I.

CAZUL NOMINATIV
a) Subiect: cine? Ce? ex: Mama a venit acasa.

b) Nume predicativ
obs: NP urmeaza dupa verbele copulative: ‘a fi’, ‘a deveni’, ‘a ramane’, ‘a
insemna’, ‘a parea’, ‘a se face’
ex: El este un coleg.

c) Atribut substantival apozitional: care?

obs: A.S.A. ofera o explicatie suplimentara cuvantului determinat si este asezat,
de regula, intre virgule sau linii de pauza.
ex: Prietena mea, Corina, m-a ajutat.

ll. CAZUL GENITIV

a) Atribut substantival genitival: al, a, ai, ale cui?
ex: Caietul colegului este pe masa.

b) Nume predicativ: al, a, ai, ale cui este/sunt?

ex: Caietul este al colegului.

c) Complement indirect: asupra cui? contra cui? impotriva cui?

ex: Maria lupta impotriva discriminarii.

obs: Rareori, substantivele pot indeplini si alte functii sintactice in cazul genitiv,
precum complemente circumstantiale sau atribute substantivale prepozitionale,
cand sunt precedate de prepozitii sau locutiuni prepozitionale in cazul genitiv.
ex: Ma plimb imprejurul scolii.
Copacul din fata scolii a inflorit.

lII. CAZUL DATIV

a) complement indirect: cui?
ex: Colegului ii dau cartea.

obs: Rareori, substantivele in cazul dativ pot indeplini si functii sintactice precum
complemente circumstantiale, atribute substantivale prepozitionale sau nume
predicative, daca sunt precedate de prepozitii care cer cazul dativ.
ex: S-a dus la scoala contrar dorintei parintilor. / Totul este conform planului.
lV. CAZUL ACUZATIV
a) Complement direct: pe cine? ce?
ex: Am ajutat-o pe prietena mea.

b) Complement indirect: despre cine? despre ce? la cine? la ce? pentru cine?
pentru ce? de cine? de ce? cu cine? cu ce? pe cine? pe ce? in cine? in ce? de la
cine? de la ce? din cine? din ce?
ex: Vorbeam cu tatal meu.

c) Complement circumstantial de loc: unde? de unde? pana unde? incotro?

ex: Ma duceam la magazin.

d) Complement circumstantial de timp: cand? de cand? pana cand? cat timp?

ex: Maine merg la scoala.

e) Complement circumstantial de mod: cum? in ce mod? in ce fel? cat? cat cine?

decat cine? de cate ori? cu cat?
ex: Deseneaza ca un artist.

f) Atribut substantival prepozitional: care? ce fel de?

ex: Am cumparat suc de mere.
g) Complement de agent: de cine? de catre cine?
ex: Elevul este ascultat de profesor.

h) Complement circumstantial de cauza: din ce cauza? din ce pricina?

ex: Am tremurat de frig.
i) Complement circumstantial de scop: cu ce scop? in ce scop?
ex: Invat pentru examen.
obs: Rareori si numele predicativ poate sta in cazul acuzativ, cand substantivul
care urmeaza dupa un verb copulativ este precedat de o prepozitie care cere
cazul acuzativ.
ex: Caietul este de teme.

V. CAZUL VOCATIV
obs: Substantivele in caz vocativ nu au functie sintactica; ele exprima o chemare
sau o adresare si sunt urmate de virgula sau de semnul exclamarii, in functie de
pozitia lor in enunt. Ex: Copile, fii atent!
Funcţiile sintactice de bază ale cazurilor:
Nominativul
– răspunde la întrebările cine? ce?
– cazul subiectului: Elevul este în clasă.
Genitivul
– răspunde la întrebările al, a, ai ,ale cui?
– cazul atributului substantival: Cartea elevului este pe bancă.
Dativul
– răspunde la întrebarea cui?
– cazul complementului indirect: Profesorul i-a dat elevului o carte.
Acuzativul
– răspunde la întrebarea pe cine?, ce?
– cazul complementului direct: Văd acolo un elev.
Vocativul
– nu îndeplineşte nicio funcţie sintactică în propoziţie
– cazul adresării directe.

II. Funcţiile sintactice mai puţin frecvente ale cazurilor:

Nominativul
a. nume predicativ: El este elev.
b. apoziţie: El este Mihai, prietenul meu.
Genitivul
– nume predicativ: Cărţile sunt ale elevului.
Dativul
– apoziţie (foarte rar): I-am dat cartea lui Mihai, prietenului meu.
Acuzativul
a. element predicativ suplimentar: L-a angajat bucătar.
b. complement circumstanţial (foarte rar):
– de loc: Am mers o cale lungă.
– de timp: L-am căutat o zi întreagă.
– de mod: S-a supărat foc.

III. În sfârşit, unele cazuri pot avea anumite funcţii sintactice fiind însoţite de
prepoziţii.
Nominativul
– nu este introdus niciodată cu ajutorul prepoziţiilor.
Genitivul
– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor şi locuţiunilor prepoziţionale: asupra,
contra, împotriva, înaintea, înapoia, deasupra, în faţa, în mijlocul, în spatele, în
vederea, în ciuda, din cauza etc.
– îndeplineşte funcţiile sintactice de:
a. nume predicativ: Popoarele sunt contra tiraniei.
b. complement indirect: Câinele se repezi asupra lupului.
c. complement circumstanţial de loc: Maşina s-a oprit în faţa clădirii.
d. complement circumstanţial de cauză: Din cauza furtunii, nu circulă niciun tren.
Dativul
– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor: datorită, graţie, mulţumită
– îndeplineşte funcţia sintactică de:
– complement instrumental: A reuşit datorită părinţilor.
Acuzativul
– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor şi locuţiunilor prepoziţionale: cu, de,
despre, din, dinspre, fără, în, între, la, lângă, pe, peste, prin, spre, sub, de la, de pe,
de pe la, de sub, de lângă, afară de, în caz de, în loc de,înainte de etc.
– îndeplineşte funcţiile sintactice de:
a. complement direct: Profesorul îl întreabă pe elev tema.
b. nume predicativ: Masa e de brad.
c. atribut: Oamenii de la munte sunt rezistenţi.
d. complemente necircumstanţiale:
– complement indirect: Toţi râd de glumele lui.
– complement de agent: Casa este construită de muncitori.
– complement instrumental: Mama taie pâine cu cuţitul.
– complement sociativ: A plecat la mare împreună cu părinţii.
e. complemente circumstanţiale:
– de loc: Elevul merge la şcoală.
– de timp: Noi vom merge în excursie la vară.
– de cauză: El sare în sus de bucurie.

Aşadar,
I. Funcţiile sintactice de bază ale cazurilor sunt:
Subiect – pentru Nominativ
Atribut – pentru Genitiv
Complement direct – pentru Acuzativ
Complement indirect – pentru Dativ

II. Funcţiile sintactice mai puţin frecvente ale cazurilor sunt:

Nume predicativ – pentru Nominativ şi Genitiv
Apoziţie – pentru Nominativ şi Dativ
Element predicativ suplimentar – pentru Acuzativ
Complement circumstanţial (de timp, loc, mod) – pentru Acuzativ

III. Funcţiile sintactice ale cazurilor însoţite de prepoziţii sunt:

Atribut – pentru Genitiv şi Acuzativ
Nume predicativ – pentru Genitiv şi Acuzativ
Complement direct – pentru Acuzativ
Complement indirect – pentru Genitiv
Complemente necircumstanţiale (indirect, de agent, instrumental, sociativ) – pentru
Acuzativ
Complemente circumstanţiale (de loc, de timp, de mod, de scop, de cauză etc.) –
pentru Acuzativ şi, rar, pentru Genitiv