SPECIALIZAREA: AGRICULTURĂ

PROIECT CONSULTANŢĂ
AGRICOLĂ
COMBATEREA INTEGRATĂ A DĂUNĂTORILOR LA FLOAREA-
SOARELUI

Îndrumător Ştiinţific:
Conf.univ.dr. Adrian Gheorghe BĂŞA
Student:
Codruţ-Silviu ILIE

BUCUREŞTI
- 2016 –
 Combaterea integrată a dăunătorilor la floarea-soarelui

Sursa 1
Strategiile alternative de combatere a insectelor dăunătoare includ , pe
lângă folosirea insecticidelor, rotaţia culturilor, reglarea datei semănatului,
utilizarea feromonilor sexuali, pentru monitorizarea populaţiilor de dăunători,
conservarea şi amplificarea duşmanilor naturali şi folosirea cultivarelor
rezistente la dăunători. De exemplu, prin rotaţia florii-soarelui cu alte culturi,
cum ar fi grâul si mazărea, se pot reduce semnificativ pagubele produse de
viermii sârmă (Elateridae) sau de gărgăriţele frunzelor (Tanymecus
dilaticollis). Infestarea cu Tanymecus dilaticollis poate fi evitată dacă floarea-
soarelui nu urmează după porumb sau sfeclă de zahăr, sau dacă cultura florii-
soarelui nu este amplasată pe terenurile puternic îmburuienate cu pălămidă,
specie preferată de acest dăunător.
În cadrul programelor de prevenire şi combatere integrată a
dăunătorilor, tratamentele chimice se vor aplica numai în cazul depăşirii
pragului de dăunare exprimat prin numărul de exemplare pe m2. Pentru
principalele insecte, dăunătoare, pragul de dăunare este: viermi sârmă 5 larve,
falşii viermi sârmâ 1 larvă şi 5 adulţi, gărgăriţele frunzelor (Tanymecus
dilaticollis) 5 adulţi, molia florii-soarelui 0,1% seminţe parazitate de larve
(Vrânceanu, 2000).

Sursa 2
Prin arăturile adânci de toamnă se distrug larvele de viermi sârmă
(Agriotes spp.), viermii albi (Melolontha melolontha), adulţii şi larvele de
coropişniţe (Grylotalpa grylotalpa) şi locurile de iernare ale diferiţilor
dăunatori, insecte (Lepinotarsa decemlineata) sau rozătoare (Microtus arvalis).
Aplicarea îngrăşămintelor minerale şi amendamentelor influenţează
populaţiile de dăunători prin faptul că aplicarea lor raţională face să crească
rezistenţa plantelor la atac, fie să se dezvolte mai repede şi astfel se evită atacul
dăunătorilor, iar in unele cazuri au o acţiune directă asupra dăunătorilor. Astfel,
aplicarea azotului de amoniu, face să crească mortalitatea de viermi sârmă,
aplicarea superfosfatului creşte mortalitatea melcilor fără cochilie. Amendarea

1
cu calciu a terenurilor podzolice, prin schimbarea pH-ului crează condiţii
defavorabile viermilor sârmă, care preferă solurile podzolice, acide (Roşca,
2013).

Sursa 3
Evoluţia populaţiilor de Agriotes este influenţată puternic de condiţiile
de climă şi sol. Astfel, umiditatea din sol şi din aer şi temperaturile moderate
favorizează înmulţirea viermilor sârmă, în timp ce uscăciunea din aer şi mai
ales din sol, reduc densitatea acestora sub pragul economic. Culturile
premergătoare care favorizează depunerea ouălor de către femele sunt
cerealele, unele culturi perene şi mai ales culturile care acoperă bine solul şi
menţin umiditatea stratului superficial (Ştefan şi colab., 2008).

Sursa 4
Insecticidele cu care se tratează sămânţa combat dăunatorii tericoli,
viermii sârmă, răţişoara sau gărgăriţa porumbului, în perioada de răsărire. Dacă
nu se efectuează aceste tratamente la seminţe, se pot înregistra pierderi de
producţie de: 20 – 35%, din cauza gărgăriţei frunzelor; 20 – 25% din cauza
viermilor sârmă (Roman şi colab., 2012).

Sursa 5
Rotaţia in cazul culturii florii-soarelui trebuie considerată in prezent cea
mai eficientă măsură impotriva principalelor boli şi dăunători ai acestei plante.
Mana (Plasmopara helianthi), putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum),
lupoaia (Orobanche spp.), gărgăriţa frunzelor (Tanymecus dilaticollis) nu se
pot combate fară a lua în considerare cu maximă exigenţă planta premergătoare
in rotaţia culturii (Bâlteanu, 2001).

Sursa 6
Cultivarea de soiuri rezistente, având achene ale căror pereţi prezintă un
strat gros de carbonogen (fitomelan), pe care larvele nu-l pot străbate pentru
infestare. Astfel sunt soiurile şi liniile autohtone, create la I.N.C.D.A.
Fundulea: F70, F 6331, Florom 249, Beril. Suni, rezistente la boli şi dăunători.

2
 Întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii, prin distrugerea
plantelor spontane din familia Asteraceae, care constitue plante-gazdă pentru
hrănirea şi înmulţirea moliei florii-soarelui, în prima generaţie.
Arătura de toamnă pentru distrugerea larvelor sau pupelor moliei
diapauzante in sol (Tudosie, 2006).

Sursa 7
Sunflowers can be a high-risk crop because of potential losses from
diseases, insects, birds and weeds. These potential risks require that growers
follow integrated pest management (IPM) practices. IPM is a sustainable
approach to managing pests by combining biological, cultural, physical and
chemical tools in a way that minimizes economic, health and environmental
risks and mantains pest populations below levels that cause unacceptable losses
to crop quality or yield. The concept of IPM is based on the fact that many
factors interact to influence the abundance of a pest. Control methods vary in
effectiveness, but integration of various population-regulating factors can
minimize the number of pests in sunflowers and reduce the cost of managing
pest populations withouth unnecessary crop losses. IPM also recommends the
judicious use of chemical pesticides when needed and suggests ways to
maximize effectivness and minimize impact on nontarget organisms and the
enviroment.
Traducere:
Cultura de floarea-soarelui poate avea un risc ridicat din cauza
pierderilor potenţiale cauzate de boli, insecte, păsări şi buruieni. Aceste riscuri
potenţiale solicită fermierilor să implementeze Managementul Integrat al
Dăunătorilor (MID). MID este un mod de abordare sustenabil pentru controlul
dăunătorilor prin combinarea instrumentelor biologice, culturale, fizice şi
chimice, pentru a minimiza efectele negative asupra economiei, sănătăţii şi
mediului înconjurător, şi controlul populaţiilor de dăunători astfel încât,
calitatea culturii şi a solului să nu fie afectate. Conceptul de MID este bazat pe
interacţiunea factorilor ce influenţează atacul dăunătorilor. Eficacitatea
metodelor variază, dar integrarea factorilor de control al populaţiilor pot
minimiza numărul dăunătorilor florii-soarelui şi pot reduce costul controlului
populaţiilor de dăunători, fără perderi inutile de cultură. Pe lângă acestea, MID

3
recomandă utilizarea raţională a produselor chimice doar atunci când este
necesar, propune măsuri de a spori eficacitatea şi de a minimiza impactul
asupra altor organisme şi a mediului.

Concluzii:
Combaterea integrată a dăunătorilor culturii de floarea-soarelui include,
pe lânga folosirea insecticidelor, rotaţia culturilor, reglarea datei semănatului,
utilizarea feromonilor sexuali, pentru monitorizarea dăunătorilor, conservarea
şi amplificarea duşmanilor naturali şi folosirea de soiuri rezistente.
Prin rotaţia florii-soarelui cu alte culturi, cum ar fi grâul si mazărea, se
pot reduce semnificativ pagubele produse de viermii sârmă (Agriotes spp.).
Infestarea cu Tanymecus dilaticollis poate fi evitată dacă floarea-soarelui nu
urmează după porumb sau sfeclă de zahăr, sau dacă cultura florii-soarelui nu
este amplasată pe terenurile puternic îmburuienate cu pălămidă, specie
preferată de acest dăunător. Pentru principalele insecte, dăunătoare, pragul de
dăunare este: viermi sârmă 5 larve, falşii viermi sârmâ 1 larvă şi 5 adulţi,
gărgăriţele frunzelor (Tanymecus dilaticollis) 5 adulţi, molia florii-soarelui
0,1% seminţe parazitate de larve.
Efectuarea arăturii de toamnă ajută la distrugerea larvelor sau pupelor
moliei diapauzante in sol şi a larvelor de viermi sârmă.
Cultivarea de soiuri rezistente, având achene ale căror pereţi prezintă un
strat gros de carbonogen (fitomelan), pe care larvele nu-l pot străbate pentru
infestare. Astfel sunt soiurile şi liniile autohtone, create la I.N.C.D.A.
Fundulea: F70, F 6331, Florom 249, Beril. Suni, rezistente la boli şi dăunători.
Insecticidele cu care se tratează sămânţa combat dăunatorii tericoli,
viermii sârmă, răţişoara sau gărgăriţa porumbului, în perioada de răsărire. Dacă
nu se efectuează aceste tratamente la seminţe, se pot înregistra pierderi de
producţie de: 20 – 35%, din cauza gărgăriţei frunzelor; 20 – 25% din cauza
viermilor sârmă.

4
Bibliografie:
1. Bâlteanu G., 2001. Fitotehnie, Volumul 2. Editura Ceres, Bucureşti.
ISBN:973-40-0403-4; 973-40-0528-6. p.36.
2. Roman G. V., G. Morar, T. Robu, M. Ştefan, V. Tabără, M. Axinte, I.
Borcean, S. Cernea, 2012. Fitotehnie, Volumul 2. Editura Universitară,
Bucureşti. ISBN: 976-606-591-567-1. p. 55.
3. Roşca I., 2013. Entomologie generală şi specială. Editura Geea, Bucureşti.
ISBN: 978-973-7982-36-0. p. 79.
4. Ştefan V., V. Ion, Nicoleta Ion, M. Dumbravă, V. Vlad, 2008. Floarea-
soarelui. Editura Alpha MDN, Buzău. ISBN: 978-973-139-051-2. p.177.
5. Tudosie L.P., 2004. Dăunătorii din principalele agroecosisteme şi
combaterea lor integrată. Editura Academicpres, Cluj-Napoca. ISBN: 973-
7950-00-3. p. 165-166.
6. Vrânceanu V. A., 2000. Floarea-soarelui hibridă. Editura Ceres, Bucureşti.
ISBN: 973-40-0453-0. p. 1054-1055.
7. http://library.ndsu.edu/tools/dspace/load/?file=/repository/bitstream/handle/
10365/9462/e1457_2010.pdf?sequence=1. p 2.

5
6
7