectului;
timpul şi spaţiul în naraţiune). Descrierea (portretul literar, tabloul). Dialogul (mijloc de
caracterizare a personajelor).
1.2.2. Figurile de stil (actualizare). Antiteza.
1.2.3. Versificaţia (actualizare). Tipuri de rimă (monorima, rima împerecheată, rima încrucişată, rima
îmbrăţişată). Măsura.
1.3. Textul
1.3.1. Texte literare − populare şi culte − aparţinând diverselor genuri şi specii. Opera epică. Opera
lirică. Specii literare obligatorii: pastelul, fabula, doina populară.
1.3.2. Texte nonliterare: anunţul, ştirea.
Se vor selecta 6-8 texte literare de bază, destinate studiului aprofundat. Între acestea vor fi incluse în
mod obligatoriu şi fragmente din operele scriitorilor clasici ai literaturii române. Ele pot fi însoţite de scurte
texte auxiliare (literare sau nonliterare, inclusiv contemporane). Se sugerează ca textul de bază să nu
depăşească, de regulă, două pagini. Din textele mai lungi pot fi oferite fragmente semnificative, lectura
integrală urmând a constitui obiect al lecturii personale a elevilor. Autorii de manuale şi profesorii au
libertatea să aleagă texte-suport în măsură să evidenţieze noţiunile cuprinse la punctele 1.2.1 – 1.2.3 şi 1.3.1 –
1.3.2. Aceste texte trebuie să respecte următoarele criterii: valoric-estetic, formativ, adecvare la vârsta
elevilor.
În toate clasele gimnaziului, modalitatea tradiţională sau de altă natură, de ordonare, de combinare şi
de tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual
şi a profesorului. Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului nonliterar şi
literar, inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice, exigenţă absolut necesară, mai ales în cazul
elementelor de lexic. Concepţia pe care s-a întemeiat prezentul curriculum este că, în şcoală, predarea-
învăţarea va urmări „limba în funcţiune”, în variantele ei orală şi scrisă, normată şi literară, iar nu „limba
ca sistem abstract”.
Interesează viziunea comunicativ-pragmatică a prezentei programe, nu predarea în şi pentru sine a
unor „cunoştinţe gramaticale”, ci abordarea funcţională şi aplicativă a acestora în calitatea lor de
elemente care contribuie la structurarea unei comunicări corecte şi eficiente. În acest sens, se recomandă,
în toate cazurile, exerciţii de tip analitic (de recunoaştere, de grupare, de motivare, de descriere, de
diferenţiere) şi de tip sintetic (de modificare, de completare, de exemplificare, de construcţie). Se vor
evidenţia aspecte ţinând de ortografie, de punctuaţie şi de ortoepie, de exprimare corectă în toate situaţiile
care impun o asemenea abordare. Se sugerează ca, în prezentarea problemelor noi, profesorul să se
sprijine de fiecare dată pe actualizarea cunoştinţelor asimilate anterior de către elevi, pornind de la un text,
de la o situaţie concretă de comunicare, şi nu de la noţiunile teoretice.
Dimensiunea stilistică a faptelor de limbă se preconizează a fi tratată la secţiunea consacrată studiului
textelor literare şi de câte ori profesorul găseşte soluţia practică cea mai eficientă.
Începând cu anul şcolar 2006-2007 se vor respecta normele prevăzute de DOOM, ediţia a II-a.
1
Prin compunere prin subordonare se înţelege: 1. Subordonarea atributivă: a) substantiv + adjectiv; botgros, coate-goale, vorbă-lungă, acid clorhidric, Almaşul-
Mare ş.a. b) adjectiv + substantiv (în unele formaţii mai vechi): bună-credinţă, bună-cuviinţă, bunăvoinţă, rea-credinţă, rea-voinţă etc.; c) substantiv + substantiv în
genitiv: Calea Laptelui, ciuboţica cucului, gura-leului, floarea-soarelui, ochiul-boului, Gura Ocniţei, Neagra Şarului […], Delta Dunării ş.a.; d) substantiv + substantiv cu
prepoziţie: apă de plumb, bou de baltă, floare-de-colţ, Roşiori de Vede, Baia de Aramă etc.; 2. Subordonare completivă (rezultatul unor izolări): fluieră-vânt, încurcă-
lume, pierde-vară, zgârie-brânză, ducă-se pe pustii; 3. Subordonare faţă de un adjectiv, având ca rezultat un alt adjectiv: a) adjectiv nume de culoare combinat cu
determinanţii deschis, închis: roşu închis/deschis; două adjective nume de culoare: galben-portocaliu, galben-verzui; c) adjectiv verbal precedat de un circumstanţial: bine-
credincios, bine-venit, clar-văzător; 4. Subordonarea eterogenă prin care se formează numeralele: a) subordonarea circumstanţială de la 11 la 19: doisprezece (doi
„peste“ zece); subordonarea atributivă de la 20 la 90, unde numerele ca 2, 3, 4 sunt atributele lui zece (22, 23, 24 etc.). (cf. art. Compunere, semnat de Angela Bidu-
Vrănceanu, în Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira, 2001, p. 124-125).
2. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situaţii de comunicare
monologată şi dialogată
Competenţe specifice Conţinuturi asociate
2.1 asigurarea coerenţei ideilor -formularea ideii principale; relaţionarea ideilor principale cu ideile
exprimate într-un mesaj oral secundare; construirea unor texte orale de tip narativ, descriptiv şi
informativ; rezumarea unui text;
-modalităţi de exprimare a preferinţelor şi a opiniilor;
2.2 valorificarea categoriilor -sensurile unor cuvinte în contexte diferite; mijloacele de îmbogăţire
semantice învăţate, în contexte a vocabularului; antonime, sinonime, omonime, paronime şi
diferite cuvintelor polisemantice în contexte diferite; *unităţi frazeologice;
2.3 respectarea normelor morfosin- -utilizarea corectă a părţilor de vorbire flexibile şi neflexibile în-
tactice în propoziţii şi în fraze văţate; construirea corectă a unor enunţuri din punct de vedere
sintactic; construirea unui monolog sau a unui dialog; descrierea
unor obiecte, a unor tablouri din natură, a unor fenomene;
construirea unor naraţiuni simple; utilizarea expresivă a limbii;
-corectarea unor construcţii pleonastice; utilizarea paronimelor;
folosirea corectă a accentului;
2.4 adaptarea vorbirii la situaţiile -adaptarea comportamentului verbal şi nonverbal la o situaţie de
speciale sau neprevăzute de comunicare inedită; *dialogul formal şi informal; continuarea unui
dialog sau monolog dialog cu început dat; modalităţi de exprimare a preferinţelor şi
opiniilor; utilizarea elementelor nonverbale într-un dialog;
-*acte de vorbire (de exemplu: susţinerea unei conversaţii;
formularea de argumente sau contraargumente într-o discuţie;
formularea unei opinii; stabilirea de comparaţii sau de analogii);
-dificultăţi privitoare la utilizarea corectă a pronumelui reflexiv, la
clasele cu elevi ce aparţin minorităţilor etnice;
2.5 cooperarea în interacţiunile de -confruntarea opiniilor; *acte de vorbire (prezentarea unor lucrări/
grup materiale/ activităţi realizate în echipă).
Programa de limba şi literatura română – clasele V-VIII 17
3. Receptarea mesajului scris, din texte literare şi nonliterare, în scopuri diverse
Competenţe specifice Conţinuturi asociate
3.1 citirea unei varietăţi de texte -diferenţele dintre textele literare şi nonliterare; semnificaţiile/
literare sau nonliterare, sensul global al unor texte literare (populare şi culte, aparţinând
demonstrând înţelegerea diverselor genuri şi specii); structuri în textele epice şi lirice; texte
sensului acestora nonliterare: mersul trenurilor, *programul de spectacol;
cartea obiect cultural: *editura, colecţia*, asteriscul*, subsolul de
pagină*;
3.2 recunoaşterea modalităţilor -trăsăturile specifice celor două genuri (epic şi liric) în textele
specifice de organizare a textului literare studiate; trăsături ale speciilor literare: nuvela, imnul;
epic şi a procedeelor de expresi- -structuri în textele epice (timp, spaţiu, modalităţi de caracterizare a
vitate în textul liric personajelor, *procedee de legare a secvenţelor) şi lirice
(concordanţa dintre forma grafică a poeziei şi ideea transmisă de
aceasta;
-procedee de expresivitate artistică (repetiţia fonetică/ aliteraţia,
metaforă, hiperbolă; epitet, comparaţie, repetiţie, enumeraţie,
antiteză) în textul liric; versificaţia (tipuri de rimă, ritmul, piciorul
metric, tipuri de ritm);
3.3 sesizarea corectitudinii şi valorii -categorii morfologice specifice părţilor de vorbire (actualizare şi
expresive a categoriilor conţinuturi noi): verbul, substantivul, pronumele, numeralul,
gramaticale şi lexicale învăţate, adjectivul, adverbul, prepoziţia, conjuncţia, interjecţia; relaţii şi
într-un text citit funcţii sintactice; raporturi de coordonare şi de subordonare în
propoziţie şi frază;
-rolul utilizării categoriilor morfologice şi sintactice într-un text;
schimbarea semnificaţiei unor cuvinte în funcţie de contextul în care
apar; relaţii de sinonimie, antonimie, omonimie şi polisemie într-un
text dat; *unităţi frazeologice;
-mijloacele de îmbogăţire a vocabularului (derivarea, serii
derivative, compunerea, schimbarea valorii gramaticale sau
conversiunea, împrumuturile);
CONŢINUTURI
Unităţile de conţinut tipărite cu litere aldine constituie noţiuni noi pentru clasa a VII-a.
1. Lectura
1.1. Cartea obiect cultural. Editura*. Colecţia*. Asteriscul*. Subsolul de pagină*.
1.2. Teoria literară
1.2.1. Structura operei literare. Structuri în textele epice (procedee de legare a secvenţelor, timp,
spaţiu, modalităţi de caracterizare a personajelor) şi lirice (concordanţa dintre forma grafică a
poeziei şi ideea transmisă de aceasta).
1.2.2. Figurile de stil. Repetiţia fonetică (aliteraţia). Metafora. Hiperbola.
1.2.3. Versificaţia. Tipuri de rimă. Ritmul. Piciorul metric (bisilabic). Tipuri de ritm (iambic şi
trohaic).
1.2.4. Genuri şi specii. Genurile epic şi liric. Specii literare obligatorii: nuvela, imnul.
1.3. Textul
1.3.1. Texte literare populare şi culte aparţinând diverselor genuri şi specii.
1.3.2. Texte nonliterare: mersul trenurilor, *programul de spectacol.
Se vor selecta 6-8 texte literare de bază, destinate studiului aprofundat. Între acestea vor fi incluse în mod
obligatoriu şi fragmente din operele scriitorilor clasici ai literaturii române. Ele pot fi însoţite de scurte texte
auxiliare (literare sau nonliterare, inclusiv contemporane). Autorii de manuale sau profesorii au libertatea să
aleagă texte-suport în măsură să evidenţieze noţiunile cuprinse la punctele 1.2.2 – 1.2.5 şi 1.3.1. şi 1.3.2.
Aceste texte trebuie să respecte următoarele criterii: valoric-estetic, formativ, adecvare la vârstă.
*
Conţinuturile marcate cu asterisc sunt facultative.
Programa de limba şi literatura română – clasele V-VIII 19
2.1.3. Situaţia de comunicare. Situaţia de comunicare dialogată şi monologată (actualizare). Rezumatul
oral (actualizare).
Dialogul formal şi dialogul informal.
*Se recomandă ca elevii să poată realiza următoarele acte de vorbire:
- susţinerea unei conversaţii (direct sau telefonic);
- prezentarea unor lucrări / materiale / activităţi realizate individual sau în echipă;
- formularea de argumente sau contraargumente într-o discuţie;
- stabilirea de comparaţii sau de analogii;
- formularea unei opinii.
2.2. Scrierea
2.2.1. Procesul scrierii. Alcătuirea planului unei lucrări pe o temă dată. Organizarea şi reorganizarea
unui text propriu. Cererea.
2.2.2. Contexte şi forme de realizare
Fişa de lectură. *Prezentarea unui eveniment cultural (lansare de carte, vernisaj al unei
expoziţii, premiera unui spectacol de teatru, festivităţi de premiere etc.).
Descrierea unor personaje sau persoane considerate drept modele şi motivarea opţiunilor.
Compuneri narative, descriptive şi informative; inserarea dialogului în compuneri.
Comentarea unor secvenţe din textele studiate; comentarea semnificaţiilor titlului; rezumatul
scris (actualizare), caracterizare de personaj.
În toate clasele gimnaziului, modalitatea tradiţională sau de altă natură, de ordonare, de combinare şi de
tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual şi a
profesorului. Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului literar şi nonliterar,
inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice, exigenţă absolut necesară, mai ales în cazul elementelor
de lexic. Concepţia pe care s-a întemeiat prezentul curriculum este că, în şcoală, predarea-învăţarea va urmări
„limba în funcţiune”, în variantele ei orală şi scrisă, normată şi literară, iar nu „limba ca sistem abstract”.
Interesează viziunea comunicativ-pragmatică a prezentei programe, nu predarea în şi pentru sine a unor
„cunoştinţe gramaticale”, ci abordarea funcţională şi aplicativă a acestora, în calitatea lor de elemente care
contribuie la structurarea unei comunicări corecte şi eficiente. În acest sens, se recomandă, în toate cazurile,
exerciţii de tip analitic (de recunoaştere, de grupare, de motivare, de descriere, de diferenţiere) şi de tip sintetic (de
modificare, de completare, de exemplificare, de construcţie). Se vor evidenţia aspecte ţinând de ortografie, de
punctuaţie şi de ortoepie, de exprimare corectă în toate situaţiile care impun o asemenea abordare. Se sugerează
ca, în prezentarea problemelor noi, profesorul să actualizeze cunoştinţele asimilate anterior de către elevi având ca
bază texte ilustrând limba română contemporană, pornind de la un text, de la o situaţie concretă de comunicare,
şi nu de la noţiunile teoretice.
Dimensiunea stilistică a faptelor de limbă se preconizează a fi tratată la secţiunea consacrată studiului
textelor literare şi de câte ori profesorul găseşte soluţia practică cea mai eficientă.
Începând cu anul şcolar 2006-2007 se vor respecta normele prevăzute de DOOM, ediţia a II-a.
CONŢINUTURI
Unităţile de conţinut care sunt tipărite cu aldine constituie noţiuni noi pentru clasa a VIII-a.
1. Lectura
1.1. Cartea - obiect cultural (actualizare).
1.2. Teoria literară
1.2.1. Structurarea operei literare. Actualizarea - prin investigarea unor texte literare - a cunoştinţelor
referitoare la structura textelor narative (logica acţiunii, timpul, spaţiul naraţiunii). Relaţiile dintre
personaje. Caracterizarea personajelor. Actualizarea, prin investigarea unor texte literare, a
structurii textelor lirice. Eul liric.
Se vor selecta 5-7 texte literare de bază, destinate studiului aprofundat. Între acestea vor fi incluse în
mod obligatoriu şi fragmente din operele scriitorilor clasici ai literaturii române. Ele pot fi însoţite de scurte
texte auxiliare (literare sau nonliterare, inclusiv contemporane). Autorii de manuale sau profesorii au libertatea să
aleagă texte-suport în măsură să evidenţieze noţiunile cuprinse la punctele 1.2.2 – 1.2.5 şi 1.3.1. şi 1.3.2. Aceste
texte trebuie să respecte următoarele criterii: valoric-estetic, formativ, adecvare la vârstă.
*Se recomandă ca elevii, folosindu-şi deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte de vorbire:
- susţinerea argumentată a unui schimb verbal direct;
- exprimarea sau acceptarea de opinii diferite;
- exprimarea şi motivarea unei atitudini / reacţii;
- prezentarea unor produse realizate individual sau în echipă.
2.2. Scrierea (actualizare)
Comentarea unor secvenţe din operele studiate sau din texte la prima vedere, pe baza unor cerinţe
date. *Conspectul.
Textul argumentativ (susţinerea preferinţelor şi a opiniilor).
În toate clasele gimnaziului, modalitatea tradiţională sau de altă natură, de ordonare, de combinare şi de
tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual şi a
profesorilor. Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului literar şi nonliterar,
inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice, exigenţă absolut necesară, mai ales în cazul elementelor de
lexic. Concepţia pe care s-a întemeiat prezentul curriculum este că, în şcoală, predarea-învăţarea va urmări
„limba în funcţiune”, în variantele ei orală şi scrisă, normată şi literară, iar nu „limba ca sistem abstract”.
Interesează viziunea comunicativ-pragmatică a prezentei programe, nu predarea în şi pentru sine a unor
„cunoştinţe gramaticale”, ci abordarea funcţională şi aplicativă a acestora, în calitatea lor de elemente care
contribuie la structurarea unei comunicări corecte şi eficiente. În acest sens, se recomandă, în toate cazurile,
exerciţii de tip analitic (de recunoaştere, de grupare, de motivare, de descriere, de diferenţiere) şi de tip sintetic
(de modificare, de completare, de exemplificare, de construcţie). Se vor evidenţia aspecte ţinând de ortografie,
de punctuaţie şi de ortoepie, de exprimare corectă în toate situaţiile care impun o asemenea abordare. Se
sugerează ca, în prezentarea problemelor noi, profesorul să actualizeze cunoştinţelor asimilate anterior de către
elevi, având ca bază texte ilustrând limba română contemporană şi situaţii de comunicare reală.
Dimensiunea stilistică a faptelor de limbă se preconizează a fi tratată la secţiunea consacrată studiului
textelor literare şi de câte ori profesorul găseşte soluţia practică cea mai eficientă.
Începând cu anul şcolar 2006-2007 se vor respecta normele prevăzute de DOOM, ediţia a II-a.
2
Prefixoid – element formativ asemănător cu prefixele recente, care, aşezat înaintea morfemului independent sau a rădăcinii, dă
naştere unor cuvinte noi prin schimbarea sensului lexical. Prefixoidele apar în română mai ales în formaţii care au model străin.
Sufixoid – element formativ (prezent în împrumuturi sau în formaţii după model străin) care dă impresia unui sufix şi apare numai în
termeni aparţinând limbajelor specializate (cf. art. Prefixoid şi Sufixoid, semnate de Angela Bidu-Vrănceanu, în Dicţionar de ştiinţe
ale limbii, Editura Nemira, 2001, p. 401, 519).