Sunteți pe pagina 1din 20

Universitatea TRANSILVANIA din Braşov

Facultatea de Alimentaţie şi Turism

Metode moderne de control utilizate în verificarea


calității mierii de albine

RADU VALENTIN GEORGE

Coordonator ştiinţific: prof. MIRABELA LUPU

2017-2018
CUPRINS
I. INTRODUCERE .................................................................................................................................. 3
1.1. Istoric ............................................................................................................................................ 3
1.2. Componenta .................................................................................................................................. 3
1.3. Clasificarea mierii ......................................................................................................................... 4
1.4. Tipuri de miere .............................................................................................................................. 5
1.5. Diferentierea mierii. ...................................................................................................................... 6
1.6. Consumul de miere în România .................................................................................................... 7
1.7. Mierea-importanță în alimentație .................................................................................................. 7
II. Metode clasice de control a calitatii mierii de albine ...................................................................... 10
2.1. Examenul fizico-chimic ................................................................................................................... 10
2.1.1. Determinarea apei ......................................................................................................................... 10
2.1.2. Determinarea substantelor minerale totale (cenusa) ..................................................................... 11
2.1.3. Determinarea zaharului direct reducator( zaharul invertit) ........................................................... 12
2.1.4. Determinarea acidităţii şi a impurităţilor mierii ............................................................................ 13
2.1.5. Determinarea indicelui diastazic ................................................................................................... 14
III. Tehnici moderne de control a calitatii mierii de albine.................................................................. 15
3.1. Metoda HPLC.Cromatografia de lichide de inalta performanta ...................................................... 15
3.2. Metoda GC.Cromatografia de gaze ................................................................................................. 16
3.3. Metoda NIR. Spectroscopia IR-apropiat .......................................................................................... 19
Bibliografie ................................................................................................................................................. 20
I. INTRODUCERE

1.1. Istoric

Mierea este mai dulce dar pe care natura l-a facut omenirii. Calitățile sale unice nutritive
si curative au fost cunoscute si exploatate inca din antichitate.

Mitologia greaca spune ca albinele l-au hranit pe Zeus cand era copil cu miere, in timpul
cand mama sa zeita pamantului Gheea il ascundea de sotul sau, zeul Chronos. Mierea
era nectarul, hrana privilegiata a zeilor olimpieni.

Albinele au fost pretuite intotdeauna de catre om, care admira nu numai produsele lor dar
si felul de organizare, de munca, de aparare. Vedeau in ele ceva de origine divina. Egiptenii , de
exemplu, credeau ca albinele s-au nascut din lacrimile zeului suprem Ra. La fel si in mitologia
romaneasca, albinele au aparut din lacrimile Maicii Domnului. La daco-romanii din spatiul
capato-danubian, protectoarea albinelor era Diana, zeita padurilor si a fiarelor, primind chiar
epitetul de Diana Mellifica, adica “producatoare de miere” ( ca Apis Mellifica ).
In mitologia romana, mortii, pentru a trece taramul din lumea cealalta, aveau de luptat cu
neinfricatul caine Cerber. Spre a-l imbuna, mortul trebuia sa-i ofere acestuia o turta de grau
facuta cu miere, turta ce se punea in sicriu, alaturi de mort. Acest obicei s-a pastrat si la romani,
cu coliva.
In mai toate ceremoniile inchinate zeilor, mierea si ceara jucau un rol important.Atat grecii
cat si daco-romanii turnau pe morminte vin, asezau turte facute cu miere si aprindeau lumanari
numai din ceara. Apoi impodobeau cu multi trandafiri. Se facea deci o asociere obligatorie intre
divinitate si albina cu produsele ei.In Evul Mediu, faimosul medic elvetian Paracelsus a numit
Melissa „Elixirul Vietii” datorita efectului sau calmant asupra inimii. In acea epoca, se credea ca
aceasta planta poate vindeca toate bolile si ca are efecte de re-intinerire.

1.2.Componenta

 zaharuri 70-80%, cea mai mare parte glucoza si fructoza


 16% apa
 vitamine hidrosolubile: vitamina B1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), vitamina
B6 (piridoxina), vitamina PP (niacina), vitamina H (biotina), vitamina B12
(cianocobalamina), vitamina C (acid ascorbic), acid pantotenic , acid folic , rutina
 vitamine liposolubile: provitaminele A , vitamina K .
 mineralele, prezente in miere intr-o forma usor asimilabila de catre organismul uman,
sunt foarte numeroase, variind in functie de tipul de miere: potasiu, calciu, magneziu,
fosfor, la care se adauga cantitati extrem de mici de seleniu, crom si iod.
 microelemente: beriliu , galiu, vanadiu, zirconiu, titan, nichel, staniu, plumb, argint.
Continutul de microelemente ale mierii este similar cu cel al sangelui uman, ceea ce face
ca sa fie usor de asimilat de catre organism
 extrem de important este laptisorul de matca, bogat in hormoni naturali, care favorizeaza
regenerarea celulara si normalizarea activitatii unor glande endocrine (gonadele si
suprarenalele, in special).
 acizi organici (ajuta in procesul de digestie si asimilare),
 enzime (stimuleaza procesele de sinteza a vitaminelor in organism, ajuta la metabolismul
grasimilor si al proteinelor ori favorizeaza neutralizarea unor toxine).

1.3.Clasificarea mierii

 Dupa provenienta:

 miere de flori (florala), provenita din prelucrarea nectarului și polenului cules de


albine din florile plantelor melifere,

 miere de mana (extraflorala), provenita de pe alte parți ale plantei, in afara de flori;
poate fi de origine animala sau vegetala.

 Dupa speciile de plante melifere de la care albinele au adunat nectarul:

 miere monoflora, provenita integral, (sau in mare parte), din nectarul florilor unei
singure specii (salcam, tei, floarea soarelui, menta),

 miere poliflora, provenita din prelucrarea unui amestec de nectar de la florile mai
multor specii de plante.

 Dupa modul de obținere:


 in faguri (se livreaza in faguri),
 scursa liber din faguri ,
 extras cu ajutorul centrifugii ,
 obținut prin presarea fagurilor ,
 topita (fagurii sunt incalziti).
 Dupa consistența:

 lichida (fluida),

 cristalizata (zaharisita).

 Dupa culoare:

 incolora, galben-deschisa, aurie, verzuie, bruna sau roscata.

 Dupa aroma:

 Dupa aroma, diversele sorturi de miere, se apreciaza prin miros și degustare,


indicându-se denumirea speciei de plante din care provin.

1.4.Tipuri de miere

a) Miere de salcam – este mierea produsa de albine din nectarul florilor de salcam, Robinia
pseudacacia. Este cea mai limpede miere, are o aroma suava si un gust fin, ceea ce face
sa fiefoarte apreciata.
Mierea de salcam este adesea folosita pentru indulcirea alimentelor şi a ceaiurilor, fara să le
denatureze gustul. Ea are o viteza de cristalizare foarte scazuta si la temperaturi joase, poate
sa se pastreze o perioada indelungata în formă lichida. Se foloseşte in tratamentul cailor
respiratorii, ca un bun calmant al tusei, de asemenea este un antiseptic şi des se foloseşte la
tratarea nevrozelor.
b) Miere de tei – este mierea produsa de albine din nectarul florilor de tei, Tilia. Este o
miere destul de deschisa la culoare, cu reflexie de la galben pana la brun-inchis. Are o
aroma extrem de puternica si placuta de flori de tei, gust propriu specific, care este usor
recunoscut chiar in combinaţia cu alte tipuri de miere.Se foloseşte la tratarea tusei,
insomniei, bronşitei, astmului bronşic, tuberculozei pulmonare, imbolnaviri ale vezicii
biliare şi a rinichilor, este un bun fortifiant al cordului si se utilizeaza in tamaduirea
ranilor purulente şi a arsurilor.
c) Miere poliflora – rezulta din nectarul florilor mai multor plante, nici una fiind
predominanta. Din acest motiv gustul şi culoarea pot fi diferite. De cele mai dese ori
culoarea este de la galben-deschis pana la galben brun şi aroma diferita, pornind de la
cea delicata, pana la cea pronuntata. Este considerata o miere “completa” si cuprinde un
spectru larg de acţiuni terapeutice. Se cristalizeaza destul de repede.
este indicata mai ales in patologia tactului digestiv, considerata un bun antiseptic si un
bun sedativ.
d) Miere de salvie – este o miere monoflora stransa de albine de la florile de salvie. Este un
tip de miere deschis la culoare cu reflexie spre alb. Cristalizeaza destul de repede.Este
buna in patologia cardiaca si a sistemului nervos.
e) Miere de lavanda – are culoare galbena cu nuanţe verzui, roscata sau maronie, are un
gust dulce, placut, cu aroma discreta de zmeura. Cristalizarea poate fi incipientă, parţiala
sau totala, iar cristalele fine, potrivite sau grosiere.Este bună în patologia cardiaca şi a
sistemului nervos. Este recomandata celor epuizaţi fizic si nervos.
f) Miere de floarea soarelui – se caracterizeaza prin gust placut si aroma slaba. In stare
lichida este aurie – deschisa, cu nuanţe chihlimbarii. Cristalele sunt mari, cristalizeaza
foarte repede, de multe ori chiar in celulele fagurilor, din cauza aceasta nefiind prea buna
pentru iernarea albinelor.Are efecte imunostimulente, dar si antiinfectioase directe, pentru
ca in nectarul acestei plante, la fel ca si in glandele albinelor care il culeg, sunt prezente
substanţe cu efect antibiotic.

Fig.1.1 Categorii de miere

1.5.Diferentierea mierii.

Pentru a face diferenta dintre mierea naturala de albine si cea falsificata, trebuie cunoscute
cateva criterii de diferentiere:aroma, gustul, savoarea mierii pe care vreti sa o cumparati. O
miere de origine naturala va avea intotdeauna un „buchet” de parfumuri care provin de la florile
de unde albinele au adunat polenul.

Densitatea mierii,mierea are o densitate de 1,4, adica este de 1,4 ori mai densa decat apa. In
consecinta, atunci cand lasati mierea de pe o lingurita sa se scurga intr-un pahar cu apa, mierea
va cadea rapid catre fundul paharului si va ramane acolo. Mierea falsificata, avand in compozitie
doar glucoza sau fructoza si avand o densitate mai mica decat mierea de origine naturala, nu va
„cadea” pe fundul paharului ci se va imprastia foarte usor in tot volumul apei, atunci cand va fi
amestecata usor cu o lingurita.

Un alt experiment consta in intoarcerea borcanului de miere cu susul in jos. Inevitabil, in


borcan trebuie să se creeze o bula de aer care urca. Dar aceasta miscare este una lenta, greoaie,
mierea este naturala, iar daca bula de aer urca rapid, atunci continutul de apa este unul ridicat, iar
mierea este una produsa artificial.

Elasticitatea mierii. O miere care este de origine naturala si are cantitatea corecta de apa (in
general sub 20%), atunci cand i se opreste scurgerea, de exemplu intr-un pahar sau o cana, va
avea o miscare de tip elastic, pe verticala, coborand si urcand de cateva ori. Mierea la care s-a
adaugat apa sau ceaiuri nu prezinta aceasta elsticitate.

1.6.Consumul de miere în România

Consumul de miere în România de trei ori mai mic decât media europeană.Consumul de
miere în România este de 500-600 de grame pe locuitor anual, de trei ori mai mic decât media
europeană.
Preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, Ioan Fetea, susţine însă că
producătorii îşi vor vinde produsele o dată cu intrarea în vigoare a legii prin care elevii vor primi
lunar un borcan cu miere la şcoală.Secretarul de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale, Daniel Botănoiu, a anunţat acum două zile că peste 1,5 milioane de copii vor beneficia
de acest program, al cărui proiect este în dezbatere publică.

1.7.Mierea-importanță în alimentație

 Beneficiile consumului de miere de albine

Mierea este un aliment dulce realizat de albine din nectarul florilor. Mierea de albine este
unul dintre cele mai sanatoase si complexe alimente. Mai bine zis este un super-aliment deoarece
contine vitamine, aminoacizi, acizi organici, minerale, enzime provenite de la albine,
bioflavonoizi si antioxidanti ce-i dau o valoare terapeutica uriasa.
Contine vitamine, aminoacizi, acizi organici, minerale, enzime provenite de la albine,
bioflavonoizi si antioxidantiCand este consumata, cei mai buni nutrienti obtinuti de la floarea de
unde albina a cules mierea sunt imediat absorbiti in organism. Dintre vitamine, cele mai
importante sunt cele din complexul B si, in cantitati ceva mai mici, vitaminele C, A, D si K. La
randul lor, mineralele, prezente in miere intr-o forma usor asimilabila de catre organismul uman,
sunt foarte numeroase, variind in functie de tipul de miere: potasiu, calciu, magneziu, fosfor, la
care se adauga cantitati extrem de mici de seleniu, crom si iod.

 Care sunt beneficiile consumului de miere de albine?

In primul rand, mierea este cel mai rapid si puternic energizant natural cunoscut. Aceasta
ajuta sa avem un tonus bun si incarca cu energie. Substantele pe care le contine sunt extrem de
usor de asimilat de catre organism, care primeste prin miere nu doar caloriile de care are nevoie,
ci si mineralele, vitaminele si enzimele. Apoi, mierea este un puternic antiinfectios natural, care
actioneaza asupra principalelor sisteme si aparate din organism, de la tubul digestiv si caile
respiratorii pana la nivelul pielii si al mucoaselor.Acest produs al stupului este si un puternic
stimulent al digestiei si al metabolismului, favorizeaza tranzitul intestinal, ajutand la eliminarea
prompta a toxinelor din organism. Nu in ultimul rand mierea este utila in mentinerea echilibrului
endocrin, ajutand la reglarea activitatii principalelor glande din corp producatoare de hormoni.

 Mierea poate fi folosita ca mijloc de prevenire a bolilor

Diabetul - studii recente, facute in mai multe tari ale lumii, arata ca inlocuirea totala a
zaharului in alimentatie cu miere duce la o scadere cu 60-70% a ratei aparitiei diabetului. Mai
ales in alimentatia copiilor si tinerilor este recomandata folosirea mierii ca unic indulcitor,
deoarece ajuta la prevenirea diabetului juvenil, altfel imposibil de vindecat prin mijloacele
actuale.

Obezitatea - se recomanda, de asemenea, inlocuirea totala a zaharului cu miere, care nu da


aceeasi dependenta ca si zaharicalele obisnuite. Cercetari recente arata ca peste 60% din obezii
din intreaga lume sunt, practic, dependenti de zahar si, mai ales, de produsele care il contin
(ciocolata, prajituri, sucuri, bomboane, inghetata). La miere, aceasta dependenta nu apare.

Caria dentara - are drept cauza nu doar bacteriile fixate la nivelul smaltului dintilor, ci si
anumite tulburari metabolice produse, conform mai multor studii, de catre consumul de zahar.
De la aparitia zaharului in alimentatie, in urma cu 200 de ani, rata aparitiei unor boli cum ar fi
caria dentara, diabetul, obezitatea a crescut exponential. In prezent, caria dentara este cea mai
raspandita boala din lume, 98% din populatia planetei suferind de ea. Daca vreti sa franati
fenomenul aparitiei acestei probleme, inlocuiti complet zaharul cu mierea de albine.

Constipatia - se previne foarte eficient prin consumul zilnic de miere. Doza care se ia in
fiecare zi este de doua lingurite de miere, pe cat posibil lichida si proaspata (obtinuta in anul
respectiv).

Osteoporoza - apare atunci cand in organism nu mai sunt sintetizati suficienti hormoni
estrogeni, hormoni care au un rol crucial in fixarea calciului in oase. Toate tipurile de miere
contin in cantitati mici laptisor de matca, cea mai bogata substanta naturala in acest tip de
hormoni. Asadar, consumul zilnic de miere furnizeaza sistematic organismului acest ajutor
hormonal, ajutand la prevenirea acestei boli.

Menopauza prematura - nu poate aparea la femeile care consuma zilnic miere, legume si
fructe crude. Aceste alimente sunt un puternic reintineritor, stimuland in mod armonios
activitatea ovarelor si intarziind aparitia menopauzei, cu pana la zece ani.

Lipsa de calciu si de magneziu - nu este combatuta direct de miere, care contine totusi
cantitati destul de reduse din aceste minerale. In schimb, inlocuirea zaharului cu miere impiedica
aparitia carentelor in aceste substante, deoarece spre deosebire de "otrava alba" (cum este
denumit zaharul), mierea nu consuma si nu perturba asimilatia acestor doua minerale esentiale.
Tulburarile de crestere si de dezvoltare la copii - pot fi extrem de eficient prevenite prin
consumul sistematic de miere de albine si de polen de albine. Ambele produse stimuleaza in mod
armonios procesele de crestere si de dezvoltare, atat la nivel fizic, cat si psihic sau mental.
Traditional, miere de albine este folosita pe larg si in bucatarie, fie pentru prepararea
dulciurilor sau bauturilor racoritoare, dar si in gatitul propriu-zis in diferite feluri de mancare.
Leacurile si retetele stravechi, pastrate peste veacuri, se bucura si ele de aprecieri pozitive in
ultimii ani, cand vine vorba de miere de albine sau produse apicole.
Mierea nu este doar de o delicatesa, ci de medicamentul cel mai delicios al naturii. Cu toate
ca mierea se poate folosi si in prajituri sau ceaiuri medicinale (cu propriile componente amplifica
efectul curativ al acestora), nu este voie sa uitam, ca prin coacere sau prin dilutie in apa fierbinte
pierde din sursele nutritive: chiar si la indulcirea ceaiurilor medicinale merita sa fie amestecata in
lichidul putin racit.

 Mierea se poate folosi si in prajituri sau ceaiuri


Aveti grija totusi, mierea este contraindicata copiilor cu varste sub 1 an. De asemenea,
persoanele care sufera de diabet zaharat si de sindrom metabolic trebuie sa consume miere doar
cu recomandarea medicului. Mierea de albine este unul dintre cele mai sanatoase si complexe
alimente, avand un numar impresionant de beneficii asupra sanatatii organismului uman, iar
substantele pe care le contine sunt extrem de usor de asimilat. Mierea este cel mai rapid si
puternic energizant natural cunoscut, contine vitamine, aminoacizi, acizi organici,
minerale,enzime provenite de la albine, bioflavonoizi si antioxidanti ce-i dau o valoare
terapeutica uriasa.
II. Metode clasice de control a calitatii mierii de albine

2.1. Examenul fizico-chimic

Prin examenul fizico-chimic se apreciaza integritatea(determinand apa,cenusa,zaharurile direct


reducatoare,zaharoza,indicele diastazic si prezenta unor adaosuri de falsificare) si prospetimea
(determinand aciditatea).

2.1.1. Determinarea apei

Se face cu refractrometrul sau in caz de litigiu,prin uscare la etuva.

 Pe prisma a refractometrului, se aplica o picatura din proba de miere si imediat se inchide


camera.
Cu ajutorul oglinzii se orienteaza un fascicul de lumina prin deplasarea cremalierei pana
in momentul in care partea intunecoasa a campului vizual ajunge in centrul unde se
intersecteaza liniile vizuale. In acest moment, indicele de refractie si procentul de apa se
citeste pe scala.La mierea de albine,umiditatea este admisa pana la 20%.

Fig.2.1 Refractrometrul de miere TriOptic 95000-014

 Metoda de uscare la etuva consta in cantarirea cu exactitate a unei probe de 3-5 g de


miere si uscarea la etuva la 103±2°C,pana la masa constanta.
Fig 2.2 Etuva uscare/incubator BIOBASE BOV-D30,30 L

2.1.2. Determinarea substantelor minerale totale (cenusa)

Cenusa reprezinta reziduul obtinut dupa calcinarea probei la 525±25°C,pana la masa


constanta.Continutul de cenusa al mierii depinde de substantele colectate de albine in timpul
culesului.In mod normal, nectarul are un continut scazut de cenusa, dar in mana acesta este
adesea ridicat.

Normele recomandate de Codex (1969) prevad un continut maxim de cenusa de 0,6%


pentru mierea florala, si 1,0% pentru mierea de mana. Mana este un fluid dulce lipicios excretat
pe plante de unele insecte homoptere.

Mierea de mana poate fi inchisa la culoare si cu gust neplacut, asa incat determinarea
continutului de cenusa poate fi utila la identificarea ei.

Kirkwood et al. (1960) au elaborat o ecuatie pentru a descoperi mierea florala de cea de
mana:

X = – 8,3 x 1 –12,3 x 2 + 1,4 x 3

in care x 1= pH, x 2= continutul de cenusa (%), si x 3 = continutul de zaharuri reductoare


(%). Pentru mierile de mana X este mai mic de 73,1, iar pentru cele florale – mai mare de 73,1.

Solidele din miere insolubile in apa constau in particule de ceara in suspensie, ramasite
de insecte si de plante, si grauncioare de polen; cand continutul de astfel de solide este scazut,
mierea este foarte limpede.
Normele recomandate de Codex (1969) prevad o valoare maxima de 0,1% pentru mierile
obisnuite si de 0,5% pentru mierile presate.

Continutul de solide insolubile se determina dizolvand mierea in apa calda si strecurand


solutia printr-un filtru fin cu greutate cunoscuta, dupa care urmeaza evaporarea si cantarirea
sedimentului rezultat.

Fig 2.3 Cuptor de calcinare Nabertherm

2.1.3. Determinarea zaharului direct reducator( zaharul invertit)

 Metoda Elser

Glucoza su fructoza, in stare libera, au capacitatea de a reduce sulfatul de cupru in mediu


alcalin si la cald, pe care il transforma in oxid cupros.

Cantitatea de oxid cupros ce se formeaza in conditii de lucru specifice este proportionala


cu concentratia celor doua zaharuri reducatoare, din solutia de cercetat.

Determinarea zahărului uşor hidrolizabil prin metoda Elser presupune determinarea


zahărului direct reducător înainte şi după invertire (hidroliza acidă), iar prin diferenţă se
calculează zaharoza.
Fig 2.4Soluţia de miere cu sulfat de cupru înainte şi după titrarea cu
iod şi retitrarea cu tiosulfat de sodi

2.1.4. Determinarea acidităţii şi a impurităţilor mierii

Determinarea acidităţii ajută la aprecierea gradului de prospeţime a mierii. Aciditatea


mierii se exprimă în grade de aciditate, adică numărul de centimetri cubi de NaOH n/10 necesari
să neutralizeze aciditatea din 10 g de miere.
Conţinutul de impurităţi pentru miere se determină după cum urmează: din proba de
laborator se cântăresc circa 10g. Se dizolvă în apă, astfel încât volumul soluţiei obţinute să fie de
circa 50 cm3. Se cântăreşte hârtia de filtru, se filtrează soluţia prin hârtia de filtru calitativă. Se
supune uscării, după care se va cântării hârtia de filtru împreună cu impurităţile.

Fig 2.4 Determinarea acidităţii


2.1.5. Determinarea indicelui diastazic

 Metoda Gothe:

In mierea naturala de albine exista mai multe enzime. Amilaza este enzima cu cea mai
mare rezistenta la tratarea termica, aceasta fiind ultima care se distruge. Pe baza acestei insusiri,
amilaza poate fi folosita ca test general de apreciere (indice enzimatic, sau diastazic) a calitatii
mierii naturale. Mierea naturala supusa unui tratament termic brutal va avea indicele diastazic cu
valori reduse sau chiar zero. Acelasi lucru se constata si la mierea falsificata. La baza
determinarii indicelui diastazic sta determinarea activitatii amilazei. Indicele diastazic se
defineste ca numarul de ml dintr-o solutie de amidon 1% care a fost transformat in dextrina in
timp de o ora, la temperatura de 45 °C si pH optim, de catre amilaza continuta de 1g miere.
III. Tehnici moderne de control a calitatii mierii de albine

3.1. Metoda HPLC.Cromatografia de lichide de inalta performanta

1.1. Cromatografia de lichide clasica a fost caracterizata de utilizarea unor coloane


cu diametre mari, umplute cu particule de faza stationara de o granulatie fina si prin care faza
mobila trecea sub influenta fortei gravitationale. Aceste sisteme, care se mai folosesc azi în
separarile cromatografice lichid-solid, au permis realizarea separarii unor amestecuri complexe
de substante în conditii foarte bune, însa viteza de separare este mica iar analiza suplimentara a
compusilor separati prin metode spectroscopice este mai dificila. Aparitia cromatografiei de
lichide de înalta performanta (HPLC) a permis eliminarea acestor deficiente si chiar impunerea
cromatografiei de lichide ca o metoda mai performanta de analiza decât cromatografia de gaze.
Principalele avantaje ale cromatografiei de lichide de înalta performanta sunt:

- Capacitate de separare ridicata

- Viteza ridicata a separarii

- Posibilitatea monitorizarii continue a efluentului coloanei

- Realizarea unor analize repetate si reproductibile utilizând aceeasi coloana

- Automatizarea procedurii analitice si a prelucrarii datelor.

Primul cromatograf de lichide modern a fost construit de Csaba Horváth la Universitatea


din Yale în 1964 si a tehnica fost denumita cromatografie de lichide de înalta presiune (HPLC).
În continuare, termenul care s-a impus a fost cel de cromatografie de lichide de înalta
performanta. Prima separare realizata de grupul lui Horváth a fost cea a unor componente ale
acizilor nucleici. Dezvoltarea extraordinara a acestei tehnici în ultimii zeci de ani se datoreste în
mare masura faptului ca a permis analiza unor compusi care puteau fi separati foarte greu pe alte
cai, de exemplu a biomoleculelor.

Principalele tipuri de cromatografie de lichide sunt:

- cromatografia de adsorbtie lichid-solid (LSC)

- cromatografia de repartitie lichid-lichid (LLC)

- cromatografia ionica (IC)

- cromatografia prin excluziune (SEC)


Fig 3.1 HPLC-pricipiu de functionare

In timpul separarii cromatografice în coloana au loc doua procese care se produc


simultan, continuu si aparent independent una de alta.

 Prima este deplasarea fiecarui solutii printr-o succesiune de echilibre de distributie între
faza mobila si cea stationara, în conformitate cu coeficientul sau de distributie. Al doilea
proces este specific coloanei, care trebuie sa limiteze dispersia naturala a solutilor astfel
încât la iesirea din coloana fiecare solutie sa se regaseasca sub forma unei benzi de elutie
cât mai înguste si distincte de celelalte. Primul proces, cel al retentiei componentelor, este
de natura termodinamica si poate fi controlat prin alegerea corespunzatoare
a naturii fazelor cromatografice.
 Cel de-al doilea proces este, în esenta, de natura cinetica si depinde de proprietatile
fizice ale componentelor sistemului de separare cromatografica: faza stationara si faza
mobila. Pentru a putea realiza o separare optima, pentru fiecare proba va trebui gasita
perechea de faze cea mai potrivita si selectata coloana corespunzatoare.

3.2. Metoda GC.Cromatografia de gaze


Prin cromatografie de gaze pot fi analizate toate amestecurile de lichide gaze sau solide
care pot fi trecute sau există în stare gazoasă şi care nu se descompun la încălzire în alte
specii chimice.
Modul cel mai uzual de analiza este acela în care amestecurile supuse analizei sunt in stare
lichida din care sunt aduse in stare gazoasa prin evaporare .La cromatografia cu gaze proba
este evaporata la intrarea in coloana cromatografica fie direct la capatul acesteia fie intr-un
dispozitiv special plasat tot la intrarea in coloana.Separarea de-a lungul coloanei (eluţia) are
loc cu ajutorul unui gaz purtator care spre deosebire de cromatografia de lichide nu
interactionează cu faza mobila , singurul lui scop fiind acela de agent de transport a speciilor
chimice din amestec prin coloana.

Fig 3.2 Cromatograf de gaz

Inceputurile cromatografiei de gaze sunt legate de coloane cu umplutura in care se


transfera amestecul de substante gazoase dupa ce in prealabil erau evaporate spontan într un
injector încălzit.La ora actuala este folosita in exclusivitate numai cromatografia de gaze cu
coloane fara umplutură la care se deosebesc două tipuri:
 cromatografia de gaze pe faze stationare solide (cromatografie de absorbtie),
 cromatografia de gaze pe faze stationare lichide (cromatografie de repartitie).
La cromatografia de gaze pe faze stationare solide retentia speciilor de analizat din
amestec este realizată pe bază de absorbtie fizica pe peretele interior al coloanelor
cromatografice ce au diametre interioare de zecimi de milimetrii si lungimi apreciabile de
ordinul zecilor de metri. Din cauza unor absorbtii ireversibile, care duc la rîndul lor
reproductibilitati slabe, această tehnica este folosita rar si numai la substante cu putine
molecule in structura.
Cromatografia de gaze pe faze stationare lichide se bazeaza pe repartitia substantei de
analizat intre faza mobila gazoasa si o faza lichidă imobilizata pe peretele interior al coloanei
cromatografice. Acest tip de cromatografie de gaze este folosita la ora actuală aproape in
exclusivitate.
Relatiile matematice care o descriu sunt valabile cu mici modificari si la cromatografia de
lichide, aceste modificari sunt dictate de faptul ca gazele sunt compresibile si ca atare
proprietătile si comportarea reologică sunt influentate de presiune si de temperatura.
Din acest motiv la cromatografia de gaze este folosita in locul timpului de retentie tr
volumul de retentie Vr care tine cont de debitul mediu Q al fazei mobile exprimata in ml/min,
debit ce depinde de presiune si de temperatura:

Vr= tr .Q (1)
Spre deosebire de cromatografia de lichide viteza fazei mobile are o influenta mare asupra
latirii de banda influenta difuziei longitudinale fiind importantă datorita coeficientului de
difuzie mai ridicat cu 3-4 ordine de marime la gaze fata de cel al lichidelor.
Gazul purtător trebuie să fie inert din punct de vedere chimic. Din acest punct de
vedere intra in discutie gazele inerte, hidrogenul, azotul si bioxidul de carbon. Natura gazului
utilizat depinde de tipul de detector folosit , iar acesta depinde la randul lui de mai multi
factori dar în principal de clasa de substante analizate.
Gazele purtatoare de inalta puritate sunt preluate de regula din butelii speciale de
inaltă presiune prevazute cu reductoare de presiune ce asigura presiuni de intrare cuprinse
intre 1,5 si 3 atm, dar pot fi produse si pe loc cu generatoare speciale ( hidrogen, azot).
Pe traseul gazului purtător se gaseste un debitmetru electronic precum si o sita
moleculara pentru retinerea vaporilor de apa si a eventualelor impurităti solide de dimensiuni
mici.
Caracteristicile sistemului de injectie asigura in mare parte calitatea analizelor
cromatografice, fiind responsabile de lătirea de bandă a peak-urilor.
Un sistem performant de injectie trebuie să asigure injectia in timp scurt a unor cantitati
extrem de mici de subsatanta de analizat numai asa sunt asigurate peakuri 4 înguste la baza.
Extragerea probei se face dintr-un minirecipient cilindric de sticla asezat pe suportul mobil a
autosamplerului prin intermediul unei microseringi speciale actionata automat.
Acul seringii perforeaza un dop de cauciuc siliconic sau si absoarbe o cantitate bine
definita de proba, după care se ridica automat , se deplaseaza si injecteaza proba printr-un
“semptum” prevazut cu un dop de cauciuc siliconic intr-un dispozitiv de evaporare rapida situat
la intrarea în coloana. Este foarte important ca evaporarea sa se produca practic instantaneu astfel
incat amestecul fazei purtătoare cu substanta de analizat să se producă chiar la baza coloanei
cromatografice.
Un gazcromatograf respecta schema bloc din figura avand particularitati specifice
pentru analiza unei faze gazoase schema lui de principiu aratata ca in figura de mai jos:

Fig 3.3 Schema de principiu a unui gazcromatograf


3.3. Metoda NIR. Spectroscopia IR-apropiat

Se bazeaza pe vibratiile armonice si de combinare a celor fundamentale. Acestea depasesc


zona uzuala de IR (4000-400 cm-1) si sunt in general interzise de legile cuantice, din aceasta
cauza au intensitati mai mici. Prin urmare metoda nu este foarte sensibila, dar are avantajul că
patrunde mai bine in materiale, astfel încat probele nu mai necesită o pregatire speciala.
Metoda NIR calitativa si cantitativa necesita aplicarea unor algoritmi de calibrare
multivariata si metode statistice pentru a modela răspunsul spectral la proprietatile fizice sau
chimice ale probelor utilizate pentru calibrare. Metoda se bazeaza pe corelarile structura –
spectru existente in răspunsul spectral măsurat, cauzat de armonicele vibratiilor fundamentale
din zona uzuala de IR. Aceste vibratii armonice au loc la frecvente unice care depind de
cantitatea analitului (proba), tipul moleculelor si grosimea probei.
Metodele cantitative sunt utile atunci cand modificarile din raspunsul spectral sunt
proportionale cu modificările concentratiilor speciilor chimice sau a caracteristicilor fizice.
Metodele NIR sunt utilizate atunci cand este necesara analiza vibratională in prezenta unor
substante perturbatoare (există posibilitatea interferentei si este necesara identificarea semnalelor
individuale). Din aceasta cauza sunt necesare metodele matematice de calibrare si statistica. In
mod traditional metoda s-a aplicat la studiul polimerilor ligninei (2270nm), parafinelor (lanț lung
al alcanilor (2310nm), polimeri ai glucozei (celuloza 2336 nm), proteine (amino acizii 2336 nm),
carbohidrati (2100 nm), analiza umiditătii. Aplicațiile majore ale NIR s-au dovedit a fi analiza
produselor de panificatie, farmaceutice, seminte, arome, faină, produse petroliere, etc.

Fig. 3.4 Spectroscop IR-apropiat SupNIR-2700

In cazul mierii de albine acest aparat se foloseste pentru detectarea adaosului de sirop de
glucoza si HCFS (High Fructose Corn Syrup).
Bibliografie

• Font-i-Furnols, M., Gispert, M., Diestre, A., & Oliver, M. A. (2003). Acceptability of

boar meat by consumers depending on their age, gender, culinary habits, and

sensitivity and appreciation of androstenone odour. Meat Science, 64, 433–440.

• Fredriksen, B., Font-i-Furnols, M., Lundstrom, K., Migdal, W., Prunier, A., Tuyttens, F.

A., & Bonneau, M. (2009). Practice on castration of piglets in Europe. Animal, 3

(11), 1480–1487.

• Abdi, H. (2010). Partial least squares regression and projection on latent structure
regression