MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI TINERETULUI REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE MUZICĂ, TEATRU ȘI ARTE PLASTICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA „ARTE PLASTICE”

SPECIALITATEA „DESIGN VESTIMENTAR”

CATEDRA „ARTE VIZUALE”

REFERAT

la disciplina universitară

„Anatomia”

Tema: Coloana vertebrală

Autor: Rotaru Elena

Prof. Univ.: Carp Mariana

Chișinău 2017
 Cuprins:

1.Introducere

 Noțiune
 Dimensiuni

2.Conținutul textului

 Vertebrele
 Articulațiile
 Rol, funcții, mecanisme

3.Concluzie

4.Bibliografie
Coloana vertebrală este un tub articular osos, lung, care se întinde între baza craniului și oasele
bazinului. Este o structură rezistentă, dar în același timp flexibilă, care susține capul și corpul,
menține trunchiul în poziție dreaptă, permițînd în același timp mișcarea acestuia. Coloana
vertebrala este cea mai importanta componenta a scheletului osos si a aparatului locomotor,
implicit. Ea serveste ca punct de ancorare pentru toate celelalte elemente care alcatuiesc corpul
uman. Este axul central al structurii noastre fizice. In consecinta, starea sa se va reflecta asupra
intregii noastre fiintei.

Dimensiuni: Lungimea coloanei vertebrale este in medie de 73 cm la barbat si 63 cm la femeie,

reprezentand astfel 40% din lungimea totala a corpului. Latimea maxima a coloanei vertebrale
este la baza sacrului, unde masoara 11 cm. De aici merge descrescand atat in jos, cat si in sus.
Diametrul sagital maxim este la nivelul ultimelor vertebre lombare unde atinge 7 cm, apoi
descreste atat in sus cat si in jos.

Segment complex, de o mare importanta functionala,

coloana vertebrala este alcatuita din 33 sau 34 de
segmente osoase (vertebre), 344 de suprafete articulare,
23 de discuri intervertebrale si 365 de ligamente cu 730
de puncte de insertie. Asupra coloanei vertebrale
actioneaza nu mai putin de 730 de muschi cu actiune
directa. La toate acestea trebuind adaugate formatiunile
nervoase (somatice si vegetative), vasculare, etc.

Segmentele osoase care alcatuiesc coloana vertebrala se

numesc vertebre. Vertebrele au o parte anterioara
numita corp si o parte posterioara numita arc. Aceste
doua parti inchid intre ele canalul vertebral.

Coloana vertebrala se imparte in patru regiuni, fiecare

din ele fiind alcatuita, in mod normal, dintr-un numar
fix de vertebre. Vertebrele din fiecare regiune au
caracteristici morfofunctionale legate de indeplinirea
celor doua functii importante ale coloanei vertebrale
umane: functia de a suporta greutatea capului,
trunchiului si a membrelor superioare si functia de a asigura o mobilitate suficienta.

Vertebrele poarta diferite denumiri in functie de regiunea unde se gasesc:

Vertebrele cervicale raspund gatului. Ele sunt in numar de 7 si se noteaza de la C1 la C7.

Impreuna formeaza zona cervicala.

Vertebrele toracale (dorsale) raspund toracelui. Ele sunt in numar de 12 si se numeroteaza de la

T1 la T12. Impreuna formeaza coloana toracala.

Vertebrele lombare raspund regiunii lombare. Ele sunt in numar de 5 si se noteaza de la L1 la L5.
Impreuna formeaza coloana lombara.

Vertebrele din aceste 3 zone (C1-L5) sunt mobile si independente(delimitate una de cealalta) si
se numesc vertebre adevarate.

Vertebrele sacro-coccigiene sunt in numar de 5 respectiv 4-5 piese osoase si raspund pelvisului.
Ele se sudeaza dand nastere la doua oase: sacrul respectiv coccigiene. Fiind oase sudate intre ele
se ai numesc si vertebre false.

Coloana se articuleaza superior, prin intermediul primei vertebre cervicale, cu craniul, iar
inferior prin intermediul sacrului cu oasele coxale. Fiecare vertebra prezinta anterior un corp
vertebral si posterior un arc vertebral.Corpul vertebral este partea cea mai voluminoasa si are
forma unui cilindru scurt, care prezinta doua fete (superioara si inferioara) si o circumferinta.

Arcul vertebral are o forma neregulata. Posterior si median prezinta o apofiza spinoasa, lateral
doua apofize transverse si deasupra si dedesubt cate doua apofize articulare (in total patru
apofize articulare dispuse vertical). Intre apofiza spinoasa si apofizele articulare se gasesc lamele
vertebrale. Portiunile care leaga arcul vertebral de corpul vertebral se numesc pediculi. Arcul
vertebral este alcatuit dintr-un pedicul, 2 lame vertebrale, 2 procese transverse, 2 procese
articulare superioare, 2 procese articulare inferioare si un proces spinos.

Gaura vertebrala, delimitata in corpul si arcul vertebral, formeaza prin suprapunerea vertebrelor
canalul vertebral, care adaposteste maduva spinarii.

Pentru o elasticitate si o rezistenta crescuta, coloana vertebrala prezinta 4 curburi normale:

 lordoza cervicala, convexa anterior;

 cifoza toracala, convexa posterior;
 lordoza lombara, convexa anterior;
 cifoza sacro-coccigiana, convexa posterior.

La acestea se adauga in plan frontal o scolioza toracica, cu convexitatea de partea mainii

dominante (cu care scrii).
Pentru asigurarea mobilitatii si rezistentei coloanei, elementele osoase (vertebrele) sunt unite de
elemente conjunctiv fibroase, discul intervertebral si ligamentele coloanei.

Fatetele articulare reprezinta articulatiile mobile ale coloanei vertebrale care conecteaza o
vertebra la alta vertebra. Fara fateta articulara, nu am avea flexibilitate in coloana vertebrala si
ne-am misca foarte rigid in miscari simple. Fiecare vertebra are patru fete articulare, o pereche
care se conecteaza la perechea vertebrala de mai sus (fatete superioare), si una care se conecteaza
la vertebra de mai jos (fatete inferioare).

Intre vertebre se realizeaza o serie de linii articulare, care se clasifica in:

Articulatiile corpurilor vertebrale - Suprafetele articulare ale acestora sunt date de fetele
inferioare si superioare (usor concave). Intre aceste suprafete osoase se gasesc discurile
intervertebrale. Acestea sunt formatiuni fibrocartilaginoase, constituite dintr-o portiune periferica
fibroasa - inelul fibros - si una centrala - nucleul pulpos. Nucleul pulpos nu are o pozitie fixa, el
mobilizandu-se in cursul miscarilor. Deplasarile acestuia sunt posibile, deoarece este deformabil
elastic si expansibil, aceste calitati fiind legate de continutul de apa. Nucleul se afla astfel intr-o
permanenta presiune si este usor de inteles de ce orice defect al inelului fibros care-l inconjoara
permite hernierea lui. Limita inferioara a discurilor este alcatuita din lamele cartilaginoase, care
protejeaza nucleul pulpos de presiunile excesive. In ceea ce priveste vascularizatia, la individul
adult prezenta vaselor de sange se intalneste numai in conditii patologice. Nutritia cartilajului se
face prin imbibitie prin lamele terminale ale suprafetelor articulare vertebrale.

Trebuie remarcat faptul ca nucleul pulpos are o mare forta de imbibitie, marindu-si volumul in
repaus, putand da (prin insumarea maririi volumului tuturor discurilor) o alungire de pana la 3
cm a coloanei vertebrale la subiectul tanar, sanatos. Nucleul pulpos nu este inervat. Inelul fibros
este inervat de ramurile nervoase provenite din nervii sinuvertebrali care inerveaza si ligamentul
vertebral comun posterior (aceasta explica si caracterul durerii din hernia sau tasarea discului
intervertebral).

Rolul discurilor intervertebrale este multiplu:

a) contribuie, prin rezistenta lor, la mentinerea curburilor coloanei;

b) favorizeaza, prin elasticitatea lor, revenirea la starea de echilibru dupa terminarea miscarii;

c) transmit greutatea corpului in toate directiile diferitelor segmente ale coloanei vertebrale;

d) amortizeza socurile sau presiunile la care este supus fiecare segment in mod special in cursul
miscarilor sau eforturilor.

Articulatiile lamelor vertebrale - Intre lamele vertebrale nu exista propriu zis articulatii. Totusi,
ele sunt unite prin ligamente speciale denumite ligamente galbene, alcatuite din fascicule de fibre
elastice, care prin structura lor permit apropierea si indepartarea lamelor vertebrale una fata de
alta.

Articulatiile apofizelor spinoase - Ca si lamele vertebrale apofizele spinoase sunt unite intre ele
prin doua feluri de ligamente: ligamentele interspinoase si ligamentul supraspinos. Primele se
gasesc intre doua apofize spinoase iar ultimul este un cordon ce se intinde pe tot lungul coloanei
vertebrale. In regiunea cervicala, ligamentul supraspinos este deosebit de bine dezvoltat si prin
extremitatea lui proximala se insera pe protuberanta occipitala externa; el este denumit
ligamentul cervical posterior si are rolul sa mentina pasiv capul si gatul pentru a nu se flecta
inainte.

Articulatiile apofizelor transverse - Apofizele transverse sunt unite prin ligamente

intertransverse.

Articulatiile apofizelor articulare sunt plane si permit numai simpla alunecare a suprafetelor
articulare una peste alta.

Articulatia occipitoatlantoida este o diartroza bicondiliana. Suprafetele articulare ale occipitalului

sunt reprezentate de cei doi condili occipitali, care privesc in jos si inainte si in afara si au o
forma convexa in toate sensurile.

Suprafetele articulare ale atlasului sunt reprezentate de cele doua cavitati glenoide, ce privesc in
sus, inainte si inauntru si au o forma concava in toate sensurile. Toate aceste patru suprafete
articulare sunt acoperite de un cartilaj hialin. Suprafetele articulare sunt unite intre ele printr-o
capsula subtire, intarita de doua ligamente, unul anterior si altul posterior.

Aparatul ligamentar principal al coloanei vertebrale este alcatuit din doua ligamente (ligamentul
vertebral comun posterior si ligamentul vertebral comun anterior), care formeaza doua benzi ce
se intind pe toata lungimea coloanei vertebrale.

Coloana vertebrală are un rol esențial în corpul uman și anume în susținerea capului, trunchiului
și a membrelor superioare; protecția măduvei spinării, situată șn canalul vertebral, format prin
nirea găurilor vertebrale; transmiterea greutății trunchiului la pelvis și membrele inferioare ( din
această cauză dimensiunea vertebrelor creștespre inferior).
 Bibliografie:

1. Coloană vertebrală - https://ro.wikipedia.org/wiki/Coloan%C4%83_vertebral%C4%83

2. Coloana vertebrală - http://anatomie.romedic.ro/coloana-vertebrala
3. Noțiuni de anatomie ale coloanei vertebrale – https://www.prostemcell.org/leziuni-ale-
coloanei-vertebrale/notiuni-de-anatomie-ale-coloanei-vertebrale.html
4. Coloana vertebrală – http://www.abs.md/extensie/coloana_vertebrala.html