Sunteți pe pagina 1din 5

Capacitatea De Performanta

Scopul principal al pregatirii sportive este dezvoltarea capacitații de


performanța. Aceasta are o structura complexa in care sunt prezenți factori biologici si
psihologici, integrați sociali, cu scopul obținerii unor performanțe sportive. Pentru a surprinde
si a evidenția interacțiunile sistemice a factorilor implicați in structura sa, studiul capacitații
de performanța, trebuie realizat din perspectiva operaționala.

Capacitatea de performanța in domeniul sportiv poate fi considerata „rezultatul


interacțiunii operaționale a unor sisteme biopsihoeducogene, concretizata in valori
recunoscute si clasificate pe baza unor criterii elaborate social-istoric. Este manifestarea
complexa a disponibilitaților (a integralitații) individului, materializata in valori obiective sau
obiectivate in puncte, locuri, clasamente, goluri marcate, kilograme ridicate, drepturi castigate
(promovari) etc. Performanța sportiva este o valoare biopsihosociala realizata in cadrul unor
competiții oficiale, ca rezultat al unei capacitați determinate pe baza unor criterii sau baremuri
riguros stabilite.”

In concepția lui H. Pieron, 1957, citat de A. Dragnea “termenul capacitate desemneaza


cu precadere posibilitațile de reusita ale indivizilor, ca sarcini in exercitarea profesiunii”. In
continuare, acelasi autor sintetizeaza: „Capacitatea este o rezultanta plurifactoriala
determinata de aptitudini, de gradul de maturizare a personalitații, de invațare, de exercițiu.
Ea poate constitui obiectul unei evaluari directe, sub rezerva de a 525b14f -l pune la incercare
pe cel a carui capacitate vrem sa o cunoastem. Este condiționata de o aptitudine pe care o
releva indirect, dar depinde de condiții prealabile intre care gradul de maturație - sau, in sens
invers, de involuție - al formației educative sau al invațarii si exercițiului”. Informatia de
orice natura, convergenta spre cresterea capacitatii omului de a efectua efortul sportiv, are un
puternic caracter formativ.

Noțiunea de performanța sportiva constituie esența dezideratelor din lumea


sportului si se refera in mod special la acest domeniu. Ea poate reprezenta un rezultat valoros
individual sau colectiv, obținut intr-o competiție sportiva si exprimata in cifre absolute, dupa
sistemul baremurilor oficiale sau prin locul ocupat in clasament. Realizarea unei anumite
performanțe sportive poate constitui motivul fundamental al intregii activitați de pregatire si
participare la competiție.

Sintagma „capacitate de performanta” (nu se aplica numai in domeniul activitatii


sportive se exprima in complexul de ratiuni care conditioneaza succesul sau esecul:
competitie,motivatie,lupta,evaluare,autoevaluare,recompensa,competenta,abandon,retragere.

Performanța sportiva, in accepțiunea actuala a teminologiei de specialitate are o valoarea


istorica si reprezinta rezultatul deosebit de bun obținut de cineva intr-o intrecere sportiva. Nevoia
de intrecere si afirmare exista in fiecare si asteapta sa fie valorificata. In zilele noastre
performanța sportiva ocupa un loc important in mentalitațile colective. Nivelul performanțelor
sportive creste in relație directa cu nivelul de cultura si civilizație al omenirii. Activitatea umana
este o activitate supusa emulației, autodepasirii, este o activitatea performanțiala.
Performanța sportiva, individuala sau colectiva, se obține intr-o competiție care se
desfasoara dupa un regulament bine precizat si se exprima printr-un rezultat, loc sau scor care
realizeaza o evaluare ierarhica a competitorilor.

Incercarile de a modela performanța din diferite puncte de vedere, sunt extrem de utile
pentru cei angajați in realizare ei practica. Datorita complexitații si diversitații fenomenului
performanțial, abordarile unice sunt greu de realizat si nu ar deschide toate caile pentru
maximizarea valorii ei.

EFORTUL FIZIC:

Pentru efectuarea unui act motric este nevoie de consumarea unei cantitati de energie
musculara si nervoasa. Atunci cand acest consum de energie este mare, datorita parametrilor
efortului depus, apare oboseala. Diminuarea sau inlaturarea oboselii se realizeaza prin odihna.

Relatia dintre efortul fizic si odihna este fundamentala in antrenamentul sportiv.


Aceasta relatie defineste dozarea efortului.

Efortul fizic practicat sistematic in antrenamente are un efect pozitiv asupra organismului
si a capacitatii de performanta, numai daca se respecta principiile metodice ale antrenamentului.
In caz contrar pot aparea efecte negative atat in obtinerea performantei cat si asupra gradului de
sanatate al sportivilor.

Specificitatea efortului fizic impus de practicarea unei ramuri de sport este determinata
de:

 caracteristicile tehnicii si tacticii


 de prevederile regulamentare
 de materialele de concurs
 de conditiile de mediu in care are loc concursul.

Modificarile produse de efortul specific unei anumite discipline sportive la nivelul


corpului omenesc sunt evidente in timp, mai ales din punct de vedere morfologic.

Patologia indusa de efortul fizic din antrenamente se datoreaza in general conflictului


dintre procesele de solicitare si posibilitatile de raspuns ale organismului. Aceasta patologie se
manifesta imediat (forme acute) sau in timp (forme cronice) prin acumulari cauzate de lipsa
refacerii dupa efort sau dupa eforturi prea intense pentru gradul de antrenament existent al
sportivului.

Efortul fizic este un proces adaptativ desfasurat pe mai multe directii, planuri, in interiorul
organismului uman (sistem muscular, energetic, transmitere si prelucrare a informatiei, psihic).
Aceste procese adaptative sunt determinate de marimea efortului, orientarea efortului si
caracterul efortului.

Dupa criteriul marimii efortului, A. Dragnea (1996) citandu-l pe Wells, eforturile se pot
clasifica dupa cum urmeza ( Wells, citat de A. Dragnea, 1996):
1. EFORT USOR, care la randul lui cuprinde:

EFORTUL MIC:
 Frecventa cardiaca) < 100/min.
 Nivelul de metabolism: consum O2 intr-un minut de efort =750 ml/min. ,
consum energetic intr-un minut de efort = 4 Kcal/min.
 Ventilatia pulmonara = 20 l/min.
 Frecventa respiratorie) < 14 min
 Acidul lactic acumulat fata de repaus este normal
 Timpul de mentinere al efortului este de peste 8 ore pe zi;
EFORT MODERAT
 Frecventa cardiaca) < 120/min.
 Nivelul de metabolism :consum O2 intr-un minut de efort =1500 ml/min., consum
energetic intr-un minut de efort = 7,5 Kcal/min.
 Ventilatia pulmonara = 35 l/min.
 Frecventa respiratorie) < 16 min
 Acidul lactic acumulat fata de pauza este de 1,5 ori mai mare
 Timpul de mentinere al efortului este de 8 ore pe zi;
2. EFORT GREU, care curpinde: efort optim cu urmatorii parametri:
 Frecventa cardiaca) ≤ 140/min
 Frecventa respiratorie) < 16 min
 Acidul lactic acumulat fata de pauza este de 1,5 ori mai mare
 Timpul de mentinere al efortului este de 8 ore pe zi, timp de 2-3 ori pe saptamina
efort intes cu urmatorii parametri:
 Frecventa cardiaca) ≤ 160/min
 Nivelul de metabolism : consum O2 intr-un minut de efort =2500 ml/min. , consum
energetic intr-un minut de efort = 12,5 Kcal/min.
 Ventilatia pulmonara = 60 l/min.
 Frecventa respiratorie) < 20 min
 Acidul lactic acumulat fata de pauza este de 2 ori mai mare
 Timpul de mentinere al efortului este de 4 ore pe zi, timp de 2-3 ori pe saptamina: efort
sever, care cuprinde:
 efort maximal cu urmatorii parametri:
 Frecventa cardiaca) ≤ 180/min
 Nivelul de metabolism: consum O2 intr-un minut de efort =3000 ml/min., consum
energetic intr-un minut de efort = 15 Kcal/min.
 Ventilatia pulmonara = 80 l/min
 Frecventa respiratorie) < 25 min
 Acidul lactic acumulat fata de pauza este de 5-6 ori mai mare
 Timpul de mentinere al efortului este de 1-2 ore pe zi, ocazional (odata sau de doua ori
pe saptamana in funcție de gradul de antrenament) Intervin functiile adaptarii la efort si
refacerea capacitatii de efort);
 efort supramaximal sau exhaustiv cu urmatorii parametri:
 Frecventa cardiaca) >180/min
 Nivelul de metabolism: consum O2 intr-un minut de efort > 3000 ml/min., consum
energetic intr-un minut de efort > 15 Kcal/min.
 Ventilatia pulmonara ≈ 120 l/min.
 Frecventa respiratorie) ≈ 120 l/min = 30 min
 Acidul lactic acumulat fata de pauza este de 60 de ori mai mare
 Timpul de mentinere al efortului este de 2-3 minute.
 Aprecierea completa a efortului se realizeaza si din perspectiva stimulilor care actioneaza
asupra organismului: perspectiva externa, in cadrul careia clasificam caracteristicile
care influenteaza „din exterior” organismul in efort prin indicatori ca:
- specificitatea stimulului;
- volumul stimulului;
- intensitatea stimulului;
- complexitatea stimulului.
perspectiva interna, care concretizeaza reactia complexa a organismului „din
interior”, ca raspuns la stimulii externi si care se exprima prin indicatori ca:
- schimbarile functionale din timpul efortului;
- gradul de activitate al sistemului ce asigura buna desfasurare a efortului (timpi de
reactie, timpi de executie, date despre activitatea bioelectrica a muschilor, frecvensța
respiratorie, frecvența cardiaca, CoO2, viteza de acomodare la efort, cantitatea de AL in
sange).
Parametri ai efortului fizic sunt:
1. Volumul efortului (VE) = cantitatea totala de lucru mecanic (LM) efectuat. VE este
sinonim cu travaliul total din fizica. Formula de calcul: LM = m x h (unde m este
greutatea si h inaltimea). VE se calculeaza facand suma efortului din fiecare executie sau
indirect prin inregistrarea continua a consumului de O2 si stabilirea echivalentului
mecanic al acestuia. VE stabileste concret urmatoarele valori:
 suma distantelor parcurse (alergare, ciclism);
 suma actiunilor efectuate (lupte, box, scrima);
 suma exercitiilor tehnico-tactice (jocuri sportive);
 suma exercitiilor partiale sau integrale (gimnastica);
 suma repetarii executiilor (haltere, etc.).
Aprecierea volulmului efortului doar pe baza numarului de ore efectuate in antrenament
sau concurs este o greseala metodica grava.
2. Intensitatea efortului (IE) este cantitatea de lucru mecanic (LM) efectuat in unitatea
de timp. Termenul de IE din educatie fizica si sport este sinonim cu puterea din fizica.
Formula de calcul IE = LM/T (exprimata in watt sau Kgm/min). In practica sportiva IE se
apreciaza prin raportarea LM la timpul necesar prestarii acestuia. In acest caz IE poate fi
exprimataprin:
o Viteza de deplasare care este Spatiul/timp (alergari);
o Tempoul de lucru, care este numarul de actiuni/timp (lupte);
o Numarul de executii tehnico-tactice/timp (jocuri sportive);
o Numarul de exercitii/timp (gimnastica).
3. Durata efortului este perioada de timp in care organismul presteaza un anumit efort.
Se masoara prin unitati temporale, cronometrandu-se timpul efectiv de lucru. De multe ori
durata efortului nu coincide cu durata antrenamentului.
4. Densitatea efortului este raportul intre durata efortului si durata pauzei ce urmeaza
dupa acesta. Studierea densitatii efortului impune cronometrarea timpului efectiv de
executie si a duratei pauzei. Se exprima in raport sau in procente. Densitatea este
indicatorul care subliniaza calitatea unei lectii de antrenament. Ea scoate in evidenta
modul de valorificare a timpului alocat antrenamentului atat din punct de vedere al VE, al
IE sau al complexitatii efortului. VE raportat la durata integrala a lectiei de antrenament
determina doua tipuri de densitate:
o densitate motrica (DM) = timp efectiv de lucru/durata antrenamentului x 100;
o densitatea pedagogica (DP) = timp consumat cu masuri didactice/durata
antrenamentului x 100.
Din punct de vedere teoretic, DM+DP trebuie sa dea suma de 100%.
5. Complexitatea efortului este numarul de actiuni motrice efectuate simultan in timpul
unei activitati motrice in contextul structurilor biomecanice. Complexitatea efortului nu
are repercursiuni prea mari asupra „pretului energetic” platit de organism pentru
efectuarea lui. Oboseala generata de complexitatea efortului deriva din solicitarea
sistemului nervos si cu precadere a SNC.