1

Capitolul 3
SISTEMUL MONETAR EUROPEAN
3.1 Etapele premergătoare
3.2 Crearea sistemului monetar european şi principii de funcţionare
3.3 Integrarea monetară europeană
3.4 Moneda euro

3.1 Etape premergatoare:

Integrarea monetara este acel proces de formare a unei uniuni monetare.
O uniune monetara este un spatiu in care monedele tarilor membre sunt legate intre ele in mod irevocabil.
Fie monedele respective se raporteaza la o moneda comuna spatiului numita ANCORA fie sunt inlocuite de o singura moneda
care va fi folosita in toata uniunea monetara. (ECU)
Primii pasi in directia integrarii monetare europene s-au facut in anii 50:
- 1951 se semneaza tratatul de la Paris de catre 6 tari:
 Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxembourg.
 Prin tratatul de la Paris s-a infiintat comunitatea economica a carbunelui si a otelului. Prin acest tratat
cele 6 tari s-au angajat sa elimine reciproc toata taxele vamale la comertul de carbune fonta,cocs si alte
produse miniere
- 1957 tratatul de la Roma prin care se infiinteaza(CEE).
 CEE a instituit practic un mecanism de cooperare economica, initial doar la nivelul celor 6 tari, care a
facut ulterior sa apara si ideea de uniune monetara.
 Obiectivele CEE vizau urmatoarele:
 Instituierea unei uniuni vamale intre cele 6 tari si aplicarea unei politici comune fata de terti
 Libera circulatie a capitalurilor, marfurilor, serviciilor si fortei de munca
 O politica comuna in domeniul agriculturii si transporturilor.
Pe fondul presiunii inflationatieste provocate de primul soc petrolier precum si al progreselor facute pe linia integrarii
economice, la inceputul anilor 70 tarile europene erau foarte preocupate de gasirea unor solutii de integrare si stabilitate
monetara in zona.
3.2 Crearea sistemului monetar european si principii de functionare
In anul 1978 consiliul european de la Bruxelles a hotarat infiintarea primului sistemului monetar european bazat pe:
- O moneda de cont numita ECU – European currency unit
- Un sistem multilateral al cursurilor de schimb(ERM-exchange rate mechanism) - acestui mecanism fiecare
moneda participanta la sistem, avea definita o paritate oficiala(curs pivot) in raport cu ECU. De asemenea
fiecare moneda avea un curs de schimb in raport cu celelalte, derivat din cursul pivot fata de ECU prin
sistem CROSS.(incrucisat). Conform principiilor SME cursul monedelor participante in raport cu ECU precum
si fata de celelalte monede din sistem putea sa varieze intr-un interval cuprins intre – 2,25% si +2,25%.
- Insituirea unui sistem specific de interventie pe piata monetara prin care bancile centrale ale tarilor
participante trebuiau sa intervina ori de cate ori cursul de schimb avea tendinta de a iesi din banda de
variatie permisa. Bancile centrale se puteau imprumuta intre ele in acest scop sau puteau folosi sume
imprumutate de la FECOM(fondul european de cooperare monetar) . SME a devenit functional in martie
1979 avand drept membre 8 tari:
 Franta, Germania, Italia, Olanda, Belgia, Luxembourg, Danemarca si Marea Britanie
Moneda ECU se calcula ca o moneda COS, pe baza monedelor tarilor membre. Ponderea fiecarei monedei nationale in cosul
ECU se stabilea in functie de PIB.
La infiintarea ECU in cos erau 8 monede, in anul1993 cosul ECU cuprindea 12 monede, cea mai mare pondere avand-o marca
germana si cea mai scazuta drahma greceasca. Cele 12 monede din cosul ECU erau : Francul francez, Marca germana, Lira
italiana, Francul belgian, Gulden olandez, Francul luxemburghez, Coroana daneza, Lira sterlina. (Pesseta spaniola – Spania,
Escudo portughez – Portugalia, Lira irlandeza – Irlanda, Drahma greceasca – Grecia)
ECU era folosit de tarile membre ale SME pentru calculul bugetelor pentru stabilirea nivelului taxelor vamale precum si pentru
stabilirea varsamintelor si prelevarilor comunitare.
De asemenea ECU era folosit ca instrument de rezerva, instrument de interventie pe piata monetara precum si instrument de
reglare intre bancile centrale. Motivul pentru care ECU nu a ajuns o adevarata moneda a Europei Unite, nu este lipsa sa de
calitati ci lipsa vointei politice a statelor membre. De asemenea nu a dus la o coordonare a politicii monetare care sa fie
considerata satisfacatoare de tarile membre. Stabilitatea SME a fost zguduita de reunificarea Germaniei din 1993. S-a incercat
salvarea sistemului prin largirea bandei de variatie la +- 15%, dar in acest caz nu se mai putea vorbi de stabilitate.
 2

3.4. Moneda euro

Tratatul de la Maastricht schiţa un cadru general pentru lansarea şi funcţionarea Uniunii Economice
şi Monetare, dar nu preciza nimic despre moneda unică. De aceea, Comisia Europeană a supus dezbaterii
în mai 1995 la Consiliul European de la Madrid o "carte verde a modalităţilor practice de a introduce
moneda euro". S-a adoptat atunci aşa numitul "scenariu de referinţă" care presupunea 4 etape:
1. La 1 ianuarie 1998 s-au selectat statele europene care îndeplineau criteriile de convergenţă;
2. La 1 ianuarie 1999 s-a introdus euro ca monedă de cont în 11 state europene. În scopurile transformării
preţurilor şi tarifelor din moneda naţională în euro s-au stabilit 11 rate fixe de conversie.
Din ianuarie 2001, drahma grecească a intrat şi ea în grupul monedelor participante la euro, rata de
schimb a acesteia fiind de 374,5 drahme la 1 euro.
Plăţile în numerar au continuat să se facă în moneda naţională în această perioadă. Plăţile în euro se
făceau între guverne, bănci, operatori ai pieţei de capital şi mari companii. De asemenea, la cerere, plăţile
prin virament se puteau face în euro.
3. La 1 ianuarie 2002 s-au introdus bancnotele şi monedele divizionare euro. Timp de 6 luni, acestea au
circulat în paralel cu bancnotele naţionale;
4. De la 1 iulie 2002, euro a devenit singurul mijloc legal de plată în 12 state europene.

Efectele generale ale introducerii euro pot fi sintetizate astfel:

- reducerea riscului şi a instabilităţii pe pieţele europene.
- a crescut stabilitatea şi credibilitatea politicii monetare europene;
- expansiunea pieţelor financiare a adus firmelor mai multe facilităţi de finanţare, moneda unică fiind de
natură să atragă o serie de fluxuri investiţionale semnificative;
- s-au atenuat decalajele între gradul de dezvoltare economică a ţărilor participante. Euro poate fi
considerat, din acest punct de vedere, un catalizator de integrare macroeconomică;
- moneda euro a devenit un concurent pentru dolarul american pe piaţa internaţională.

Dezavantajele euro
Cel mai des invocat inconvenient al punerii în practică a Uniunii Monetare este pierderea suveranităţii
naţionale, din cauza transferului la nivel comunitar al unor competenţe naţionale de ordin monetar şi fiscal.
Alte dezavantaje pot fi rezumate astfel:
- viata politică exacerbată, care a însoţit procesul de creare a Uniunii Monetare, ignorându-se de multe ori
realităţile economice.
- lipsa de coerenţă şi de instrumente a BCE de a gestiona situaţii de criză. În cazul unor crize severe, s-ar
putea ca anumite ţări să dorească iasă din sistem, situaţie pentru care nu sunt prevăzute nici un fel de
proceduri.

Evolutii recente

In prezent se poate constata atât o lipsa de apetenţă a ţărilor membre ale zonei euro de a primi
membri noi, cat si o tendința de amânare a adoptării monedei unice de către tari precum Polonia, Cehia,
Ungaria, Bulgaria etc. În esență, motivul principal al neadoptării euro nu ține de criteriile de la Maastricht,
ci de abandonarea politicii monetare și transferul prerogativelor către Banca Centrală Europeană
In condițiile persistentei crizei care a deteriorat indicatorii macroeconomici, trecerea la moneda
euro în anul 2015 a fost scoasa din discuție pentru Romania, criteriile de convergenta atât nominala cat si
reala devenind imposibil de îndeplinit. Oficiali ai Băncii Naționale au declarat ca chiar daca Romania ar fi
pregătita, se dorește intrarea intr-o zona sustenabila si nu schimbarea unei moneda relativ bune – leul - pe
o moneda care ar putea fi mai slaba la un moment dat, daca se acumulează slăbiciuni in regiune. Cazul
României nu este singular. Cei mai mari membri estici ai Uniunii Europene, Polonia, Cehia şi Ungaria, şi-
au încetinit pregătirile pentru aderarea la zona euro.
 3
Practic, poziția Poloniei este de a adopta o strategie de aliniere la cerințele din zona euro dar si de a
aștepta un moment prielnic, în care problemele din zona euro să fie depășite. Beneficiile asociate cu
trecerea la euro trebuie să fie mai mari decât dezavantajul de a nu mai putea ajusta economia pe calea
politicii monetare naționale. Astfel, s-a ajuns în situația în care Polonia este a șasea țară partener comercial
al zonei euro, adică este puternic integrată cu lanțurile de producție și servicii din Euroland, dar și-a păstrat
capacitatea de a utiliza variația cursului de schimb și controlul masei monetare pentru a evita contagiunea
cu problemele apărute în altă parte a Uniunii.
Recent, si Cehia a anunțat ca va lua o decizie legata de adoptarea euro, dar numai după convocarea
unui referendum, oricum nu mai devreme de anul 2020. Ungaria a anunţat si ea că nu ia în calcul trecerea
la euro înainte de 2018. Şi Bulgaria a îngheţat pe termen nelimitat planurile de adoptare a monedei unice,
ca răspuns la deteriorarea condiţiilor economice şi la agravarea crizei din zona euro. Astfel, Bulgaria nu a
luat decizia de intrare în ERM II, deși îndeplinește toate criteriile de la Maastricht și ar fi putut adopta euro
până în 2015, dacă ar fi dorit.